6493393 Petru Cretia Eseuri Morale

PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Coperta: Mircia DUMITRESCU – Reproducere dup`: René Magritte – Principiul pl`cerii (1937) Redactor: Sande VÅRJOGHE Tehnoredactare: Ana-Maria POPESCU Edi]ie \ngrijit` de Ofelia CRE¥IA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale CRE¥IA, Petru Eseuri morale / Petru Cre]ia – Ed. a 2-a, rev., – Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne, 2000 p. ; cm. ISBN 973 - 8031 - 14 - 1 821.135.1 - 4

Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii

© Muzeul Literaturii Rom~ne Pentru prezenta edi]ie

ISBN 973–8031–14–1

PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Biblioteca Manuscriptum Editura Muzeul Literaturii Rom~ne Bucure[ti 2000

Petru Cre]ia

4

Petru Cre]ia

5

Eseuri morale

Despre cartea aceasta Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fost st`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea marile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saharei, dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia, \mp`ratul Marcus Aurelius, scrie \n a [aptea carte a G~ndurilor sale: «Sap` \n`untrul sinelui t`u; acolo se afl` izvorul binelui, mereu gata s` ]~[neasc`, dac` sapi mereu». Acest om, a c`rui grij` era ne\ncetat chemat` spre largul plin de dezastre al lumii, a \n]eles c` trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastre l`untrice, ßi, cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale, a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui, c` omul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel mai ad~nc este un amestec de lumini [i de umbre, de puteri [i de nevolnicii, de av~nturi [i de stagn`ri. Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t o c`l`uz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine, pe un drum la fel de greu de deslu[it ca acela din Zona lui Tarkovski. Dar nu de neg`sit. Omul este o fiin]` complicat` [i ambigu`, dar nu indescifrabil`. Destul de chinuit` [i de vulnerabil`, dar nu damnat`. Iar sufletul s`u este \n stare s` compenseze ur~]eniile [i josniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i eleva]ii. Fire[te, nu va fi de g`sit aici tot ce se poate spune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~t sistematic`. Aceast` carte nu este un tratat de moral`. 6

Petru Cre]ia

Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~teva dintre componentele fundamentale ale omenescului, analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie \ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire de sine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv. Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`, c`tre zarva \nver[unat` a vie]ii. Prea mul]i caut`, tot timpul, s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum s`-]i mai g`se[ti reperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispite care par a spune totul despre noi [i a ne da toate solu]iile, c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi \n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s` devin`, dac` nu mai u[oar`, cel pu]in mai limpede. Asemenea informa]ii vrea s` dea, pe scurt dar \n ad~nc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le con]ine. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizele propuse s` fie corecte [i, pe c~t posibil, complete. E bine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nu vin de la cineva care se situeaz` undeva mai presus dec~t cititorii s`i, ca o instan]` moral` [i intelectual` supraordonat`. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg la suflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare, dac` a tr`it [i a p`timit destul, dac` a \nv`]at ceva din ceea ce a tr`it [i a p`timit, din ceea ce a f`cut sau nu i-a fost dat s` fac`. ßi, cu un anume efort de a ie[i din starea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]` tr`it`, ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului, aproxima]iile, intui]iile vagi [i, foarte adesea, false [i am`gitoare. 7

Eseuri morale

ßtiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \i exalt` sau \i orbesc. ßi nimeni nu poate fi blamat dac` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria de a tr`i, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cu c~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`rei vremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice considera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea ce se petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei. Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce se petrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la r`ul care le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, de la istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ar dori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i \nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iar a \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustri sau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de delicate]e moral`. A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care ar vrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi, cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \n structurile de ad~ncime ale sufletului nostru, cele care ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri [i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zilelor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare, de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun` cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de conlucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]` [i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de meschin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`. 8

Petru Cre]ia

Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schimba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor, dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia realit`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r` aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai un amestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i de triste]e.

9

Eseuri morale

Pentru cei f`r` nume

Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb [i risipi]i prin veacuri, dar care au fost sarea p`m~ntului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise r~ndurile acestea. Cred c` nu e nimeni dintre noi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. S`-i \nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor, cu \ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i, adun~ndu-le, \n g~ndul nostru, umbrele f`r` nume [i chip, s`-i celebr`m o clip`, aici [i acum, \n zarva plin` de nume a istoriei. çn ei se \ntrupeaz` acea parte din bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[i chip omenesc [i a d`inuit \n ciuda cr~ncenelor ei cusururi. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau, dac` vre]i, buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeu printre noi. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]ie de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci \n spontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor, care poate fi chiar bun`tate, sau cinste sau r`bdare sau dreptate, smerenie, \ndurare sau curaj, d`ruire, necru]are de sine, chez`[ia cuv~ntului dat, devotament, fidelitate [i onoare, d~rzenie sau, printre nu multe altele, puterea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie, iubire [i har. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exemplaritate inefabil`, ca reprezentan]i ai unui bine necontingent, martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care, 10

Petru Cre]ia

printre at~tea rele [i printre at~]ia r`i, suntem \nclina]i prea adesea s-o uit`m. Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu [i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de \n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i, oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nu cad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \nd`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci [i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]e mult mai cuprinz`toare \n d`inuirea ei. A tuturor celor care tr`iesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`na istoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare. Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samariteanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i sa f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [i a turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. A doua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat hangiului [i i-a zis: «Ai grij` de el [i, orice vei mai cheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere»“. Sau s` reciteasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ia noastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \n lume a celor buni [i drep]i [i cura]i. ßi nu trebuie s` ne g~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cu dragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: prezen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cum ad~nc e [i r`ul, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns \n lumin`, mereu. Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda, a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale 11

Eseuri morale

oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iat` ce s-ar mai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor, c~nd toate vor \nceta [i vor fi judecate, ultimul poet al lumii s` citeasc` la [ir, \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [i alt` lumin`, numele tuturor celor f`r` de nume, de la un cap`t la altul al vremii. Numele celor nev`di]i [i uita]i [i de nici o seam`, care au purtat lumea, sarea p`m~ntului, s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. Numele celor care, din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetatei p`timiri, au p`strat sensul august al umanului.

12

Petru Cre]ia

Demnitatea

çn acest discurs despre demnitate va fi avut` \n vedere numai demnitatea individului uman definit ca entitate autonom`, deci fa]` de care orice tribalism este heteronom. Esen]a lui este numai libertatea, [i demnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. Pentru cine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai sus deplin`tatea sensului lor, discursul despre demnitate s-ar putea \ncheia aici. Totu[i, \n asemenea domeniu, explicitarea poate s` nu fie de prisos. Ce \nseamn` autonomia individului? çnseamn` nu c` tr`ie[te dup` bunul s`u plac, ci c` el alege legea dup` care s` existe. Oric~t de \nguste ar fi hotarele libert`]ii, nimeni nu poate contesta c`, \ntre aceste hotare, noi, ca fiin]e libere, hot`r~m suveran, \n virtutea unei alegeri, ce anume lege s` fie legea vie]ii noastre. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitim nimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]e sub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii. Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`m altfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul, limpede [i hot`r~t, este acela c` din nici o direc]ie, sub nici un imperativ. Cine alege servitutea este, aleg~nd-o, tot at~t de liber ca acela care alege nesupunerea. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi este aceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. Facultatea 13

Eseuri morale

care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[te discern`m~nt, iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilor degradante se nume[te indignare. Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva demnit`]ii, care ar putea fi acum numit` rezisten]a individului la orice form` de degradare a libert`]ii sale? Evident, numai l`comia [i frica, deci din`untrul nostru. ßi nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoie instinctiv` de a-]i crea rezerve, ci erijarea scopului ei \n scop ideal. ßi nu teama ca reac]ie natural` \n fa]a primejdiei, ci la[itatea, c`ci ce altceva \nseamn` la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`, aleg~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfric`rii, ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/ Desigur, nimeni nu [tie, a priori, cum s-ar comporta sub tortur`, care este suprema \ncercare a demnit`]ii umane. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens „s` nu-]i pierzi sufletul, s` nu-]i pierzi sufletul“, dar poate nu ajunge. Tortura este o tain`, ca [i botezul sau \mp`rt`[ania, [i m`car atunci trebuie s` \]i reafirmi c` „resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipul s`dit \n noi de Dumnezeu la Facere“ (Patapievici, Cerul v`zur prin lentil`, Ed. Nemira, p. 208). Care este drumul care duce la servitute? Sunt mai multe, dar unul, important, nu ]ine de fric`: consim]irea la valorile gregare, \nchinarea necugetat` la idolii tribului [i la duhul tribului, cufundarea \n obscura tr`ire colectiv`, renun]area la principiul de individuare [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii, care este, printre altele, [i insurgen]` \mpotriva 14

Petru Cre]ia

entropiei de mas` [i a misticii maselor. Dup` cum este rezisten]a [i, p~n` la urm`, r`zvr`tirea \mpotriva oric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. C`ci dac`, \n numele legii liber alese de noi, accept`m autoritatea cuiva, a l`sa pe altul s` hot`rasc` cum vrea \n locul t`u este inacceptabil. çn limitele existen]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectiva demnit`]ii, aceasta este damnarea. Tot a[a cum garan]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitatea individului pe deplin autonom ca, \ntre indignitate [i moarte, s` aleag` moartea. Nu trebuie s` fim prea lacomi de via]`, nici s` ne temem pentru ea mai mult dec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. Valoare de altfel nu mic`, dac` ne g~ndim c` tot ceea ce este vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prin individul eliberat [i omni modo determinatum, nu prin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii.* Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii? Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entitate autonom` investit` cu demnitate? * Cititorul de la noi este st`ruitor rugat, pentru a vedea ce se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilor cincizeci ai secolului trecut, s` (re)citeasc`, \n Despre libertate a lui John Stuart Mill, capitolul III, Despre individualitate, ca unul dintre elementele buneist`ri (la p. 73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, 1994). Citez, pentru a se vedea cum sc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: „Nu reduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate ≤...≥, ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ≤...≥ vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de 15

Eseuri morale

Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial` g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [i o recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitate montate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, prin critic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de orice p`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` individul pe deplin ra]ional [i „deta[at“ poate fi capabil de cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism, care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i care implic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iul omenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc. Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fost chema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (de sufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare la judecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorie ca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celor ce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [i ea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran` g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rind leg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` face specia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pe m`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devine mai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi mai valoros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \n via]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \n elementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masa pe care ele o formeaz` ≤...≥: orice for]` care strive[te individualitatea este o form` de despotism, indiferent cum s-ar numi, fie [i «despotismul Obiceiului»“. 16

Petru Cre]ia

inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aici frecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printre cei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i. Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nu este doar judecat` corect` sau „s`n`toas`“, ci \ns`[i s`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui) se verific` cel mai bine \n judecata de sine a individului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pe larg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferite forme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine: trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totul altceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [i abstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi mai mult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine \nsu]i. ßi mai exist` smerenia bolnav`, martor` a unei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceea care, more russico, se bate cu pumnii \n piept strig~nd: „Vai mie, p`c`torului“ pentru excesele sau nevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[i u[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric de peniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios, s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este, [i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluare gre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o victim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un nedrept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iile sale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilitatea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i 17

Eseuri morale

demnitate, a fiin]ei sale. ßi foarte adesea acest om \nduio[at de sine este un resentimentar, iar \n v`ic`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` de venin. Toate acestea sunt unele dintre formele cele mai resping`toare ale indignit`]ii. Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii, dreapta judecat` de sine este respectul de sine, care este sentimentul corect [i nonemfatic al valorii personale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al utilit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a individului autonom c` lucrurile \n care crede [i la care aspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lor cap`t. ßi c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp, ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ov`ieli [i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de o parte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. ßi, implicit, a trufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abstract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau a smereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]e grav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` judecat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptate du[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe o component` necesar` a realului (aceasta e sarcina istoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie, dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ce este \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de interesele care dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea 18

Petru Cre]ia

ecvanimitate care \]i \nt`re[te, nu \]i sl`be[te puterea de a lupta \mpotriv`-i. Decen]a, g~ndit` nu ca un conformism la norma general acceptat`, ci ca respect de al]ii [i de sine, \n calitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate. Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r` respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`rat respect de al]ii, ci numai o timorare obedient` [i instabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic dea face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a) genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. Iar f`r` temeiul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demnit`]ii individuale. Iar decen]a, ca respect al demnit`]ii umane, se manifest` prin polite]e, adic` prin tot ceea ce instituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oameni [i evit` at~t „punerea sufletului pe mas`“ c~t [i familiaritatea l`b`r]at`. Prescrip]iile codului de polite]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care permit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate, f`r` exhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. Polite]ea, conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul de intimitate, care degenereaz` de obicei \n grosol`nie, [i excesul de distan]are sau de rezerv`, care poate jigni mai r`u dec~t o grosol`nie. Demnitatea uman` este \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceea ce englezii numesc privacy, zona inatacabil` care apar` individualitatea de ingerin]e inoportune, indecente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`ritor al singur`t`]ii. De altfel, \n treac`t fie zis, 19

Eseuri morale

capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este un semn al autonomiei individului [i o garan]ie a invulnerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale. La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`streze intact` demnitatea/ La mistificare, dar discern`m~ntul ne face greu de am`git. La ispitirea cu bunuri, a c`ror acceptare reprezint` v~nzarea de sine, cu demnitate cu tot. çn sf~r[it, la amenin]`ri, dar, dac` este ceva aproape sinonim cu demnitatea, acel lucru este ne\nfricarea, adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva]iune) [i de a muri in nomine dignitatis. Cine, m`car o dat` \n via]`, nu a rezistat unei perfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sau unei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale. De aceea putem \ntreba care sunt cele mai notabile virtu]i pragmatice ale individului autonom. Una este r`bdarea, sub care trebuie s` \n]elegem, corel~ndu-le, at~t lipsa de precipitare, buna a[ezare fa]` de timp, sentimentul ad~nc al clipei potrivite, al prilejului favorabil, c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a te gr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. Deci, capacitatea de a dura [i cea de a \ndura. Cealalt` virtute poart`, \n planul judec`]ii, numele de intransigen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial); este vorba de voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri, de a nu te l`sa ab`tut din drum, de a nu-]i face libertatea [i demnitatea negociabile. Virtutea aceasta mai poate fi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domesticire [i la dresaj, la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i \nd`r`tnic \n numele legii c`reia, pentru c` ai ales-o 20

Petru Cre]ia

liber, i te supui. çn numele primejdiei de a nu izbuti s` fim a[a exclam` Emil Cioran, \n Demiurgul cel r`u : „De-am putea s` ne facem de neumilit!“ çn sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie a demnit`]ii, momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? S` ai de ales \ntre demnitatea ta [i sufletul unui copil. Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una care nu are, p~n` la urm`, p~n` \n ad~nc, nici o leg`tur` cu demnitatea, dar de la meditarea c`reia nici o g~ndire despre demnitate nu se poate sustrage. Dostoievski spune c~teva lucruri grave despre aceasta \n leg`tur` cu r`ul din lume. Dar voi cita o alt` instan]`: „El ≤Isus≥ voia s` spun`... c` adul]ii, p`rin]ii, cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat, trebuie s` fie gata [i s` vrea – de fapt chiar s` fie dornici de asta – s` sufere \n orice moment pentru ca anume copii mici s` vin` la El f`r` spaime, f`r` fric`, f`r` pat`“ [i „\nsu[i lucrul acela pentru care Nancy are s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c` to]i copiii mici, at~ta vreme c~t sunt copii mici, vor trebui s` fie intac]i, neb~ntui]i de spaime, nesf~[ia]i, neatin[i de teroare“ (Faulkner, Recviem…)

21

Eseuri morale

Tic`lo[ii

çn orice comunitate uman` [i \n orice moment al istoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`lo[i. Uneori sunt mai mul]i, alteori mai pu]ini, au o influen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului social, sunt, r`m~n~nd mereu tic`lo[i, de un fel sau de altul. A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde, iar tipologia ar fi cam aceea[i. Derog~nd \ns` de la metoda de p~n` acum, m` voi referi la st`ri de lucruri locale, exprimabile \n termeni locali. Dar cititorul va sim]i, \n icoana acestor contingen]e, [ansa ei de eternitate. Acum, la noi, tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i, p~n` la speciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o component` natural`, care ]ine, dincolo de coordonatele noastre de loc [i de timp, de caracteristicile speciei. Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul social [i moral a dou` perioade din istoria noastr`: secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secol comunist (1946-1989). Domina]ia comunist`, impus` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sat` de vremile fanariote – pe care Eminescu le numea „veacul de tin`“ – a dat, \n ceea ce prive[te nivelul moral al na]iunii, rezultate dezastruoase [i ad~nc coruptive. Ne afl`m curpin[i cu to]ii, cu buni, cu r`i, 22

Petru Cre]ia

\ntr-o societate grav deteriorat`, tic`lo[it`, r`mas`, din propria ei alegere, pe m~inile oamenilor vechii puteri, ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i. Numai buni pentru un veac de sc~rn`. Printre oamenii care dau culoare vremii se disting, prin num`rul [i prin valoarea lor, tic`lo[ii. Unii sunt persoane bine [tiute, care p~ng`resc amarnic ]ara prin tot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numi]i aici, dar e mai bine ca cititorul s` o fac` singur, la alegere. De ce s`i \ngr`dim libertatea? Al]ii, cei mai mul]i, nu au notorietate na]ional`, \i [tiu doar cei care p`timesc de pe urma lor \n cercuri mai restr~nse. Dar, a[a mai pu]in sau deloc cunoscu]i, se afl` pretutindeni, \ntin[i ca o pecingine. Cum nu se poate t`g`dui importan]a prezen]ei lor printre noi, ei merit` s` scriem despre ei, s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile, s` le aducem omagiul aten]iei noastre. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nu ca morali[ti, ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi. Cu alte cuvinte, vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostru limba rom~neasc` \ns`[i, a c`rei istorie lexical` s-a desf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti. Am ales cuv~ntul tic`los, dar mai sunt c~teva l~ng` el, cu sensul acesta mai general: nemernic, netrebnic, mi[el [i canalie. Dar po]i s` nume[ti a[a pe un om c~nd el [i-a perfec]ionat, [i-a \ndeplinit destinul [i a izb~ndit. çns` limba [tie s` fac` [i portretul tic`losului la tinere]e, oricum la \nceputul carierei sale. Atunci c~nd, om de nimica fiind, vrea s` devin` cineva; c~nd este doar o mic` sec`tur`, o hahaler` [i o farfara, se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc` 23

Eseuri morale

slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un fripturist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentru c` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [i pref`cut, telpiz [i par[iv. çn ordinea economic` nu este \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc` fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie care umbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`, croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` a fi: un co]car, un pezevenghi, un g`inar, un punga[, un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om care umbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`. Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oameni c`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic` pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit, al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest domeniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`zi acoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute, acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numim bac[i[ sau ciubuc sau „o mic` aten]ie“; dar spunem [i mit`, [pag`, „plic“ sau c~teodat` dar sau plocon. çns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \n circula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [tim ce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pe care domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cu haraciul, adic` tributul – am uitat ce este ru[fetul, mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua [i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r` munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie 24

Petru Cre]ia

are g~nduri mai mari:\n el dospe[te, nem`surat`, l`comia de bunuri [i puteri. ßi tic`losul de trei parale, dac` are stof`, trece de la furti[ag la jaf [i se pune pe c`p`tuial`. Pehlivanul, soitarul [i m`sc`riciul vrea s` se \mbuibe [i s` se l`f`ie, s` h`l`duiasc` [i s` tr`iasc` \n huzur. ßi reu[e[te adesea, dar pe drum se transform`. Din lichea devine tic`los \n toat` legea, [i toat` legea lui este s` fure, s` mint` [i s` st`p~neasc` \n afara oric`rei legi, [i de aceea \i spunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sau neleguit. Prinz~nd os~nz`, el \ncepe s`-[i fac` mendrele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`, s` ia cu japca; jefuie[te ca-n codru, ia [apte piei de pe om, \l aduce la sap` de lemn. Pentru c` este lacom, apuc`tor, pr`dalnic, hr`p`re], nes`]ios [i hulpav. ßi, pe m`sur` ce \i cresc bel[ugul [i puterea, devine trufa[ [i fudul, \ng~mfat, \[i d` aere, are ifose, e ]an]o[ [i b`]os, col]os, ]\fnos [i ar]`gos, cusurgiu [i c~rcota[, se r`ste[te la tine [i se o]`r`[te, te \njur` [i te terfele[te, te face de ocar` [i te porc`ie[te.çi place s` taie [i s` sp~nzure, s` te ]in` la cheremul lui, s` te prind` la str~mtoare, s`-]i bage frica \n oase. Dac` nu ar opera de veacuri printre noi, de unde am avea aceste opt cr~ncene verbe: a asupri, a \mpila, a oropsi, a urgisi, a obijdui, a n`p`stui, a prigoni [i a vitregi/ Iar tic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altceva sunt ei dec~t oameni ai dracului, nemilo[i, ne\ndur`tori, necru]`tori, neomeno[i, f`pturi f`r` inim` sau negre la inim`, c~inoase [i haine; in[i cruzi, haps~ni [i crun]i. Ne\ndur~nd binele altcui, fiind pizma[i, 25

Eseuri morale

sunt m~r[avi [i sunt fameni, avani [i z`ca[i. Toate cuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie, la def`imare [i hul`, la m`sluire [i la r`zbunare. Tic`losul nu cunoa[te ru[inea, orice ar face [i orice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`r` obraz sau gros de obraz. ßi nu arareori tic`losul este [i grosolan, mitocan, m~rlan, mojic, b`d`ran, ]op~rlan, nesim]it [i neam prost. Nu pentru c` ar fi neap`rat lipsit de educa]ie, ci prin esen]a sa sc~rnav`, care ne face uneori s`-l numim porc [i r~tan. ßi s` sim]im pentru el, dincolo de orice drept` ur`, mai ales, sc~rb`, grea]`, sil` [i o nesf~r[it` lehamite. Se afl` printre noi, mi[un` [i f`ptuiesc, sunt \n fruntea bucatelor, ne otr`vesc via]a [i ne corup sau ne batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fa]`, vor s` ne st`p~neasc`, reduc~ndu-ne la condi]ia de simple instrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avem ce s` le facem, pentru c` [tiu s` cumpere sau s` sperie dreptatea, pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie, s` se \nh`iteze, s` se acopere unii pe al]ii [i, \mpreun`, s` se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimic sf~nt, s` joace teatrul virtu]ii. Mai ales [tiu s` mint` [i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheie Scrisoarea a III-a. Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-i zugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despre ei. Scriind, m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. Nu [tiu c~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta, dar trebuie st~rpi]i f`r` cru]are. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]` de ei con]ine, \n ad~nc, o form` de complicitate, 26

Petru Cre]ia

oric~t de greu perceptibil` ar fi. Iar cea mai m`runt` complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea, [i, pun~nd ]ara la cheremul lor, \i ajut` s` o duc` de r~p` [i s` o lase de haram. ßi \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie [i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cu c~t s-a \nfipt mai sus. S` lu`m mai ales aminte la c~rmuitori [i dreg`tori. M`car ace[tia ar putea fi cumva \nl`tura]i, cu pr`sila lor cu tot.

27

Eseuri morale

Tiranii m`run]i

Multe dintre relele pe care le tr`im ast`zi \[i au ob~r[ia [i explica]ia \n trecut, [i nu cred c` e zadarnic s` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mislit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. ßi e bine s` ia aminte cei care, leza]i [i dezam`gi]i de multe din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea e primenirea unei lumi, evoc` cu regret [i chiar cu nostalgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradis pierdut. Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteri autoinstituite [i, totodat`, min]i]i [i manipula]i de ea, am fost otr`vi]i. Iar drojdia acestei otr`vi mai opereaz` [i azi. Doar c` un scenariu istoric \n care de o parte se afl`, nemiloas`, st`ruitoare [i coruptiv`, puterea care asupre[te, iar de cealalt` neputin]a mul]imii asuprite este un scenariu fals. De fapt, \ntr-o lume st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe, nerespectate nici m`car acelea, masa celor astfel st`p~ni]i se constituie ea \ns`[i, pe trepte sc`z`toare, \ntr-o ierarhie de asupritori. Fiecare ins care are un rol c~t de mic \n sistem exercit`, la nivelul s`u, o putere arbitrar` [i abuziv`. Dup` ce se ispr`ve[te marea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statului totalitar, bine a[eza]i [i stipendia]i de putere, \ncepe imperiul celor care se erijeaz` – tolera]i [i chiar 28

Petru Cre]ia

\ncuraja]i de mai marii lor – \n despo]i tot mai m`run]i, dar de nocivitate propor]ional constant`. P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu, p~n` la ultimul tejghetar. Rar s` se afle manipulant al unui vehicul public sau al unui fi[ier de clinic`, secretar, controlor, arhivar, v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nu se poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei de putere. ßi nu numai ca s` trag`, cum des se \nt~mpl`, foloase, ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita, \n deplin` imunitate, samavolnicia. Be]ia puterii nu-i \mbat` doar pe satrapi. P~n` [i v~nz`toarea care strope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simte investit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` ca atare. To]i se socotesc, prin raportare la tine, care nu e[ti nimic, institu]ii, nimeni nu are datorii, ci numai drepturi, [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. ßi, prin urmare, \[i consider` serviciile nu ca pe ni[te obliga]ii, ci ca pe ni[te favoruri acordate, dup` interes sau dup` toane, omului de r~nd. çntr-un fel se r`zbun` a[a pe faptul c`, la un e[alon mai sus, sunt [i ei trata]i deopotriv`. Dar, \n rela]ia cu tine, om neinstitu]ional, se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n \ns`[i ob~r[ia puterii, sim]indu-se spontan incomensurabili cu nimicnicia ta. Sluga de st`p~n r`u este la fel de rea ca [i st`p~nul, oric~t de mici i-ar fi prerogativele. ßi \l simte de la o po[t` pe cel care, m`car \n clipa acea, este lipsit de orice putere [i se afl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul, clientul, pasagerul, locatarul, pietonul, pacientul, cet`]eanul [i, \n genere, locuitorul. Lipsit de orice 29

Eseuri morale

prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreo instan]` care s`-i fac` dreptate, el poate fi tratat oricum. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea, se treze[te el \nsu[i vinovat de ceva, eventual pedepsit pentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitatea unui m`runt delegat al puterii, care se crede, [i \i este \ng`duit s` se cread`, un sacerdot al ei. Este oare om care s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`?

30

Petru Cre]ia

Cinstea

Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`, s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea o anume majoritate de oameni cinsti]i. Tocmai de aceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. Cinstea este, printre virtu]i, una dintre cele mai complexe, pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`, subordon~ndu-i-se, multe alte virtu]i. ßi pentru c` ea cuprinde o arie larg` a sufletului, d~nd un sens \ntregului s`u, iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhia moral` a omenirii, unul pe m`sura celui pe care, \n alte sc`ri de valori, \l ocup` talentul, frumuse]ea sau curajul. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptul de cinste, \]i dai seama c` toate determin`rile lui se afl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu dreptatea. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci, de fiecare dat`, ceea ce corespunde esen]ei sale, indiferent de urm`ri. Astfel, omul cinstit nu minte, el nu introduce \n realitate o fic]iune – spun~nd c` a f`cut ceea ce n-a f`cut – [i nici nu t`inuie[te despre sine o realitate care, [tiut`, l-ar putea v`t`ma. Iar c~nd e vorba de al]ii, nu le spune c` sunt mai buni dec~t sunt, ca s`-i m`guleasc`, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui, indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. El nu minte nici de fric`, nici ca s` trag` foloase, nici 31

Eseuri morale

m`car ca s` fie interesant. Totodat`, el nu spune despre nimeni ceva r`u ca s`-l def`imeze, nici nu r`sp~nde[te informa]ii necontrolate. Pe de alt` parte, cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nu suntem, adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari, unul \n tain` [i altul f`]i[, unul acas` [i altul \n public, unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi, deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`. E drept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine, iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impostura lor, prad` unei convenabile ignoran]e de sine, oameni care, f`r` s`-[i dea seama, duc o existen]` imaginar`, pentru c`, tot incon[tient, le este mai bine a[a. Iar dac` le spui adev`rul, indignarea lor n-are margini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cu alte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru, pentru ca apoi s` nu-l fac`. ç[i ]ine \ntotdeauna cuv~ntul. Dar mul]i, Doamne, c~t de mul]i, nu [i-l ]in, [i nu neap`rat dintr-un calcul rece, ci din u[ur`tate, din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [i genero[i. Ca s` uite apoi. O specie grav` a nerespect`rii cuv~ntului dat este tr`darea, care tot necinste este, pentru c` afirm` solemn o fidelitate care, dup` aceea, \n func]ie de vreun folos mai mare, este brutal dezmin]it`. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni, nu umbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri, nu m`sluie[te [i nu r`st`lm`ce[te. ßi nici nu fur`, \n nici unul dintre nenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume, de la c~ntar p~n` la codru. El nu vrea s` aib` dec~t ce este al lui [i a dob~ndit pe drept. ßi de aceea nu \ncalc` 32

Petru Cre]ia

drepturile nim`nui, d` fiec`ruia ce este al s`u, \[i onoreaz` p~n` [i du[manii, pentru ce este de onorat la ei. ßi, cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`, omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adresate, nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. çn sf~r[it, el \[i face \ntotdeauna datoria, cu grij` [i p~n` la cap`t. ßi [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela, respect~ndu-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`, o face cu d`ruire [i cu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este \ntotdeauna un me[te[ugar cinstit, de la dulgher p~n` la cercet`torul adev`rului. Din punct de vedere pragmatic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi datorit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. De aici, noble]ea ei esen]ial`, \n care intr`, hot`r~tor, meritul de a nu-]i face un merit din cinstea ta, de a nu te bate cu pumnii \n piept, de a nu c`uta cinstire pentru c` e[ti cinstit [i nici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i [i pilda cea bun`. Plicticos ca o predic`, nu? çn schimb, iat`, dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu este omul cinstit, am c`dea peste portretul mincinosului, al m`sluitorului, al iscoadei, al def`im`torului, al fariseului, al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. ßi le-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare. A[a suntem f`cu]i, Dumnezeu s` ne ierte.

