6.2.pdf

Ce poate spune antropologia/ sociologia despre locuire, azi?

Arhitecţii văd locuinţe Antropologii văd locuitori

0. Locuinţa, între loc şi locuire Loc

ACASĂ

Locuinţa

Locuire

Casa este un obiect social total

n 

Lecţiile locuirii ţărăneşti

n 

n 

n 

Calităţile spaţiului şi locul Casa are şi ea locu ei, ca orice lucru. Locu casei e loc bun, e loc ferit; oriceai pune rodeşte, orice-ai face e frumos. Asta vine aşa, din duhul strămoşilor Drumu drept e drum deschis, e curat, fără ascunziş, nici cu gînd rău La respîntii să pune cruce, că vezi, e loc gingaş. Ştii, acolo nu e loc hotărît, că se taie drumurile Praguri şi treceri: vatra, pragul casei, meşter grindă, hornul, portiţa, poarta vecinului, pîrleazul, hotarul satului, lumea albă, vămile...

Sfefan Câlţia n 

n 

n 

n 

Lucrurile merg numa aşa de-o părere în şir, da’ ele mai viu şi în altă formă: se pătrund toate unele pe altele. Asta e greu de prins, că vezi, nu-i numa aşa, de aici pînă aici. Un fir de iarbă sau de porumb nu pot trăi singure. Toate merg laolaltă legate, merg prinse aşa cu rostu lor pînă la frumuseţea lumii; aici e o taină mare ! Sînt cauze în lucruri şi noi le vedem, da’ sînt şi în inima noastră: un gînd, o stare. Lumea nu merge numa după lucruri, ci şi după lucrare Principiul prispei şi de-limitările locuirii: n  Lumea e plină, dar e plină cu o trecere. (M. Vulcănescu) n  Filosofia lui întru şi închiderea care se deschide (C. Noica) n  O aşezare spaţio-temporală pre-newtoniană şi non-cartesiană, pe care postmodernismul încearcă să o reinventeze sui generis...

Despărţirea de loc şi natură

Loc

Acasă

Locuinta Despărţirea de obiecte

Locuire Despărţirea de oameni

Istoria omenirii este povestea delimătării de lume în vederea dominării acesteia. Preţul este alienarea (unhomelyness)

1. Despărţiri

a) Despărţirea de natură şi loc n  n 

Oraş versus “la ţară” şi oraş “ca la ţară” Locul este în-locuit de spaţiu n 

n 

Natura pătrunde în oraş doar sub forma sa “domesticită”, opusă pădurii “sălbatice” din afară (Robert Harrison). Non-locuri: Dacă un loc poate fi definit ca încărcat cu identitate, relaţional şi istoric,, un spaşţiu care nu are nici o legătură cu identitatea şi nu este nici relaţional, nici istoric, poate fi considerat un non-loc (Marc Augé)

Satele din spatele oraşelor

n 

n  n 

n 

Spre deosebire de Occident, oraşele din Principate nu au fost construite împotriva aşezărilor de la ţară şi a puterii feudale, ci ca o prelungire a aşezărilor rurale Bucureştiul, de pildă, a integrat de-a lungul evoluţiei sale, 42 de foste sate In 1907, Bucureştiul acoperea 22. 453. 649 metri pătraţi, dintre care doar 6.800.000 erau construiţi, adică, fără străzi şi pieţe, 11,3% din suprafaţa sa; 67,5% erau curţi şi grădini Oraşele din Ardeal şi Banat erau mult mai apropiate de structura compactă a oraşelor occidentale

b) Despărţirea de obiecte

From caring to property to commodity. From inalienable home to real estate houses. n 

