16697867 Vasile Parvan Tiri Nou Din Dacia Malvensis

OMÂ Ă

ACADEMIA

-

AL

TIRI O A DIr D CI D

VA ILE MEMBRU AL

CU 10 TABELE

pA VA

CADE 1 I ROM

ŞI

BXT

E.

13 FIGURI IN TEXT.

S DIN

ALELE ACADEMI~I ROMÂNE

A

SerJa II.

om X

VI

MEMORIILE 8ECTIU II STORICE

I

LIBR

IIL

OC C

Comp.

şi

O'1'TO H

RA

C.

FETE VIEHA

LeiPZIG

o

GE OLD & COMP.

ITZ.

19 13

www.cimec.ro

M886

eria 1: L. R.

2.2.b.-

6.6. 3.O. 4,.

ŞTIRI NOUĂ DIN DACIA MALVENSIS

8

-.

b, O 0.D.-

DE

VASILE P ÂRVAN

8.

Membru al Academiei Romane.

"

D.6.

Şedinţa

86. 6.-

dela J 4 Iunie 1913.

Cunoştinţele

noastr despre Oltenia şi Muntenia rornană sunt aşa fragmentare, lncât chiar în chestiuni de prima însemnătaLe, precum e d. p. aceea cu privire la graniţele Daciei romane în părţile câmpi i muntene, trebue să ne mulţumim numai cu ipoteze de caracter mai n1ulL logic decât istoric. De aceea orice fapt nou privitor la provincia daco-romană care s'a întins la Sudul Carpa~lor, nurnindu-se acia Malvensis, e îndoit de preţios: din punctul de vedere roman şi din cel româneRC. Dobrogea e, fireşte, mult mai bogată în resturi antice decâL Oltenia, căci in Dohrogea avem urmele unei culturi intensive grcco-romane de peste o mie de ani, pe când in Oltenia nu au lăsat urme despre vieaţa lor decâL locuitorii romani sau romanizaţi a cel mult două veacuri de vieaţă civilizată. Comunicarea de faţă cuprinde numai ştiri inedite, ce-i dreptul, unele aşteptând cam de mult ca să fie aduse la cunoştinţa cercetătorilor trecutului nostru. Excepţie dela această afirmare face numai insoripţia inaugurală din Suoidava (azi Celei în Romanaţi), pomenind territorium Sucidavense şi care a fost notată şi de Tocilescu în 1908 şi de luine la mai nlulte ocazii, dar în special 1n prima lnea comunicare la Acadernia Română despre etatea Ulmetum; şi aceaRtă inscripţie n'a fost însă sistematio publicată până acum. de

mărginite şi

1. Drobeta. Săpăturile

lejul

ce se fac de municipalitatea din Turnu-Severin cu pri~ de aliniare, canalizare şi înfrumuseţare a oraşu-

nOllălor lucrări

Analele A. R . Tom. XXXVI.

www.cimec.ro

MPrllo?"iile

8ecţ.

Islo1·ice.

2

tr AsrLE PÂRV AN

40

41

ŞTIRI NOUĂ DIN DAC1A MAtVENSIS. -----------------------

lui, au dat la lumină o sorie înkeagă do construcţii antice) co se jn~incleau subt oraşul actual formând municipiul şi apoi colonia Drobeta, care ocupa, precum se vede acum din ce în ce mai clar un teron foarte întins la vestul şi nord-vostul castrului de apă­ rare a podului lui Traian. Din ruinele acestea alo oraşului civil avelll a comunica acum două monumente epigrafice de cea mai mare însemnătate pentru istoria DrobeLei: unul din timpul împăratului Commodus, iar celalalt din timpul lui Septimius Severus.

atunci cred că putem restaura inscripţia noastră martelată exempli gratia, pentru anul 181, cam în felul următor: ) DIVOMARCOAN TONINOPIOPATR IMPCAESMAVRELI COMMODIANTONI .. ... _--- -- ......... _---------- ..