33

Eseuri morale

Vrednicia

Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic la locul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al \ntregii comunit`]i. Voi porni de la dou` postulate: unul, acela c`, \ntr-o lume bine r~nduit`, fiecare loc este ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe, adic` de cel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candida]ii posibili; al doilea, c` o comunitate uman` nu poate fi socotit` ca „bine r~nduit`“ dec~t atunci c~nd dezideratul din primul postulat este satisf`cut. E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ul realit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o asemenea comunitate a existat vreodat`. Dar diferen]ele dintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unui corp social dat depind de gradul \n care el se apropie de forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen]elor. Competen]a, [tim cu to]ii, este calitatea unui om de a se pricepe bine la ceea ce face. Deci de a avea \nzestr`rile, cuno[tin]ele [i experien]a necesare [i suficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. Competen]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]ia sine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. Se cade \ns` degrab` ad`ugat c` sfera vredniciei este mai cuprinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Cineva competent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea 34

Petru Cre]ia

numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]a lui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[te locul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de deplin`tatea vredniciei. Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la locul potrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, mai trebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]ionarea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare a omului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n care lucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Prevalen]a criteriului politic, „rela]iile“, veresia, cumetriile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele, mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor, care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a fi ceea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate acestea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promovare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie: alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iar acolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` automat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i la nivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, de a nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-i l`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de ici colo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de care nici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos sau deoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~ncenei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i. Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate, cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar` 35

Eseuri morale

instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`, mereu [i pretutindeni, pe omul potrivit la locul potrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` fundamental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pe durat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicia locul de care este vrednic`?

36

Petru Cre]ia

Cuviin]a

F`r` excep]ie, \n toate marile civiliza]ii a func]ionat, secole de-a r~ndul, un cod de polite]e, un ritual al rela]iilor dintre oameni. Exist` limbi, ca japoneza, \n care normele de polite]e p`trund chiar \n structura gramatical`. Variabil dup` locuri [i vremi, dup` istorii [i rase, esen]a imperativului de polite]e este aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine, ci a[a cum se cuvine, dup` cuviin]`. Cu alte cuvinte, s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlul unor norme de comportare, acelea[i pentru to]i \n \mprejur`ri similare. Spre folosul tuturor, libertatea individului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nescrise, consacrate de timp, consolidate \ntr-o tradi]ie. Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici, \n prim` instan]`, de natur` moral`. Ele au for]a unei institu]ii nev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecerea de la barbarie la civiliza]ie. Prin natura lor, se extind asupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilor dintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau de salut, felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca, controlul manifest`rilor fiziologice sau pasionale, participarea la ceremonii, rela]iile ierarhice, ospitalitatea, maniera de a cere, de a accepta [i de a refuza, prezent`rile [i separ`rile, p~n` la felul de a merge sau de a gesticula. Dar care le e rostul? Este destul de simplu: 37

Eseuri morale

asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`, \n calitatea ei de fiin]` uman`. Invers, orice comportament contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa de considera]ie pentru semenii t`i, ca semeni, fiin]e de aceea[i esen]` ca tine. Dar, se va spune, nu to]i semenii no[tri sunt vrednici de respect. ßi e adev`rat. Numai c` [i ei sunt oameni [i, ca atare, chiar fa]` de ei trebuie s` existe un comportament politicos, care s`-i a[eze la locul lor, f`r` s` violeze demnitatea inerent` fiec`rui om ca om. Mai trebuie s` \n]elegem [i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e. Dac` te por]i cum \]i vine, dac` te la[i antrenat de un impuls de irita]ie ori de violen]`, dac` nu salu]i pe cine [i cum trebuie, dac` umbli \n lume neras sau \n ve[minte nepotrivite, dac` te scobe[ti \n nas sau te scarpini \n v`zul tuturor ([i, \n genere, dac` e[ti nesim]it), dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunete nesociale, dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti sau s`-]i ceri scuze, dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la \nmorm~nt`ri, dac` e[ti excesiv de familiar cu cine nu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \n ureche, dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezi sau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare, [i c~te altele, te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-ar exista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei, ca ni[te entit`]i neglijabile. Se crede, de c`tre mul]i, c` polite]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli \n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendent asupra ta, [i c` fa]` de ai t`i \]i este \ng`duit s` te por]i oricum. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi 38

Petru Cre]ia

de fapt politicos cu nimeni, este grosolan [i necioplit \n \ns`[i fibra lui. ßi este de obicei, c~nd iese \n lume, pref`cut [i slugarnic, incapabil de adev`rata urbanitate, curtoazie [i delicate]e. ßi mai sunt unii care socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i minciun`, un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile tale adev`rate. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [i ofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora), o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider` naturale]e [i autenticitate, [i chiar un protest ostentativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate. çnseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` a polite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei \n sfera, totu[i distinct`, a moralit`]ii. çn sf~r[it, trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur formal` [i rece a polite]ii, care oricum este mai bun` dec~t grosol`nia, [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i de z~mbet, de cordialitate [i de solicitudine. Acest lucru se \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotarul dincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s` devin` dragoste de ceilal]i, nu de unul sau de altul anume, ci de to]i, ca oameni cu acelea[i dureri [i cu aceea[i moarte.

39

Eseuri morale

Prostia

Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`, vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic; cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri sau mu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nu poate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextul lor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`, nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cum lumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumva pu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de r`u la un loc no]iuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostiei omene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstractiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`ri gata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` nu mai r`u.çntr-adev`r, dintre dou` sau mai multe posibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea mai stupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris o morfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ri s` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i o sintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i a elipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, ci simple lacune prin care se strecoar` incoeren]a. 40

Petru Cre]ia

Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` din experien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia se hr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propria ei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. çntr-o \nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescu vorbe[te de „Luarea metaforelor ad litteram“ [i de „St`ruin]a \ntr-o neghiobie“. çntr-adev`r, [i e o observa]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul cel de-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]` este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n stare nici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacitatea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti de noaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [i aprinde lampa. C~t despre „st`ruin]a \ntr-o neghiobie“, ea este una din principalele caracteristici, [i dintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~t de u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu se desparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea sunt prerogative ale inteligen]ei. çn tradi]ia rom~neasc` avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`, Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i prohode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [i lesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`, car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casa ca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s` zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, se c`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugrume. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentru c` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [i scopuri. çn s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o 41

Eseuri morale

chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numi Urdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[ia vremilor. Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a intelectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncep necazurile. çntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuie s` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t mai bine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdeauna manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea moralit`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, prostul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele, crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor mai imbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, cele mai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil, ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale [i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-l cread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s` fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. ßi, ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` de obraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul, dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se \nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c` trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i \ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produsele sale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesea r`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar cel mai r`u este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic` din propria lui prostie, devine feroce [i poate fi bestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostia biruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri. 42

Petru Cre]ia

Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imea pro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` de pro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea, uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea lui Caragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ine o cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prin mul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[ii inteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar` istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` care dospe[te \n prostia omeneasc`. çi investesc cu putere, ]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut \mpotriva noastr` ca pe o hait`. çi mai ]ine]i minte pe activi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierarhia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? ßi nu-i sim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multiplic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca guvernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i dea latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care o eman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [i poate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu, vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: „To]i suspin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toare de pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturile patriei“. Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c` mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor \n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fi de ajuns tic`lo[ii.

43

Eseuri morale

Mediocritatea

La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprima calitatea a ceva care se afl` „la mijloc \ntre poalele unui munte [i pisc“, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb, nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. De fapt, dac` d`m cuvintelor bun [i r`u sensul lor cel mai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nici bun nici r`u, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [i se afl` acolo prin statutul s`u definitoriu. Fire[te, \n lume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai pe culmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitate median` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extremele ei. ßi atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce calificativul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac` spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau, mai r`u, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. çn fond ce este at~t de r`u \n a nu fi nici stupid, nici genial, nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei mai mul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~t aceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna mai mult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpe locul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem \n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-a n`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i la dorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celor cu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de 44

Petru Cre]ia

sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost sau netrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru. Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adesea agresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocritate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad` sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis` \n sine [i \nsp`im~ntat` de orice risc. Omul mediocru e lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i, el \[i tr`ie[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]it de nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este \n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`rat la[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` un tic`los \n toat` legea. ßi, pe de alt` parte, se uit` uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i \i judec` \n numele unor principii \nguste, cel mai adesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o \nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trece de str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iar marile pasiuni [i marile pierzanii \i \nsp`im~nt` cu ni[te furtuni. çn fa]a marilor idei, la care de fapt nu are acces, st` uneori perplex, dar cel mai adesea incredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~nd ceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesul sau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [i el cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`ldicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd la performan]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheterilor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vreun curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i 45

Eseuri morale

dep`[easc` bugetul bine socotit, s` nu cumva s`-i intre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. Dac` ar bate Dumnezeu la u[a lui, s-ar teme s`-i deschid`. Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nu se vor na[te aripile unui zbor. De aceea mediocritatea, \n toate formele ei, este at~t de nociv`. çn chip inerent foarte r`sp~ndit`, ea se insinueaz` pretutindeni ca o pecingine, prezen]a ei e masiv`, multiform`, adesori cople[itoare, caut` s` se impun`, ocup` posturi, \[i ia aere de onorabilitate, \[i arog` drepturi. Este de cele mai multe ori imposibil de dislocat, mai ales c~nd e insistent` [i harnic`, [i, pe de alt` parte, c~nd cei de o seam`, pleava mediocrilor, se asociaz` [i se solidarizeaz`, cum se \nt~mpl` de cele mai multe ori, nu at~t \ntre ci [i \mpotriva a tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. Apoi, preval~nduse de ni[te forme prea generale, se statornice[te, sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s` niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei, m`cin~nd m`runt tot ce este mai presus de ea, v~ntur~nd prin veacuri un neant cenu[iu.

46

Petru Cre]ia

Prejudec`]ile

Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea \n care ne g`sim. ßi este negre[it adev`rat c` for]e pe care nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \n istorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-au alterat c~t poate \nc` nu [tim sau, oricum, nu [tim \nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. E vremea s` ne cunoa[tem, s` [tim cu adev`rat ce am fost, ce am devenit, ce st` \n puterea noastr` s` schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nem mereu. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim, ca popor, cu deta[are [i cu senin`tate [i, pentru c` este nevoie, cu asprime. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine. Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-ar cuveni s` fie [i aceasta, [i o parte din energia lor ar trebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere a lucrurilor, \n analiza critic` a fiin]ei [i a istoriei noastre na]ionale, [i nu cheltuit` \n vrajbe contingente [i, p~n` la urm`, sterile. Ne place ca, \mp`r]i]i \n tabere incompatibile, s` d`m mereu vina unii pe al]ii sau, cu to]ii la un loc, pe cei str`ini de noi. Suntem o singur` comunitate, la al c`rui bine [i r`u contribuie, \ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, to]i c~]i am fost [i suntem [i o s` mai fim. Iar un fericit echilibru de for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`r` un ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`. 47

Eseuri morale

Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau (printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejudec`]ile. Active, tenace, atotprezente ca un r`u endemic. çnsumate, ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-l afl`m, chiar ostili oric`rui demers de revizuire. Fire[te, nu este societate uman` \n care s` nu opereze prejudec`]ile. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor \nd`r`tnic`, uneori secular`, caracterul lor preponderent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. çncremenirea \n prejudec`]i. Ferocitatea \mpotriva celor care \ncearc` s` le exorcizeze. Judec`]ile se \ntemeiaz` pe fapte certe, pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare, pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent. Prejudec`]ile, la r~ndul lor, se hr`nesc [i prolifereaz` din informa]ii deficitare sau m`sluite, din cr~mpeie r`zle]e, din evalu`ri pripite, toate turnate \n tiparele preexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel. Adesea din simple \nchipuiri. Prejudec`]ile sunt, \n multe feluri, mai nocive dec~t minciunile, dec~t falsul pragmatic deliberat. Acela, falsific~ndu-l, pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Prejudec`]ile implic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` referent \n lumea adev`rului. Cine are prejudec`]i crede \n ele ca \n litera Evangheliei, st`ruie \n ele cu \nc`p`]~nare [i se complace \n ele. Ca [i c~nd ar fi adev`ruri dovedite [i irecuzabile. De fapt, prejudec`]ile sunt doar simulacre de judec`]i, sunt travestirea \n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistente oric`rei elabor`ri conceptuale. Spaime obscure, pofte [i jinduri, complexe, du[m`nii ira]ionale, 48

Petru Cre]ia

aspira]ii g`unoase, vanit`]i [i orgolii, speran]e de[arte, frustr`ri [i invidii, s`lbatice gelozii, vinov`]ii ascunse, toate, ca \ntr-un funest bal mascat, se costumeaz` \n adev`ruri [i, mult mai grav, se cred adev`ruri [i vorbesc limba lor. O dat` instalate, prejudec`]ile tind, profit~nd de un teren sau de o conjunctur` prielnic`, s` se \nmul]easc`. ßi se \nmul]esc din ele \nsele, invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [i mereu mai multe min]i. Iar pe un set de prejudec`]i gata existent se cl`desc altele [i altele, tot mai aberante. Unele, cele mai pernicioase, se \ncing [i iau foc, transform~ndu-se \n fanatisme agresive. Nu scap` nimic de ele, de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` la rasism, trec~nd prin cre[terea copiilor, influen]a zodiilor, latura ocult` a personalit`]ilor publice, rolul hot`r~tor al conspira]iilor mondiale, pericolul galben, sf~r[itul lumii, firea femeilor, respectiv a b`rba]ilor, valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea curativ` a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative, ale altor neamuri, Eminescu martir [i luceaf`r, rom~nul verde, marile virtu]i str`mo[e[ti, Supersti]iile sunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i precau]iile legitime cu at~tea altele, pur imaginare. Supersti]iile, ideile, gata f`cute [i devenite fixe, crezurile stupide [i contagioase, ura cu care ne alimenteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asimilate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. Ura dintre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[i nerozii, pentru c` prefer`, fie [i numai din lene, s` nu g~ndeasc`, pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei 49

Eseuri morale

\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdioase, cum primejdios poate fi doar r`ul care, \ncuibat \n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.

50

Petru Cre]ia

Dreptatea

çn ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uirea uman`, dreptatea, ca realitate [i ca no]iune, este fundamental`. Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntro lume f`r` dreptate, adic` f`r` un principiu coercitiv \n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii, care aduc daune corpului social [i indivizilor care \l compun. Iar egalitatea, c~nd este s` aib` un sens, este egalitatea \n fa]a legii. Dar, ca principiu coercitiv, ca o constr~ngere egalitar` impus` ansamblului social, dreptatea are un staut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat` de oameni ca s` poat` tr`i \mpreun` \n bun` r~nduial`, este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act arbitrar, impus prin for]`, este tocmai \ngr`direa arbitratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat. Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`]ile umane a legii, fie ea datin` sau legiferare scris`, [i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. Primii c~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. Din \ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintirea Codului lui Hammurabi, rege al Babilonului din al XVIII-lea veac, de dinaintea erei noastre; gravat` pe o coloan` de bazalt, o mai putem vedea [i azi la Luvru. çn memoria omenirii, Solomon, fiul lui David, a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul 51

Eseuri morale

din Ierusalim, ast`zi spulberat, ci mai ales pentru felul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. Printre cei mai ilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg, legislatorul Spartei, [i Solon, care a dat legi Atenei \ntr-un ceas de cump`n` al vremii, iar temeiul oric`rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptul roman, \ncununat \n secolul al VI-lea d. Cr. de marele corpus de legi al lui Iustinian. çntr-adev`r, pentru ca o comunitate s` se poat` bucura de dreptate este nevoie, \nt~i, de instituirea unor legi acceptate de cei mai mul]i [i, apoi, de instan]ele care \mpart dreptatea, cu drepturile [i cu \ndatoririle care decurg din ea, [i care au capacitatea de a o impune, execut~ndu-[i sentin]ele. Orice om nedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate, orice om care \ncalc` legea trebuie pedepsit, oricine ar fi el. Dintre cele trei puteri ale unui stat democratic, dou` se afl` \n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`toreasc`. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii \ntr-o societate bine r~nduit`. Mai mult, ele trebuie s` fie radical independente de puterea executiv`, care ea \ns`[i este supus` legii. Pentru ca dreptatea s` domneasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterea legislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustras oric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de la menirea ei. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [i incoruptibil – [i pentru asta trebuie bine ales [i bine r`spl`tit – [i inamovibil, adic` s` nu poat` fi mutat sau destituit dup` bunul plac al nim`nui, nici m`car al ministrului de resort sau al [efului statului. Procedura 52

Petru Cre]ia

judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicirea scrupuloas` a adev`rului, c~nt`rirea faptelor [i a circumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii. Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reaua func]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unor legi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau at~t de bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei. Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau economic pot duce la promulgarea unor norme d`un`toare corpului social \n ansamblul lui. Pe de alta, puterea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepedepsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corup]ie, acte veroase, delapid`ri de anvergur`, exproprieri ilegale. Proteja]i de sus sau \ntre ei, autorii unor asemenea fapte prosper`, \mboln`vind organismul social [i a[a bolnav. P~n` c~nd domniei bunului plac \i ia locul domnia drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces, el merit` r`bdarea noastr` istoric`. * Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Nu e \ns` locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei, dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii [aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]i fundamentale, care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie, ]in seama de greaua experien]` a secolului [i propun solu]ii noi, cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`. Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i, \n n`dejdea c`, \ntr-un fel sau altul, vor p`trunde [i \n cultura 53

Eseuri morale

teoretic` de la noi. Ne[tiute sunt c`ile Domnului [i lucrarea \n timp a min]ilor omene[ti. Iat`: John Rawls, A Theory of Justice (Oxford, 1972), Robert Nozik, Anarchy, State and Utopia (New York, 1974), Micheal Oakeshott, On Human Conduct (Oxford, 1975) [i F.A. Hayek, Law Legislation and Liberty (1973-1979, publicat` \ntr-un singur volum la Londra \n 1982). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unui scurt citat: „Dreptatea este cea dint~i virtute a institu]iilor sociale, a[a cum adev`rul este al sistemelor de g~ndire. O teorie, oric~t de elegant` [i de economic`, trebuie respins` sau revizuit` dac` este neadev`rat`. De asemenea, ni[te legi sau ni[te institu]ii, oric~t de eficiente [i de bine or~nduite, trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte. Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat` pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotit` nici m`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \n ansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[te ideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat` printr-un mai mare bine al celorlal]i. Dreptatea nu admite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc mai pu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care se bucur` mul]i. Prin urmare, \ntr-o societate dreapt` egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat` garantat`; drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supuse vreunei negocieri politice sau calculului intereselor sociale ≤...≥ Fiind virtu]i primare ale activit`]ilor umane, adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri“ (John Rawls, A Theory of Justice, p. 3-4). 54

Petru Cre]ia

Adev`rul Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`. El cuprinde toate lucrurile care ating inima – onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i curajul [i iubirea ≤...≥ [i dragostea de dreptate [i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima [i lucrurile de care se leag` inima, devin adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul. çn]elegi acum? Faulkner, Ursul

Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evident ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare. Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` din el deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva o genealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna se afl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte. P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[tin`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia, m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta a neadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoarea moral` fundamental` este adev`rul. ßi nu vom \ntreba, ca procuratorul Pilat, „Ce este adev`rul?“, pentru c` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care, de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor, [i-au dat [i \[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l 55

Eseuri morale

m`sluiasc` [i, mai mult, care s-au str`duit mereu s` dea minciuna lor drept adev`r. Este mult \n]eles \n vorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocrizia este un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii. Nu este mai pu]in adev`rat c`, oric~t am [ti ce este adev`rul, se cere un oarecare efort analitic pentru a-i deslu[i determin`rile. Nu voi z`bovi asupra adev`rului [tiin]ific sau filozofic, [i \n genere teoretic. Totu[i se cuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiar c~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cum biruin]a unor idei respinse [i detestate de ordinea constituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Voi re]ine aici, din natura acestui proces, doar un concept, acela al voin]ei de adev`r. Sau, \ntr-o formulare mai complet`, voin]a de a tr`i \ntru adev`r. De a tr`i ar`t~ndu-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat, nici mai mare, nici mai mic, nici mai bun, nici mai r`u. De a nu propune \n locul t`u o aparen]` [i o am`gire. Falsul existen]ial otr`ve[te fiin]a uman`. Iar cinstea este modul de manifestare a adev`rului \n sfera ac]iunii. A[a cum minciuna st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie, \n[el`ciune, abuz de \ncredere, cabotinism, tr`dare, duplicitate, \mp`unare, slug`rnicie [i a at~tor altora. Printre care nu pu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~t unei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi[ul de sine, fuga de adev`rul despre sine, tot ceea ce constituie cumplitul r`u omenesc care este con[tiin]a fals`. La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a de a spune adev`rul, coinciden]a dintre declara]ie [i 56

Petru Cre]ia

fapt` sau g~nd. Cine are de crescut copii [tie c~t de greu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste mici fiin]e amorale [i adesea mitomane. Iar c~nd cresc intr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n cea mai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionalizate. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultarea adev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri [i c`, \n rest, \n tot marele rest, rostirea adev`rului este o datorie absolut`. Cei pe care \i cre[tem trebuie f`cu]i s` \n]eleag` [i, mai mult, s`-[i asimileze [i s` tr`iasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid` valoarea lor ca oameni, \n voin]a [i \n puterea lor de a spune adev`rul [i de a sta martori pentru el, cu orice pre]. Altfel, orice altceva ar izbuti s` fac` \n lume, p~n` la m`riri, vor avea rangul cel mai de jos \n ierarhia moral` a omenirii. ßi nu-i va mai crede nimeni nici c~nd vor spune adev`rul, cuv~ntul lor nemaiav~nd trecere, ca o moned` calp`. ßi mai trebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`, \n cercuri tot mai largi, ur~]enia ne\ncrederii [i a suspiciunii \ntre oameni, p~n` la r`ul istoric al falsului instituit ca norm` de via]`.

57

Eseuri morale

Calomnia

To]i sim]im c` avem de tr`it o vreme c~nd, din nu pu]ine pricini, calomnia se g`se[te \n largul ei, \nflore[te cu sporit` vigoare, prinde \n mrejele ei tot mai mul]i oameni, tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e, p~ng`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. Mi s-a p`rut c` o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile, metodele [i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. Nu pentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sau vreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt` parte), ci pentru c`, \n]eleg~nd mai limpede [i mai ad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei, ne a[ez`m undeva deasupra ei, dep`[ind stadiul nemijlocit al indign`rii [i al m~niei. ßi poate, prin obiectivare, chiar [i pe acela al dezn`dejdii. A calomnia \nseamn` a spune despre cineva un neadev`r, [tiind bine c` e un neadev`r, din dorin]a [i cu scopul de a-l discredita. F`c~nd aceasta, calomniatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~t denun]`torul, pentru c` acesta m`car spune despre tine ceva adev`rat [i care, privit cu alt ochi dec~t acela al instan]ei represive, poate fi chiar nobil. Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea ce n-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. Turn`torul descoper`, calomniatorul inventeaz`. Dar, ca s`-[i fac` inven]ia credibil`, are nevoie de c~teva 58

Petru Cre]ia

mijloace. çnt~i, de un simulacru de dovezi, pe care le n`scoce[te, produc~nd documente false, construind un dosar fictiv [i m`sluit (sporit, de c~te ori se poate, cu calomnii mai vechi, date drept dovezi documentare). Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie de un spa]iu de rezonan]`. Uneori \l g`se[te deja exist~nd, dat fiind c`, dintr-un motiv ori altul, e[ti impopular, r`u v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini, potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie, eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. C~nd acest spa]iu lipse[te, are grij` s`-l creeze el, r`sp~ndind discret zvonuri, f`c~nd insinu`ri prealabile, r`st`lm`cind faptele sau scopurile, atribuind inten]ii oculte, l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte, c` ]i-ai falsificat trecutul etc. Profit~nd de orice: de conjunctur`, de o eroare sau o ambiguitate de expresie, de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut nenorocul s` cazi. Fire[te, totul c~t mai tenden]ios cu putin]` [i c~t mai veninos. Intoxicarea opiniei este, nu o dat`, stadiul care precede o execu]ie capital`. Apoi calomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [i de oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul \ncurajat), de garantarea imunit`]ii, de complicitatea mediilor de informare. çn sf~r[it, pentru a-[i face c~t mai credibil` def`imarea, el trebuie s` se \nf`]i[eze ca un om cel pu]in onorabil, dac` nu chiar ca un m~ntuitor al ]`rii, \n al c`rei serviciu se pune \n chipul cel mai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celor mai \nalte idealuri. Calomniatorul trebuie s` se arate nu drept ceea ce este el cu adev`rat, ci drept un 59

Eseuri morale

sacerdot al virtu]ilor civice. A[adar, ca s` reu[easc`, nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz` victima, este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin` fals`, cu semn schimbat. çnchiz~nd astfel cercul minciunii. Dar nu numai o persoan` poate fi compromis` prin calomnie, ci [i o idee, un proiect social, un ideal. Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [i cu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de la un regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toate elementele conservatoare concur` \n compromiterea noii st`ri de lucruri, azv~rlind pe pia]` [arj` dup` [arj` de calomnii bine calculate. ßi totodat` profit` de str~mtor`rile inerente tranzi]iei, adic` se adreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`, inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. Receptivitatea la acest tip de discreditare provine din faptul c` relele trecute sunt uitate, iar relele prezente nu sunt comparate cu ele, ci tr`ite [i g~ndite \n sine, izolate de binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de mai bine. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` prielnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile, credulitatea [i setea de senza]ional, incultura politic` [i economic`, \nte]ind teama [i izgonind speran]a. Pe de alt` parte, revenind la calomnie \n general, ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos din context, interpretat tenden]ios, supus unui proces de inten]ie, un act real al t`u, oric~t de inocent sau de pozitiv, poate fi \nf`]i[at ca o culp`. Mai grav: cel care te vorbe[te de r`u este uneori 60

Petru Cre]ia

chiar de bun`-credin]`. çntr-un fel. Prejudec`]i \nr`d`cinate, lenea de a revizui p`reri de mult f`cute, incompeten]a preten]ioas`, pu]in` ostilitate, provocat` de nu import` ce fapt` a ta, ajung ca cineva s` te denigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te, poate nici pe acela c` se r`zbun`. I-ai refuzat ceva ilegitim sau peste puterile tale, i-ai tr~ntit copilul la un examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pe l~ng` el pe strad` [i, neobserv~ndu-l, nu l-ai salutat, gata, po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[te unul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc la mezat [i o mie care d`-l cread`. ßi apoi omul este \nclinat s`-[i aline plictisul cu orice, dar mai ales cu vorbitul de r`u. Calomnia prosper` pe veselul t`r~m al b~rfei dulci [i-al clevetirii. Cine colporteaz` lucruri bune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nici povestea cu nevasta [efului de gar`, c~nd s-a aflat c` presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. Iar dac` \]i ia cineva ap`rarea i se spune: „las’c` [tiu eu“. ßtie perfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai, ci de la o amant`, c` te-ai \mbog`]it din specul`, c` nu e[ti chiar a[a cum te ar`]i, u[` de altar, c` e[ti bastard, v~ndut st`p~nirii, c` propov`duie[ti idei periculoase, c` te duci la biseric` doar a[a, de ochii lumii, c` oi fi tu specialist, dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (zice un ignorant), c`-]i ba]i nevasta. C` e[ti tot ce nu e[ti. Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. Unuia i s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez: Calomnia]i, calomnia]i, tot r`m~ne ceva, cel`lalt e aproape universal: Nu iese fum f`r` foc. Ce decurge 61

Eseuri morale

de aici este cumplit. Nu exist` nici m`car o profilaxie \mpotriva calomniei, oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [i oric~t de bun ai fi. Calomnia este una dintre armele cele mai perverse [i mai periculoase n`scocite de oameni, una dintre cele mai puternice toxine ale corpului social. Dispropor]ia dintre facilitatea propag`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a te ap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz` veracitatea def`im`rii, iar dac` protestezi, nu exist` nici o instan]` decisiv`, nici m`car \n justi]ie, tot r`m~ne ceva. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`bufne[te \n alt` parte. ßi te pune \ntr-o situa]ie imposibil`. çnt~i, pentru c`, dup` ce ai fost \njosit prin calomnie, te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. Sau chiar te umpli de ridicol. Al doilea, pentru c` tot nu te crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. Al treilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeasc` un neadev`r picant, \n favoarea unui adev`r plicticos. ßi iat`-te victima hulei biruitoare, compromis, cu onoarea p`tat`, cu reputa]ia terfelit`, poate pe veci, neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitare postum`. De ce te zba]i, de ce nisipul uciga[ al calomniei te \nghite mai ad~nc. Ast`zi, la noi: Codrul Vl`siei, nu doar al jafului, ci [i al def`im`rii. Ai zice c`, prin abuz, aceast` arm` blestemat` se toce[te. çns` e mai mult pe dos [i, p~n` la urm`, toat` lumea se treze[te \n noroi, compromiterea devine unanim`, \ntr-o dev`lm`[ie de oameni cinsti]i [i de tic`lo]i. çntr-adev`r, dac`, \n iure[ul acesta, sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i, 62

Petru Cre]ia

netrebnici sadea, oameni care chiar au s`v~r[it ce se spune c` au s`v~r[it, o dat` cu ei se scufund`, prih`nit`, [i cinstea. Iar cei r`i \[i v`d de drumul lor, f`r` s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau. ßi ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-i identifica pe calomniatori: def`im`torii de azi sunt l`ud`torii de ieri, autorii de omagii [i de prosl`viri, apologe]ii, turiferarii. Cum mint acum de r`u, min]eau atunci de bine despre cel atotputernic, lingu[indu-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase, ca s` le fie bine lor. çns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta. ßi, \n sf~r[it, te-ai \ntreba: cum de-i rabd` p`m~ntul. çns` p`m~ntul, s`racul, rabd` orice. Iar c~nd s` te odihne[ti \n el, pe morm~ntul t`u huzure[te p`l`mida calomniei.

