PICATURA Roua, ce sta cu disperare pe iarba alunecoasa si rara, se teme de neiertarea unui soare ce poate intarzie sa apara. Cand soarele isi trimite aruncand lancile sclipitoare la tir, stropul de roua, asteptand, simte varful mladiosului fir. In speranta ca nu ar mai fi soare, stropul de roua se agata de iarba pe care simte ca moare, amintindu-si de o povata: Sa nu uite in scurtu-i drum - alunecand spre pieire ca asemeni gandului de fum, asteapta zadarnic iubire… In scurtele-i clipe, ranitul margaritar zareste – printre zabrelele din iarba – iubirea! Si totu-i in zadar! Inainteaza rece spre o lume mai alba… ADF, Brasov, 1983