330952026-jocuri-pentru-emotii.docx

„Să creăm cartonașe cu emoții” Pentru a crea aceste cartonașe aveți nevoie de: coli de carton sau hârtie mai groasă reviste lipici foarfecă lista de emoții (teamă, bucurie, iubire, supărare, dezgust, furie, rușine, mirare; se mai pot adăuga: nerăbdător, crud, curios, obosit,precum și orice altă emoție sau sentiment care vă vine în minte)  și multă voie bună. Începem prin a căuta cu copilul din dotare imagini cu persoane care exprimă diferite emoții. La fiecare emoție îl rugăm să ne explice acea emoție, să o descrie sau să dea un exemplu când s-a simțit el în acest fel. Tăiați aceste imagini și lipiți-le pe carton sau pe colile de hărtie.     

O altă metodă de a crea aceste cartonașe este prin realizarea de poze, cu copilul singur sau împreună cu voi, părinții, părintele, exprimând diferite emoții. După imprimarea acestor fotografii se lipesc pe carton, se pot țipla și folosi mult timp. Aceste cartonașe se pot folosi la diferite jocuri individuale, de societate, de grup. Acest joc încurajează copilul să recunoască diferitele emoții, să le descrie și să le imite.

„Dă Mai Departe Emoția!”, ” Ridică Emoția!”, „Atinge Emoția!” Acest joc se poate juca în 2, 3, 4 sau cu o clasă întreagă. Pentru realizarea jocului, aveți nevoie de cartonașe cu emoții. Aceste cartonase se pot cumpăra, printa sau se pot crea. Sfatul meu este să le creați împreuna cu copilul, exact ca în jocul anterior. În continuare vă veți așeza în cerc, veți lua fiecare cartonaș și îl veți da persoanei din dreapta voastră. Spuneți „zâmbește!” atunci când dați mai departe cartonașul care exprimă bucurie. Jucătorii pasează fiecare carte și exprimă emoția reprezentată pe ea, după ce a fost verbalizată de cel care o dă mai departe. După terminarea rundei veți pune pe jos, în mijlocul cercului, 3 cărți cu fața în sus. Un jucător desemnat va zice ” mânile sus!”. Toți jucătorii își vor ridica mâinile. După aceea va spune „atinge emoția…x…!” și toți jucătorii trebuie să încerce să atingă acel cartonaș. Faceți acelaș lucru cu toate cărțile. Puteți desemna câte un coordonator de joc pentru fiecare tură de emoții. La final, toți participanții vor trage un cartonaș cu o emoție. Conducătorul de joc va striga „ridicăte…nervos!”. Persoana care are în mână cartonașul cu această emoție se va ridica nervos. Și așa mai departe până când fiecare va prezenta cartonașul său. Acest exercițiu încurajează copilul să recunoască diferite emoții șisă le imite. „Imaginează-ți cum arată frica ta…„ Pentru acest joc, copilul trebuie să deseneze un lucru / obiect / persoană / animal de care îi este frică. Atunci când desenează, copilul se poate gândi la ceva ce îi provoacă frică în general sau la ceva ce îi provoacă frică în acel moment particular, dacă este cazul.

Dacă este posibil, copilul poate să facă o listă cu lucrurile de care îi este frică.De asemenea, poți ruga copilul, sau îl poți ajuta, să creeze o poezie (nu este nevoie de rimă). Dacă cel mic întâmpină dificultăți, sugerează copilului că poezia poate să conțină frazele: „Îmi este frică atunci când…” sau „Îmi este frică de…..” C repetate și diferit completate. Un lucru pe care îl mai poți face legat de această activitate, este să îi ceri copilului să realizeze un desen care să-l înfățișeze pe el atunci când îi este frică. Apoi, poate realiza un alt desen care să întruchipeze un final fericit ( cineva / ceva care îl ajută să învingă frica). În plus, puteți puteți realiza o scenetă cu replici între voi și lucrurile de care vă este frică. Acest joc-exercițiu se poate realiza pe diferite emoții, atât pozitive cât și negative. Acest exercițiu încurajează copilul să-și înfrunte emoțiile în loc să le nege și să le evite. De asemenea, exercițiul ajută la găsirea unor noi soluții de a gestiona sentimentele de frică, rușine, supărare. Cum merge un om fericit? Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai întâi, spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut. Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă atunci când simulează că are o anumită stare de spirit. Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător. Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui om nesigur, al unul copil plictisit, al unui copil curios, al unuia încrezător, apoi mersul unui copil vesel, al unui copil optimist, al unui copil fericit și apoi mersul unui om mândru de sine. Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele negative şi apoi pe cele pozitive. În cazul în care copilul experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună. După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor să meargă şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc. Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi; în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe etc.), este posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare şi să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire pe el. Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine. Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau supărat. Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își controleze propriile trăiri.