63

Eseuri morale

Intoleran]a

çntreaga realitate cosmic` este guvernat` de un principiu de diferen]iere [i de diversificare. Dintr-un num`r fundamental de elemente constante universul n`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n ce mai distincte \n complexitatea lor, din ce \n ce mai specifice, p~n` la unicitatea irepetabil` a individului. Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [i s` se afirme pe sine ca atare. Ceea ce, \n chip inerent, duce la tensiuni [i conflicte, benefice p~n` la un punct [i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. Numai c` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia unei patologii a diversit`]ii. Iar numele ei este intoleran]a. Fiecare entitate distinct`, tinz~nd, cum am spus, s` d`inuie ca atare, poate fi \nclinat` ca, \n loc s` coexiste cu altele, r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbog`]indu-se din celelalte, s` urm`reasc` t`g`duirea dreptului la existen]` al Celuilalt, resim]it nu doar ca str`in, ci chiar ca du[man, numai pentru c` este altfel. ßi atunci, \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]ia aceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [i conlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor \mpotriva tuturor, bellum omnium contra omnes, care, potrivit Leviathanului lui Hobbes, este starea caracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv. Stadiu primitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd 64

Petru Cre]ia

istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tire din ziarul de azi. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintre rase [i gin]i, dintre clase [i crezuri, la tot ce ne-a \ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul, la r`zboaiele „sfinte“ [i la persecu]iile religioase, cu fundamentalisme, cu m`celurile [i cu rugurile lor, la at~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cu urgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clas`, cu gulagurile lor [i cu extermin`rile \n mas`, la at~tea [i at~tea genociduri care mai b~ntuie planeta [i ast`zi. Iar cele mai sinistre dintre ele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despre toleran]` Montaigne, Locke, Spinoza, Voltaire, Kant [i destui al]ii, p~n` la Declara]ia drepturilor omului, urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei. Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]a este o \nalt` valoare moral` e bine s` spunem r`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sare condescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora, r`bdate a[a \ntr-o doar`, ca fiind lipsite de importan]`. ßi nu \nseamn`, pe de alt` parte, iresponsabilitatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i a legii. Ea \nseamn`, \n lumina adev`rului evident, c` nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului adev`r [i a \ntregului bine. Ea \nseamn` \n]elegere, \ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te de tine, fa]` de credin]ele, de tradi]iile [i de limba lui, fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. çnseamn` nu dorin]a de a exclude, ci de a \nsuma, nu de a [tirbi ceva din \ntregul lumii, ci de a l`sa s` sporeasc` 65

Eseuri morale

umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. ßi mai este bine s` amintim c`, \ntru afirmarea crezului, se cade s` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pe fapte verificate [i pe argumente ra]ionale, nu pe constr~ngere, calomnie sau violen]`. Spune Caragiale greu tolerat de unii, sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit neamul: „Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai r`u, nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. Unul e mai a[a, altul mai altminterea, dar, la urma urmelor, to]i sunt la fel. Zi-le oameni [i d`-le pace“. Pentru c`, dincolo de toate diversit`]ile, suntem cuprin[i \ntr-o singur` umanitate [i, ca oameni, avem acelea[i drepturi, indiferent de cadrul institu]ional \n care rase, neamuri [i clase distincte au fost aduse de istorie s` locuiasc` laolalt`, [i putem tr`i \mpreun` f`r` vrajbe zadarnice, f`c~nd lumea mai bogat` [i mai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diversit`]ii. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice, hot`rasc` legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`.

66

Petru Cre]ia

Bl~nde]ea

Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a priori acordat semenilor no[tri [i omului \n general, ca fiin]` ipotetic respectabil`, [i este compatibil cu o r`ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate a lor. çn orice comunitate polite]ea se statornice[te \n virtutea unui cod nescris, a c`rui nerespectare duce, \ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e, la excluderea din anumite spa]ii sociale. Dar codul nu r`m~ne doar exterior, ceva de respectat de teama unei marginaliz`ri. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine comportament firesc, liber de orice constr~ngere, spontan [i f`r` alternativ`. Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr` de iubire (\n sensul de agápe sau caritas) [i este una din manifest`rile ei, cum spune deslu[it Sf~ntul Pavel. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [i desigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult` bl~nde]e dec~t al]ii. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva, exist` \nspre ea c`i pe care dac` vrei, le po]i str`bate sau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. Trebuie \ns` din capul locului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]ea nu are nimic de-a face cu sl`biciunea, cu lipsa de fermitate, cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea. Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna cu rigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. De 67

Eseuri morale

fapt, bl~nde]ea este \nclinarea, fireasc` la unii, dob~ndit` la al]ii, de a evita violen]a. At~t c~t este posibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de o und` de c`ldur`, de un anume fel de a privi [i de a z~mbi, de cunoa[terea acelui limbaj care este doar al bl~nde]ii, acela care \]i permite [i s` dojene[ti cu bl~nde]e. ßi mai este nevoie de ceva esen]ial, care ]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]i suntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]i ale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]a nici unei cenzuri sau interdic]ii, cu at~t mai pu]in sub aceea a unui alt ins, care tr`ie[te cu am`girea c` numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile, ba chiar c` ele fac legea unei convie]uiri. Omul bl~nd este deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect de intoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor, exclusivi[ti [i autoritari. Pentru omul bl~nd chiar unele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult sau mai pu]in copil`re[ti, unele deprinderi pot de[tepta nu violen]a reprobativ` [i represiv`, ci o indulgen]` [i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor, cu sentimentul sl`biciunilor noastre, ale tuturor, privite cu bl~nde]e de ochii divini. çn Evanghelia dup` Matei (5,5), a treia fericire sun` astfel:„Ferici]i cei bl~nzi, c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul“, nu spre folosul lor, ca st`p~nitori, ci ca trimi[i ai Domnului, ca legislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii, a[a cum spune scrisoarea lui Iacob, (3,17-18): „Rodul drept`]ii este sem`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume“, imediat dup` ce arat` c` „çn]elepciunea care vine din 68

Petru Cre]ia

\nalt este \nt~i de toate curat`, apoi iubitoare de pace, bl~nd`, lesne de \nduplecat, plin` de mil` [i de roade bune, f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie“. Da, bl~nde]ea adev`rat` nu e un simulacru, nu este miero[enie [i z~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3, 4) [tia bine aceasta: „Podoaba voastr` s` nu fie cea din afar`, ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului, \n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului s`u“. S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comunit`]ile cre[tine primitive. Altfel de ce ar scrie Sf~ntul Pavel celor din Efes (4, 1-2), sau, mai degrab` tuturor bisericilor din Asia Mic`, ca un fel de enciclic`, redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma, prin 6163: „V` sf`tuiesc... s` v` purta]i... cu toat` smerenia [i bl~nde]ea, cu \ndelung` r`bdare; \ng`dui]i-v` unii pe al]ii cu dragoste... s` nu apun` soarele peste m~nia voastr`“. Probabil c` era vorba de o concordie precar`, instabil`, ca multe altele. Ca multe dintre cele pe care le tr`im noi, fiecare \n cercul nostru str~mt, unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii, c~nd se asociaz`, ]in seam` de dou`-trei criterii, cel mult, dar arareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va d`inui \ntre ei. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la familii) diferen]e de temperament, de abitudini, de idei, de stil. Diferen]e care devin diferende, dac` nu mai r`u. Unele sunt ireconciliabile [i urmeaz` desp`r]irea. Unele, tot ireconciliabile, nu sunt urmate de nici o desp`r]ire, dar nici de voin]a de a dep`[i cumva chiar ceea ce pare iremediabil, de dragul p`cii, de dragul a ceea ce mai r`m~ne \ntre noi, oric~t de 69

Eseuri morale

vulnerabil. O bun` analiz` ra]ional` a st`rilor de lucruri, un sever examen de con[tiin]`, o \ncercare de a \n]elege pe din`untru pe cel`lalt sau pe ceilal]i, resemnarea la ceea ce suntem cu to]ii, nici unul des`v~r[it, un dram de \ng`duin]` [i de iertare, mult` delicate]e, putere de a alege din toate \mprejur`rile [i din to]i oamenii partea cea bun`, care \ntotdeauna exist`, respectarea [i \ncurajarea oric`rei dorin]e de \ndreptare, desistarea de la tendin]a de a face din bunul t`u plac legea tuturor [i, de ce nu, compromisul inteligent [i generos, toate acestea pot face minuni. Dar pentru asta este nevoie de predispozi]ia de a nu recurge la violen]`: este nevoie de bl~nde]e. Este deci nevoie de o anumit` calitate a sufletului, mai degrab` \nn`scut`, cum spuneam, dar put~nd fi [i cultivat`, dob~ndit` ca disciplin` interioar`, sub puterea medita]iei la cele omene[ti, a lecturilor, a exemplelor bune sau rele. Astfel c` se cunosc cazuri de oameni care au devenit bl~nzi din nebl~nzi ce erau. Ceva a cobor~t asupra lor ca un har. Iar harul cel mai m~ntuitor care a cobor~t asupra lor este bl~nde]ea fa]` de cei slabi [i neap`ra]i [i ne[tiutori. Nu e vorba numai de mil`, ci de \ndurare delicat` [i tandr`. A fi r`u cu copiii ne[tiutori [i care vin spre tine cu \ncredere, a fi grosolan cu b`tr~nii n`p`di]i de neputin]e, cu cei slabi de minte, cu cei speria]i, cu umilii [i umili]ii p`m~ntului r`t`ci]i \n Babilon, a r`spunde vorbei gentile [i z~mbetului cu \ncruntare [i \ntreb`rii sfioase cu sudalm`, a \nghionti pe cel istovit s` mearg` mai departe, a lovi cu cizma pe cel 70

Petru Cre]ia

c`zut, toate acestea [i altele ca acestea c~te se petrec la antipodul bl~nde]ii ne \nva]` mai bine dec~t orice ce este bl~nde]ea. ßi dac` o echival`m cu dragostea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel trebuie s` repet`m dup` el: „iar acum r`m~n credin]a, speran]a, dragostea, acestea trei: dar, dintre toate, cea mai mare e dragostea“ (I Corinteni, 13,13). Contrariul ei l-am v`zut oper~nd \n lume – [i mirosea a infern. Infernul nu ca loc de pedeaps`: infernul ca virtualitate perpetu` a naturii omene[ti. Din p`cate cazurile cele mai frecvente de rela]ii \ntre oameni, fie \n sfera privat` fie \n cea public`, se desf`[oar` sub semnul irascibilit`]ii [i violen]ei. Nu m` refer la conflicte grave [i nimicitoare, la extreme brutalit`]i, la bellum omnium contra omnes. M` refer la violen]a m`runt` [i cronic`, la c~te vorbe grele sau mu[c`toare schimb`m \ntre noi, insulte, injurii, calomnii, impreca]ii, blesteme. Pentru pricini m`runte, [i care \n cele mai multe cazuri revin \n fiecare zi, umpl~nd cu zgomotul lor zadarnic [i strident anii [i vie]ile noastre. Dumnezeule mare, c~t de mult [i c~t de proste[te ne putem certa [i tot certa, [i pentru ce? Iar unii dintre noi chiar ne iubim, [i tot ne cert`m, pentru te miri ce, sau pentru n`z`riri sau din simpl` obtuz` \nc`p`t~nare. Dar nu vreau s` merg prea departe cu astfel de g~nduri: sunt la \ndem~na oricui. ßi, fire[te, degeaba. M-a[ \ntoarce cu mai mult` pl`cere, chiar cu bucurie, la o pild` de bl~nde]e, aceea a \mp`ratului Marcus Aurelius (161-180), care a avut parte de 71

Eseuri morale

vremuri grele, care a petrecut mul]i ani ai vie]ii sale pe front, \n condi]ii aspre. Voi \n[ira c~teva dintre g~ndurile lui, dar nu \nainte de a-l asigura pe cititor c` Marcus, fiind timp de dou`zeci de ani autocrator al lumii, nu s-a purtat niciodat` altfel dec~t g~ndea c` e bine [i spunea c` e bine. Credea, gre[ind, c` bl~nde]ea este irezistibil`, dar cu acest prilej ne aminte[te \n ce m`sur` adev`rata bl~nde]e izvor`[te din ad~nc, nu este niciodat` o poz`, o masc`, un z~mbet mieros [i fals. Vorbele ei sunt delicate, f`r` ostenta]ie de indulgen]`, f`r` grosolane aluzii personale, f`r` ironii ascunse, sunt rostite cu tandre]e [i nu cu am`r`ciune, cu tact [i f`r` a vorbi de sus, cu un ton magistral (XI, 18). çmp`ratul diserteaz` aici despre un caz extrem de bl~nde]e, acela c~nd cineva a gre[it sau ne-a gre[it cu ceva [i fa]` de care reac]ia obi[nuit` este m~nia [i efectele ei. Iar \n aceast` privin]` merge destul de departe: dat` fiind existen]a necesar` \n univers a tuturor claselor de oameni tic`lo[i („Este posibil ca \n univers s` nu existe oameni neru[ina]i? Nu, nu este cu putin]`“, (IX, 42), trage concluzia c` acest lucru trebuie s`-]i inspire, ca un antidot, bl~nde]e fa]` de un neru[inat sau altul cu care se \nt~mpl` s` ai de a face. Dar [i \n asemenea cazuri e prudent, \[i face scrupule. „Dac` a gre[it, acolo e r`ul; dar poate n-a gre[it“ (IX, 38). Pare o predica]ie abstract`, dar textul are nuan]e [i subtilit`]i care dovedesc o rafinat` con[tiin]` moral`: „Dac` se afl` \n gre[eal`, arat`-i cu bl~nde]e \ntruc~t a gre[it; iar dac` nu reu[e[te socote[te-te pe tine vinovat; sau nici m`car pe tine“ (X, 4). ßtia \ns` 72

Petru Cre]ia

bine c` bl~nde]ea nu este o \ng`duin]` vinovat` [i nici o form` de sl`biciune: i-a asociat \ntotdeauna seriozitatea, fermitatea, spiritul de adev`r [i de dreptate (III, 12; VI 47). Dimpotriv`, socotea c` sl`biciunea rezid` tocmai \n a deroga de la bl~nde]e, \n a te l`sa cuprins de m~nie sau chiar a te da, din team`, b`tut (XI, 9). Am insistat, poate excesiv, asupra cazului lui Marcus tocmai pentru c` la el se vede, din toate m`rturiile, c` la bun`tatea [i bl~nde]ea lui \nn`scute se adaug` o autodisciplin` \ntemeiat` pe principii [i pe exemple. Dar trebuie s` ne ferim de o lectur` naiv` a Medita]iilor sale sau, cum le-am mai putea spune, G~nduri c`tre sine \nsu[i: \mp`ratului nu i-a fost \ntotdeauna u[or. Un cititor atent, mai ales al originalului grec, cu toate nuan]ele sale, simte asta nu arareori. Altfel de ce ar fi scris Marcus sf~[ietorul text din IX, 3: „Dac` este ceva care s` te trag` \napoi [i s` te re]in` \n via]a aceasta, ar fi s` po]i tr`i cu cei care au acelea[i credin]e cu tine. Dar vezi [i tu c` lucrurile nu stau a[a, ce grea [i lung` povar` este reaua \mbinare a vie]ilor. ßi \]i vine s` spui: «Vino mai repede, moarte, ca nu cumva p~n` [i eu s` uit de mine»“. ßi moartea a venit la timp, nu ca s`-l \mpiedice de a mai fi el \nsu[i, ci ca s`-l elibereze. Dac` un singur om, \ntr-o singur` \mprejurare a vie]ii, ar g`si \n el, \n amintirea \mp`ratului Marucus, resurse de adev`rat` [i ad~nc` bl~nde]e, cele scrise mai sus nu vor fi fost cu totul zadarnice.

73

Eseuri morale

R`bdarea

Exist` virtu]i mai str`lucite dec~t r`bdarea [i totu[i voi sus]ine aici c` ea trebuie num`rat` printre cele mai \nalte. ßi [tiu [i de ce n-a dob~ndit rang de noble]e: pentru c` ea nu \ncununeaz` frun]ile marilor protagoni[ti ai istoriei, ale c`peteniilor [i ale eroilor, de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit s` rabde, s` \ndure istoria, asupri]ii [i obidi]ii ei. R`bdarea este o virtute pasiv`, ea este de fapt forma pasiv` a curajului, rezisten]a \n timp la r`ul din lume. Dar, a[a cum este, r`bdarea poate fi temeiul unei biruin]e. Pentru c` „a r`bda“ nu \nseamn` simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau du[m`nos fiin]ei tale, a te supune f`r` s` cr~cne[ti unei voin]e din afara ta. çnseamn` s` ai t`ria de a \ndura, d~rzenia de a r`m~ne \ntreg, st`p~n pe tine, nealterat [i ne\nfr~nt. S` rabzi [i s` taci cum tace [i rabd` p`m~ntul, dar nu la nesf~r[it. R`bdarea implic` un termen final [i totodat` speran]a c` vei ajunge acolo: g~ndul c` trebuie s` a[tep]i doar p~n` vine ceasul cel bun, ceasul c~nd r`ul va trece de la sine, istovit sau \ndep`rtat de alte puteri ale lumii, de alte \mprejur`ri ale ei. Sau c~nd tu \nsu]i \]i vei fi str~ns destule puteri, [i destul` obid`, pentru a izbuti s` scapi de ceea ce destul ai r`bdat. Ziua c~nd po]i s` spui: „Am r`bdat \ndeajuns“. Este ceasul c~nd vei fi biruit [i greaua \ncercare a r`bd`rii 74

Petru Cre]ia

[i r`ul pe care l-ai avut de \ndurat. R`bd~nd, trebuie s` [tii c~t s` rabzi: o r`bdare infinit` e sinonim` cu negarea de sine*. Dar mai exist` un fel de r`bdare. A[a cum pentru fiecare fapt` exist` un moment prielnic, un bun prilej pentru izb~nd` (ceea ce grecii numeau kairós ), tot a[a procesele care se desf`[oar` \n lume au nevoie de un timp anume, de durata fireasc` a \mplinirii lor. ßi nu e vorba numai de procesele naturale, de coacerea holdelor [i de p~rguirea poamelor, de \n`l]area p`durilor, de cele pe care r`bdarea ]`r`neasc` le [tie [i le adast`. E vorba [i de r`stimpul necesar ducerii la bun sf~r[it a proiectelor [i a \nf`ptuirilor noastre, cre[terea copiilor, \n`l]area l`ca[elor, dob~ndirea \nv`]`turii, urcarea \n ranguri, surparea celor r`i, str`baterea vechilor m`ri. Sunt acestea [i altele ca ele lucruri care cer timp \ndelungat [i \n care uneori progresul nu e mai v`dit dec~t mi[carea acelor unui ceasornic. R`bdarea de a le face bine [i p~n` la cap`t cere de la noi o bun` cunoa[tere a proceselor \n cauz`, capacitatea de a calcula pe termen lung \ncredere \n \ndep`rtata izb~nd`, discern`m~ntul de a nu confunda \ncetineala cu starea pe loc, mersul cu pas lini[tit [i ferm c`tre un soroc nici timpuriu [i nici * Exist` totu[i [i tipul de erou etic care rabd` din greu p~n` la cap`t, [i rabd` f`r` n`dejde [i f`r` s` se t~nguiasc`, uneori neverosimil de senin. Cu o resemnare pe care o deduce lucid din natura faptelor [i care nu e difetism, ci, dimpotriv`, singura biruin]` pe care soarta io mai poate concede. 75

Eseuri morale

z`bavnic. R`bdare are cine [tie s` a[tepte. çns` nu doar a[a, \n pustiu, ci [tiind ce anume [i \n ce fel [i c~nd. Altfel r`bdarea r`m~ne o simpl` \nso]ire a trecerii timpului vid. Este r`bdarea zadarnic` [i i se mai spune r`bdare prosteasc`. Nimic nu pune mai bine \n lumin` virtutea r`bd`rii dec~t o privire asupra contrariului ei: ner`bdarea. C~nd ner`bdarea \mpinge la fapt` ea devine p`gubitoare: precipit` [i for]eaz` lucrurile, le face \n prip` [i de m~ntuial`, \ntr-un ritm nepotrivit naturii lor sau \nainte de vreme, se cheltuie[te febril \n clip`. Omul r`bd`tor are un suflet ad~nc [i puternic, cel lipsit de r`bdare este superficial [i f`r` for]` interioar`. C~nd n-are \ncotro [i e silit s` a[tepte s` vin` ceasul, s`-i vin` r~ndul, s`-i vin` [tirea, este cuprins de o nervozitate steril`, de o trepida]ie interioar` care \l macin`, \i lunge[te timpul psihologic [i \l epuizeaz` \n zadar. Dar sunt [i \mprejur`ri \n care el devine o pacoste pentru al]ii. Conversa]ia [i \n genere comunicarea cu asemenea oameni e aproape imposibil`, nu suport` s` a[tepte s`-]i ispr`ve[ti vorba, ]i-o taie, te \ntrerup tot timpul, abia ascult~ndu-te, ei \ntreab`, ei r`spund. Dar nu numai cu spusa ta nu au r`bdare, ci [i cu tot ce faci, cu tot ce face altul dec~t ei. Totul li se pare prea \ncet, nu dintr-o grab` legitim`, ci din pur` impacien]`. Oamenii ace[tia par a tr`i mereu \n iminen]a unei catastrofe. ßi se consum` inutil, chinuindu-i [i pe al]ii. R`bdarea se dob~nde[te \n timp. çn timpul trecerii veacurilor [i a genera]iilor, cu ritmul lor netulburat, 76

Petru Cre]ia

cum o dob~ndesc ]`ranii, care sunt \n stare s` a[tepte oric~t, pentru c` au a[teptat mereu, din tat`-n fiu. Sau \n timpul unei vie]i, \nv`]~nd s` a[tep]i vremea. Dovad`, extrema ner`bdare a copiilor, care vor s` ob]in` pe loc tot ce doresc, ca \ntr-un basm. La ei e lucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omul modern cum se zice, ner`bdarea a luat propor]ii aproape patologice, de parc` ar fi un copil \nt~rziat. Mult bine ne-ar face s` ne dezmeticim din ner`bdare. De ce at~ta grab`? Exist` o mi[care \n lume pentru protejarea mediului natural. Ar trebui s` ne g~ndim [i la una care s` protejeze timpul de funesta noastr` prip` [i precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le \ncalc` stric` buna r~nduial` a lumii [i se \nstr`ineaz` pe sine de ea.