Functionalism: Dwelling is more about designing rational spaces then about homing people

n 

The hidden object : The transistor as metaphor of a recent turn by which the familiarity of men and their objects is broken. Objects are no more repaired, but replaced. And nobody can any more intervene. Why then being even interested in what objects really are ? (Michel Wautelet)

n 

Efficiency: the fastest way between needs and solutions: toward the minimization of time n  Calculability: objective should be quantifiable rather than subjective (e.g., taste). Dwellings are evaluated, for instance in square meters and quantity of endowments n Predictability – standardized: no matter where a person goes, they may receive the same service and the same product; e.g. blocks of offices, Ikea kind of furniture etc. n Control: replacement of human by nonhuman technologies; e.g. domestic technologies, “intelligent houses” n 

Macdonaldizarea arhitecturii George Ritzer The McDonaldization of Society

n Style

and cultural hybridity: patterning a global life style (egobody hedonism & mobility), object to local (cultural) variations

n 

Irrationality of Rationality: Most specifically, irrationality means that rational systems are unreasonable systems

c) Despărţirea de oameni

n  n  n  n  n 

Spaţiul urban este un mod de viaţă printre străini De la îngrijire la servicii: externalizarea afecţiunii Oraşele duale: gentrificare şi ghetoizare Tulburări psihice ale locuirii (e.g. “a murit de bloc”) De la vagrant (vagabond) la homeless

2. Re-aşezări

a) Reintegrarea naturii. - Contractul natural (Michel Serres); ipoteza Gaia (James Lovelock); postumanism, filosofia franceză a “animalului” (e.g. Derrida) - Mondializare şi relocalizare - “Este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva apartenenţa la un orizont local face parte din ceea ce ne face umani” (Fr. Choay)

b). Obiectele. Reapropriere şi în-corporare n 

Ca spaţiu trăit (Lefebvre), casa nu este nici spaţiu “obiectiv”, nici locuire “subiectivă”, ci materialitate încorporată subiectivitate obictualizată : e.g. settings (Rapoport), practici organice (Bachelard), obiectualizare (Miller)

Dincolo de “stakeholders’ integrated design” : human integrated design ? Marea descoperire a marketingului recent: peoplecentered approach...

Încorporare şi (de)personalizare

c). Reconectarea oamenilor

> Dacă oraşul este un mod de viaţă printre străini, urbanismul ar trebui să fie un mod de organizare a coabitării (apropierii) acestora > Priorităţi: - construcţii flexibile: locuinţe deschise intervenţiilor locuirii - (re)animarea cartierelor - spaţii publice accesibile > The prices needed for including the human dimension in urban planning are affordable by every local administration (Jan Gehl) > Binecuvîntarea crizei: mai puţine resurse necesită mai multă creativitate

Noua ordine domestică. Copilul dorinţei şi animalul-persoană

n 

n 

n 

Copilul dorinţei: “Reproducerea a fost privatizată. Nu mai sîntem rezultatul organic a unui lanţ definit de predecesori, ci expresia unui proiect individual” (Marcel Gauchet) Noua ordine domestică: pentru 90% dintre americanii posesori de pets, aceştia sînt consideraţi membri ai familiei Reconfigurarea spaţiilor şi amenajărilor interioare

3. Viaţa socială a caselor

Ce ar face românii dacă ar cîştiga la loto ? n 

n 

In cazul unui castig la LOTO, 51% ar cumpara o casa/ar face amenajari in casa, 34.5% ar investi intr-o afacere, 30% ar calatori, 26% i-ar pastra pentru zile negre, 19% ar investi intr-o masina/motocicleta iar 14% i-ar cheltui pentru placere; In ceea ce priveste amenajarile casei, cele mai interesate sunt femeile din mediul rural

A. Urbanul

1. Spaţiul public şi spaţiul privat n 

Locuirea post-socialistă a început prin eliberarea individului şi “privatizarea” spaţiului public, abandonat de către stat.

