IUBIRE Din vina ta nevinovata imi simt mintea vesteda - gonind dupa ganduri inmugurite – si trupul amortit… Ochii mi se aburesc. Inima imi este clatita in izvoare reci si fierbinti. Ti-ai aruncat navodul de ceata, cu noduri stranse, peste mine. Cautand sa scap din stramta-ti inclestare, dezleg tot mai multe noduri. Si atunci, te zaresc dezbinata de umbra in care ai stat ascunsa… Mintea imi aduna gandurile acum inflorite care te-au prins in ale tale inmiresmate mreje… ADF Brasov, 1981