77

Eseuri morale

çncrederea

O vreme a st`p~nit printre oameni doar for]a, iar legea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au ap`rut, \n cele mai felurite forme, instan]a de arbitraj \ntre p`r]ile aflate \n litigiu, cineva care s` \mpart` dreptatea [i o seam` de reguli ale drept`]ii care au devenit, \n trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi s` fie acela al iubirii. Dar dac` acesta nu va veni niciodat`, putem spera m`car c` \n \ntregul comunit`]ii umane, \ntre oameni [i \ntre neamuri, va domni c~ndva \ncrederea. Iar p~n` la mai larga [i ipotetica ei r`sp~ndire ar fi de dorit ca \ncrederea s`-[i pun` pecetea pe rela]iile dintre grupuri fie c~t de mici de oameni. çntr-adev`r, dincolo de criteriile de num`r [i de cantitate, binele din lume se hr`ne[te dintr-un soi de exemplaritate inefabil` [i intrinsec` a actelor benefice, prielnice unei \n`l]`ri pe scara demnit`]ii umane [i totodat` \nlesnirii purific`rii leg`turilor pragmatice dintre noi. Cum s` o definim? Pare s` fie o predispozi]ie a cuiva de a crede \n buna-voin]` [i buna-credin]` a semenului s`u [i de a nu se \ndoi de manifestarea lor constant`. çn aceast` formulare foarte general` intr` tot felul de lucruri, de la a te \ncrede \n punctualitatea cuiva p~n` la aceea de a-i \ncredin]a avutul sau pe copiii t`i, de a-i da o misiune important` [i dificil`, 78

Petru Cre]ia

de a-l face depozitarul unui secret important. Iar cel investit cu \ncredere este propriul s`u garant, prin simpl` angajare verbal` sau nici m`car at~t. Sunt oameni al c`ror trecut este \n \ntregimea lui o garan]ie [i al c`ror devotament, adesea dovedit sau dovedit doar \ntr-o \mprejurare excep]ional`, este mai presus de orice \ndoial`. Sunt oamenii pe care englezii ]i numesc reliable, adic` vrednici de \ncredere, f`c~nd mare caz de aceast` calitate. Pe de alt` parte exist` oameni pe care \i c~[tig` \ns`[i \ncrederea pe care le-o ar`]i. De unde, invers, reflec]ia lui La Rochefoucauld: „Ne\ncrederea noastr` \ndrept`]e[te \n[el`toria celuilalt“. Tr`darea \ncrederii cuiva \n noi este o vin` foarte grav`, at~t \n sine c~t [i pentru c` cel \n[elat \n \ncrederea lui \[i poate pierde \n general, \ncrederea \n oameni, ferindu-se chiar de cei cu adev`rat vrednici de \ncredere. Este un fel de a-l mutila moralmente, de a-l determina s` fac` parte din tipul ne\ncrez`torului, al b`nuitorului, al suspiciosului, care este a[a de felul s`u, adesea pentru c` se [tie pe sine \nsu[i capabil de tr`darea oric`rei \ncrederi, uneori pentru un interes dispropor]ionat de m`runt. Ne\ncrederea, \nn`scut` sau dob~ndit`, este o infirmitate a sufletului care ne priveaz` nu numai de foloasele \ncrederii, ci [i de bucuria \ncrederii [i de noble]ea ei. De aici g~ndul radical al aceluia[i La Rochefoucauld c` „Este mai ru[inos s` n-ai \ncredere \n prietenii t`i dec~t s` fii \n[elat de ei“. ßi nu numai \n prietenii t`i. Omul \nzestrat cu noble]ea inimii \[i 79

Eseuri morale

acord` \ncrederea a priori, p~n` la proba contrar`. Este la fel de meschin s` fii zg~rcit cu \ncrederea ta, ca [i cu banii t`i. Dup` cum meschin este [i omul care nu e \n stare s` primeasc` cu \ncredere binele pe care vrei s` i-l faci, cel care nu crede \n bunele inten]ii [i \n buna-credin]` a nim`nui [i se \ntreab`, \n fa]a unui act generos [i dezinteresat: „Oare ce-o fi urm`rind, oare ce-o vrea de la mine“. Toat` lumea \l \n[eal`, toat` lumea \l minte, to]i sunt ni[te pref`cu]i. Evident, \ncrederea con]ine, \n principiu, o doz` de risc, riscul de a-]i plasa gre[it \ncrederea c~t` vreme exist` f`]`rnicia, care este o momeal`, o simulare a virtu]ii \n vederea unui folos pe care nu l-ai dob~ndi altfel. Pentru a-l mai cita \nc` o dat` pe La Rochefoucauld, care [tia at~t de multe despre partea nev`zut`, [i neagr`, a albelor noastre virtu]i, ne vom aminti cu ajutorul s`u c` nu la pu]ini oameni „sinceritatea nu este dec~t o fin` disimulare, menit` s` atrag` \ncrederea celorlal]i“. Poate s` par` ciudat, dar acest fel deliberat de a c~[tiga, prin \n[el`ciune, \ncrederea altora mi se pare mai salubru dec~t cazul celor care inspir` pe drept cuv~nt \ncredere [i sunt hot`r~]i s` n-o tr`deze, dar care apoi, din sl`biciune sau l`comie, cad prad` unei ispite [i, tr`d~nd pe cei care au avut \ncredere \n ei, se tr`deaz` pe ei \n[i[i. Pe ei [i principiul moral. ßi apoi nu e vorba aici numai de moralitate [i de principiul ei. çn[elarea \ncrederii noastre r`ne[te \n noi ceva \n acela[i timp foarte ad~nc [i foarte delicat. Ea doare de fiecare dat` ca o iubire tr`dat` [i 80

Petru Cre]ia

adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile decurg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care am acordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n care aveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers. Dac` lucrurile ar sta altfel, atunci ar trebui s` iubim b`ncile elve]iene. Nici m`car pe un slujitor al nostru de \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinstea sau devotamentul lui fa]` de noi, ci pentru c`, \n \ntregul lui, chiar cu eventualele lui metehne, este omul care este. çntr-o lume \n care ar domni \ncrederea, majoritatea institu]iilor actuale, devenite inutile, ar disp`rea. Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. Dar acestea sunt himere. Mai sigur sunt de faptul c`, dac` a[ mai avea de tr`it \nc` o dat` via]a pe care am tr`it-o deja, a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut` [i, p`str~ndu-i-o mereu, l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze de at~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. ßi, \mpreun` cu mine, pe sine, iert~ndu-se \n numele meu.

81

Eseuri morale

Dezam`girea

E curios c~t de pu]in` aten]ie s-a dat, \n instan]` teoretic`, acestei st`ri a sufletului. ßi totu[i dezam`girile sunt ceva aproape curent, sunt pline de dezam`giri vie]ile noastre. Dezam`girea este \n[elarea \ncrederii sau speran]ei. çn contextul dezam`girii \ncrederea [i speran]a pe care am investit-o \n cineva sau \n ceva se dovedesc am`giri, iluzii, p`reri [i a[tept`ri de[arte. Iar \n locul lor r`m~ne nu doar regretul c` ceva nu s-a \mplinit, ci [i c` ne-am putut am`gi sau l`sa am`gi]i. Nu toate dezam`girile sunt de acela[i fel. Sunt unele legitime: \n momentul c~nd ne-am investit \ncrederea [i speran]a, toate aparen]ele erau \n favoarea noastr`, \ntre a[teptare [i viitoarea ei \mplinire nu p`rea s` existe nici o dispropor]ie, eram cu totul \ndrept`]i]i la un grad mare de certitudine. Ca s` survin` dezam`girea nu sunt de conceput dec~t trei cauze: 1. mistificarea: datele oferite speran]ei noastre erau false, dar ni se prezentau, conving`tor, ca adev`rate: 2. realitatea \n care ne-am investit speran]a, pozitiv` la data aceea, s-a alterat pe parcurs; 3. ceva din ansamblul realit`]ii s-a schimbat radical, s-a petrecut ceva imprevizibil, o r`sturnare de situa]ii, o traum`, o catastrof`. çn nici una dintre aceste trei situa]ii posibile nu se poate repro[a nimic investi]iei 82

Petru Cre]ia

noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dezmin]it-o. Nici m`car \n prima, pentru c` exist` \n lume mistific`ri perfecte, aparen]e cuceritoare. T`ria Sf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celor mai ispititoare aparen]e, ci celor mai verosimile dintre ele. Dar de unele dintre dezam`girile noastre nu suntem vinova]i dec~t noi \n[ine. çn unele cazuri, pentru c` am suprainvestit speran]`, am supraapreciat abuziv o realitate, am supralicitat-o, orbi]i de intensitatea propriei noastre dorin]e. De fapt nu orbi]i, ci prad` unui miraj, ca acela suscitat de setea extrem`. Astfel, sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei care judec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e, f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. O bun` parte din dezam`girea din lume provine din nechibzuin]`, prip` sau superficialitate. Tot a[a p`]esc constructorii de himere, to]i cei care aspir` la ceva ticluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. ßi la care vor s` ajung` f`r` efort, ca \ntr-un vis fericit. çntr-adev`r, adesea d`m numele de dezam`gire propriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mplini ceva. De aici vine r`ul [i de aici, \n asemenea cazuri, o dezam`gire nejustificat`. ßi nu vine din prea des invocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [i orice realizare. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bucure de orice \mplinire a sa, nu o m`soar`, decep]ionat, cu nem`sura viselor sale. Una dintre cele mai dureroase dezam`giri, dezam`girea de sine, este totodat` [i cea mai ilegitim`. 83

Eseuri morale

Un om este dator, \nainte de a se av~nta \n proiecte [i aspira]ii, s`-[i cunoasc` bine \nzestr`rile [i aptitudinile, s` [tie la ce e bun, c~t \l ]in puterile, \n ce exact` m`sur` poate fi acceptat de ceilal]i: s` \nve]e rapid din primele e[ecuri [i s` nu se lase am`git de primele sale succese. S` nu fie \nchipuit, adic` s` nu-[i \nchipuie c` este ceea ce nici nu este, nici nu poate fi c~ndva. ßi s` se accepte cu senin`tate [i cu deta[are, a[a cum l-a l`sat Dumnezeu, dar nu resemn~ndu-se, pasiv, ci f`c~nd ce \i st` \n putin]` s` scoat` c~t mai mult din ceea ce este cu adev`rat. S` fie om la locul s`u, o calitate pu]in glorioas` [i pu]in admirat`, dar \n realitate vrednic` de tot respectul. Oamenii nu se deosebesc numai dup` cum ajung s` fie dezam`gi]i, ci [i dup` cum reac]ioneaz` la dezam`gire. De obicei cel mai r`u reac]ioneaz` cei a c`ror dezam`gire nu este \ndrept`]it` sau li se poate imputa. Cei mai mul]i veleitari ai speran]ei se gr`besc s` devin` dezabuza]i, oameni care [i-au generalizat, cronicizat [i conceptualizat, f`r` mare efort de analiz`, primele decep]ii [i care se complac, nevolnici, \n aceast` ieftin` filozofie. çn schimb, omul deplin, cel \nzestrat cu d~rzenie moral` [i judecat` cump`nit` [i cu putere de via]`, nu se las` am`git de dezam`gire, [i nu las` ca dezam`girea lui pentru un lucru sau altul s` se transforme \n dezn`dejde. Dezam`girea nu are cum s` nu-i st~rneasc` regrete, cu at~t mai vii cu c~t dezam`girea a fost mai mare; regrete, m~hnire [i, c~nd a fost cu deliberare mistificat, indignare [i chiar dreapt` 84

Petru Cre]ia

m~nie. Dar dezam`girea, oricare ar fi cauzele ei, trebuie dep`[it`. Eventual, asimil~ndu-i \nv`]`tura, se cade s` trecem mai departe, chiar cu riscul de a ne mai \nt~lni cu ea, \n alte \mprejur`ri [i cu alte determin`ri. P`str~nd credin]a c`, atunci c~nd ai \nv`]at s` judeci, s` ri[ti [i s` lup]i, via]a poate fi un loc \n care nu tot ceea ce at~rn` de voin]a noastr` duce la dezdam`gire.

85

Eseuri morale

Suferin]a zadarnic`

O parte din c~te aveam de \ndurat ne vine de la puterile neomene[ti: cataclisme, boli, \ns`[i moartea. C~t le-am z`g`zui, ne cople[esc [i ne b~ntuie. Puterile acestea din afara noastr` [i mai tari dec~t noi sunt totodat` fatale [i inocente. Ele apar ca rele numai \n`untrul suferin]ei omene[ti [i nu avem a ne pl~nge de ele \n fa]a nici unei instan]e. Trebuie s` le r`bd`m [i s` le dep`[im, trec~nd mai departe, dincolo de suferin]` [i de moarte. çns` alte suferin]e, unele s`lbatice, ni le aducem unii altora. O mare parte a istoriei este aceea a unor r`fuieli pr`dalnice [i s~ngeroase [i a unor cr~ncene prigoane [i \mpliniri, care au adus mai mult` suferin]` dec~t poate g~ndul s` cuprind`. Am fost o clip` tentat s` fac un catalog al crimelor istorice, \ns` repede mi-am dat seama c` a le califica drept zadarnice \nseamn` a opera cu o alt` realitate [i cu o alt` defini]ie a omenescului. A[a cum suntem, o parte constitutiv` din natura noastr` este rea, [i f`r` partea aceasta am fi o alt` specie, utopic`. Desigur, nu suntem doar r`i, suntem fiin]e amestecate [i ambigue, cu o cump`n` ciudat` \n noi \ntre bine [i r`u, \ntre cruzime [i \ndurare, \ntre ce suntem [i ce am putea fi. Astfel c` m` voi m`rgini s` vorbesc despre acele suferin]e pe care singuri ni le facem, de care ne-am putea lipsi [i care, privite \n 86

Petru Cre]ia

ad~ncul lor, par cu adev`rat zadarnice. Se nasc din idei gre[ite sau din simpl` ignoran]`, din n`zuin]e de[arte, din spaime iluzorii, adesea dintr-o pragmatic` defectuoas`. Iat`, p`trunde \n noi, din slaba noastr` judecat`, c~te o idee care ne st`p~ne[te, cenzur~ndu-ne pornirile cele mai fire[ti. Ne supunem de bun`voie [i adesea obsesional unor precepte z`natice, z`mislite din cine [tie ce interese mercantile ale altora sau r`t`ciri ale propriei noastre min]i, iar zilele noastre se umplu de opreli[ti [i de remu[c`ri. Pot fi re]ete igienice sau dietetice, medicale sau menajere, dar pot fi, la alt nivel, anumite credin]e, maniacalit`]ile chinuitoare ale supersti]iilor sau imperativele unei religiozit`]i r`u g~ndite sau r`u asimilate, cu care singuri ne asuprim [i ne \nnegur`m. Este un p`cat fa]` de Domnul s` ni-l \nchipuim ca pe un Dumnezeu tiranic, \ncruntat [i c~rcota[, cer~ndu-ne s` ne supunem neclintit unor forme f`r` noim` [i unor prohibi]ii nefire[ti. Unde s`-i fie iubirea, bl~nde]ea [i \ndurarea? Pe de alt` parte, c~t` suferin]` \n noi [i \n al]ii c~nd ne l`s`m sufletul n`p`dit de buruieni[ul unor pasiuni inferioare [i pernicioase. C~te vie]i nu-[i mai g`sesc odihna prad` unor gelozii mistuitoare [i f`r` temei, unor josnice invidii, unor susceptibilit`]i neverosimile. Cui sluje[te s` ai un suflet ve[nic ne\ncrez`tor, s` alegi doar r`ul din orice, s` tr`ie[ti \n zavistie [i \n ur`? ßi c~]i oameni nu [i-au irosit puterile lor adev`rate de dragul unor ambi]ii pentru care nu erau f`cu]i? ßi apoi c~t chin \n jurul celor care cred 87

Eseuri morale

c` voin]a lor este lege [i c` dreptate pot avea numai ei [i care, \n numele acestei am`giri \i asupresc, \i umilesc [i \i ]in vinova]i pe to]i ceilal]i. Sau \n jurul c~te unei \nd`r`tnicii obtuze care se d` drept d~rzenie [i consecven]`. ßi ce s` mai spunem de mizeriile pe care, \n numele chibzuin]ei, le produce meschin`ria, zg~rcenia sordid` care ne face mai s`raci dec~t suntem, [i mult mai ur~]i. ßi mai exist` o meteahn` dezastruoas`, care ]ine de proasta r~nduial` a vie]ii, de neaten]ie, de neglijen]` [i de del`sare [i duce la neajunsuri at~t de u[or evitabile. Pentru a nu mai vorbi de naturile structural anxioase, de obicei nereflexive [i incapabile s` \nve]e din experien]`, [i a c`ror via]` este un lung supliciu, pentru ei [i pentru cei din jur. Ei sunt adev`ra]ii protagoni[ti [i martiri ai suferin]ei zadarnice. Nu e p`cat de toate acestea [i, \n lipsa lor, oare nam fi cu mult mai ferici]i? Triste z`d`rnicii, care ne macin` vie]ile [i ne r`pesc bucuria de a tr`i. Nu numai mintea ci [i sufletul se poate cultiva, c~nd ai \nclinare c`tre cultura sufletului, [i mai ales c~nd te g~nde[ti, m`car din c~nd \n c~nd, c` poate gre[e[ti, c` poate se afl` sub cer lucruri la care filozofia ta nu viseaz`, c` poate ar fi bine s` te schimbi, s` ie[i din iner]ia [i din cercul orb al sinelui. Prea multe sunt suferin]ele care nu depind de noi ca s` nu merite s` \ncerc`m s` le alung`m pe cele, at~t de zadarnice, care \[i au ob~r[ia \n gre[ita a[ezare a sufletului nostru.

88

Petru Cre]ia

V`ic`reala

Teofrast, discipolul lui Aristotel [i succesorul lui la conducerea [colii (secolul IV), \[i \ncepea fiecare dintre cele treizeci de Caractere (Pref`cutul, Pis`logul, Trufa[ul, Clevetitorul etc.) cu c~te o defini]ie concis`. Ca s` procedez la fel, voi spune c` v`ic`reala este \nclinarea unor oameni de a se pl~nge mai mult [i mai des dec~t ar fi cazul de ceea ce li se \nt~mpl`. Sau, mai pe scurt: v`ic`reala este expresia unei dispropor]ii \ntre suferin]` [i protest. Ea nu trebuie confundat` cu propensiunea de a vedea r`ul \n toate, [i numai r`ul, care este o hipertrofie a spiritului critic. C~rtitorul sau cusurgiul se instituie \n instan]` de judecare a realului, \[i d` aere de competen]` [i de obiectivitate, d` sentin]e [i \mparte pedepse \n numele criteriilor sale, pe care le socote[te infailibile. El \[i arog` o misiune, deci un rol activ. çn schimb, v`ic`re]ul nu este dec~t o biat` fiin]` oropsit` care p`time[te [i se vait`, [i se tot vait`, de ce [i c~te are de \ndurat. Fire[te, nimeni nu spune c` trebuie s` tr`ie[ti r`bd~nd [i t`c~nd. ßi nici c`, atunci c~nd e vorba de suferin]e reale, a te pl~nge de ele nar fi o u[urare necesar`. Uneori e tare bine s`-]i spui n`duful [i s` te mai r`core[ti. Doar c` trebuie s` existe o propor]ie rezonabil` [i un adresant adecvat, de preferin]` \nsu[i autorul r`ului incriminat sau 89

Eseuri morale

cineva care poate s`-l \ndrepte. V`ic`re]ul se t~nguie \ns` f`r` istov la cine st` s`-l asculte sau n-are \ncotro. ßi, dac` n-are auditor, se jeluie[te singur [i umbl` prin cas` suspin~nd din greu. Dar care s` fie, de fapt, obiectul recrimin`rilor sale? Dac` te ui]i mai atent, consta]i c` este ceva foarte cuprinz`tor, via]a, soarta; iar faptele invocate sunt doar exemplific`ri mereu la \ndem~n` ale unui martiriu permanent. V`ic`re]ului \i este \ntotdeauna prea cald sau prea frig, [i, \n genere, nimic nu vine spre el \n cuvenita m`sur`, doar \n caren]` sau \n exces. Mai mult, simpla \ndeplinire a \ndatoririlor care \i revin \n chip normal este resim]it` de el ca o corvoad` [i ca un sulpiciu. ßi, fiind pasiv, a[teapt` mereu ca al]ii s` se osteneasc` \n locul lui, ba chiar, dac` aceia nu se gr`besc s` o fac`, le caut` vin` [i se simte nedrept`]it. Astfel c` sc~nce[te sau bomb`ne mereu, c~nd nu ]ip` ca din gur` de [arpe, c`indu-se [i afurisindu-[i zilele. Totul \i este prea greu sau prea a sil` nu neap`rat pentru c` ar fi slab de puteri sau lene[, ci pentru c` nu [tie s`-[i accepte via]a. ßi ca atare nici nu se poate bucura de ea, cu at~t mai mult cu c~t acest fel de om nu are destul` imagina]ie ca s`-[i reprezinte ce \nseamn` adev`rata suferin]` [i nici destul spirit de observa]ie, sau interes pentru al]ii, ca s`-[i compare soarta cu a lor. ßi nici destul` con[tiin]` de sine ca s`-[i dea seama c` multe din c~te le are cu adev`rat de p`timit nu vin din altceva dec~t din nepriceperea lui de a tr`i. V`ic`re]ul este un foarte trist „caracter“: via]a i se pare o cazn`, iar pe cei din preajma lui \i disper` cu jelania lui ne\ncetat`. 90

Petru Cre]ia

Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oameni nu tocmai normali. Dar nu e a[a. E plin` lumea de v`ic`re]i [i de t~nguirile lor. Iar cei care, av~nd sentimentul propor]iilor, disciplin` interioar` [i cuvenita decen]`, dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbind inconveniente [i disconforturi minore, trec neobserva]i, sau par bizari, ni[te r`t`ci]i \n lumea marilor clamori pentru nimicuri erijate \n suplicii.

91

Eseuri morale

Curajul

Curajul pare ceva foarte simplu: ne\nfricarea \n fa]a primejdiei, puterea [i d~rzenia de a o \nfrunta, indiferent de urm`ri. Este asumarea deliberat` a unui risc [i este, dintre toate virtu]ile omene[ti, cea mai \nstr`inat` de ad~nc \nr`d`cinatul nostru instinct de conservare. Ea dovede[te a[adar c`, \n fondul ultim al naturii noastre, exist` o motiva]ie mai puternic` dec~t aceea de a ne mul]umi s` subsist`m oricum. çn ultim` analiz`, omul curajos este cel pentru care o form` anume de via]` asumat` f`r` risc, [i chiar via]a \ns`[i, au mai pu]in pre] dec~t hot`r~rea irevocabil` de a o dep`[i cu riscul \nfr~ngerii, al pierzaniei sau al mor]ii. F`r` curaj ne-am mul]umi s` fim, \n obid`, multul pu]inul care suntem. Ne\nfricarea este o for]` care func]ioneaz` \mpotriva \mp`c`rii iner]iale cu datul, care tinde s` rup` \ngr`dirile hot`r~te de cei c`rora le e de folos s` ne supun`, zeii, natura, rentierii \nfric`rii noastre. Suntem datori s` spunem c` virtutea curajului nu este \n mod obligatoriu asociat` cu un principiu moral. Curajos poate fi [i t~lharul sau asasinul, [i cel setos de putere [i cel care \[i pune avutul la cheremul norocului; mercenarul f`r` ideal, aventurierul f`r` scrupule, cuceritorul feroce [i lacom, tri[orul, speculantul, teroristul, slujitorii celor mai funeste cauze. 92

Petru Cre]ia

Curajul este o form` a energiei psihice care se poate umple cu orice con]inut. Oricare i-ar fi mobilurile, tot curaj se cheam`, [i nici o instan]` juridic` sau moral` nu condamn` pe cineva pentru curajul cu care a \nc`lcat legea, ci doar pentru c` a \nc`lcat-o. Fie zise acestea pentru a clarifica no]iunea. Dar [i mai de folos este s` ne g~ndim aici la curajul care face mai frumoas` lumea. El, \n esen]a sa, nu este doar un act de con[tiin]` care a[az` anumite valori mai presus dec~t orice profit \njositor [i dec~t via]a \ns`[i, ci totodat` un act absolut de voin]` care instituie acele valori \n realitate [i ilustreaz` demnitatea omenescului. Sunt \ns` anumite distinc]ii de f`cut. Cea mai important` pentru noi to]i este aceea dintre curajul care se manifest` \n cump`na [i \n slava unei clipe [i cel care d` con]inut [i noble]e duratei unei vie]i. Cel dint~i, c~nd nu este un simplu acces de pasionalitate oarb` (cu cele mai diferite motiva]ii) este expresia, \ntr-o \mprejurare hot`r~toare, a unei n`zuin]e ideale mai imperioase dec~t orice calcul de pruden]` sau de izb~nd`. çn asemenea clipe s`v~r[e[ti, cu orice pre], ceea ce, nes`v~r[ind, ai tr`da tot ce te define[te [i d` vie]ii tale un sens: dragostea pentru o comunitate sau pentru un om, onoarea, demnitatea, crezul t`u, credin]a altora \n tine, principiul de coeren]` [i de statornicie al vie]ii tale, adic`, de fapt, exemplaritatea ta moral`, asumat` ca o datorie fa]` de cei pentru care \nsemni ceva. Giordano Bruno, refuz~nd s`-[i renege filozofia [i \nfrunt~nd moartea pe rug, a 93

Eseuri morale

contribuit la crearea unor forme de civiliza]ie mai \nalte: nu a fost doar un martir, ci [i un martor pilduitor, flac`ra unei exigen]e a spiritului \n universal. Cenu[a lui [i a altora ca el s-a risipit \n istoria lumii ca un polen care a dat road` unui [ir lung de genera]ii. Curajul are aceast` putere f`r` seam`n: c` poate \nfr~nge ceea ce altfel ar fi de ne\nfr~nt [i totodat` c`, fie [i biruit, spore[te zestrea condi]iei noastre cu ceva care nu-i mai poate fi luat niciodat`. Din vechime p~n` \n t~rziul vremii, sute de cet`]eni au ales s` moar` p~n` la ultimul om, cu copii cu tot, ca s` p`streze \ntreag` m~ndria ob~r[iei lor, a datinilor [i a credin]ei \n care au tr`it veacuri de-a r~ndul. ßi au intrat \n nefiin]` afirm~ndu-[i astfel, inalterat`, identitatea.Curajul este [i aceasta: s` fii tu \nsu]i, p~n` la cap`t. El este deci o specie superioar` ([i numai omeneasc`) a instinctului de conservare: nu a vie]ii, ci a sensului ei, nu a identit`]ii empirice, ci a celei ideale. Dar mai exist` [i cealalt` form`, mai pu]in spectaculoas`, a curajului. Cea care, ceas de ceas, zi cu zi, prin vicisitudini [i ani, ne face s` \nvingem descurajarea, nelini[tea, uitarea, plictisul rutinei, sa]iul, \ngustimea, nedrept`]ile [i ingratitudinile de r~nd, lenta erodare a energiilor [i a r`bd`rii noastre. Nu este pu]in lucru [i nu are r`splata vreunei glorii. C~teodat` e cr~ncen`: s`-]i cre[ti, \n durere, copii r`u n`scu]i, s` \ngrij`[ti ani [i ani p`rin]i neputincio[i, s` trude[ti c~ine[te pentru pu]in [i s` pierzi [i ce ai, s` rabzi f`r` murmur chinurile trupului, s` fii obscurul erou al unei d`inuiri. 94

Petru Cre]ia

C~t ar p`rea de ciudat, exist` o rela]ie \ntre d~rzenia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut al canonului zilnic [i o form` extrem` a curajului: rezisten]a la tortur`. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce \nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoria demnit`]ii omene[ti. Dar cum s` scrii despre curaj f`r` s` te \nchini la memoria celor care, \ndur~nd iadul pe p`m~nt, din partea unor tor]ionari care nu erau demoni, ci oameni, n-au tr`dat pe nimeni [i nimic. Fa]` de acest fel de curaj, curajul altor lupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \n ierarhia vredniciei de a fi om. Cei care au rezistat ne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veac sunt cei ce ne-au izb`vit, \n fa]a Domnului, de ru[inea de a-l fi tr`it. Sunt sfin]ii acestei \nsp`im~ntoare vremi, iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta \ntinse pe lespezile neuit`rii. çmpreun` cu aceia, mul]i de nimeni [tiu]i, care s-au dus c`tre moarte cu senin`tate, unii dintre ei z~mbind. Un os~ndit a spus, \ntr-un alt veac, [i \n ajunul execu]iei: „M~ine o s` fie o zi cam grea“. ßi al]ii [i al]ii: cei ce au primit sau au cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii, cei care au murit pentru dreptate, [tiind bine c` mult` vreme str~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare, cei care le-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t le este pre]ul, \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeau m~inile [i fruntea, cei care au pierdut ce le era mai drag [i au mai \ndurat s` tr`iasc`, a[tept~nd, r`bd`tori, s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. ßi \nc` o specie, de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus 95

Eseuri morale

curajul vie]ii lor acolo unde nu se cuvenea [i au [tiut s` simuleze, \n ceasul isp`[irii, o abject` la[itate, ca s`-[i dezmint` trecutul [i s` nu r`m~n` pild` de curaj d`un`tor. Dar frica, dar spaima, f`r` de care curajul nu ar fi dec~t s`lb`ticie leonin` sau \ncumetare f`r` minte? Cum s` dai pre] curajului f`r` a-i [ti pre]ul, f`r` a \ncerca s` sim]i cum se ridic` el peste oarba noastr` sete de via]` [i f`r` a \n]elege, cu \ndurare, c` unii dintre noi pot ajunge la cap`tul curajului lor? Sau cum s` ui]i c` oameni care s-au ar`tat adeseori bicisnici [i la[i, iar mai apoi, m~na]i de puterile ascunse sau p`strate \n ei, s-au izb`vit, risc~nd imposibilul, biruind sau pierind? Sau cum am putea uita, noi to]i cei m~ntui]i prin el, c` Isus, pe cruce, a strigat, ca om pieritor [i chinuit, „Tat`, de ce m-ai p`r`sit?“ Ajung` at~t, oric~te ar mai fi de spus. Mai pun` cititorul de la el [i din el. çns` nu doar acum, c~nd cite[te, ci tr`ind [i p`timind, tem~ndu-se cum ne temem cu to]ii [i \nfr~ng~ndu-[i teama de c~te ori poate, ad`ug~ndu-i lumii curajul s`u.