După etatizarea comunistă integrală a spaţiului public, acesta a devenit obiectul unei privatizări excesive după căderea comunismului

Anomie spaţială : prin retragerea excesivă a statului din spaţiul public, frontiera dintre public şi privat a devenit un soi de no man’s land, care este adesea “acaparat” de cetăţeni

Al cui este spaţiu comun ? - România are cel mai mare procent de

proprietari imobiliari din Europa, dar majoritatea lor sînt doar proprietari “juridici”, nu şi “sociali”

Spaţii publice sau spaţii goale ?... - Bucureştiul duce lipsă de cartiere, distruse prin sistematizare în timpul comunismului şi gentrificare în post-comunism - Reţeaua urbană este fragmentată - Unul din trei bucureşteni se deplasează în centru (în medie 3.7 km) pentru cumpărături, plimbare şi socializare - 83% îşi doresc foarte mult spaţii de plimbare şi străzi de pietoni - 69% merg în parcuri cel puţin de două ori pe lună

Nevoia de spaţii publice Occupy : Noaptea muzeelor Street delivery şi Centrul istoric

2. Cartierul 40 35 30 25 20 15 10

n 

Întrebaţi în ce cartier locuiesc, bucureştenii au identificat aproximativ 125 de zone relativ distincte. Dintre acestea, cele mai multe erau nominalizate după nume de străzi (40%). 27% se refereau la noile cartiere comuniste (Balta Albă, Berceni, etc.), 26% identificate după spaţii cotidiene de referinţă din proximitate (metrou, piaţă, etc.). Doar 7 % se refereau la vechi cartiere/lotizări interbelice (Domenii, Cotroceni, etc.).

5 0 n  n  n 

n  n  n 

Cartierul nu este o unitate administrativă, ci una socio-spaţială, definită prin densitatea mobilităţii şi sociabilităţii de proximitate Sociologia urbană clasică prevedea moartea cartierului. După 1980, cartierul este tot mai mult privilegiat ca obiect de interes şi politici urbane, pentru a putea rezolva problemele sociale, a gestiona exclusiunea economică şi a putea reconstrui apartenenţa socială “Justiţia spaţială” (Henri Lefebvre, 1968) ca principiu al politicilor teritoriale Cartierul constituie „inima democraţiei” (Mary Follet, 1920) „Nici o politică nu va reuşi în centrele urbane dacă nu este ancorată în experienţele şi aspiraţiile micilor cartiere, modelate, controlate şi administrate de către reprezentanţii acestora” (Grupul european de lucru asupra dezvoltării sociale locale, 1992)

Bucureştiul este însă un oraş fără cartiere !

3. Spaţiul periurban, “gradul zero” al urbanismului - retragerea statului şi dereglementarea spaţiului public - cererea: expansiunea visului post-socialist al spaţiului privat - oferta imobiliară: exploatarea maximală a spaţiului prin creşterea densităţii, proiecte tipizate şi materiale ieftine - exemple: vila „cutie cu acoperiş”, vila neofuncţionalistă (C. Caciuc)

B. Ruralul

a) Emanciparea: casele făloase Prin casele sale făloase, ruralul se desprinde ostentatoriu de trecut şi local şi se revendică subiect al modernizării, după ce a fost pînă acum doar obiect al acesteia

Case făloase...

...şi biserici făloase

n 

n 

n 

n 

n 

Între 1990 si 1999 au fost terminate 325.321 de locuinţe, iar in perioada 2000-2010, 351.348 de locuinte, deci cu doar 8% mai mult. Media a fost de 35.000 unităţi pe an, cu un maxim de 64.414 locuinţe terminate în 2008 Migraţia: aproximativ 2,8 milioane de români în străinătate în 2008 – adică peste un sfert din populaţia activă a ţării. Aceştia au generat un volum de remitenţe de aproximativ 6,307 miliarde euro (Sandu, 2010), plasînd astfel România pe locul 7 în lume (Banca Mondială, 2009). Toate sondajele indică faptul că marea majoritate (aproximativ 90%) dintre aceşti bani au fost investiţi în gospodărie, de la locuinţă la bunuri de larg consum şi întreţinere. Peste două treimi din împrumuturile interne care au fost luate pentru bunuri de folosinţă îndelungată (55,6%) şi pentru a cumpăra o locuinţă (11,4%) În ultimii cinci ani, un locuitor din cinci a fost implicat în construcţia unei case şi unul din zece în amenajări exterioare (Chiribucă et Ţigănaş, 2010). Familia şi spaţiul domestic rămîn în topul valorilor românilor