~_! A V G~_~~~_~-_~~-~-M 'PO-N-T

1. Lespede de calcar lungă de 1.17 m., lată de 0.885 m.) groasă

MAXTRIBPOTVICOSIII .P .P .. ..... -- -- ._--- ... R·P·M·H·D

de 0.345 m., găsită cu prilejul lucrărilor din grădina liceului dela Turnu-Severin şi păstrată în colecţia do antichităţi a liceului. lnăl­ ţimea literelor descreşte treptat către sHl,rşitllL inscripţiei: r. 1, 0.08,- r. 2, 0.07,- r. 5, 0.06,- r. 6 şi llrm., 0,05. Patru rânduri din inscripţie sunt lllarte late (v. fotogr. de pe planşa I, fig. 1).

~..

Div~ Marco

.4n I tonino

!'io patr(i) I/lmp(eratoris) Oaes(aris) M(arci) :t1:M~el~(i) I Commodi Antoni I ni! Aug(usti) i Germ(anici) Sar~(at~c~) pont(ificis) I max(imi) trib(uniciae) pol(estatis) VI co(n)S(Ul1S) III! p(atr~s) p(atriae) Ir(es) p(ublica) m(unicipii) H(adriani) D(robetae) .

DIVO MARCO AN TONINOP IOPATR

////////1/////1 ////1///////1 / J A VG / I / / / / I / / 111/111/1/IP .p

O'r

~. rL"espe~e de cal~a;, Înaltă de 0 ..8? m., lată de 1.16, groasă de 0.27,

l?aSlt,'\ In

rumele carI s au descoperIt

R·P·M·H·D

DeoaT'ece Drobeta apare aici încă tot ca municipium, nu putem ne gândim in primele două rânduri la Caracalla, cI la l\1arcus Aurelius, iară în rândurile martelate trebue să căutăm pe Commodus şi nu pe Elagabal. Intr ' adevăr dintr' un monument descoperit acun1 de curând şi care urmează imediat subt nr. 2, se vede pentru Întâia dată care a fost împăratul, prin a cărui bunăvoinţă Drobeta a fost ridicată dela rangul de 1nunicipium la acel de colonia: e Septimius Severus, care, precum se ştie (1), a arătat şi altor oraşe ale Daciei o atenţie de acelaş fel. Dacă ne gândim acuma că o dedicaţie către împăratul Marcue Aurelius pe vremea fiul ui său (2) are cu mai multă proba.bilitate a fi pusă în primii decât în ultimii ani ai domniei celui din urmă, să

(1) Of. CIL. III, p. 169 şi 172 şi v. mai jos expunerea mea sub nr. 2. (2) Vezi o dedicaţie analoagă pentru Marcus ca Divus în CIL. III, 6978 (= 239) 1n

Sinope, iar o alta pentru Divus Severus În CIL. 111,1452 in Sarmjzegethusa, ambele tot oficial, de lnseşi oraşele respective.

3

făcute

~'ig.

www.cimec.ro

1.