96

Petru Cre]ia

Speran]a

Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletului, iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile, cu at~t avem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m, s` le \nfrunt`m [i s` le dep`[im. Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a, c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ov`ielnic` (dup` oameni [i \mprejur`ri), c` ceasul \ncerc`rii [i al r`ului va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nsenin`rii. T`r~mul speran]ei este viitorul, care, cum bine [tim, este mai \ntotdeauna incert. Speran]a ne ajut` s` credem c`, \n ciuda a orice, c~ndva binele ne va despov`ra de r`u. Fire[te, a g~ndi a[a cere oarecare chibzuin]`, un grad anume de \ntemeiere pe premisele obiective ale realit`]ii. Un calcul de probabilit`]i, aprecierea ra]ional` a raportului dintre datele existente [i for]ele, manifeste sau latente, care tind s` le modifice \n sensul sperat. Dar nu aceasta este natura esen]ial` a speran]ei, care, dac` nu este mai presus de orice calcul, r`m~ne un simplu [i rece efort de prognoz`. Ca s` fie o putere a sufletului, speran]a trebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional, chiar absurd, o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a binelui, care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde. Este o alegere, dintre toate c~te sunt cu putin]` pe p`m~nt, a posibilului bun. Nu este vorba aici de 97

Eseuri morale

banalul optimism, adesea superficial [i adesea lesne de spulberat, ci de o d~rzenie l`untric`, de o lumin` perpetu` \n bezna lumii. çi spune Iov Domnului: „Mi-ai smuls n`dejdea ca pe un copac“. Iar Sf~ntul Pavel, vorbind despre Avraam, zice: „N`d`jduind \mpotriva oric`rei n`dejdi, el a crezut, [i astfel a ajuns tat` al multor neamuri“ [i, altunde, vorbind despre Sara: „Credin]a este o \ncredere neclintit` \n lucrurile n`d`jduite, o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d“. Po]i spera s` nu pierzi ceea ce ai sau s` dob~nde[ti ceea ce \]i lipse[te, temeiul n`dejdii tale acela[i este: c` se afl` cumva o cale prin Valea Pl~ngerii [i a Mor]ii pe unde, totu[i, se str`bate dincolo. F`r` alt` c`l`uz` dec~t Speran]a. Ea poate fi numai o am`gire. Mul]i au pierit sau au pierdut n`d`jduind. Dar cei mai mul]i dintre biruitori au biruit sub semnul ei. ßi apoi, mai sunt to]i cei \mpila]i [i obidi]i care, \n dezn`dejdea lor, au sperat mereu \ntr-o sc`pare sau m`car \ntr-un r`gaz, c~t s`-[i trag` sufletul [i s`-[i numere mor]ii. At~]ia dintre ei au umplut \ns` cu le[urile lor chinuite gropile comune ale istoriei. Dar peste ele au trecut cei pe care i-a izb`vit, d~ndu-le puteri mai presus de fire, acest miraj de esen]` divin`. ßi apoi, sunt cei mai buni dintre noi, care n-au sperat, sau n-au mai sperat nimic pentru ei, ci pentru ai lor [i pentru urma[ii lor, sau pentru cei pe care iau socotit, mai mult dec~t pe ei, predestina]i biruin]ei. çnfr~n]i ei \n[i[i de marile brutalit`]i [i 98

Petru Cre]ia

samavolnicii ale istoriei, ei n-au tr`it zadarnic [i n-au murit zadarnic, pentru c` speran]a investe[te realitatea cu ceva care o transcende sau o scoate din f`ga[ul ei. Ferici]i cei care n`d`jduiesc, c`ci a lor va fi \mp`r`]ia binelui nev`zut. Mul]i dezn`d`jduim, dar nu \ntru totul. Iar speran]a este [i aceasta: ceva care, cotropit fiind de dezn`dejde, n`d`jduie[te \nc`. Trecu]i dintr-o vitregie \n alta, tulbura]i \n loc s` fim limpezi]i, r`ni]i \n loc s` fim vindeca]i, prad` l`comiilor [i prad` minciunii, s` mai zicem o dat`, cu ni[te vorbe scrise c~ndva, demult: „Dar, iat`, tot mai zg~riem pe st~ncile prea tari, posaci [i \nd`r`tnici, efigia f`r` de seam`n, alb`, a speran]ei“.

99

Eseuri morale

Triste]ea*

Cineva care ar vrea s` \ntemeieze un Muzeu al Triste]ii ar trebui s` adune acolo toate imaginile, toate textele [i toate muzicile din secole [i din continente care sunt tezaurul milenar al triste]ii, documentele ei de vechime [i de noble]e. Arhitectura \ns`[i a acestui muzeu ar trebui s` fie cumva trist`, dac` a[a ceva ar fi cu putin]`. Doar lungul timp, amintirea [i uitarea pot cufunda \n triste]e structurile ei. Sau trecerea \ntr-un alt regim al luminii, cum ar fi acela de a fi ve[nic sub razele soarelui negru al Melancoliei. Ar trebui s` se afle acolo [i un Dic]ionar al triste]ii, din care s` nu lipseasc` nici cel mai obscur cuv~nt rostit \n limba cea mai uitat` [i care s` fi exprimat c~ndva vreo nuan]` c~t de fugar` a triste]ii. C~t despre ce s-a scris, \n vers sau \n proz`, o simpl` antologie a triste]ii n-ar fi de ajuns, este nevoie de un Corpus Magnum Tristitiae, \n care s` se ale tot, chiar tot, de la \nceputuri p~n` ieri, de la triste]ea cea mai efemer` (scris` s` fi fost) p~n` la triste]ea cea mai * De (re)citit din Cioran, \n Pe culmile disper`rii, capitolele Melancolia (p. 44-52) [i Asupra triste]ii (p. 6265), precum [i (p. 157-158); cf. Cartea am`girilor; p. 26 [i (148-150). De asemenea, indispensabil este capitolul Despre melancolie din Andrei Ple[u, Pitoresc [i melancolie, [i bibliografia citat` de autor. 100

Petru Cre]ia

impalpabil` [i diafan`. Iar istoria lumii s` fie altfel periodizat`, dup` s`r`cia sau bel[ugul de triste]e care \nso]e[te timpul [i d` vremilor o anume lumin` a lor. çn perspectiva himeric` a acestui muzeu voi \ncerca aici, ca act preliminar, s` \n]eleg mai \n ad~nc ce e triste]ea. La temelie stau, fire[te, dou` senza]ii polare, pl`cerea [i durerea, pornind de la care s-a construit tot sufletul nostru de sentimente, emo]ii [i pasiuni, distinc]ia polar` originar` p`str~ndu-se \n seriile pl`cere (ca sentiment) – bucurie fericire [i durere (ca sentiment) – triste]e – nefericire. Se va observa c` triste]ea, care corespunde bucuriei, ocup`, \n propria sa serie, un loc median. Pe de alt` parte, ea nu face parte dintre sentimentele primare, ca iubirea [i ura. Acestea dou` sunt legate, prin r`d`cinile lor, de via]` [i de moarte, \n schimb triste]ea pare a fi \ntre regnuri, ca o bucurie c`zut` sub umbra durerii, ca via]a sau iubirea sim]ite \n perspectiva mor]ii. Dar nu e a[a. Triste]ea nu e un sentiment primar [i elementar, dar nu este nici un sentiment mixt, ci unul pe c~t de simplu pe at~t de greu de surprins \n esen]a lui. Triste]ea este opusul bucuriei, sau, \ntr-o terminologie mai popular` [i mai frust`, al veseliei. Trec~nd de la bucurie (veselie) la triste]e, sufletul nu trece de la lumina zilei la \ntunericul nop]ii, ci intr` \ntr-o lumin` de asfin]it, \ntr-un fel de penumbr` sau de clar-obscur. çn acest sens, triste]ea este o \nnegurare a orizontului bucuriei sub imperiul unei dureri. çn acest sens, exist` tot at~tea feluri de triste]e c~te 101

Eseuri morale

feluri de durere. Dar \ntre durere [i triste]e sunt cel pu]in dou` deosebiri fundamentale: triste]ea, spre deosebire de durere, nu poate fi niciodat` subit`, violent` [i brutal`. Am putea zice chiar c` triste]ea este ceea ce r`m~ne dup` violen]a durerii, o stare rezidual`, difuz` [i (iar aceasta este a doua deosebire) care niciodat` nu poate fi punctual` sau momentan`: triste]ea e o durere atenuat` care se instaleaz` \n timp. ßi totodat` \n \ntreg cuprinsul sufletului. Durerea, de[i, pentru un timp determinat, eclipseaz` cu umbra ei toate celelalte zone ale sufletului, le ilumineaz` sau le paralizeaz` pe toate cu fulgerul ei, nu le implic` substan]ial \n durata sa. Triste]ea, care nu e concentrat` [i virulent` ca durerea, ci difuz` [i calm`, este ca o culoare care, dizolv~ndu-se, confer` nuan]a ei \ntregului cuprins. O alt` distinc]ie de f`cut trebuie s` recurg` la terminologia din muzic`. Spre deosebire de durere, triste]ea e \ntotdeauna \n minor ca tonalitate [i, ca ritm, este \ntotdeauna andante [i largo. O triste]e \n major sau desf`[ur~ndu-se allergo, vivace sau nu, este o contradic]ie \n termeni. Iar triste]ii \i este dat s` suspine, chiar s` z~mbeasc`, poate cu ochii \nnoura]i sau doar m~hni]i, dar \n sfera ei diafan` nu se aude niciodat` hohot sau strig`t. Un bun discurs despre triste]e trebuie \ns`, de la bun \nceput, s` fac` o distinc]ie fundamental`: aceea dintre triste]ea existen]ial` pe care o sim]im noi \n[ine, ca p`timire personal`, [i este legat` fie de evenimentele tr`ite de noi, fie de rela]ia noastr` 102

Petru Cre]ia

global` cu lumea, fie de o schimbare mai ad~nc` a felului nostru de a reac]iona la ele; [i triste]ea contemplativ`, pe care o sim]im privind lumea, \nt~mpl`rile [i rostul ei, care e \n func]ie de forma sensibilit`]ii noastre istorice sau cosmice. Ce poate aduce triste]e vie]ii noastre irepetabile, singura nou` dat`? Toate triste]ile, de la cele u[oare la cele grele [i sf~[ietoare, par s` ]in` de una sau alta dintre aceste dou` p`timiri: triste]ea pentru ce am iubit, am avut [i acum am pierdut; triste]ea pentru ceva dorit [i nedob~ndit sau de nedob~ndit niciodat`. Marea triste]e care ne poate cuprinde atunci c~nd, dup` o \ndelungat` str`danie, ne-am atins pe deplin ]elul, triste]e f`cut` din extenuare, dintr-o imperceptibil` dezdam`gire [i dintr-o senza]ie insidioas` de vid, intr` \n sfera nostalgiei care \nso]e[te orice sf~r[it: cu orice biruin]` ceva din via]a noastr` se \ncheie, ceva care ne-a \nsufle]it \ndelung \nceteaz` \n noi. Se [tie c` Edward Gibbon, cel care a scris Declinul [i c`derea Imperiului Roman (1776-1788), la sf~r[itul celor treizeci de ani de munc` asidu` a sim]it, \ncheindu-[i lucrarea, o mare triste]e. ßi chiar cu orice pl`cere consumat` p~n` la paroxismul ei [i dup` care r`m~n` triste]ea ca sa]ietate sau ca gol: via]a, \n noi, a pierdut ceva din ea \ns`[i. Dar acesta este un caz mai special [i mai subtil: toate pierderile [i toate desp`r]irile, oricare le-ar fi fost nemijlocita durere, las` dup` ele o mai scurt` sau mai lung` d~r` de triste]e, mai molcom` dec~t durerea, dar umpl~nd sufletul, p~n` \n cele mai ascunse unghere ale lui, cu 103

Eseuri morale

un fel de cea]` de lacrimi. Iat` durerea mor]ii cuiva mult iubit, un caz extrem, care din durere devine triste]e, apoi, \ncet, prin ani, aproape uitare, apoi diafana triste]e a \ns`[i uit`rii. Sau triste]ea amintirii dup` ce uitarea p`rea s`-[i fi f`cut lucrarea ei \nceat` [i c~nd auzirea unui c~ntec vechi sau a unui glas asem`n`tor, revederea unui loc fac din nou trec`tor sf~[ietoare o triste]e aproape irosit`, f`c~nd s` reverbereze iar`[i \n noi marile, pierdutele ecouri ale iubirilor moarte. N-a[ [ti s` spun, [i nu este suflet omenesc care s` [tie s` spun` pe deplin ce a fost \n sufletul lui Isus \n noaptea aceea din gr`dina Ghetsemani. Dup` Cin` \i las` pe ceilal]i apostoli acolo, lu~nd cu el doar pe Petru [i pe cei doi fii ai lui Zebedeu, Iacob [i Ioan. Iar acestora le spune: „Sufletul meu este cuprins de o \ntristare de moarte“ (Matei, 26, 38 [i Marcu, 14,34). Dup` aceea se roag` tat`lui s`u \n dou` r~nduri, implor~ndu-l s` \ndep`rteze de la el paharul acela al suferin]ei [i al mor]ii. Iar celor trei ucenici le spune \ntr-un r~nd, \n zbuciumul acelei nop]i: „Duhul este plin de r~vn`, dar carnea e slab`“ Dac` ad`ug`m la acestea triste]ea infinit` a strig`tului de pe cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai p`r`sit!“ (Matei, 27, 47 [i Marcu, 15, 34, cf. Psalmi, 21, 1) putem [ti c` a existat \n lume o asemenea triste]e, a unei fiin]e omenesc-divine, [i, ca triste]e omeneasc`, o putem \n]elege [i ve[nic \mp`rt`[i. Dar poate fi triste]ea lui Iisus o triste]e numai [i numai omeneasc`? 104

Petru Cre]ia

Cel`lalt fel de triste]e, cea care \nnegureaz` sufletul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem, este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. Nu pentru c` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` al nostru, ci pentru c`, dup` ani de via]` a sinelui [i de primenire a lui la vechiul loc al iubirii „\n suflet toarce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt“. Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadarnice, care pare a avea dou` vremi, dintre care prima ar fi aceea a t~njirii, a ner`bd`rii, a neputin]ei de a avea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim: oameni sau st`ri de lucruri, obiecte ale iubirii, ale ambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toate acestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. Ele nu sunt triste]e. Triste]e poate s` fie numai \n anumite forme mai difuze, mai calme [i mai elegiace ale dorului, c~nd el este adiere [i boare, nu n`prasnic v~nt, uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-a r`mas de tr`it. ßi nu arareori transform~ndu-se pentru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i mai cuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine, f`cut` din cenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor vise aproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate, de marea singur`tate a sinelui cu sine. Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi, atunci putem proceda, fie [i sumar, la o analiz` a triste]ii dup` v~rstele sufletului. Triste]ea copiilor care au pierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i de bucuria lor, teribila triste]e a adolescen]ilor grei de dorin]e, slabi de puteri, vis`tori p`tima[i [i perplec[i 105

Eseuri morale

ai unor vise obscure sau confuze, dulce otr`vi]i de un prea devreme care li se pare, deja cerni]i, un prea t~rziu. Dar locul \mp`r`tesc al triste]ii, al triste]ilor de orice fel, este v~rsta t~rzie, cea din urm`, b~ntuit` de amintiri, de nostalgii, de regrete, cu orizontul speran]ei \nchis. Dar a]i v`zut c~t de frumo[i sunt b`tr~nii care-[i ascund cu nobil` discre]ie triste]ea, dar pe care nu pot s-o ascund` de tot, li se str`vede \n c~te o privire, \n c~te o expresie, \n c~te un gest? Dar fiin]ei pieritoare nu i-a fost dat s` simt` doar triste]ea ei, ca ins p`timitor [i iubitor. Exist` \n noi puterea de a dep`[i cercul \ngust al sinelui [i de a tr`i triste]ea altora, care poate nici nu-[i dau seama c~t ar putea fi de tri[ti. ßi nu este \n joc aici o mi[care generoas` a inimii plin` de mil`, ci o aptitudine [i mai \nalt spiritual`: aceea de a sim]i triste]ea inerent` condi]iei noastre, a tuturor c~]i ne na[tem [i ne pierdem sub cer. Putem sim]i comp`timire pentru un om sau altul sau pentru copii vitregi]i, b`tr~ni din aziluri, triburi care se sting, oameni dezr`d`cina]i, pribegi sau \nfr~n]i, \n genere pentru cei care au pierdut ceva, s-au pierdut pe sine, cei pe care \i mai \nsufle]esc doar pu]ine speran]e sau numai triste am`giri. Dar triste]e se na[te [i din contemplarea istoriei: z`d`rnicia zbuciumului uman, perindarea de forme efemere, neistovita ve[tejire a tuturor gloriilor, continua scufundare \n ]`r~n` a at~tor timpuri, destr`marea [i spulberarea imperiilor, amu]irea at~tor glasuri [i a at~tor vuiete, m`cinarea [i pr`bu[irea \n pulbere a trufa[elor m`re]ii de marmur` [i piatr`, cet`]ile 106

Petru Cre]ia

moarte, marile cimitire ale veacurilor cu numele mereu mai [terse, galopul hoardelor crude [i avide peste str`lucirea civiliza]iilor, amurgul credin]elor, multimilenara, muta p`timire peste care trec maree de uitare. Triste]ea gloriilor [i a patimilor moarte. Locurile c~ndva pline de via]`, apoi p`r`site, sterpe, mute, pustii, sunt tot at~t de triste c~t de ad~nc [i de bogat este trecutul lor pierdut. O triste]e care nu trebuie cufundat` cu aceea a locurilor dintotdeauna sau pentru totdeauna pustii, goale de \nt~mpl`ri, a de[erturilor uria[e de nisip, de z`pad` sau de valuri, cerul \nsu[i cu stelele lui, inaccesibilul. Triste]ea pe care o de[teapt` este aceea a pierderii noastre \n singur`t`]i mai mari dec~t puterea de a le da un sens comensurabil cu existen]ele noastre. C`ci nu ne este dat, a[tept~nd trecerea eonilor [i sf~r[itul timpului, dec~t s` ascult`m fo[netul uscat al v~ntului \n z`pada unei culmi pustii, sau, [i mai \n ad~nc, un fream`t de inimi nev`zute, pierdute, care bat \n spumele m`rii, umbre care trec mereu peste chipul orb al uit`rii, dar mai ales, mai \n ad~nc, nedeslu[ita curgere prin timp [i \n singur`tatea lor a tuturor lucrurilor. Se face uneori o diferen]` oarecum prea tran[ant` \ntre triste]e [i melancolie, v`z~nd \n aceasta din urm` o stare f`r` motiv determinat, difuz` [i vag`, cu predominan]` reflexiv`, \nc`rcat` de reverie [i de o anume subtil` voluptate. çns` cine a acceptat termenii analizei de mai sus va observa u[or c` distinc]ia aceasta se \ntemeiaz` pe o confuzie \ntre triste]ea individual-existen]ial` [i triste]ea contemplativ`. 107

Eseuri morale

Alteori se face alt` confuzie, de data aceasta \ntre triste]e [i durere. Cioran atribuie triste]ii „interiorizare dureroas`“ [i \i confer` propriet`]i mai sumbre, plutoniene, capacitatea de a „reflecta ceva din aceast` agonie“, din \ndelunga agonie care este via]a: „o fenomenologie a triste]ii ajunge la ireparabil, pe c~nd una a melancoliei la vis [i la gra]ie“: „Oare exist` alte \ntrist`ri dec~t \ntrist`rile de moarte?“: „Dac` ar exista un zeu al triste]ii, lui nu i-ar putea cre[te dec~t aripi negre [i grele, pentru a zbura nu \nspre ceruri, ci \n infern“. Fire[te nu vom r`spunde acestor afirma]ii apodictice, f`cute de Emil Cioran la 22-23 de ani, crampon~ndu-ne, pedant [i scolastic, de propriile noastre distinc]ii. çn acest domeniu orice clasificare prea brutal` este o nedelicate]e teoretic`. Important este, p~n` la urm`, cum \[i tr`ie[te fiecare propria sa triste]e [i, \n cazul unora, mai cuprinz`toarea [i inanalizabila triste]e de a fi \n lume. Sau cum poate concepe [i sim]i cineva triste]ea ca esen]` a lumii sau ca substan]` a ei, ca materia din care este f`cut`. Cum apare triste]ea \n partea mai t~rzie a liricii lui Eminescu. El \i spunea adesea „durere“, dar triste]e era, cum multe mai ad~nci [i mai pure n-au fost. * Exist` [i atitudini radicale care \i atribuie triste]ii o prezen]` pancosmic`. A[a am sim]it [i eu c~ndva. M` resemnez, cer~nd iertare, s` reproduc aici un text al meu mai vechi, din Norii, p. 114-115: 108

Petru Cre]ia

„Toate coboar` [i urc` \n triste]e. Ea este statornic` \nstr`inare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei, t`cerea din ad~ncul oric`rei muzici, \nserarea ce cre[te cu zorii laolalt`, aura de excludere care \mprejmuie[te orice defini]ie, esen]` [i cea]`, prohod neauzit, vis latent al treazului suflet al lumii, posibil nicic~nd \mplinit. Statornic`, nu-i place dec~t arareori, lu~nd mereu forma sufletelor trec`toare, s` vorbeasc` limba lor trec`toare, nefiind numai [i numai o stare, ci [i un raport inteligibil, adesea \ntre distan]e foarte mari sau uit`ri absolute, c`rora le este ascuns` lege comun`. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar` [i o p`streaz`. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~nduse om, Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit` [i etern`. Este \n alb [i \n ro[u, \n negru [i \n ar`miu, \n st~nc` [i \n cenu[`, \n dreapt` [i \n cerc. Anotimpurile, via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[i egale. Fierbinte \n foc, e puternic` \n lumin`, lin` \n umbr`, s`lcie \n v~nt, se clatin` \n lacuri cu priveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. E albastr` \n cer [i searb`d` \n aer. ßi stelele sunt triste, [i z`pezile [i toate f`pturile, ne[tiind. Bucuria \i este doar cunun` [i z~mbet, funingine ura, timpul imagine mi[c`toare, clipele ninsoare de aripi care umplu trecutul. Se afl` \n ochii biruitorilor [i ai birui]ilor, ai fecioarelor [i ai statuilor. E limpede \n ape [i mut` \n p`m~nt, grea \n soare. Cu amintirea se cufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals al unei oglinzi. Merge cu lanurile m~nate de v~nt, curge cu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor, 109

Eseuri morale

d~nd spumei uscatul ei fream`t. çn \ntuneric e \ntunecat` [i verde \n frunzi[uri, verde \n ierburi, galben` \n nisipul pustiilor. St` \ntre stele [i cade stearp` cu ele, \nchin~nd pulberii lumina. ßi tot ce trece trece cu triste]e, pe l~ng` ceea ce r`m~ne cu triste]e, sub ni[te ochi f`r` z~mbet [i orbi.“

110

Petru Cre]ia

Bucuria

Da, \n ciuda a tot, despre bucurie. M` voi \ncumeta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuri are ea \n vie]ile noastre, \n orice vreme [i aproape orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de \mprejur`ri, ea este o putere vie a sufletului [i \[i trage for]a din propria ei esen]`. Ea [tie s` aleag` chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri [i s`-l a[eze mai presus de triste]e, f`c~ndu-[i din floare gr`din`. O vorb` bun`, o \nseninare a cerului, un r~s de copil, un gest de prietenie, un act de \ndem~nare sau de iste]ime, o delicate]e a cuiva, mirosul z`pezii, o amintire fugar` \i ajung. Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinz`tor [i cald, deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. Omul care [tie s` aleag` bucuria nu caut` r`ul cu lum~narea, nu se v`ic`re[te c~t e ziua de lung`, nu caut` la fleacuri, prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet, nu face din ]~n]ar arm`sar. ßi nu este niciodat` mohor~t sau posac, pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`, nu la umbr`. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` e alc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuria aceea e pur` lumin`. Mai tare dec~t orice bezn`. Cei ap]i pentru bucurie, [i totodat` vrednici de ea, [tiu s` se bucure [i de ceea ce, bun fiind, dar firesc, trece neb`gat \n seam`, cum ar fi s` fii s`n`tos sau 111

Eseuri morale

liber sau la casa ta. Sau de faptul c` necazurile \]i \ng`duie [i un mic r`gaz, c` ai con[tiin]a \mp`cat` [i curat` sau, de ce nu, c` nu este chiar at~t de r`u c~t ar putea s` fie. Am auzit \n privin]a aceasta sfada unora, c` adic` a spune„bine c` nu-i mai r`u“ este o sl`biciune, c` face jocul st`p~nirii, care ne vrea mul]umi]i cu pu]inul pe care ni-l d`, c` este o demitere de la datoria de a-]i reclama drepturile tale legitime. Numai c` ace[tia \ncurc` dou` planuri distincte: po]i foarte bine s` ai d~rzenia [i curajul de a lupta pentru \ndreptarea lucrurilor [i \n acela[i timp s` te bucuri de ceea ce ai, g~ndindu-te c` barem nu te afli la vreme de r`zboi sau de molim`, c` nu ai a te teme de zbiri, c` nu e[ti supus la cazne, c` \i po]i, c~t de c~t, ocroti pe ai t`i, c` tr`ie[ti \n iubire [i \n bun` pace, c` ]i-s copiii zdraveni [i voio[i, poate chiar de[tep]i [i poate chiar frumo[i sau am~ndou` la un loc. ßi mai este o bucurie, proprie oric`rui suflet bine alc`tuit: aceea a priceperii [i a puterii de a face bine [i cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine f`cut, de la un scaun p~n` la un poem. Ba chiar, un mare g~nditor din prima jum`tate a acestui veac, Bergson, spune c` bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izb~nzi [i al unei \mpliniri, al unui spor adus lumii prin f`ptuirea ta. Dar pentru asta trebuie s` tr`ie[ti pe m`sura puterilor tale, s`-]i g`se[ti locul t`u adev`rat, s` te mul]ume[ti cu a fi ceea ce ai fost menit s` fii. Mul]i se \nstr`ineaz` de bucurie tocmai pentru c` se \nstr`ineaz` de ei \n[i[i. ßi, dincolo de orice bucurie anume, mai este 112

Petru Cre]ia

simpla bucurie de a fi, de a te afla \n lume [i nu \n nefiin]`, de a tr`i, f`ptuind [i \ndur~nd, de a sim]i cum se perind`, schimb`toare, anotimpurile [i anii, de a fi p`rta[ la vremea ta [i a vedea ce se mai \nt~mpl`, c~nd mai bine, c~nd mai r`u, de a tr`i \n a[a fel, \nc~t moartea ta s` fie ca desprinderea [i c`derea la soroc a unui fruct copt [i plin de bun` s`m~n]` \n via]a lumii. Bucuria nu este a[adar o oarecare disponibilitate contingent`, ci o virtute care, cum am spus, deriv` dintr-un principiu interior, activ [i dinamic, put~nd func]iona independent de ce ]i-a fost dat. F`r` aceast` virtute orice [i oric~t ai avea, oricine ai fi, chiar [i Cressus, te m`n~nc` triste]ea, pustiul [i ur~tul. Iar oamenii care [tiu [i au puterea s` se bucure fac lumea mai frumoas`, r`sp~ndind \n jurul lor, ca un har, bucuria.