Societatea spectacolului - Eşti ceea ce consumi, nu ceea ce faci:

n 

n 

n 

Ø 

Ø  Ø  Ø 

pierderea identităţilor profesionale şi înlocuirea lor cu împărţirea simbolică în winners şi losers Manifestări: over-dressing, over-housing, obsesia topurilor şi a imaginii de ţară, etc. Pe timp de criză, majoritatea românilor reduc comparativ mai mult de la nevoile de bază decît de la cele simbolice Recunoaşterea celorlalţi se află pe primul loc în valorile aspiraţionale ale românilor;

“Bineînţeles că şi tu ca proprietar, una e să fii proprietar de Mercedes 4X4 şi alta e să fii de Trabant! Aşa şi cu asta. Una e să ai casa făcută ca lumea, aşa, cum arată un Mercedes şi alta e să ai o casă în paiantă sau făcută din pămînt, din alea.” "Deci, şi-a dorit ceva aşa, să fie, să sară în ochi, cum să zic eu…” “Deci, faţa să fie frumoasă, că spatele…(…) Să vadă lumea!” “Nu, da’ îi dă şi un aspect frumos, îi dă un aspect, adică dacă are ceva ieşit şi un acoperiş, dacă are ceva mai dichisit, îi dă un aspect. (…) Pentru estetic, pentru folosinţă nu !”

Turbo-urbanism, evrostandard şi case făloase... n 

n 

n 

Locuinţa ca expresie de status: ceea ce se vede primează asupra construcţiei în sine Narcisism eclectic: “lupta în căşi” (e.g. Certeze, dar şi vilele rezidenţiale), purtată prin selecţia subiectivă a unor elemente aflate pe piaţă; ceea ce le leagă este dorinţa, nu stilul Prevalenţă a ornamentalului asupra funcţionalului: materialele de construcţie sînt mai puţin importante pentru generaţia de mijloc decît pentru vîrstnici. Multe case noi au “ciupercă” şi o slabă structură de rezistenţă

Certeze

Cajvana

“Modernizarea” a însemnat şi trecerea de la un adăpost pentru NOi toţi...

...la un spaţiu pentru FIECARE dintre noi

Mania camerelor multe...

n 

Fenomenul este răspîndit în multe alte ţări post-socialiste, dar şi în societăţi posttotalitare, în general

b) Revenirea la tradiţie ?

Stilul rustic

Rusticul designerilor…

…rusticul primarilor…

...rusticul pensiunilor...

Gura Humorului – studiu de caz Stilul de pensiune preferat de generaţia de mijloc (Monica Iancău)

- Refuzul ornamentărilor şi dimensiunilor excesive, precum şi al culorilor puternice ca exprimînd un “gust ţigănesc” - Într-un studiu de caz de la Cacica, locuinţa identificată ca “rustică” a fost preferată de către 80% dintre persoanele de sub 40 de ani şi de 40% dintre cele de peste 40 de ani. - Ceva frumos: se optează pentru case cu un spaţiu “raţional”, moderne dar şi locale în acelaşi timp şi mai ales “frumoase” - Se invocă importanţa arhitecţilor

Oferta turistică...

Cetatea Ciceului – Satul de vacanţă (casutanoastraok.png)

Rusticul la ţară Sîntem moderni şi tradiţionali în acelaşi timp !