In

parcul oraşului Severin. Monu-

43 VASILE PÂRţ1AN

4

divo Traiano deducta il~ris Italici e8~, o ins .iripţie dela Apulum ( IL. III, 14468) po .noneşL pe un anUlno t~"ibunus legionis IV Flaviac (în Siw"idunum - Moesia uperior) L. Iuliu., (1) B ssinus, caro era în acelaş Limp: decillrio eoloniae Apulensis, llvir colonia3 Nnpoccn is, ffa'l'nen coloniae Drobetensis, flamen municipi Diernensis, decurio municipi Apulensis et Porolissensi.. .Jung a.rată (2) că aceasLă ins0rlpţie e de pus 1ncă în soc,olul al II-lea, S:1U cel mai târziu pe Limpllilui aracalla. oua noastră inscripţie dela Drobeta. COnfil'lnă argumentarea lui Jung, întru cât de fapt Drobeta es~c colonia încă înainto do a. 210. Cum rămâne Însă cu afirmaT'ca lui Ulpian că Dierna era colonia încă dola Traian? Căci noi o găsim în illHcripţia din Apulum încă numai ca munioipium, în vreme ce Drobota e pomenită în caliLaLe el eolonia. - Mai întâiu de toate trebue observat că Ulpian ignoreazrt faptul că pe vremea lui Traian singură armizeO'etusa era . o colon'ta in Dacia (cf. IL. nf, p. 228) şi deci se poat ca vorbele lui privitoare la Dierna: colonia a divo Traiano deducta., să se Ii raporLat de fapt în izvorul folo :3it de dânsul la armizegetusa, pe car Ulpian o pomeneşte îndată după Dierna numai ou vorbele: Zarmiraeyethusa quoque eiusde~n iuris e8t (i. e. Italiei), şi el a făcut aici o confuzio asemănătoare cu aceea oe o face chiar imediat, cu Iln rând lnai jos, la Potaissa, despre care spune: et Patavissensium vic~{;8, qui a divo Severo ius coloniae impetravit, luoru care iarăş osLe inoxat în forma dată de Ulpian. In adevăr Potaissa apare în inscr. CIL. III, 7689 ca munieipium Septimium, adică în orice caz a tr buit dola rangul do vicus să treacă prin graţia împăratului întâiu la acela de municipium şi numai după aceasta a fost făcută colonia, dacă e să CI' dem pe Ulpian -şi n'avem nioi un motiv oa să punem la îndoeală ştirea lui precisă-precum de fapt ieau ca bună afirmaroa lui toţi învăţaţii, corecLând-o numai în sensul de mai sus. Dacă Însă este sigur că Septimius Severus a făcut Potaissa intâiu (3)

mentul a. fost Întrebuinţat ca 111at rial i consLrucţi p ntrll fundamentel unei ol{tdiri târzii, roman au bizantine, d formă a}JRidaIă, p care d ocamdată nu poL d (j}'i mai d aproape, înLru c[tt săpătura făcută de localnici necompl Lă (1). PiaLra s pttsLrcazrt la liceul din Severin. Ea. sL det rioraLrt la Loat col~urjle, dar în special jos la sLânga. Inălţimea literelor este d 0.040 - 0.045. Ligaturile sunt destul de fi so (v. fotogr. de p planşa 1, fig. 2). De observat e în r. 9 looul liber lăsat înLr ' L şi EPT, care poate era rezorvat pentru săparea unui atribut ca splendidissima (vezi IL. III, 8019), care mai târziu a rălnas uitat, poat însă a rămas liber şi numai din motive de simetric, prin urInare fără nici o intenţie politică.

1

Imp(eratm'i) Cae (ari) L(ucii) Sept(i'H~#,) Severi Pii I Pert(inacis) AHg(usti) Arab(ici) Adi(abenici) Pa'rth(ici) I Maxi'l'ni f(iUo) , div(i) M(arci) Antonini I Pii Germ(aniei) Sarm(atici) nep(ofi) , divi I Anton/"ui Pii pronep(oti) , divi I IIadr(iani) abnep(oti), diui T1'aiani I lJarth(ici) el divi Neruae adnep(oti) I M(arco) AUJ'el(io) Antonino Aug(usto) I r(es) p(ubUca) eol(oniae) Sept(imiae) Dr(obetae). Data insoripţiei se poate fixa cu ajutorul titlurilor triumfal ale lui Septimius everus, oare e numit Parthicus Maximus, dar înoă nu Britannieus Maximus. Insoripţia este deci de pus Între 198 şi 210. Din Ulpian (Digest. 50, 15, 1, 8. 9) reiese că Severus a dat ius eoloniae şi Potaissei şi că pe vremea lui aracalla mai orau in Dacia încă următoarele patru coloniae mai vechi de timpul lui v rus: SWl"mizegetusa şi Dierna de pe vrenlCa lui Traian, Napoca şi ApUJhMn de pe vremea Antoninilor (cf. comentariul lui Momms n în IL. III, p. 169). Dimpotrivă Ulpiall nu cunoaşte încă între anii 211 şi 217, când scrie carlea 1 De censibus (cf. Mommsen, l. e.) în p,fară do colonia Drobeta, pe care nu o pomeneşte, nici eolonia Malvensis (CIL. III, D. L .: XVII: colonia Malues1's ex Dacia) şi nici oolonia Romula (v. CIL. III, p. 2542), celelalte două cenLre urbane importante ale Daciei Malvense. ŞtiriI lui Ulpian sunt însă contrazise de in cripţii. In VI' me ce el nu cunoaşte Drobeta de colonia şi pomeneşte Dierna cu vorbele: Zernensium colonia (in Dacia) a