113

Eseuri morale

S`rb`toarea

Ne tr`im s`rb`torile f`r` s` [tim prea bine ce \nseamn` s`rb`toarea \n cuprinsul [i \n ad~ncul sufletului omenesc. Totu[i, f`r` ea vie]ile noastre ar fi mult mai s`race, iar zilele noastre ar curge mereu la fel. Fire[te nu tot timpul: sunt \n vie]ile noastre, ca in[i [i ca umanitate, zile c~nd au loc evenimente care ies din m`sura comun`, c~nd se produce ceva deosebit sau hot`r~tor. Dar acestea nu pot fi \nc` numite s`rb`tori, ele vor deveni astfel doar cu timpul [i cu puterea amintirii, ca periodice celebr`ri a ce sa \nt~mplat c~ndva [i ne-a adus \nnoire sau bucurie: biruin]a, na[terea, \nt~lniri minunate, uniri [i reuniri, m~ntuiri, ceasuri de r`scruce, \n care un om sau omenirea a pornit pe un drum nou. Singura \mprejurare \n care s`rb`toarea coincide cu evenimentul \nsu[i este Anul Nou, c~nd nu celebr`m nimic din trecut, c~nd s`rb`toarea nu se asociaz` cu o comemorare, ci cu \nceputul unui nou ciclu al vie]ii, ai c`rui zori \i investim cu for]a neistovit` a speran]ei, de care ne bucur`m nu pentru ce ni s-a d`ruit c~ndva, ci pentru ceea ce ne poate f`g`dui \nc` netr`itul, viitorul. Dar s`rb`toarea tinde s` se autonomizeze de trecut [i absoarbe \n ea alte determin`ri, din viul prezent. Pentru cei osteni]i ea este o zi de odihn`, un 114

Petru Cre]ia

r`gaz al ne\ncetatei trude. Chiar Dumnezeu, dup` ce a f`cut lumea, s-a odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv~ntat-o [i a sfin]it-o. Pentru cei pe care \i apas` ur~tul zilelor mereu la fel, s`rb`toarea este o altfel de zi, o schimbare, o scurt` ie[ire din tiparele stereotipe ale vie]ii. ßi caut` s` o umple cu c~t mai mult` bucurie, f`c~nd-o c~t mai altfel. ßi astfel s`rb`toarea se desprinde de originea ei [i \nceteaz` s` mai fie o comemorare, r`m~n~ndu-i doar bucuria de a exista, \n sine. S`rb`toarea tinde s` se resoarb` \n prezent, hr`nindu-se din trecut, doar cu propria ei amintire. Cr`ciunul nu este numai s`rb`torirea unei Na[teri, ci [i o zi \n care urc` \n noi din trecut, ca un parfum, amintirea primelor noastre \nt~lniri cu Cr`ciunul. Sunt, prin urmare, s`rb`tori \n care s`rb`torim s`rb`toarea \ns`[i [i istoria ei \n vie]ile noastre. Se vede [i dup` cum le a[tept`m, cum ne preg`tim pentru ele, cum ne ilumineaz` timpul a[tept`rii. Dar s`rb`toarea nu exista cu adev`rat dec~t pentru cine este \n stare s-o tr`iasc` cu un suflet s`rb`toresc, pentru cine are destule resurse interioare ca s`rb`toarea s`-i umple sufletul cu o bucurie intens` ]i inefabil`. O bucurie care ne face s` sim]im, pentru o clip` care se re\nnoie[te mereu, an de an, c` e alt` lumin` \n lume, c` mult mai vii sunt culorile [i mai limpezi contururile ei, c` p~n` [i aerul miroase altfel, c` altfel r`sun` ecourile [i c` iubim mai mult ce avem de iubit. Din p`cate, \n mul]i dintre noi s`rb`torile se uzeaz` [i \[i pierd str`lucirea. A[a cum restul zilelor 115

Eseuri morale

este la fel, la fel cu sine ne apare s`rb`toarea prin ani, mereu mai aceea[i, nu ne mai surprinde [i nu ne mai exalt`. ßi exist` oameni care nu numai c` nu se mai pot bucura de s`rb`tori, dar le resimt ca pe ceva mai mult sup`r`tor, chiar plicticos. Nu neap`rat pentru c` au un suflet s`rac. Poate sunt pur [i simplu prea tri[ti, prea de tot obosi]i de via]`, prea obseda]i de ceva care \i \nstr`ineaz` de lume. Sunt de pl~ns. çn schimb, uita]i-v` la copii [i la s`rb`torile lor: cum le a[teapt`, cum le tr`iesc, cum [i le aduc aminte. Privi]i la ochii lor c~nd stau \n fa]a minunii, c~nd li se dezv`luie darul, c~nd ascult` c~ntecul s`rb`torii. Pentru cei mai mul]i dintre noi singurele s`rb`tori adev`rate sunt, mereu mai mult, acelea pe care ni le dau copiii [i s`rb`toarea etern` din ei.

116

Petru Cre]ia

Pl`cerea Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`resc pl`cerea pentru c` to]i doresc via]a... Pl`cerea... des`v~r[e[te via]a, iar via]a este un lucru de dorit. çns` \ntrebarea dac` dorim via]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea de dragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r` r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar prea legate \ntre ele pentru a putea fi separate. Aristotel, Etica nicomahic`, X,5.

Nu putem nega c` majoritatea marilor culturi au recurs la distinc]ia falacioas` dintre suflet [i trup, deosebindu-le net \n esen]a lor, opun~ndu-le chiar [i d~nd „sufletului“ o pre]uire pe care trupului i-o refuz` cu dispre]. ßi bine [tim cu to]ii c` multe idealuri morale sunt asociate cu mortificarea trupului, cu asceza, cu renun]area la pl`ceri, \n numele virtu]ilor purificatoare ale suferin]ei trupe[ti prin priva]iune sau chiar prin tortur` (autoflagelarea, ciliciul, numeroase forme ale peniten]ei). Voi afirma, f`r` demonstra]ie (nu [i-ar avea rostul aici), deci voi postula c` trupul [i sufletul sunt dou` fe]e ale aceleia[i realit`]i, c` nu pot fi separate dec~t pentru comoditatea discursului [i pentru a pune 117

Eseuri morale

accentul pe o func]ie sau alta a aceluia[i sine, care este trup-suflet, a[a cum spa]iul [i timpul sunt spa]iotimp. Nu vi s-a p`rut niciodat` curios c` Dante confer` sufletelor mor]ilor un fel de trup care nu e doar aparen]` [i simulacru, de vreme ce poate sim]i durerea [i implicit pl`cerea? ßi c` acela[i Dante se simte obligat s` explice pe larg de ce, potrivit credin]ei cre[tine, ne vom \nf`]i[a la Judecata de apoi cu trupul nostru cu tot? ßi totu[i cre[tinismul se num`r` printre credin]ele care au dus cel mai departe distinc]ia dintre trup [i suflet, privilegiind sufletul. ßi oare de ce, dup` cele mai \ntemeiate [i mai probe m`rturii, unele st`ri provocate de ni[te substan]e halucinogene seam`n` p~n` la identitate cu st`rile de extaz? Dar, p~n` la extaz, nou`, muritorilor f`cu]i din suflet-trup, ni s-a dat pl`cerea, toat` scara pl`cerilor. ßi s` nu se spun` c` pl`cerea este a trupului, c` este un ce trupesc. Este la fel de imaterial` [i de nev`zut` ca tot ce, tradi]ional, ]ine de suflet, ca sufletul \nsu[i. Iar cine \[i nume[te trupul „fratele porc“, disting~ndu-l de sine [i dispre]uindu-l cu oarecare tandr` [i indulgent` condescenden]` uit` ce abisuri de abjec]ie poate con]ine, sufletul uman“. Trupul, de[i nu este pur` natur`, este inocent ca orice realitate natural`. O realitate natural` f`r` care \nc` nu s-a v`zut \n lume suflet, nici spirit, cu toate eleva]iile lor. ßi vorbind de natur` ea a s`dit \n noi pl`cerea, [i totodat` suferin]a priv`rii de ea, pl`cerea de a m~nca pentru a subzista, pl`cerea de a iubi pentru a ne perepetua cumva [i dincolo de moarte. De altfel, se 118

Petru Cre]ia

[tie c`, \n istoria vie]ii, iubirea [i moartea sunt inven]ii relativ t~rzii, pline de fericite consecin]e. Iar omul a f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`, care \i umple istoria. ßi chiar din alimenta]ie, pe alocuri, a f`urit o art` subtil`. ßi fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor din lume, care, indiferent care i-ar fi rolul biologic, este \nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care se pot tr`i \n via]`, cum se poate vedea numai privindule chipul, privirea, c~nd se joac`, uneori p~n` la extenuare. Iar nou`, crescu]i din bucuria acestei pl`ceri vechi, av~nd a trece prin zile [i ani, oare nou` nu ne este dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntul printre arbori, r`coarea umbrelor ad~nci ale verii, mirosul z`pezii, priveli[tea m`rii ne~ncetat’ a? Dar, chiar independent de considera]ii asupra gradului de elaborare a unei pl`ceri date, vom spune c`, la un nivel oric~t de frust, pl`cerea, a[a cum st` la r`d`cinile vie]ii, este indispensabil` vie]ii [i c`, pe deasupra oric`rei pl`ceri determinate, gustul vie]ii este dat de pl`cerea \n sine de a fi, care este mai mult dec~t suma pl`cerilor date nou`, este manifestarea vitalit`]ii, a bel[ugului de via]` care curge \n vinele noastre [i ne leag` de via]a lumii. ßi chiar \n sfera ac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertatea noastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`cerea de a o exercita. Iar pl`cerea, o anumit` form` intens` [i decantat` de senzualitate, este implicit` \n cea mai pur` contempla]ie. Chiar Platon, \n 119

Eseuri morale

Banchetul, c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse]ii ca Form` sau Idee, presupune c` nu ajungem p~n` la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai \nalt` de pl`ceri, corespunz~nd unor frumuse]i tot mai abstracte. Dar noi, refuz~ndu-l pe Platon, vom pre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~t frumuse]ea dat` nou` aici [i acum. Iar frumuse]ea la r~ndul ei, oricum am analiza-o, nu poate fi desp`r]it` de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`, cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e. F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ce orgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. Near roade plictisul, ne-ar m~nca ur~tul, ne-am pierde \ntr-o entropie letal`. P~n` [i asceza este g~ndit` ca un drum c`tre extaz. Iar elanul de via]` care str`bate via]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuos ori nul. De aici, \n chip paradoxal, [i faptul c` pl`cerea se poate \ntoarce, \n anumite condi]ii, \mpotriva vie]ii. Omul, nefiind pur` natur`, poate c`dea \n pl`cere ca \ntr-un abis [i s` se piard` acolo. Rupte din contextul lor, care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale de a fi, anumite pl`ceri pot deveni, cum [tim, uciga[e. Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura, deplin`tatea omeneasc`, cel a c`rui vitalitate este cumva avariat`, cel care nu mai e \n stare s` tr`iasc` muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[i vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strig`t [i apoi moarte. ßi, dac` ne g~ndim mai bine, chiar viciile, ca s` 120

Petru Cre]ia

folosim o terminologie desuet`, sau m`car o parte dintre ele, nu sunt altceva dec~t decontextualizarea unei pl`ceri [i trecerea ei \n exces, lipsa de cooperare cu \ntregul pl`cerilor care, bine practicate, pot deveni, sub ochii scandaliza]i ai asce]ilor, nobile virtu]i. Sau, oricum, nobile, deloc \njositoare \nsu[iri ale omului deplin [i viu pe deplin.

121

Eseuri morale

Superficialitatea

E plin` lumea de oameni superficiali. Superficiali \n ce fac, \n ce g~ndesc [i \n ce simt. Cu alte cuvinte, lipsi]i de capacitatea de a des`v~r[i un lucru, de a-l face ca lumea [i totodat` ne\nstare de vreo ad~ncime a g~ndurilor [i a sentimentelor. çn plus, incapabili de a-[i da seama c` sunt ceea ce sunt. Sentimentele lor sunt focuri de paie, sau dac` sunt mai intense, nu aduc mult bine celor din preajm`; g~ndurile lor, chiar c~nd e vorba de oameni inteligen]i, sunt aproximative, volatile, chiar z`natice, oricum f`r` temei ad~nc. Asta nu \nseamn` neap`rat c` sunt inactivi [i apatici. A[a cum exist` pro[ti harnici, exist` oameni superficiali care \[i fac treburile cu s~rg (chiar c~nd av~nturile le sunt scurte), dar, Dumnezeu [tie cum, ce fac ei iese anapoda, mai mult stric` dec~t dreg, aduc mai mult` pagub` dec~t spor. çi m`n~nc` un fel de nelini[te, care \i face ve[nic ner`bd`tori [i pripi]i, \i pune mereu \ntr-o agita]ie de[art`, \i determin` s` sar` iute de la una la alta, cheltuind o energie care se aprinde [i se stinge din propria ei pu]in` substan]`, f`r` a fi \n stare s` se aplice cu st`ruin]` [i cu coeren]` unui obiect. Unii sunt simpatici, pot chiar inspira un fel de tandr` compasiune, \ns`, privi]i f`r` superficialitate, oamenii ace[tia, \n incon[tien]a lor, sunt d`un`tori celor din 122

Petru Cre]ia

jur [i, \ndeob[te, tuturor. M`car pentru c` nu te po]i bizui pe ei, oric~te ar f`g`dui \n u[uraticele lor elanuri. Mai exist` [i o alt` specie de oameni superficiali, dar nu prin firea lor, ci printr-o atitudine mai mult sau mai pu]in deliberat`. Ace[tia lucreaz` de m~ntuial` (adic` doar s` se m~ntuie de o treab`, s` ispr`veasc` cu ea), nu pentru c` n-ar putea [i altfel, ci pentru c` nu simt \ndemnul interior de a lucra cum se cuvine. Le prie[te lenea, chiulul [i del`sarea, nu-i stimuleaz` nimic. Aceast` stare de spirit, r`sp~ndindu-se, devine un flagel social [i apare mai ales \n or~nduirile nedrepte. Rezultatul unei ac]iuni efectuate cu superficialitate este defectuos [i deficitar. Lucrul r`u f`cut nu corespunde standardului minimal de calitate [i nu rezist` probelor func]ionale. Fie c` produsul nu-[i atinge menirea: ce trebuie s` taie nu taie, ce trebuie s` fie gustos n-are gust, ce trebuie s` creasc` r`m~n` pipernicit, ce trebuie s` mearg` st`, u[a nu se potrive[te cu tocul, nici cheia cu broasca. Fie c`, mai r`u, chiar la o solicitare normal`, se produc accidente [i catastrofe: podurile se surp`, cazanele explodeaz`, cl`dirile [i avioanele se pr`bu[esc, trenurile o iau razna [i instala]iile iau foc. Acestea sunt efecte. Cauza lor este un r`u social la a c`rui r`d`cin` se afl` un r`u moral. Cine lucreaz` prost, indiferent de motive, se preface c` lucreaz` bine. Astfel c` aceast` specie de superficialitate opereaz` un transfer de la realitate la aparen]`. Ceea ce este vorba mincinoas` \n sfera adev`rului este fapta 123

Eseuri morale

mincinoas` \n sfera ac]iunii. Nici o societate omeneasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \ntemeiaz` pe minciun`, pe dubla minciun` a vorbei [i a faptei. Simulacrele nu dureaz`. çntr-adev`r, \ntre omul care lucreaz` temeinic [i cel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Cel dint~i sap` brazd` ad~nc`, face lucruri trainice, sluje[te unei durate. Fapta celui de-al doilea se degradeaz` grabnic, se ponose[te [i se destram`, cade \n paragin`. Prost f`cute, [oselele se desfund` [i canalele se \nfund`, vagoanele devin ni[te ruine c`l`toare, ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii, statuile coclesc [i se las` \ntr-o r~n`. ßi p`gubi]i suntem cu to]ii, buni [i r`i. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i de la una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului: aceea a lucrului bine f`cut. Am dat exemple din sfera tehnic` [i material` pentru c` sunt mai gr`itoare intui]iei imediate. Dar tot at~ta r`u fac \n partea spiritului cei care lucreaz` dup` ureche. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutul min]ii pe apucate [i din auzite, din ceea ce circul`, neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune, din prejudec`]i neroade, din informa]ii la a doua m~n`, din cultura de almanah sau din lecturi r`u mistuite. Cei c`rora le place s` tr`iasc` a[a au totu[i cumva sentimentul unei caren]e fundamentale [i atunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime, \n folosirea, f`r` o lung` str`danie a cugetului, a c~torva vorbe care sun` ad~nc, a c~torva idei, pline de g~nd la origine, [i apoi golite, deteriorate [i 124

Petru Cre]ia

tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[ti veleitari.

125

Eseuri morale

Nep`sarea

Nep`sarea este bun` c~nd nu-]i pas` de z`d`rnicii: de gura lumii, care multe spune [i pu]ine [tie cu adev`rat, de preacinstirea celor necinsti]i, de pisicile negre care \]i taie drumul, de faptul c` plou`, de c~t sunt oamenii de r`i, tu socotindu-te \ntotdeauna altfel, de necuviin]a slujba[ilor, de p`l`gr`geala dreg`torilor, de prea multe mu[te, de \mbulzeala pe care, totu[i, o spore[ti [i tu, de conspira]iile mondiale, de fustele prea scurte sau prea lungi, de cine s-a avut bine cu cine, de c~inii vagabonzi. De c~te [i mai c~te, inclusiv de soart`, c~nd de fapt soarta ta e[ti tocmai tu, care foarte pu]in te cuno[ti [i, din aceast` ne[tiin]`, tot dai vina pe un concept nebulos. Fire[te, sunt multe lucruri mari de care trebuie, sau ar trebui s`-]i pese. Nu despre ele va fi vorba acum. Aici ne vom m`rgini la lucruri mai m`runte, care ne stric` via]a, dar care, \nsumate, se constituie \ntr-o civiliza]ie a r`ului plac. Despre nep`sarea p`gubitoare se cade s` vorbim. La temeiul ei stau c~teva principii. Unul, fundamental, este enun]at adesea: Las`, c` merge [i a[a. Celelalte sunt mai mult latente: De ce s` m` omor cu firea, ce-mi pas` mie, cui ce-i pas`, de ce at~ta zor, m~ine nu e zi? sau Treaba lor pe mine nu m` prive[te. ßi poate chiar au dreptate cei care g~ndesc 126

Petru Cre]ia

astfel, dar una str~mb`. O vast` concep]ie endemic` \n care se amestec` lenea, del`sarea, miopia pragmatic`, lungul nasului ca m`sur` a lumii, nesim]irea, aiureala, prostia, lipsa unei aprecieri corecte a oportunit`]ii [i a urgen]elor, \mp`carea nevolnic` cu mersul lucrurilor a[a cum este. çn timp ce ele, \ncet, \ncet, se dezagreg`, o iau razna, se pustiesc, se d`r`p`neaz`. Dar mai ales lipsa sentimentului c` exist` datorii nescrise, obliga]ii ale omului vrednic [i chibzuit ca atare. çn ansamblu, ideea z`natic` [i nefast` c` o lume, c~t s-ar deteriora ea \n am`nunt, rezist` chiar a[a oric~t: cu fr~nele uzate, cu robinete care nu se mai \nchid, cu ferestre sparte, cu copii cresc~nd \n voia lor, cu catastife ]inute la \nt~mplare, cu numele scrise pocit, cu drumurile desfundate, cu vehiculele publice zdr`ng`nindu-[i fiarele vechi, cu ]igara vesel aruncat` \ntr-o claie de f~n. çn nep`sarea aceasta tembel` [i adesea voioas`, de lucruri \n general, se mai afl` una care poate da seam` de toate: nep`sarea de altul, de ceilal]i, \n cercuri tot mai largi de indiferen]`, de la ai t`i p~n` la ]ar`. Nu du[m`nie, nu voin]` rea – sentimente energice [i orientate – ci doar nep`sare. Neputin]a de a ne identifica cu al]ii, \n comunele noastre nevoi [i \n comuna noastr` umanitate. Incapacitatea de a aprecia consecin]ele actelor noastre asupra celui de l~ng` noi sau care vine dup` noi [i se va speria de ce-am l`sat \n urm`. Nu \]i infestezi vecinii cu zgomote asurzitoare sau cu mirosuri agresive pentru c` \i dete[ti, ci pur [i simplu pentru c` nu \]i pas` de ei: tu s`-]i faci 127

Eseuri morale

voia, ca [i c~nd ai fi singur pe lume. De ce s` la[i curat [i bine or~nduit dup` tine? ¥i-ai f`cut interesul [i gata. Urm`rile nu intr` \n puterea ta de a ]i le imagina, pentru c` \]i lipse[te capacitatea de a-]i p`sa. Ea \]i vine numai atunci c~nd e[ti obiectul nep`s`rii sau al protestelor altuia. De aici vrajbe [i uri, procese, vendete, o cheltuial` de energie prosteasc` [i trist`, cu totul dispropor]ionat` fa]` de pu]ina aten]ie datorat` altuia, care \nseamn` a-]i p`sa de el c~t \]i pas` de tine. Sau chiar mai pu]in, dar totu[i. C`ci, de fapt, nep`sarea de mersul lucrurilor [i nep`sarea fa]` de al]ii este, privit` mai de sus, grava nep`sare fa]` de tine \nsu]i. Suma actelor de nep`sare, lipsa de grij` pentru ceea ce merit` grij` c~nd e g~ndit ca \ntreg bine alc`tuit, ca o mare gospod`rie a tuturor, poate duce de r~p` o lume cu nep`s`torii ei cu tot. Bunul ob[tesc este privit cu nep`sare pentru c` „ob[tesc“ a ajuns s` fie sinonim cu ceva care nu te prive[te, care nu e al fiec`ruia, ci al nim`nui. ßi astfel nep`sarea devine o autoagresiune generalizat` [i pe termen lung, o vast` paragin` al c`rei singur rod e paguba noastr` a tuturor [i a urma[ilor no[tri. Ca s` fie altfel nu e nevoie de un Mare Gospodar care s` \]i bage frica \n oase. S-a v`zut c` e chiar dimpotriv`. Este nevoie doar s` la[i o clip` totul de izbeli[te – lucru foarte u[or – [i \n clipa aceea s` te g~nde[ti pu]in – lucru, ce-i drept, foarte greu – c~t de frumoas` ar fi lumea [i bun` de tr`it \n ea, dac` am [ti s` ne pese. 128

Petru Cre]ia

Homo valachicus

Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei, \nc~t o cercetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos. Intui]ia comun` ajunge. ßi m` voi m`rgini la necazurile noastre, \ncredin]at de faptul c`, pe m`sur` ce ne vom cunoa[te mai bine, lep`d~ndu-ne de orice trufie, vom mai putea \ndrepta c~te ceva. Nu e oare mai bine ca, \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii, s` \nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist` vindecare dec~t prin adev`r. Dar adev`rul nu trebuie spus cu \ncr~ncenare, ci cu \n]elegere [i cu dragoste, [i nu f`r` z~mbet. La noi lucrurile nu se \ndreapt` c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui, scr~[nind, moravurile, de undeva de sus, din transcenden]a unei con[tiin]e presupuse f`r` gre[. E bine s` ne judec`m, cu dreptate, noi pe noi \n[ine, sper~nd c` orice act de cinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremea road` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti. çn materie de civiliza]ie nu st`m prea bine, de ce s` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizarea pripit`, \nchiderea ]`rii fa]` de lume, [ubrezirea institu]iei familiale, nivelul sc`zut de trai [i de luminare, absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre individ [i stat, d`inuirea unor vechi n`ravuri [i mentalit`]i. Dar, oricare ar fi cauzele, fapt este c` st`m prost. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. Uite, dac` tot ne 129

Eseuri morale

l`ud`m c` de la R~m ne tragem, s-o lu`m de la drumuri. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane au fost [oselele, podurile, viaductele, f`cute s` ajung` pretutindeni [i s` dureze veacuri. Iar drumurile noastre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restul f`cut din h~rtoape, praf [i noroi. C`ile ferate nu sunt rele, dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoane hodorogite [i pr`date, peste m`sur` de murdare, de \ntunecate [i, iarna, de reci, ca la vreme de r`zboi. Ruleaz` a[a, la nesf~r[it, s`lb`ticite [i uitate. La fel cu institu]iile publice, \n care paragina [i ponosirea se iau la \ntrecere cu reaua organizare, care pare dea dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice, un mare zbucium zadarnic, alerg`turi bezmetice [i f`r` noim`, timp pierdut, vorbe proaste, confuzii [i erori. ßi, dac` tot vorbim de institu]ii, s` nu uit`m de una socotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comunit`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. C~te dintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`, ca bolgiile lui Dante, haznale abjecte consacrate sc~rnei, duhorii [i mu[tei? Poate [i de aici, dar nu numai, faptul uluitor c` po]i adesea vedea b`rba]i, uneori cu o \nf`]i[are respectabil`, u[ur~ndu-se \n plin` zi de udul lor l~ng` vreun st~lp sau gard, \n v`zul copiilor de [coal`. Pentru c` e departe de a fi vorba, \n ]ar` la noi, numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`. Nici omul nostru, ca ins, nu se las` mai prejos. çn mintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: sunt ale nim`nui. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare 130

Petru Cre]ia

de cuget, din nep`sare, din nepricepere, uneori din simplu vandalism. E drept c` unele sunt privilegiate: nu le stric`, ar fi p`cat, doar [i le \nsu[esc. Nu de alta, dar le sunt de trebuin]` [i nu cost` nimic. ßtiu locuri circulate unde ri[ti s` cazi din zece \n zece metri \n c~te o groap`, ca \ntr-o capcan` s`pat` de vr`jma[: capacele grele, de metal, de pe gurile de control ale instala]iei urbane de ap` au fost, p~n` la unul, furate. Dar ce nu se fur`? ßi tot ale nim`nui \i par a fi omului nostru, dragul de el, spa]iile publice, str`zi, pie]e, spa]ii verzi, incinte, faleze, terase. Le consider` drept ni[te maidane care pot fi murd`rite oric~t [i cu orice, de la mucuri de ]igar` p~n` la dejec]ii. Un loc predilect de azv~rlire [i acumulare a resturilor de orice fel este cel din imediata apropiere a locurilor destinate tocmai pentru asta. Povestesc unii, veni]i de prin Germania, cum e acolo. Sunt ului]i de ce minuni de cur`]enie se pot vedea la nem]i. V`zu]i cu ochiul nostru, nem]ii par chiar ni]el maniaci. ç]i vine s` te descal]i pe trotuar [i, de la o vreme, ]i se face fric`, tu av~nd n`ravul t`u [i acolo nefiind de glumit. ßi te \ntorci r`sufl~nd u[urat, la ale tale, unde ]i-e drag s` tr`ie[ti, pentru c` multe alte \nlesniri mai afli [i te sim]i la largul t`u. Omul acestor locuri are o rela]ie special` cu norma (lege, regul`, prescrip]ie), o rela]ie confuz` care \i vine din dou` direc]ii corelative: 1. considerarea statului nu ca instan]` de reglementare [i de mediere, ci ca una represiv` [i spoliatoare (lucru nu f`r` \ntemeiere istoric`) [i 2. un sentiment excesiv al 131

Eseuri morale

interesului personal imediat, din care omul nostru nu e dispus s` sacrifice nimic \n vederea unei reglement`ri publice [i echitabile a intereselor individuale. Orice circuit prea lung de la profitul imediat p~n` la cel mijlocit de lege ne dep`[e[te imagina]ia, r`bdarea [i capacitatea de \ncredere. Dar chiar reglement`rile mai m`runte, care nu cer cine [tie ce p`trundere, sunt considerate neavenite [i \nc`lcate cu senin`tate: parc` ]i-e mai drag s` fumezi acolo unde scrie „fumatul oprit“, s` treci strada pe oriunde, s` parchezi unde \]i vine bine, s` intri pe unde se iese. Dac` de opreli[ti nu-]i pas`, \ndrum`rile le ignori din principiu, preferi s` te descurci de-a oarba, s` ba]i la prima u[` care ]i iese \n cale, s` \ncerci cinci ghi[ee sau cinci compartimente de tren, dac` nu zece vagoane, p~n` s`-l nimere[ti pe cel bun, \ntreb~nd bezmetic \n dreapta [i-n st~nga, deranj~nd o mul]ime de lume, irosind energia [i timpul ori[icui. Prefer`m un cadru mai lax, cu aproxima]ii, toleran]e [i derog`ri, cu mici ajust`ri [i z`bave, cu alternative mai mult sau mai pu]in ilicite. O ordine negociabil`. Orice rigoare ne str~nge ca o \nc`l]`minte prea mic`, orice \ngr`dire prea intransigent` ne sufoc`, de parc` am fi claustrofobi; chiar simpla \ndrumare ni se pare o priva]iune de libertate. Pe c~t de pu]in \i pas` acestui popor de libertatea mare, politic`, social`, civic`, pe at~t de mult ]ine la micile libert`]i ale unei anarhii tolerante [i joviale. Punctualitatea noastr` las` de dorit, iar omul punctual ni se pare maniac [i ridicol. Cozile noastre, nu pu]ine la m`rfuri sau ghi[ee, sunt 132

Petru Cre]ia

haotice [i litigioase, ca [i felul cum ne purt`m \n vehiculele publice, unde aglomera]iile (care ar putea foarte bine lipsi) genereaz` animozit`]i primejdioase. çntr-adev`r, la greu, de sub tembelismul nostru l`s`tor izbucne[te violen]a [i brutalitatea [i atunci se poate vedea c~t de repede spiritul patriarhal de origine rural`, bonomia [i levantinismul pot degenera \n barbarie. Totu[i stadiul cel mai u[or de atins la noi este acela pe care nu chiar degeaba \l vom fi numind ]ig`nie. Individualismul obtuz care dicteaz` at~tea dintre comportamentele noastre are drept principal` manifestare lipsa de respect pentru ceilal]i, pentru semenii no[tri, deci cei care sunt ca [i noi [i ar avea \n principiu acelea[i prerogative, dar care au un cusur, acela c` sunt al]ii. Nu vorbesc acum nici despre b`d`r`nie nici despre rela]ii conflictuale, ci despre simpla [i profunda nep`sare fa]` de ceilal]i: fa]` de timpul, de locul [i de lini[tea lor, de dreptul lor de a exista \n sine, nu ca simple instrumente ale comodit`]ii n`uce a altcuiva. Tu, ca trec`tor, trebuie aidoma unui automat cu fise, [i f`r` s` ]i se \nregistreze, nu zic serviciul adus, ci simpla existen]`, s` dai ora exact`, foc la ]igar`, indica]ii rutiere, s` spui c~t cost` cutare lucru (al c`rui pre] e afi[at), de unde l-ai luat, c~nd va mai fi de g`sit, uneori s` supor]i confiden]e sau v`ic`reli. Mul]umiri? Rolul t`u o dat` \ncheiat, tu te resorbi \n nefiin]`. E[ti considerat ca exist~nd numai dac`, lezat, protestezi. Dar atunci statutul t`u este acela al unei fiin]e sup`r`cioase, sup`r`toare [i, \n ultim` analiz`, de prisos. Aerul 133

Eseuri morale

rom~nesc de glasuri r`stite care \]i spun cu ar]g: „Da ner`bd`tor mai e[ti, domnule!“, „Ho, bre c` nu dau turcii!“, „Dac` nu-]i place, ia-]i ma[in` mic`!“, „Ce ai, omule, c` doar nu te-am omor~t!“, „Ce at~tea comentarii!“, „Hai mo[ule, mi[c`-te c` te caut` moartea pe-acas`!“. çn general, se constat` c` e[ti prea sensibil, prea preten]ios, prea nervos. Iar, c~nd te \ntorci acas`, afli de la vecinul t`u c~t de nem`rginite sunt drepturile unui locatar: „Acas` la mine fac ce vreau”, inclusiv zgomote infernale, duhori, inunda]ii, incendii, scandaluri [i p`ruieli. Dar n-ai voie s` te pl~ngi, pentru c` e \n ograda lui [i acolo se crede nu numai st`p~n, ci [i singur pe lume. Iar cu sine, cu buna lui voie [i cu p`catele lui homo valachicus este extrem de tolerant. Mai pu]in cu ale altora, iar atunci doar \n virtutea unui pact nescris de complicitate generalizat`. „Las`-m` s` te las“ este o expresie \n care reciprocitatea \ng`duin]ei \n r`u se \mbin` cu nep`sarea [i, iertat s`-mi fie, cu nesim]irea. çn destule privin]e civiliza]ia rom~neasc` aduce \nc` bine cu o mahala degenerat`. Nu zic, a noastr` fiind, ne este drag` [i a[a. Numai c` dragostea bun` \nseamn` [i voin]` de \ndreptare, iar voin]a aceasta ar cam trebui s-o g`sim \n noi [i s-o facem s` opereze. N-a[ [ti s` spun nici cum, nici c~nd.