Butonul magic al emoțiilor Scop : exersarea controlului asupra propriilor emoţii negative. Dacă la început copilul este copleşit de emoţii şi nu îşi poate controla reacţiile la furie sau frustrare, cu timpul el învaţă să exercite un oarecare control asupra propriilor sale comportamente. Acest control se dobândeşte treptat, se exersează, şi copilul are nevoie să fie sprijinit de părinţi ca să îl dobândească. Părinții trebuie să îi ofere copilului un model adecvat de a reacţiona la frustrare şi să îl ajute să găsească modalităţi mai adecvate de exprimare a emoţiilor negative. Joculeţul pe care ţi-l propun este un ajutor pentru tine şi copilul tău în astfel de situații. El apelează la simbol, metaforă şi magic, adică se potriveşte felului de a gândi specific copiilor. Vârsta potrivită: peste 5 ani. Materiale necesare: Un buton confecționat din carton sau plastic (foloseşte-ţi imaginaţia pentru a improviza unul). Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că ai găsit într-un loc special un buton magic. Acesta are puterea de a-l ajuta când este furios sau supărat pe cineva. Tot ce trebuie să facă în acele situaţii este să spună cum se simte (de exemplu: mă simt furios!), să apese pe el, şi apoi să aştepte un minut, timp în care butonul îşi face efectul magic şi emoţia care îl supără scade. Când furia (sau supărarea, tristeţea) scade, butonul magic va face astfel încât să îi apară în minte o idee despre ce se poate face pe viitor când va mai apărea acea emoţie negativă. După ce îi trezeşti curiozitatea copilului, întreabă-l mai întâi în ce situaţii ar vrea să îl folosească. Faceţi apoi o probă a butonului. Spune-i că o perioadă acesta va sta într-un loc unde îl poate vedea şi îl poate folosi ori de câte ori are nevoie. Pentru început adu-i tu aminte să apese butonul ori de câte ori vezi că este supărat, trist sau nervos. De câte ori apasă butonul, încurajează-l să spună cum se simte şi fii alături de el până se linişteşte. După un timp poţi renunţa la buton, spunându-i că acum butonul magic este atât de puternic, încât trebuie doar să se gândească la el, că el își va face efectul cu aceeaşi putere. Bine de ştiut: Pentru copii obiectele concrete sunt un suport foarte util în dezvoltarea unor deprinderi. Cu ajutorul acestui buton, copilul învaţă de fapt să îşi exprime emoţiile, să îşi amâne reacţiile de moment şi să poată experimenta noi feluri de a reacţiona la furie, supărare şi stres. Unii părinţi cred că dacă folosesc soluţiile magice pentru copii este ca şi când îi păcălim. Aceştia trebuie să ştie că oricum copiii îşi imaginează fel de fel de soluţii magice, pentru că acesta este felul lor specific de a gândi până la vârsta de 7-9 ani. Practic noi doar învăţăm să vorbim pe limba lor şi folosim o soluţie potrivită vârstei lor pentru a-i ajuta atunci când au nevoie.