-

(1) D-l profesor Bărcăci1ă~ care Re lngrijeşte :foarte mult de antichităţile din Severin Mehedinţi,

mentului

şi

-

(1) In Corpu8 c greşit pus Ulpius. Am corectat după fotografia pe care o dă Jung in Jahreshefte des Oesterr. inst. III, Beibl. p. 183, tmpreună cu lectura şi interpretarea i nscri pţiei. O~) L. c. 1n nota 1. (3) Ce·i dreptul, dacă aici, Cu ajutorul lui Ulpian putem fi siguri de acest lucru, 1n alte cazuri denumirea do Septimium parc a se raporta mai mult la o reorganizare decât la o fundare din nou: of. In CIr ... III, p. 2528 cele trei denumiri anal()age: municipium Aurelium Apulum, municipium Septimiwn Apulum şi colonia Aurelia Apulum, ală­ tur'i de colonin noua Armlensi.'? şi cf. h p.le .Tlln"", in .Ta,hreshe{te des Oesterr. Inst. III, Ueibl. p. 184, n. 6.

oi

şi

ŞTIRI NOUĂ OIN DACIA MAT.. VEN818.

42

a avut amabilitatea să-mi trimeată odată cu copia fotografică a monuo descriel'e a săpăturilor, pentrll care li mulţumesc şi cu acest prilej.

www.cimec.ro

6

VASII.. E P ÂRV AN

44

45

1'nunicipi~tn~ şi apoi, t.ot 01

colon in, atunc/i i?scripţia d l~ A}Julun~ cu mZfJnicipin1u Diernense, alăLuroa d colonul, Drobetensls, nu 111(\1 are a fi înţeleasă ca o dpsminţire ci elim} oLrivă ca o clal'ificar şi completare a ştirii lui lpian, după caro Dierna ra înLr'o anii 211 şi 217 colonia. Anumo, după xemllul Potaiss i şi al Drobotoi, everus va fi ridicat Ia rangul de colonia şi anume, după co cel putin Drobeta fusese incă dinainte făcută colonia, şi ac 1 1Jnf;nicipi~m înfloritor de lângă Orşova, numiL ni rna. um că şi Pol.aissa trebuo să fio o colonin mai nouă ca DrobeLa, cr d că av m a considera ca un fapt sigur, aLunci când ne gândim la vechim a Drobetei ca municipiu1'n, aşteptând încă dela IIadrian ridicarea ei la rangul de colonia, pe când PoLaissa, cu noroc lnai Inult, Lrece dela 'ViCU8 prin ambele rangurl subt acelaş împăraL. După aceste consideraţii să ne întoarcem la inscripţia noastră din Drobeta, cu colonia Septin~ia. :t\1onUlnontul este închinat lui aracalla, ca Augustus, coregent al lui Severus, deci cel mai de vrem~ în anul 198. Tot în anul 198 iea Însă şi S verus tiLIul de Parthwu Maximus: deci o indoiLă ocazie de a onora cu un acelaş monumenL pe vechiul şi pe noul împărat, pe tată ca şi pe Jiu. 1 robeta însă putea fi colonia Septimia încă din anul 193, când vin Severus pe tron şi fără întârzier incepe reorganizarea Imp riului prin reformele binefăcătoare întroduse în special prin provincii, dintre cari mai al s Dacia <<Îl poate privi oarecum ca pe un al doiloa fundator» al ei (Schiller, Gesch. d. Rom. [(aisera. I, 2, p. 732, cf. p. 738 şi n. 2). La data ridicării lui Caracalla la rangul do Augustus, Drobeta va fi fost dară dinainte o colonia) aşa încât în aceasLă calitato, ca semn de recunoştinţă, ea puse noului Augustus, fiul binefăcăt rului ei, monumentul onorar. Prefacerea Dicrnei din municipium în colonia, o, precum aIn ară­ tat, în orice caz mai târzie decât a Drobet 1. Cât priveşte PoLaissa, e posibil că ea a fost prefăcută din vicus în munici1Jiun~ Septi. miU1n odată cu DrobeLa din 'Jnunicipiurit Hadrianum in colonia Seplimia. Dacă acum Diorna şi Potaissa au fost făcute de odaLă coloniae) e greu de exprimat cu siguranţă, totuş nu e de loc neverosimil, dacă avem în vedere că diferHele măsuri de reorganizare într'o provincie trebuiau să se iea de odată pentru mai nlulte centre de acelaş fel, iar nu izolat pentru fiecare. Mai rămâne acum încă o chesLiune: sunt c lelalL două coloniae din Dacia Malvensis: «MaZva» (după numele ei tradiţional do pftnă