134

Petru Cre]ia

Falsa con[tiin]` * Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i f`r` s`-]i dai seama, pe c~t este de greu s`-i \n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe. La Rochefoucauld, Maxime (1678), nr. 115

O anume diferen]` \ntre ceea ce crede fiecare dintre noi despre sine [i ceea ce este cu adev`rat, a[a cum \l [tie pe deplin numai Dumnezeu, este inerent` umanului, [i nu despre un asemenea lucru va fi vorba aici, ci doar despre formele excesive, nu arareori aproape patologice, pe care le ia falsa con[tiin]` de sine. ßi, de[i excesive [i aproape * Considera]iile care urmeaz` ar comporta o prezentare preliminar` a raporturilor dintre sinceritate [i adev`r. Dar ele au fost tran[ant elucidate de H.R. Patapievici \n Cerul v`zut prin lentil` Ed. Nemira,p. 331334, de unde citez doar: „Sinceritatea este o emo]ie a con[tiin]ei. Or, con[tiin]a poate fi adev`rat` sau fals`, eronat` sau rea, incomplet`, al`turi de obiect sau inexistent` ≤...≥. Sinceritatea este o emo]ie complet independent` de con]inutul ei: ea poate purta cu egal` \ndrept`]ire emotiv` asupra unei con[tiin]e false ≤...≥ Eu pot fi sincer afirm~nd automistific`ri monumentale, pe care s` le ignor f`r` rest, adic`, \n termeni direc]i, cu veracitate ≤...≥ \n toate cazurile, trecerea de la sinceritatea asert`rii la adev`rul aser]iunii mi se pare frauduloas`.“ 135

Eseuri morale

patologice, ele sunt mai r`sp~ndite dec~t ne-am a[tepta. Termenul de „fals` con[tiin]`“ nu este pe deplin gr`itor. Nu este vorba numai de faptul c` cineva \[i ignor` adev`rata fiin]` [i fire, sau c` se crede pur [i simplu altfel dec~t este. Ea este \n primul r~nd cultivarea unei credin]e despre sine cu mult superioar` realit`]ii, este o imagine exaltat` a unei excelen]e absente. Omul normal, ale c`rui corec]ii de imagine sunt mai mult sau mai pu]in rezonabile, av~nd un sine echilibrat, poate exista lini[tit cu propria sa imagine. Dar cel afectat de o fals` con[tiin]` nu este \n stare de astfel de lucru. ßi nu at~t pentru c` nu s-ar putea p~n` la urm` \mp`ca cu sinele lui adev`rat, este loc sub soare pentru noi to]i [i cineva acolo sus ne iube[te pe to]i, – ci pentru c` vrea s` cread` despre el c` este cineva \nzestrat cu mari calit`]i omene[ti, de obicei cele pe care le are cel mai pu]in, dar la care aspir` cel mai mult. Asemenea om confund` propria lui realitate cu un deziderat himeric cu privire la sinele s`u. Dar opera]iunea aceasta de substituire nu se face con[tient, ci este un construct al incon[tientului care are, \n fiecare caz, o istorie individual` a lui, chiar dac`, abstr`g~nd caractere comune, putem construi o tipologie. Iar o dat` acest neadev`r instalat \n cineva, el este asumat ca adev`r, cu credin]`, cu iubire, cu m~ndrie [i cu durere. Incapacitatea de autoanaliz` corect` duce astfel la o alienare de realitate analog` cu cea din unele psihoze. Lucru u[or de \n]eles, dac` admitem c` orice fals` con[tiin]` se 136

Petru Cre]ia

constituie, progresiv, pe o rea con[tiin]` de sine refulat`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [i nimeni, c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz` nimicnicia. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i, a[a cum sunt. Al]ii \[i fabric`, \n bezna [i singur`tatea sinelui, o con[tiin]` fals` [i tr`iesc a[a, ca \ntr-o nebunie ambulatorie, c~nd mai benign`, c~nd mai damnat`. ßi mai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [i dec~t orice ipocrizie. Falsa con[tiin]` ne oblig`, f`r` s` ne d`m seama, s` juc`m un rol, mai mult, s` \nscen`m o dram` pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu lupte false, cu apoteoze [i cu dezastre fictive. Cred c` mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lor asemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii. Unii sunt at~t de naivi, at~t de transparen]i [i at~t de evident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironie indulgent` [i aproape tandr`. Al]ii \ns` pot fi de-a dreptul sini[tri. ßi sunt numero[i, au diferite apuc`turi, dar reductibile la un tip fundamental. Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezut tocmai ceea ce nu este, [i anume un om nobil \n sfera etic` [i afectiv`, luminat \n ordinea cognitiv` [i puternic \n cea volitiv`. Fiind un simplu veleitar utopic, vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]in dec~t ca paradigma excelen]ei umane. Iar aceast` imagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos, tr`ind-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau se g~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. Mai mult, tr`ind [i f`ptuind printre oameni de r~nd, 137

Eseuri morale

afirmarea sa de sine ia forma unei lupte [i a unei misiuni, sus]inute de un crez care nu e de fapt dec~t un scenariu pentru a-[i transforma reaua lui a[ezare \n lume [i fa]` de lume \ntr-o idealitate al c`rei erou se simte [i se crede a fi. Pe de alt` parte, \n precipitarea lui de a sc`pa de propria sa imagine real`, el o proiecteaz`, \n chip incon[tient [i malign, asupra altuia sau a altora [i se poate frecvent asista la scene \n care acest om, \n fond bolnav, \i acuz` pe cei din jur de propriile sale sc`deri, abera]ii [i grele p`cate: [i invers, el s`v~r[e[te \n mod curent ceea ce at~t de violent [i de zgomotos blameaz` la al]ii. ßi de aceea tipul acesta de om, a c`rui via]`, astfel, se situeaz` nu numai pe fals, ci [i pe nedreptate, este d`un`tor celor din preajma lui. Nociv, pentru c` falsa imagine pe care o are despre sine se izbe[te \n chip inevitabil de rigorile realului, de verific`rile lui constante [i neiert`toare, de insucces. Omul normal [tie s`-[i analizeze insuccesul [i s` vad` partea lui de eroare sau de vin`, dar acest mic paranoic, nu: el nu este de vin` niciodat` [i nu gre[e[te niciodat`, de vin` sunt \ntotdeauna ceilal]i, cei care nu i-au dat ascultare, nu l-au luat drept c~rmuitor, l-au tratat f`r` deferen]a cuvenit`, nu l-au \n]eles. De aici corelativul oric`rei manii [i iluzii de grandoare, mania [i iluzia persecu]iei. Omul acesta, care este o minciun` \ntrupat`, sf~r[e[te aproape totdeauna prin a se considera un nedrept`]it [i chiar un martir, persecutat de semnii lui obtuzi [i ingra]i, eventual invidio[i. Prigonit de „oameni“. ßi iat` c` la r`ul pe care omul \nzestrat cu o fals` 138

Petru Cre]ia

con[tiin]` \l face prin incapacitatea, incompeten]a [i veleitarismul s`u se adaug`, virulent`, [i setea lui de r`zbunare, care este dubl`: una, incon[tient`, fa]` de cei mai buni dec~t el, [i alta, de suprafa]`, asumat` con[tient [i agresiv, fa]` de cei care nu l-au recunoscut ca atare. ßi devine periculos: reclamagiu f`r` odihn`, calomniator neru[inat, procesoman. ßi uneori patosul lui este at~t de mare [i de persuaziv, \nc~t se g`sesc oameni care s`-l cread`, s`-l sprijine, uneori chiar s`-l promoveze, p~n` \[i rupe din nou g~tul [i o ia de la \nceput cu lamenta]iile [i cu vindictele. Omul nostru e, \n felul lui, de ne\nvins. Iar falsa lui con[tiin]` este mai nociv` dec~t minciuna deliberat`, dec~t ipocrizia sau dec~t o calculat` calomnie. Nu este de crezut c` o astfel de am`gire este etan[` la o c~t de vag` trezire la adev`rata con[tiin]`. Dar omul acesta, \n fond at~t de corupt, [tie s` treac` peste asta. Ba mai grav: abia atunci devine extrem de periculos. ßi foarte sigur de sine, cel mai ]an]o[ de slava lui de tinichea. Astfel continu` s` circule slobod prin lume, concep~nd proiecte pe care le d` drept aproape gata realizate [i nef`c~nd absolut nimic. Crez~ndu-se generos [i fiind de fapt meschin, crez~ndu-se plin de resurse [i nefiind bun de nimic, predestinat tuturor rat`rilor, crez~ndu-se delicat [i virtuos [i fiind de fapt de grosolan [i plin de p`cate, auster c~nd e lacom, pa[nic c~nd e litigios [i agresiv, o autoritate \n orice materie c~nd el abia dac` are rudimentele vreunui domeniu. Calmeaz` cu sfruntare adev`rul s`u iluzoriu, confund~nd adesea sinceritatea 139

Eseuri morale

cu simpla grosol`nie, [i reac]ion~nd isteric la cea mai mic` \ncercare, nu zic de a-l deconspira, ci de a considera c` \ntr-o privin]` destul de mic` ar fi gre[it sau nu s-ar fi purtat cum se cuvine. ßi tr`ie[te a[a mai departe, mai sigur de sine dec~t ]i-ar veni s` crezi, gestion~ndu-[i (uneori cu bune rezultate par]iale) e[ecul fundamental de a nu fi ce viseaz` a fi.

140

Petru Cre]ia

Vorb` f`r` de rost Dac` au de povestit ceva, se simt neap`rat obliga]i s-o ia de la Facerea lumii, [i z`bovesc at~t de \ndelung asupra unor \mprejur`ri frivole, \nc~t sunt pe nesim]ite atra[i c`tre alte subiecte, printre care ]op`ie ca ni[te p`s`rele din creang` \n creang` [i uneori, tocmai \n miezul relat`rii lor, o iau at~t de tare razna de la ce voiau s` spun` \nc~t trebuie s` le aduc` cineva aminte. J.B., Heroick Education (1657)

E plin` lumea de rumoarea vorbelor de[arte. Le auzi pretutindeni, nest`vilite [i de nest`vilit, umpl~nd cu pleava lor cuprinsul zilelor noastre. Nu toate sunt de acela[i fel, adic` nu toate au aceea[i motiva]ie psihologic` [i, ca atare, se poate \ncerca o clasificare a lor. Iat`, \nt~i de toate p`l`vr`geala, pruritul verbal, rostirea de verzi [i uscate, de vrute [i nevrute, proferarea inepuizabil` de vorbe f`r` [ir, f`r` cap [i f`r` coad`, f`r` noim` [i f`r` miez, doar de dragul de a vorbi. P`l`vr`geala nu reclam` un ascult`tor atent, ajunge s` fie cineva de fa]` care s` nu par` cu totul absent sau ostil. Nu arareori palavragiii \[i povestesc \nt~mpl`rile lor, mai vechi sau mai noi, nu pentru c` ar prezenta cel mai mic interes pentru indiferent cine, 141

Eseuri morale

ci a[a, dintr-o expansivitate [i extravertire f`r` ]`rm, nep`s`toare de timpul sau de treburile tale de ascult`tor f`r` voie. C~nd se \nt~lnesc doi palavragii lucrurile se pot petrece \n dou` feluri: ori unul p`r`se[te terenul, socotindu-l pe cel`lalt un insuportabil palavragiu, [i pleac` s` caute un auditoriu mai potivit, ori vorbesc am~ndoi deodat`, f`r` s`-[i dea unul altuia cea mai mic` aten]ie, nici m`car aceea de a se lua la \ntrecere. Se mai observ` [i faptul c`, la cea mai mic` \ncercare de a-l \ntrerupe, palavragiul spune: „Da]i-mi voie“ sau „çmi permite]i“ sau „Un moment“, dup` caz, [i, f`r` s` fi a[teptat sau primit vreo \ng`duin]`, continu` nestingherit, oric~t. Dialog \ntre surzi, cum se spune, [i sunt \ntr-adev`r surzi la tot ce vine din afara lor. Ar trebui ca cineva s`-i sileasc` s`-l asculte pe Marcus \mp`rat, omul acela de o extrem` delicate]e: „Obi[nuie[te-te s` ascul]i cu aten]ie ce are altul s`-]i spun` [i, at~t c~t \[i st` \n putin]`, caut` s` p`trunzi din`untru g~ndul lui“ (VI, 53). ßi, dup` func]ia lui, \mp`ratul avea nu pu]in` lume de ascultat. Palavragiul nu este de azi, de ieri. Are vechime [i ilustrare istoric`. Ce poate omul auzi ast`zi, st~nd pe o banc` \n vreun parc, auzea [i Teofrast acum dou`zeci [i patru de veacuri la Atena: „A[ez~ndu-se al`turi de un necunoscut, \ncepe prin a face elogiul so]iei sale; poveste[te apoi ce-a visat azi-noapte [i ce-a m~ncat la pr~nz, \n am`nunt; dup` care, din vorb` \n vorb`, declar` c` oamenii de ast`zi sunt cu mult mai prejos dec~t cei de demult; c` s-a scumpit 142

Petru Cre]ia

gr~ul, c` ora[ul e nep`dit de str`ini, c`, \ncep~nd din aprilie, dup` Marile Dionisii, marea devine din nou navigabil`; c` n-ar strica s` plou` ni]el, pentru recolte, [i c` el personal \[i va sem`na p`m~ntul la anul; c` se tr`ie[te tot mai greu [i c`, la Misterele din Eleusis, lum~narea cea mai mare a \nchinat-i Damippos; apoi te informeaz` c~te coloane are Odeonul lui Pericle [i \n ce lun` a anului cade fiecare dintre marile s`rb`tori; apoi continu` declar~nd: «Ieri am luat un vomitiv» [i \ntreb~nd «Ast`zi ce zi s` fie oare?» Dac` \l rabzi, nu mai scapi de el niciodat`“. Relat`rile sau nara]iunile mai dezvoltate sufer` la nu pu]ini vorbitori de o \nc`rc`tur` uciga[`: faptele [i ac]iunile pier \necate \n prisosul catastrofal al vorbelor. ßi nu numai vorbe parazitare, ticuri verbale, stereotipii, ci un puhoi dezarticulat de preciz`ri inutile, de intercal`ri irelevante, de men]ion`ri ale unor circumstan]e adiacente [i nesemnificative, de referin]e obscure, eventual de abundente repeti]ii. De acelea[i neajunsuri, sporite cu altele, cum ar fi tropii retorici, poate s` sufere [i discursul oratoric care, \n formele lui paroxistice, devine discurs vid, be]ie de cuvinte, expresie fie a neantului, fie a haosului mental al vorbitorului, care, \n aceast` ipostaz`, nu mai este un simplu palavragiu amorf, ci mimeaz` o inten]ionalitate precis`, idei [i sentimente elevate, convingeri n`valnice [i sonore, pream`riri [i anateme. Dar \n spatele vorbelor nu se afl` nimic. Sau, mai exact, vacuitatea retoric` are un con]inut: acela 143

Eseuri morale

f`cut din interese impure, care este interesul oric`rei demagogii. Pe l~ng` redundan]a narativ` [i vacuitatea retoric` trebuie s` mai consemnez aici [i un anume stil, foarte r`sp~ndit, al conversa]iei dintre dou` sau ceva mai multe persoane. Acest stil se caracterizeaz` prin c~teva lucruri care dau, la audi]ie, un efect dezastruos, uneori infemal: neaten]ia reciproc`, frecventa t`iere a vorbei sau vorbirile \n paralel (ca \ntr-un duo, trio sau quattuor de disonan]e [i de incongruen]e pasionate), repetitivitatea \n gol (\n absen]a aten]iei conlocutorului [i chiar f`r` ca vorbitorul s` ]in` minte c` a mai spus acela[i lucru sau de c~te ori l-a mai spus) [i, aproape f`r` excep]ie, tonul ridicat, fiecare \ncerc~nd s`-l acopere pe cel`lalt prin mai marea sonoritate a glasului. Dac` la sf~r[itul unor astfel de logomahii cineva ar face urm`torul calcul: c~t de multe vorbe s-au rostit [i ce pu]ine sensuri au rezultat, dispropor]ia ar fi catastrofal`. Mai bine zis ar fi incomensurabil`. Tot tr`ind, ascult~nd [i p`timind, \ncepi s`-]i dai seama, prin compara]ii, c` stilul conversa]iilor este un indice sigur al gradului de civiliza]ie dintr-o comunitate dat`. Iar dac`, dup` aceea, e[ti os~ndit s` tr`ie[ti \ntr-o h`rm`laie suburban` sau meridional` trebuie s` te ]ii bine. Cu at~t mai mult cu c~t, pe l~ng` conversa]ia anarhic` mai sunt destule alte specii de vorb` f`r` rost. Iat` repetitivitatea c`te unui vorbitor care, vr~nd ceva de la tine [i incapabil s`-]i aprecieze gradul de 144

Petru Cre]ia

aten]ie, \]i face aceea[i rug`minte de multe ori la r~nd, ca un mecanism dereglat, iar la desp`r]ire, ignor~ndu-]i toate promisiunile [i uit~ndu-[i toate st`ruin]ele, te mai roag` \nc` o dat` acela[i lucru cu aerul c` o face prima oar`. Se va spune c` aici nu este \n joc nevoia de a vorbi mult, ci caracterul imperativ al nevoii formulate abuziv. ßi e adev`rat, dar [i aici func]ioneaz` ignorarea acurate]ii de \nregistrare a receptorului, confundarea lui cu un tip de receptor analog cu emi]`torul. Tot o apreciere latent` asupra capacit`]ilor, de data asta intelectuale, ale ascult`torului se manifest` [i \n extrem de r`sp~nditul abuz de informa]ii rutiere. Dac` faci impruden]a s` \ntrebi un asemenea furnizor de informa]ii, nu mai ispr`ve[te. Iar discursul lui, c~nd \[i atinge perfec]iunea, poate con]ine dou` serii de date zadarnice, de tip diferit: a) indicarea unor repere intermediare inutile, de vreme ce simpla urmare a unei direc]ii ]i le scoate \n cale [i b) indicarea unor repere identificabile numai dac` e[ti tot at~t de familiarizat cu acel parcurs ca [i cel care te \ndrum`: „O iei dup` col]ul, unde a fost odat` benzin`ria“, „Treci de casele cuscrului Dumitru“, „Mergi \nainte p~n` la al doilea, nu, la al treilea [ir de salc~mi“ etc. ßi omul nostru, jubil~nd de propria lui gratuit` bun`voin]`, te cople[e[te \ndelung cu o geografie menit` s`-]i r`m~n` enigmatic` f`r` istoria ei aferent`. Dar acestea sunt doar cazuri particulare [i benigne ale unei tendin]e generale, care poate lua \ns` [i alte 145

Eseuri morale

forme, [i mai goale de sens [i de rost. Un caz specific [i destul de frecvent este al celui care, pentru a-]i capta [i re]ine aten]ia, \]i anun]` o relatare senza]ional`. Tema lui este de obicei ce i s-a \nt~mplat \n ziua respectiv` [i, ca s`-]i men]in` viu interesul, recurge la o anumit` mimic` sugestiv` [i mai ales la un anumit ton promi]`tor de senza]ii tari, precum [i la sintagme de tipul „Stai s` vezi ce mi s-a \nt~mplat!“, ßi atunci, ce s` vezi?“, „Ei bine, cu cine crezi c` mam \nt~lnit?“ ßi astfel, trateaz` anodinul ca senza]ional, te ]ine cu sufletul la gur` ca s` afli c` s-a \nt~lnit cu Nelu de la registratur` care se ducea s`-[i cumpere un corn sau cu cumnat`-sa care, s` vezi [i s` nu crezi, \[i cump`rase un batic. Totul pres`rat cu suspansuri neonorate, care, [i ele, \[i mai pierd din suflu p~n` la deznod`m~ntul palpitantei aventuri pe care \l a[tep]i cu respira]ia t`iat`; \ntoarcerea acas`, luarea mesei, un film la televizor, „dar nu era grozav“; urmeaz` un colaps total, dac` nu cumva flecarului \i sare \n ajutor vreo amintire mai \ndep`rtat`, la fel de trepidant`, povestit` cu aceea[i tehnic` [i cu aceea[i \nsufle]ire [i oferit` ca un dar de pre] ascult`torului paralizat. Toate acestea au totu[i coeren]a lor. Dar prolifereaz` pritre noi [i vorb`ria incoerent`. Incoeren]a vrednic` de luat \n seam` se poate realiza pe dou` c`i (c~nd nu este, ca \n cele mai multe cazuri, mixt`): deschiderea succesiv` [i frecvent` de paranteze care nu se mai \nchid niciodat` [i/sau divaga]ia asociativ`, care const` \n a o lua razna fie plec~nd de la o 146

Petru Cre]ia

vag` asociere de idei, fie pur [i simplu de la un cuv~nt oarecare, put~nd func]iona ca declan[ator al unei serii total distincte. Este de notat, \n subsidiar, c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]` rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`, de a-[i t`ia singuri vorba. Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologia desf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \n alt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de a vorbi cu orice pre], iar no]iunea cheie este aceea de vacuitate a con]inutului. De aici, din dorin]a de a comunica cu orice pre] c~nd nu ai ce, sau de a spune ceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus, toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei care practic` vorb`ria, vorbitorii intemperan]i, sunt oameni la care conexiunile logice sunt deficitare. Este tocmai ceea ce le permite acest tip de discurs. Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfort psihic, cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sau se petrece acum \i contrariaz`. Prima categorie este a celor care debiteaz`, uneori repet~ndu-se, regrete zadarnice. Ace[tia pot vorbi la nesf~r[it potrivit schemei „Ce bine ar fi fost s` fi fost altfel dec~t a fost“. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ce s-a petrecut, ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajutorul vorbelor irevocabilul trecut. Regret~nd hot`r~rile luate [i rezultatele lor, oamenii ace[tia se \nver[uneaz` s` elaboreze, \n pustiu, alte scenarii dec~t cele 147

Eseuri morale

care s-au desf`[urat, s` calculeze cu c~t mai feritice urm`ri ar fi avut alt demers dec~t cel practicat \n realitate, ce minunat ar fi prezentul dac` l-am \nzestra cu alt trecut, ce ferici]i am fi dac` ceva s-ar fi petreut ceva mai devreme sau ceva mai t~rziu sau nu s-ar fi petrecut niciodat`. ßi nu, scopul acestor vorbitori nu este s` trag` vreo \nv`]`tur` \n vederea unei activit`]i viitoare: ei vorbesc doar a[a, parc` vr~nd s` desc~nte trecutul [i pentru c` nu pot [i nu [tiu s` tac`, s` trag` \ncheierile necesare [i s` mearg` mai departe mai boga]i cu o experien]`, c~t de regretabil` ar fi. Al]ii nu pot s` suporte neajunsurile prezentului f`r` s` le verbalizeze intensiv. La copii lucrul este normal, la adul]i apare ca o form` de incontinen]`. Po]i auzi oameni \n stare s` spun` de zeci de ori \n [ir c` le e cald sau frig, c` \i doare ceva, ca [i c~nd astfel ar exorciza r`ul; cu rezultate evident nule. Ba chiar, l`s~ndu-se st`p~ni]i de acel disconfort [i neput~nduse st`p~ni s` nu-l enun]e mecanic [i stereotip, \[i agraveaz` starea, concentr~ndu-se obsesiv asupra ei [i amplific~nd-o, d~ndu-i o prezen]` tot mai opresiv`. * Cine rabd` greu asemenea excese are de suferit. çn ceasurile mai grele viseaz` sih`strii [i leg`minte de t`cere sau traiul printre popoarele mai t`cute ale Nordului. La fel se \nt~mpl` [i cu cei c`rora tot ce este mai mult dec~t „da“ sau „nu“ li se pare 148

Petru Cre]ia

de[ert`ciune. Se afl` aici o anume lips` de caritate: dincolo de z`d`rnicia [i de abunden]a vid` a cuvintelor se afl` adesea spaima de t`cere, spaima de singur`tate, spaima de via]`. Vorba f`r` de rost are, fire[te, rostul ei. Ceea ce nu te poate \mpiedica s` nu pre]uie[ti concizia ca pe una dintre cele mai rare elegan]e ale spiritului [i s` \nsetezi dup` ea.