Joc: Cum se simte iepuraşul Urechilă? Vă prezint un joculeț de dezvoltare emoțională care îl ajută pe copil să identifice emoţiile celorlalţi, și să înțeleagă de ce apar ele. Nu necesită pregătire specială, ci doar să ai chef de joacă cu micuțul tău. Cu cât jocul este mai interactiv cu atât copilului îi va plăcea mai mult. Este potrivit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 si 6 ani, dar se poate adapta și pentru vârste mai mari, dacă îmbogățești povestea cu mai multe detalii.Vârsta potrivită: între 3 si 6 ani Materiale necesare: Un iepuraș de jucărie (opțional). Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului că astăzi îi vei spune povestea iepuraşului Urechilă. Poţi să inventezi tu o poveste scurtă, sau o poţi spune pe cea de mai jos. Cât timp spui povestioara poţi folosi şi un iepuraş de jucărie, ca să fie mai antrenant. Spune povestea expresiv, şi după fiecare întâmplare întreabă-l pe copil: Cum crezi că se simte iepuraşul? Pune întrebările natural, fără să pară că îl interoghezi. Încurajează-l să se exprime deschis. Dacă observi că micuţul se blochează, poţi să îi spui tu cum crezi că se simţea iepuraşul în respectiva situație. O sugestie de poveste: Într-o zi iepuraşul Urechilă s-a trezit de dimineaţă după ce a visat ceva frumos. Cum crezi că se simţea? (Invită-l să răspundă). Îi era foarte foame şi i-a cerut mamei sale un morcov. Mama sa i-a dat şi l-a mângâiat pe urechi spunându-i că o să se facă un iepuraş tare zglobiu ( Cum s-a simţit iepuraşul când mama i-a spus asta?). Iepuraşul a întrebat-o pe mama lui dacă poate să iasă la joacă şi ea i-a spus că mai întâi el trebuie să îşi facă patul. (Cum s-a simţit atunci iepuraşul?). După ce şi-a făcut patul, Urechilă a ieşit afară din casă. Acolo s-a întâlnit cu prietenii lui, alţi iepuraşi mai mici (Ce a simţit când i-a văzut?). Au început să construiască un castel în nisip, şi o iepuroaică mică i-a dărâmat din greşeală castelul (Cum s-a simţit atunci Urechilă?) Iepuroaica şi-a cerut scuze şi cei doi s-au împăcat, şi au decis să construiască împreună un alt castel (Ce a simţit iepuraşul?). Peste o oră mama iepuraşului l-a chemat în casă pentru a mânca (Cum s-a simţit când a plecat în casă?) Bine de știut: Încurajează-ţi copilul să denumească cât mai multe emoţii pe măsură ce răspunde la întrebări. La început poate că va fi tentat să răspundă numai cu bine/rău, aşa că poţi să îi sugerezi tu emoţii, dacă vezi că el nu ştie. De asemenea poţi să explici de ce au apărut unele emoţii. Spre exemplu la întrebarea “Cum s-a simţit Urechilă când iepuroaica i-a stricat castelul de nisip?”, dacă îi spui că s-a simţit trist, poţi adăuga “pentru că a muncit mult ca să iasă frumos”. De asemenea poți folosi secvențe din viața de zi cu zi a copilului, pentru a observa cum se simte el in acele momente. Joc: Ce culoare au emoţiile mele? Orice culoare poate fi asociată cu una sau mai multe emoții, precum orice emoție poate să aibă propria ei culoare. Îți propun următorul joculeţ de dezvoltare emoțională prin care să îți înveți micuțul cât mai multe emoții. Cu cât copilul este mai mare, cu atât joculețul poate fi făcut cu emoții mai nuanțate. Cînd îi explici o nouă emoție, poți să folosești exemple de situații în care te-ai simțit așa. Joculețul este potrivit de la vârsta de 4 ani. Vârsta potrivită: de la 4 ani Materiale necesare: cartonaşe colorate în 6 culori: galben, portocaliu, roşu, albastru, verde şi negru. Ce trebuie făcut: Spune-i micuţului tău că astăzi veţi descoperi o mulţime de emoţii noi. Aşează pe o masă cartonaşele colorate, şi apoi roagă-ţi copilul să aleagă cartonaşul care se potriveşte cel mai bine cu felul în care se simte el pe moment. Alege şi tu unul. Apoi invită-l să denumească o emoţie care se potriveşte cu cartonaşul lui. Roagă-l apoi să aleagă alt cartonaş, şi să spună o emoţie care se potriveşte cu culoarea aleasă. Repetă acelaşi lucru cu toate cartonaşele.

Bine de știut: Fiecare dintre noi asociem la aceeaşi culoare emoţii diferite. Spre exemplu pentru unii roşu înseamnă pasiune, pentru alţii furie, pentru alţii frică. De aceea este foarte important să îţi laşi copilul să găsească propriile asocieri culoare-emotie, fără să îl corectezi sau să îi spui că greşeşte. Nu există răspunsuri corecte sau greşite când vine vorba de emoţii. Acceptă pur şi simplu emoţia spusă de el şi încurajează-l să continue. Aceasta nu este o lecţie didactică, ci un joc pe care îl faceţi împreună și care vă va ajuta să vă dezvoltați inteligența emoțională. Joc: Recunoaște emoția! Fiecare emoţie pe care o avem trezeşte în corpul nostru anumite reacţii. Spre exemplu, când suntem bucuroşi simţim o senzaţie de relaxare şi uşurare și luăm o poziție destinsă, când suntem furioşi simţim o strângere a stomacului și luăm o poziție încordată. Corpul nostru reacţionează permanent la emoţiile ce ne străbat, chiar dacă nu suntem conştienţi întotdeauna de ele. Copiii învață treptat să recunoască și să denumească propriile trăiri, ca parte a dezvoltării emoționale. Jocul pe care ți-l propun îl ajută pe copil să intre în contact cu propriile sentimente și să își conștientizeze mai bine reacțiile emoționale. Vârsta potrivită: peste 5 ani Materiale necesare: pentru acest joc nu ai nevoie de materiale. Ce trebuie făcut? 