ŞTffiI NOUĂ DIN DAOIA MALVEN:3IS.

7

acum, tot aşa do bine însă d numit Malvnm) şi ROJnula, mai nouă ori mai vechi ca DroboLa? Iătro sfârşitul domnioi s:11e) Antoninus Pius împărţi Dacia du} ă argumenLarea foarte plauzibilă a lui v. Promorstein Între 8 Iulie 158 ~i 27 eptcmvrie 159 (1)- în trei provincii, donumito după capitalelo lor speciale, acum pentru întâia daLă fixate: PorOli881.fJm, A1Julun~ ~i Malvi,.fJm (sau l\Ialva). PenLru a so bucura do aceas~ă on are toaLe cole trei localităţi Lrebuiau să fie cel pnţin municipia. Drspre Porolissum chiar nici nu avem până acum ştirea să fi devenit vreodată mai lnult decât atât. Apulurn a devenit colonia subt Marcus Aurelius. CâL priveşLe Malvum (probabil o denumire de acelaş caracter ca Ulmelillm, daLă după numole respectiv de plantă, caracteristică regiunii unde era aşezat), nu ştim încă nici lnăcar în ce parte d ţară a fost şi cu aLât mai puţin alte amănunLe privitoare la desvoUarea lui, afară de unul singur asupra căruia ne vom opri îndată. T tuş cred că puLem conchide cu multă probabilitate că MaZvum a trebuit să fi un municipium încă dela IIadrian. In adevăr acest împăraL face ori reorganizează ca municipia atât Drobeta tn Dacia inf rioară (cf. CIL. III, p. 2533 şi 2669) cât şi Napoca în Dacia tlUp rioară (CIL. III, 14465: municipiitm Aelitf;m Hculrianum Napoca). Pentru ca la împărţirea Daciei în trei, nici Drobeta nici Napoca să nu fi fost date de capitale şi nume determinative nouălor provincii, ci să se fi luat alte cenLre pentru acest scop, adică Porolissum Ai , MaZvum, trebuia ca acestea din urmă să fi avut-În afară de alte însuşiri favorabile - măcar situaţia şi Însemnătatea Drobetei şi Napocei, deci să fi fost şi elo tot aşa de vechi municipia ca acestea. AceasLă argumentare se confirmă epigrafic în chip foarte mulţămitor penLru Porolissum, care la anul 157 era un centru aşa de vechi u roman, încât amfiteatrul său vetustate dilapsutn Lrebuia făcut denuo de împăratul Pius prin îngrijirea procuratorului său, Tib. Claudius Quintilianus (CIL. III, 836). De aUă parte Marcus Aurelius aducând prin a. 166 (2) o a doua logiune în Dacia: V Macedonica, la PoLaissa, reorganizează provinciile dacice, dându-le la toate un guvernator general de rang consular) iar în ce priveşte pe fiecare din ele, dând Daciei Porolissensis şi Daciei Apulensis câte un guvernator de rang praetoriu în (1 ) Studiul Die Dreiteilun[J lle'r Provinz..Dacia, in Wiener Eranos, \Vien 1909, p. 256 sqC[. (2) Of. A. v. Premerstein, l. C., p. 268.

www.cimec.ro

VASILF; PÂR VAN

46

47

persoana comandantilor d legiune din Potaissa şi Apulunl şi dând (1) Daciei Malven is ~n procurator prezidial, cwm iure fllaclii (cf.