149

Eseuri morale

Cuv~ntul dat

A-]i da cuv~ntul – sau, cum se spunea odinioar`, a-]i da cuv~ntul de onoare – revine la a te angaja ferm c` vei face un lucru anume p~n` la un termen anume. Cuv~ntul dat este ca isc`litura \n josul unui contract. At~ta c` \ntr-un contract se stipuleaz` c` ne\ndeplinirea lui atrage dup` sine o anume penalizare, \n timp ce \nc`lcarea cuv~ntului dat, care consfin]e[te o conven]ie pur verbal`, nu. Cel care nu se ]ine de cuv~nt \ntr-o chestiune c~t de c~t mai important` nu poate fi nici m`car ac]ionat \n justi]ie, pentru c` nu se poate invoca \mpotriva lui nici un document doveditor. Numai c` impunitatea omului care nu-[i respect` cuv~ntul dat este iluzorie: dup` o vreme pierde \nsu[i temeiul conven]iei verbale, care este \ncrederea. Cuv~ntul unui om discreditat nu mai mare trecere [i, lucru chiar mai grav, cel lezat, mai ales dac` este ne\ncrez`tor din fire, tinde s` generalizeze [i s` nu mai aib` \ncredere \n nimeni. De aici, infinita complicare [i \ngreunare a rela]iilor dintre oameni. Se poate face o tipologie a oamenilor f`r` cuv~nt. çn chip surprinz`tor, categoria cea mai numeroas` nu este aceea a celor care \[i dau cuv~ntul cu inten]ia deliberat` de a nu [i-l ]ine, deci de a-[i \n[ela partenerul. Cei mai mul]i oameni f`r` cuv~nt sunt mai 150

Petru Cre]ia

degrab` u[uratici dec~t fraudulo[i. F`g`duiesc cu u[urin]`, uneori chiar nesolicita]i, oferindu-[i pl`cerea de a se ar`ta s`ritori sau genero[i f`r` ca, mai apoi, s`-[i dea vreo osteneal` \n acest sens; se iau cu altele, nu le mai pas`, uit`. Iar con[tiin]a lor nu \mpov`reaz` cu nici o remu[care, respectul lor de sine nu iese [tirbit cu nimic, iar disponibilitatea de a recidiva a acestor iluzioni[ti ai f`g`duin]ei r`m~ne [i ea proasp`t` [i \ntreag`. Unii, dojeni]i, chiar se scandalizeaz`, uit~nd cu des`v~r[ire clipa de euforie a promisiunii [i nelu~nd \n seam` prejudiciul adus prin \n[elarea unei a[tept`ri. ßi, \n genere, rolul lor de \ncurc`-lume. ßi nu doar at~t, uneori violeaz` rela]ii mai delicate, se angajeaz`, cu o fervoare subit` [i efemer`, \n prietenii de care uit` la c~teva minute dup` ce [i-au fluturat batista pe un peron, la c~teva zile dup` ce au promis c` vor scrie, c` vor da un semn, c` le pas` de tine c~t de pu]in. Sunt oameni superficiali [i cu at~t mai periculo[i cu c~t nu doar par, dar chiar sunt de bun`-credin]`. Pentru o clip`. Un caz frecvent de nerespectare a cuv~ntului dat este nepunctualitatea. Pare un p`cat minor, dar nu este, mai ales \n comunit`]ile de azi, c~nd timpul este dr`muit, coordonarea trebuie s` fie f`r` cusur, iar incapacitatea cuiva de a se coordona \n timp cu al]ii poate produce uneori neajunsuri severe. ßi, chiar f`r` asta, a l`sa pe cineva s` bat` \ndelung trotuarul, pe soare sau pe ploaie, sub privirile trec`torilor sau ale localnicilor, f`c~ndu-l ori suspect ori ridicol, este semnul unei grave lipse de respect. ßi mai poate fi [i 151

Eseuri morale

semnul unui arhaism comportamental, al unei incapacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tip urban. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ce eforturi cronometrice. Dup` cum locul de \nt~lnire nu trebuie neap`rat s` fie un punct precis („la lunc`“, „pe dup` gr`dini“, „mai la vale“), tot a[a momentul \nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: „pe sar`“, „pe la chindie“, „la \ntorsul vitelor“. ßi, \n sistemul aesta de referin]` mai lax, nimeni nu este p`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. Mut~ndu-l \n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e, el este nu numai arhaic, ci [i p`gubitor. Iar cine s-a l`sat am`git o via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei serii considerabile de contemporani ai s`i (dintre are unii n-au mai venit deloc, f`r` s` mai dea mai apoi vreo explica]ie sau a invoca vreo scuz`), nu are nostalgii patriarhale. ßi nici nu-[i poate imita am`gitorii, pentru c` actul etic este, prin defini]ie, nonpragmatic [i exemplar. Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei comunit`]i se num`r`, [i nu \n ultimul r~nd, func]ia regulativ` a cuv~ntului dat. Sunt civiliza]ii \n care po]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntului dat. E drept c`, dac` min]i [i e[ti prins, nu te mai prime[te nimeni, nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori \n [an]. çn asemenea comunit`]i statutul cuv~ntului dat este bivalent: el trimite [i \n trecut, la perioada \n care pentru elite cuv~ntul dat era un angajament de onoare mai coercitiv dec~t orice lege, [i la viitorul, poate utopic, \n care \ncrederea uman` va deveni at~t 152

Petru Cre]ia

de mare \nc~t constr~ngerile legii vor fi devenit inutile. La noi lucrurile stau \nc` foarte prost: urbanizarea pripit` a multora, vagi reminiscen]e de levantinism, greu definibile cu solide argumente de continuitate istoric`, cotropitoarea ]ig`nie [i un anume endemic las`-m` s` te las ne fac greu adaptabili unui stil de via]` mai exigent. Mul]i \[i fac chiar un fel de m~ndrie din luarea à la légère a obliga]iilor de onoare, aici, la por]ile fericite ale Orientului. Sunt oamenii c`rora le lipse[te nu numai respectul pe care \l dator`m semenilor no[tri [i de noi \n[ine, ci [i cultura [i perspectiva istoric`.

153

Eseuri morale

Despre credin]`

Credin]a este un asentiment sau o adeziune total`, neclinit` [i necondi]ionat` a sufletului la o realitate ultim` care nu poate fi supus` cenzurii intelectului sau, \n al]i termeni, la un adev`r indemonstrabil. Oric~te preten]ii la demonstrabilitate ar avea un crez el r`m~ne, [i a[a [i trebuie, \n afara logosului. Ceea ce nu \nseamn` c` nu poate fi comunicat \n termeni conceptuali [i oferit medita]iei. Sau c` nu este, \ndeob[te, rezultatul unei revela]ii. Dar \n credin]` discursul este rostit \n vederea comuniunii, nu \n aceea a comunic`rii reductibile la o structur` logic`. Kant spune limpede (\n Critica ra]iunii pure, II, 2, 3): „Dac` asentimentul nu este dec~t subiectiv suficient [i \n acela[i timp este obiectiv insuficient, el se nume[te credin]`“, despre care „nu sunt \n stare s` dau socoteal` din punct de vedere speculativ“. S` nu uit`m \ns`: Kant credea cu fervoare \n Dumnezeu. Iat` ce afirm` ceva mai jos, vorbind despre credin]a moral`: „Voi crede inevitabil \n existen]a lui Dumnezeu [i \ntr-o via]` viitoare, [i sunt sigur c` nimic n-ar putea face [ov`ielnic` aceast` credin]`, c`ci prin aceasta ar fi r`sturnate \nse[i principiile mele morale, la care nu pot renun]a f`r` a deveni demn de dispre] \n propriii mei ochi“. çn fond, dac` vrem s` mai z`bovim o clip` asupra momentului 154

Petru Cre]ia

ra]ional, vom spune \mpreun` cu Goblot (Logica, II, 50), folosind termenul de „judecat` virtual`“, a[a: „Judec`]ile virtuale... sunt judec`]i complete: ele au subiect, predicat, copul`, toate caracterele lor formale: nu le lipse[te dec~t credin]a“. N-a[ [ti s` spun \n termeni psihologici ce este credin]a, dac` e un sentiment, o emo]ie, altceva. ßtiu doar c` credin]a postuleaz` existen]a obiectului ei ca realitate transcendental` [i c` intr` cu ea \ntr-o profund` rela]ie psihologic`. De fapt, o s` m` m`rginesc, \n termenii tradi]iei, s` o numesc una dintre cele trei virtu]i teologale, a[a cum le-a definit Sf~ntul Pavel: „Acum dar r`m~n aceste trei: credin]a, n`dejdea [i dragostea“ (2 Corinteni, 13, 13). Pavel care, de[i a a[ezat \n frunte dragostea, a spus \n mai multe r~nduri c` \n locul Legii, \n sensul paleotestamentar, trebuie s` a[ez`m cu prioritate credin]a: „ßtim c` omul nu e socotit neprih`nit prin faptele legii, ci numai prin credin]a \n Isus Cristos“ (Galateni, 2, 16, cf. 3, 23, Romani, 1, 17; 3, 22 [i 28, Filip, 3, 9). De definit, Pavel o define[te o singur` dat`: „Credin]a este... o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d“. Expresia limit` a ira]ionalit`]ii credin]ei este faimoasa vorb` a apologetului Tertullian (155-220): „Credo quia absurdum“, „Cred pentru c` este de necrezut“, \n care absurdul devine criteriu al veracit`]ii: nimeni nu poate sus]ine un fapt at~t de extraordinar [i de necrezut ca \nvierea lui Isus f`r` ca aceasta s` nu fie adev`rat`. Acela[i radicalism reapare, veacuri mai t~rziu, la Kirkegaard, care afirm` 155

Eseuri morale

c`, \n cre[tinism, credin]a e superioar` [tiin]ei pentru c` reprezint` certitudinea cea mai \nalt`, o certitudine care se raporteaz` la paradox, deci la neverosimil, „certitudinea cea mai p`tima[`“. A crede, dup` filozoful danez, \nseamn` „a voi (ceea ce trebuie [i pentru c` trebuie) \ntr-o stare de supunere absolut`, a te ap`ra \mpotriva g~ndurilor vane de a vrea s` \n]elegi [i \mpotriva \nchipuirilor vane de a putea \n]elege“ (Jurnal X4, A635 [i X1, A368). Dar tot ce am spus p~n` aici despre credin]` pare cumva exterior [i rece. Credin]a este o pornire fierbinte a sufletului [i r`spunde unei nevoi foarte ad~nci a naturii noastre. S` ne \n]elegem bine: dac` ar fi s` credem numai \n ceea ce este rigoros demonstrabil, ar mai r`m~ne pu]ine lucruri \n care s` credem. Iar acelea nu ne-ar ]ine de cald, nu ne-ar \nsufle]i, nu near ajuta s` tr`im [i s` murim. Sim]im nevoia s` credem \n ceva care, pe de o parte, s` pun` pu]in` ordine \n haosul vie]ilor noastre [i al istoriei [i, pe de alta, s`-i dea un rost care s`-l includ` pe individ \ntrun sens atotcuprinz`tor, eventual s`-i f`g`duiasc` iubire, iertare, m~ntuire, \nviere. Dar aici trebuie s` m` opresc: nu am inten]ia s` scriu un mic tratat de teologie pe \n]elesul tuturor. G~ndul meu este s` ar`t, at~t c~t m` pricep, care sunt condi]iile necesare [i suficiente pentru ca o credin]` s` se numeasc` printre marile lumini ale sufletului. Pentru a m`rgini considera]iile de aici la ceea ce lumea \n]elege \n genere prin credin]`, voi vorbi numai despre credin]a \n Dumnezeu. ßi iat` ce presupun c` 156

Petru Cre]ia

trebuie s` fie, \n linii mari, canonul unei rela]ii cu Domnul: 1. Fiin]a lui Dumnezeu ne este dat` \n sentiment [i calitatea credin]ei noastre rezid` \n calitatea acestui sentiment, \n ad~ncimea [i \n fervoarea lui. ßi \n natura lui, care nu trebuie s` fie de cutremurare [i spaim`, ci de \ncredere [i iubire. Dar cum putem iubi cu adev`rat o entitate transcendent`, etern`, metalogic`, metasensibil`? F`c~ndu-ne iubirea pe m`sura acestei entit`]i. Este lucrul cel mai greu din sfera credin]ei. Dar st` \n puterile noastre. 2. Fiin]a lui Dumnezeu nu trebuie f`urit` de credin]a noastr` dup` modelul autorit`]ilor p`m~nte[ti. De aceea nu trebuie s` o \nc`rc`m \n g~ndul nostru cu nimic represiv, vindicativ [i cu at~t mai pu]in arbitrar. Totu[i ne vom izbi ve[nic de nedumerirea prezen]ei r`ului \ntr-o lume ipotetic stp~nit` de un Dumnezeu totodat` bun [i atotputernic. Orice credin]`, ca s` fie credin]`, trebuie s` tr`iasc` cu acest spin \n trupul ei. 3. çn orice act de credin]` este implicat` certitudinea m`rginirii sau finitudinii omene[ti. De aici smerenia noastr`. Dar nu [i sentimentul nimicniciei noastre. Dumnezeu este garantul demnit`]ii oric`rei creaturi. 4. Orice credin]` care se afirm` ca singura \ndrept`]it` [i, \n numele ei, f`g`duie[te libertatea ori[icui de a crede \n ori[ice, vine \n contrazicere grav` cu voin]a Domnului, care ne-a f`urit ca fiin]e libere. Orice exclusivism, orice fanatism [i orice persecu]ie, 157

Eseuri morale

oric~t de larg ar fi atestate ele de istorie, se situeaz` \ntr-o zon` at~t de apropiat` de omenescul r`u, \nc~t pare infinit departe de Dumnezeu. 5. Credin]a cea mai intens` [i mai pur` se situeaz` dincolo de orice criteriu de r`splat` sau de pedeaps`. Poate omul „cu frica lui Dumnezeu“ este necesar bunului mers al realit`]ii, dar nu \n el rezid` paradigma credin]ei. ßi nici \n cel care recurge, \n rela]ia cu Dumnezeu, la indiferent ce form` de tranzac]ie. Acela nu are cugetul curat. 6. Orice form` de respect pur formal al Legii este moralmente inferioar`. Isus a spus aceasta \n nenum`rate r~nduri. Iar istoria e plin` de bigo]i [i de farisei habotnici, pentru care credin]a se afl` \n gesturi (cult, ritual, eventual precau]ii supersti]ioase etc.). 7. Credin]a se manifest` at~t prin propria ei permanent` prezen]` [i fervoare, c~t [i prin faptele care deriv` din ea. Lucrul este spus r`spicat \n c~teva dintre epistolele Noului Testament: „çl rog ≤pe Domnul Isus≥ ca aceast` p`rt`[ie a ta la credin]` s` se arate prin fapte“ (Pavel c`tre Filimon, 6). çndeosebi Iacov este foarte categoric \n aceast` privin]`: „Tot a[a [i credin]a: dac` n-are fapte, este moart` fa]` de sine. Dar va zice cineva: «Tu ai credin]a, iar eu am faptele.» «Arat`-mi credin]a ta f`r` fapte, iar eu \]i voi ar`ta credin]a din faptele mele.» Vrei dar s` \n]elegi, om nesocotit, c` credin]a f`r` fapte este zadarnic`?... Dup` cum trupul f`r` duh este mort, tot a[a [i credin]a f`r` fapte este moart`“. Dar nu autoritatea acestor texte este hot`r~toare: adev`rata credin]`, 158

Petru Cre]ia

cuprinz~nd \ntreaga fiin]` a unui om, \[i g`se[te singur` calea. 8. çn rela]ia noastr` cu Dumnezeu, evenimentul cel mai \nsemnat a fost \ntruparea lui Isus. Existen]a \n lume a unei fiin]e care este totodat` Dumnezeu \n deplin`tatea atributelor sale [i om p~n` la un hotar greu de \n]eles, taina sa [i a spuselor sale, iubirea sa de noi, ciudat` uneori, schimb`, m`car latent, ceva profund din omul ca fiin]` natural`. Cine caut` m~ng~iere \n biserici, acolo s` [i-o g`seasc`, precum [i \n orice bun sfat duhovnicesc. Dar, \ncheind, i-a[ ruga pe cei care au citit p~n` aici aceast` carte s` reciteasc` cu toat` aten]ia [i cu toat` grija \ntregul Nou Testament (cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele, Apocalipsa). S` citeasc`, \ncerc~nd s` se dezbare de orice judecat` sau convingere preliminare, s` uite ce li s-a spus, s` se dezbare de \ndoctrin`ri neluminate, s` se g~ndeasc` ad~nc la sensul celor citite, afl~ndu-se \n fa]a acestor texte \n stare de deplin` libertate. Sunt pline de simboluri, de t~lcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, de contradic]ii [i de revela]ii. Alege]i, discerne]i, c~nt`ri]i. ßi apoi, fiecare s` se lumineze dup` puterea min]ii, a sufletului [i a credin]ei sale. Nu c`ut~ndu-[i neap`rat pacea: doar lumina, [tiind c` este lumina unei taine. Nu mi se cade s` v` c`l`uzesc mai departe, fiind, cu \ntreaga mea inim`, doar unul dintre voi.

159

Eseuri morale

Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume

Acestui titlu ambi]ios \i corespund dou` tentative limitate [i precise, dorin]a hot`r~t` de a m` ap`ra de dou` prezum]ii pe care le socotesc infamante. Una este aceea c` sfera binelui moral este coicident` cu sfera binelui din lume. Cealalt`, c` a[ ignora adev`rata propor]ie dintre luminile [i umbrele sufletului, c`z~nd prad` unui anume idilism moral sau unui searb`d meliorism. I çn ciuda multului bine pe care \l pot aduce virtu]ile [i bunele purt`ri, lucru \n]eles \nc` din secolul al XIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nu tot binele din lume vine de aici. De fapt, \nainte de toate, este nevoie de o anumit` generozitate a naturii, f`]` de care virtutea nu poate func]iona dec~t ca un gr`dinar. Exist` daruri ale marelui izvor al vie]ii care cresc mult mai bine l`sate \n voia lor. Mai sunt apoi, \n v`lm`[eagul de evenimente care este lumea, marile [anse ale \nt~mpl`rii, at~t de rentabile uneori \n istorie, \nc~t pot fi confundate cu Providen]a. çn sf~r[it, istoria uman`, cu toate accidentele [i rupturile ei, pare s` beneficieze, pe lungi parcursuri, de un soi de echilibru ecologic care se instituie [i p~n` la 160

Petru Cre]ia

urm` se stric` dincolo de voin]a [i de planul lui. Echilibru ecologic \n care se pare c` r`ul \nsu[i sau m`car derog`rile de la „virtute“ joac` un rol deloc neglijabil. Astfel c`, g~ndindu-ne mai ad~nc, suprema valoare etic` pare s` fie promovarea \n sus a vie]ii, \mbog`]irea ei, deschiderea de vaduri noi pentru apele ei. Cine va dori s` mai arunce o privire de ansamblu peste aceast` carte va vedea c` tot ce este g~ndit \n ea ca pozitiv intr` \n aceast` defini]ie (curajul, speran]a, \ncrederea etc.) [i c` restul func]ioneaz` ca simple regulatoare ale conviven]ei civilizate dintre oameni, care [i ea, la r~ndul ei, este un pas \nainte al vie]ii. Pe de alt` parte, propria lui experien]` \i va fi spus, [i nu o dat`, de c~te lucruri felurite este nevoie pentru a alc`tui o lume [i c` rostul [i natura acestei diversit`]i este dincolo de \n]elegerea unei inteligen]e finite. II

Mai ales dup` \ntreaga experien]` a acestui veac, orice fel de a te complace \ntr-o judecat` voioas` despre om este un simptom ori de beatific` ([i inscuzabil`) ignoran]`, ori de sever` imbecilitate. G~ndindu-ne la ce s-a \nt~mplat [i se mai \nt~mpl` \nc`, ne poate b~ntui uneori cr~ncenul g~nd c` m~ntuirea [i \mp`carea prin sacrificul lui Isus au fost zadarnice [i c`, oricum, Isus, mai \ncerc~nd \nc` o dat` n-ar mai fi \ndrept`]it s` strige, murind pentru noi, „Iart`-i tat` c` nu [tiu ce fac“ (Luca, 23, 34). Cum s` nu [tim ce 161

Eseuri morale

facem c~nd crimele planetare s-au comis, cu luciditate, \n numele unor idei? ßi c~nd marele p`cat al speciei noastre, singurul inexplicabil, este cruzimea rece, de care url` veacul. Dante nu descoperise \nc` acest lucru, de vreme ce niciunde \n Infernul lui, nici m`car \n Cocit, nu se pedepse[te acest p`cat suprem. Iar str`vechea vorb` potrivit c`reia omul este lup pentru om, raportat` la ce [tim, sun` bucolic. Lec]ia veacului a \nv`]at-o bine numai cine simte sensul atroce al cuv~ntului om \ntr-o expresie construit` cam a[a: omul este om pentru om. Pentru ca formula s` fie explicit`, consider suficient s` men]ionez aici o singur` particularitate a omenescului, a[a cum ne las` s` constat`m experien]a noastr` istoric` de p~n` acum: CRUZIMEAx. Cruzimea este gratificarea unei porniri f`r` nici o ra]iune biologic` \n filogenie, a unei pulsiuni primare, elementare, ireductibil` prin analiz` la elemente mai simple: aceea de a supune o fiin]` sau mai multe fiin]e c`zute \n puterea noastr` discre]ionar` la o form` sau alta de tortur`. Orice cruzime este o varietate de sadism. Iar c~nd victime cad mul]imi de oameni ne afl`m \n fa]a instituirii deliberate a infernului terestru. Suntem \nclina]i, vorbind de tortur`, s` ne g~ndim spontan la tortura fizic`, la schingiuire, la supliciere. ßi cred c` este lucrul cel mai cumplit care i se poate \nt~mpla unui om, pentru c` risc` s` ating`, paroxistic, o regiune a fiin]ei noastre asupra c`reia libertatea nu mai poate opera, c`z~nd \n zona responsabilit`]ii morale a c`rnii vulnerate. Sinele nostru, 162

Petru Cre]ia

care este suflet-trup, devine altceva, devine suferin]` \n sine, materie delirant`, o form` de existen]` str`in` vie]ii [i str`in` mor]ii. Dar cruzimea nu este doar asta. ¥elul ei final este s`-[i umileasc` victima, s`-i dezagrege definitiv demnitatea, s` o fac` s` nu se mai poat` \ntoarce niciodat` la sine [i s` continue s` se recuze [i dup` tortur`. S` lase din victim` doar un suport viu al unei deterior`ri ireparabile. Lucrul cel mai r`u pentru ea nu este c` a fost f`cut` s` urle de durere ci amintirea faptului c` a urlat; cr~ncena sf~[iere este folosit` \ntr-un asemenea chip \nc~t, dup` ce a trecut, victima nu se mai poate reconstitui pe sine. Pentru c` a f`cut sau a spus lucruri, ceva anume, a ajuns s` cread`, s` doreasc` sau s` g~ndeasc` lucruri a c`ror amintire va determina-o s` nu se mai poat` \mp`ca cu sine, s` nu se mai recunoasc` sau, mai grav, s` nu mai poat` face fa]` rela]iei cu sine. Sunt cazuri extreme, dar lumea este plin` de varia]ii la aceast` paradigm`. Una dintre cele mai r`sp~ndite forme de tortur` \ndelungat` este men]inerea permanent` a st`rii de fric`, cu intermiten]e de spaim`. ßi erodarea sistematic` a resurselor de curaj. ßi apoi, de ce n-am ad`uga zilnicele omoruri atroce [i mutil`ri [i jindul s`lbatic de a ucide care \mpinge la ele. ßi s` nu uit`m c` sunt vie]i \ntregi, mute, ne[tiute, obiectiv pierdute, care sunt la cheremul c~te unei voin]e mai puternice, care se complace \n a-i teroriza pe cei din preajma sa, umilindu-i, brutaliz~ndu-i, cu vorba [i cu biciul, t`g`duindu-le fiin]a, p~ng`rindu-le bucuriile, c`ut~ndu-le 163

Eseuri morale

vin` ne\ncetat. Oare de ce? Am ajuns s` \n]eleg c` singurul r`spuns, greu de justificat \n instan]` ra]ional`, este, chiar mai mult dec~t iertarea, este iubirea. Nu iubirea patologic-visceral` a victimelor, nu iubirea ca dependen]` bicisnic`, ci iubirea \ntru Domnul. Cea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel \n I Corintieni, 13, 4-8: „Dragostea este \ndelung r`bd`toare, [i plin` de bl~nde]e, dragostea nu pizmuie[te, nu se laud`, nu se umfl` de trufie, nu se poart` necuviincios, nu caut` la ale sale, nu-[i iese din fire [i nu p`streaz` g~ndul r`u, nu se bucur` de gre[eal`, ci e bucur` de adev`r; \ndrept`]e[te totul [i e plin` de \ncredere, de n`dejde, gata s` \ndure orice. Dragostea nu piere niciodat`“. Cum este cu putin]` cruzimea? N-a[ [ti s` spun. S-ar putea face o tipologie a omului crud: sadicul, idealistul, executorul orb, p~n` la cel care este crud f`r` s` [tie, lipsindu-i ceva din ceea ce face ca omul s` fie pe deplin normal. Nu am nici experien]a, nici empatia necesare s` fac asemenea lucru. M` voi mul]umi s` citez un pasaj din una din c`r]ile importante ale ultimei treimi de secol, A Theory of Justice, a lui John Rawls. Vorbind despre cei care aspir` s` de]in` o putere abuziv`, Rawls distinge trei tipuri: omul nedrept (unjust), omul r`u (bad) [i omul malign (evil). Dup` ce define[te primele dou` tipuri [i gradul lor relativ de ra]ionalitate negativ`, el spune, la p. 439: „Dimpotriv`, omul malign aspir` la st`p~nirea ilegitim` tocmai pentru c` aceasta violeaz` ceea ce persoane independente ar considera 164

Petru Cre]ia

acceptabil \ntr-o pozi]ie originar` de egalitate.Prin urmare, cea ce urm`re[te omul de acest fel de]in~nd [i exercit~nd puterea este s`-[i manifeste superioritatea lez~nd respectul de sine al celorlal]i. Ceea ce \l determin` la fapte pe omul malign este dragostea de nedreptate: el g`se[te o vie pl`cere \n neputin]a [i \n \njosirea supu[ilor s`i [i se desfat` v`z~ndu-se recunoscut de ace[tia drept autorul deliberat al \njosirii lor“. * Vreau s` \nchei aceast` carte spun~nd patru lucruri pe care nu [tiu cum s` le \mpac \ntre ele: çnt~i, exprim~ndu-mi convingerea c`, \n sfera umanului nu exist` nimic, dar absolut nimic mai r`u dec~t cruzimea, \ns` c` nu avem nici un temei teoretic sau empiric s` afirm`m c`, fie [i la cap`tul experien]ei umane, oamenii vor \nceta s` tortureze, s` \nfrico[eze [i s` umileasc` oameni. Al doilea, c` nu am retracta nimic din ceea ce, tot \n aceast` carte, am spus despre curaj [i despre speran]`. ßi despre demnitatea uman`, \n m`sura \n care este con[tient` de cantitatea de oroare din lume. Apoi ar fi de meditat la cuvintele hasidice ale lui Rabi Meir din Prezemyπlany (1787-1858), care a spus \ntr-o zi: „Dac` Mesia vrea s` vin` \n lini[te, poate veni, \l a[tept`m plini de dor. Dac` \ns` vrea s` vin` \n furtun`, aduc~nd lumii durere [i suferin]`, s` nu vin`, nu avem nevoie de el“. 165

Eseuri morale

çn sf~r[it, c` ceva m-a tulburat ad~nc toat` via]a \n aceste dou` texte ale lui Franz Kafka; f`r` s` [tiu prea bine s` spun de ce; iar trimiterile exacte le-am pierdut [i reg`sit de multe ori [i apoi iar`[i le-am pierdut: 1. „Arta noastr` este aceea de a fi orbi]i de adev`r. Numai adev`rata lumin` pe chipul grotesc care se d` \napoi, nimic altceva.“ 2. „Dac` ai luat-o pe un drum anume, persevereaz` cu orice pre], n-ai dec~t de c~[tigat, nu ri[ti nimic; poate c` la cap`t te a[teapt` catastrofa, dar dac` te-ai fi \ntors de la primii pa[i [i ai fi cobor~t scara, ai fi e[uat de la bun \nceput ≤...≥ Astfel c`, dac` nu g`se[ti nimic \n spatele acestor u[i, nimic nu e pierdut, av~nt`-te spre alte sc`ri! C~t` vreme nu vei \nceta s` urci, treptele nu se vor sf~r[i niciodat`; ele vor cre[te la nesf~r[it sub pasul t`u urc~nd mereu!“

166

Petru Cre]ia

167

Eseuri morale

CUPRINS Despre cartea aceasta / 5 Pentru cei f`r` nume / 9 Demnitatea / 12 Tic`lo[ii / 21 Tiranii m`run]i / 27 Cinstea / 30 Vrednicia / 33 Cuviin]a / 36 Prostia / 39 Mediocritatea / 43 Prejudec`]ile / 46 Dreptatea / 50 Adev`rul / 54 Calomnia / 57 Intoleran]a / 63 Bl~nde]ea / 66 R`bdarea / 73 çncrederea / 77 Dezam`girea / 81 Suferin]a zadarnic` / 85 V`ic`reala / 88 Curajul / 91 Speran]a / 96 Triste]ea / 99 Bucuria / 110 S`rb`toarea / 113 Pl`cerea / 116 168

Petru Cre]ia

Superficialitatea / 121 Nep`sarea / 125 Homo valachicus / 128 Falsa con[tiin]` / 134 Vorb` f`r` de rost / 140 Cuv~nrul dat / 149 Despre credin]` / 153 Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume / 159

169

Eseuri morale

170