Repertoriul rustic, simulacrum al gospodăriei ţărăneşti “autentice”

„ ceva frumos, ceva aşa, nu ştiu...frumos” (F., 35 ani)

Piaţa de rustic

Preferinţa pentru componente rustice Preference of rustic items - People under 40 years 20%

1

17%

20%

15%

18% 16% 14% 12% 10% 8% 6% 4% 2% 0%

1

2

2

3

Preference of rustic items - People over 40 years 24% 21%

25%

3

20%

11%

15% 10% 5% 0%

1

2

3

Discursul... n  n 

n 

n  n  n  n  n 

n 

“Lumea nu mai face azi coteţe, nu mai vrea să se asuprească să crească animale.” “N-avem animale, aşa, vite, vacă, cal sau nu…(…) Nu-mi place. Îmi place atît: păsările şi un porc, că ăsta e necesar şi nici pe ăsta nu-l cresc toată vara. Îl cumpăr mai mult cînd e gata de tăiat. Nu, nu-mi place; îmi place să muncesc la ţară, da’ nu-mi place, eu ştiu, prea multă mizerie. Am aici ş’o tentă de oraş...” „Curtea... am o ambiţie pe curte. Muream cînd trecea vaca şi-mi mînca florile, muream că trebuia s-o scot pe-aici, pe-aici prin curte. Flori peste tot... Am cositoare d-aia de-un milion, fac gazon, o curăţ mereu ca să fie curtea frumoasă... Păi da asta e, ăsta e nivelu’ nostru, aşa să fim să fie frumos, nu băligar şi astea. Gata, s-a dus cu baligaru’ !” “Vroiam să facem ceva frumos !” “Poţi să vezi bunul gospodar după grădină, poţi să-l vezi de la depărtare !” “Nu exista înainte, e recent (stilul rustic) dar te face totuşi să te gîndeşti la trecut...” “Rusticul e recent şi tradiţional în acelaşi timp...” „Sîntem în pas cu moda şi în urmă la vechea tradiţie. Tot ce a fost în trecut copiem. Ne-am întors tot la lemn !” “Vrem să fim şi noi iară, aşa, ca noi...”

De la I want it big and I want it now la small is beautiful

n 

n 

n 

n 

n 

n 

n 

n 

Piaţa dorinţei. Locuinţele au fost – şi încă mai sînt în mare măsură – tributare şi ele unei “pieţe a dorinţei”, motivată mai mult de imagine şi “visul occidental” decît de funcţionalitate şi calcul raţional Preferinţele pentru materialele de construcţii sînt încă dominate şi ele de prestigiu (de regulă de sorginte occidentală) în detrimentul funcţionalităţii (o slabă cunoaştere a caracteristicilor tehnice ale acestora). Există însă o conştientizare crescîndă a disfuncţionalităţilor (e.g. a făcut ciupercă) Există diferenţe mari între construcţiile “vernaculare” (“arhitectură fără arhitecţi”: e.g. “casele prin telefon”, supremaţia meşterilor locali etc.) şi cele executate cu arhitecţi; ponderea acestora din urmă este în creştere Există un trend ascendent al gustului “rustic”, care pune accentul pe “natural” şi “autentic”, de la migranţi la down shifting ; folosirea unor materii “naturale”, care să exprime acest “gust” (e.g.: „Rusticul... De exemplu, eu aşa am înţeles: ceva antic, ceva vechi: o cărămidă, de exemplu, nu perfectă, are anumite rupturi prin ea, chiar de e fabricată nouă”. (meşter, 44 ani); Muzeul Astra oferă amatorilor “copii autentice” ale caselor din muzeu... Există o cerinţă în uşoară creştere pentru “calitatea vieţii”, ca reacţie la “macdonalidizarea locativă” şi consumul ostentatoriu (vezi şi moda produselor “tradiţionale”) Necesitatea de a aduce împreună avantajele tehnice (e.g. O cărămidă bună nu se vede acum, dar se simte peste 10 ani...), cu prestigiul (“nemţesc”) şi recursul la natural (e.g. în cazul placajelor), toate ca indispensabile calităţii vieţii Dimensiunea de gen. În rural, “bărbatul aduce casa, femeia o mobilează”; în urban, “şeful de şantier” este, de regulă, femeia