Acest joc nu necesită condiţii speciale de desfăşurare, ci doar ca tu şi copilul tău să aveţi dispoziţie să vorbiţi. Întreabă-l mai întâi dacă și-a dat seama că de fiecare dată când simte o anumită emoție, în corpul lui se produc anumite reacții. Propune-i să observaţi împreună care sunt reacţiile pe care diferitele emoţii le produc în corpul fiecăruia dintre voi. Spune-i că pentru a-şi da seama de asta, trebuie să fie foarte atent la ce se întâmplă în corpul lui când îi vei spune să îşi imagineze diferite emoţii. Propune-i mai întâi să îşi imagineze că este furios. Spune-i să ia poziţia pe care o are de obicei când este furios. Întreabă-l unde anume în corp simte cel mai tare furia? Pot fi braţele, poate fi stomacul, poate simţi că îi bate mai tare inima, că i se încleştează fălcile. Încurajează-l să fie atent la corpul lui, şi la toate senzaţiile care apar când îşi imaginează că este furios, și roagă-l să spună unde simte aceste senzații. Este acum rândul tău să îţi imaginezi că simți furie. Ia poziţia care exprimă pentru tine cel mai bine această stare, şi, fiind atent la părţile corpului care sunt cele mai activate, spune-i-le copilului. Poţi să îi spui şi cum anume se simt aceste părţi ale corpului când simţi furie, spre exemplu: simt că stomacul este contractat, simt o strângere în inimă, furnicături în braţe, etc. Observaţi apoi împreună care sunt diferenţele şi asemănările între felul în care simţiţi fiecare furia. Spune-i foarte clar că este normal ca fiecare dintre noi să simţim emoţiile diferit, pentru că fiecare om este unic. Acum, că aţi aflat cum arată fiecare când este furios, vă va fi mai uşor de acum încolo să vă daţi seama când celălalt are această stare. Continuă cu o altă emoţie, spre exemplu starea de linişte. Invită-l să ia o poziţie care arată cel mai bine că este liniştit, şi apoi repetă procedura: încurajează-l să îşi dea seama care sunt locurile din corp unde simte cel mai tare liniştea, şi ce senzaţii apar când este liniştit. Fă acelaşi lucru şi tu, şi apoi observaţi diferenţele şi asemănările între felul în care trăieşti tu liniştea şi felul în care o trăieşte el.





Continuă rând pe rând jocul cu alte emoţii: teamă, veselie, plictiseală, entuziasm, tristeţe, curaj, rușine, sau alte emoţii pe care ai observat că micuţul le trăieşte mai des. Este bine să alternezi o emoţie negativă şi una pozitivă. După fiecare rundă a jocului felicită-l pe copil că a reuşit să fie atent la corpul lui. La sfârşit, puteţi face următorul joculeţ: fiecare mimează rând pe rând o emoţie, şi celălalt trebuie să îşi dea seama despre ce emoţie este vorba. Chiar dacă nu reuşiţi să ghiciţi tot timpul emoţia pe care o mimează celălalt, continuaţi jocul atâta timp cât vă face plăcere.

Bine de ştiut: Chiar dacă pare o sarcină simplă, ultima parte din joc ce presupune mima emoţiilor este destul de dificilă. Pentru că fiecare dintre noi avem o reacţie diferită la aceeaşi emoţie, şi ne exprimăm emoţiile diferit, este mai greu să ne dăm seama cu exactitate ce emoţie trăieşte celălalt. De aceea este important să nu consideri greşelile tale sau ale copilului ca ceva rău, ci ca pe ceva firesc. Este indicat să pui accentul pe momentele în care copilul tău reuşeşte să ghicească, și să nu îl cerți când greșește.  Poţi aplica întrebările de la acest joc ori de câte ori micuţul tău experimentează o emoţie puternică, dar nu ştie să o exprime. În acest caz, poţi să-l ajuţi să îşi dea seama ce simte întrebându-l mai întâi Ce simţi acum în corp? Ce senzaţii ai? În felul acesta, pornind de la corp, copilul îşi poate da seama ce emoţii are. Dacă reuşeşte să spună cum se simte în acele momente, el se şi eliberează parţial de respectiva emoţie.  Jocul pe care ți l-am propus se poate aplica cu mare succes şi în grupuri de copii, adolescenţi şi chiar adulţi. Orice joc este o sursă de dezvoltare dacă nu este luat ca o joacă, și orice joacă poate deveni un joc de dezvoltare, dacă te implici emoțional alături de copil. Te invit la joc! 