1107; cf. Jung, Fa.·ten, p. 41 sq. şi Stout, Go'vernors of Moesia, p. H2) iar apoi - după provincie - chiar trupelor de aici (CIL. III 13704: cohors l Flnl ia ndliaria BryUonttm Malvensis). Dimpotrivă Homula se constaLă ca tnunr i cipium încă de pe vremea lui AnLoninus Pius, căci în inscripţia CII... III 7429=753, pomenind ca

CIL. III, 13704: M. Aurelins CaSStanH ,pl'ae es pro'vinciae Daciae Malvensis) având comanda supr 111ă cvupra tuturor trup lor (el auxiliari: altele nu erau) cari garnizonau în provincia sa. Cu acest prilej observăm din inscripţii, că se întâmplă o prefacer şi în situaţia capitalelor celor două provincii din Nord: guvernatorul Daciei 1 orolissensis, având a staţiona ca legat de legiune in PoLaissa avea nevoie de o capitală civilă mai' propiată ca Porolissum; Impăratul ridică Napoca, care era învecinată cu Potais a, la rangul de colonia (v. CIL. III, 7726 şi cf. MOffirnsen în IL. III, p. 167 cu 169) şi asLf 1 capitala Daciei Porolissensis trece de sigur chiar do atunci dela Porolissum, rămas şi nlai departe municipi'u m, la Napoca, colonia Au,reZia. Tot astfel provincia Dacia Apul<:msis, care, după cum cu dreptate observă v. Domaszewski (2), îşi capătă guvernatorul ci special, are de aici înainte în noua fundaţie a împăratului Marcus Aurelius, colonia Aurelia ApuZum, capitala ei specială. Ceeace constatăm pentru cele două provincii nordice n'a putut să rămâie neîmplinit pentru cea sudică. Aşa precum Pius creoază provincia Dacia Malvensis numind-o după un [municipium Hadrianurn] Ma lvum, pe care i-l dă drept capitală, tot astfel Marcus Aure1ius va fi ridicat cu prilejul celorlalte prefaceri din 1 acia şi acest munic'i pium la rangul de colonia Aurelia. Astfol dară nici Drobeta, care - după noua noastră inscripţie - e o colonia eptimia) nici Romula, care la sfârşitul domniei lui Pius şi la începu~ul domniei lui Marcus era încă municipium şi de abia pe vreluea lui Filip Arabul apare ca o colonia (vom roveni imediat asupra acestui punct) nu pot fi colonii mai vechi ca Malvum (1'. Malva). Totuş capitala Daciei Malvense e sigur pomenită ca o colonia de abia în anul 230 (CIL. III, D. LXXXVII [= LI, p. 893] din 7 lan. 230; un eques singularis, AI. Aurelius Deciani {il. Decianus colonia Mal'vese ex Dacia, dimissU8 honesta missione), iar dinainte de această dată n'avem nici O ştire privitoare la acest oraş, ci numai pomeniri ale atributului Malvensis, dat provinciei încă dela început (cunoaştem ca procurator pt'ovinciae Daciae Malvensis pe M. Macrinius Avitus, pe vremea lui Marcus Aurelius: CIL. VI 1449 = Dessau, (1) Adică, propriu zis: păst'Yelnd, căci era dinainte uat, iar aoum e numai confil'mat de el. Of .•Jung, Fasten der Provin~ Dacien, p. VI şi v. Premel'stei n, l. c., p. 265. (2) Westd. Zeitschrift, XIV 110 sq. şi 452; cf. v. Premerstein, l. C., p. 268 şi n. 3.

ŞTIRI NOUĂ DIN DACIA l\IALVENSIg.

honoratus ornamenUs lIu-iralibu8 ab ordine municipi Romur lensium pe Iulius a [1iLo, conductor publici portorii lllyrici el ('ipae Thr(l!ciae, care printro altele era ~i decurionaJibus ornamentis honoratns ab ordi'J'te coloniae Traianae 8arnâzegethusensiu.,m ex Dacia superiore, găsim menţionată Dacia Superior, caro du] ă anul 159, precum am văzut luai sus, I1n mai exista. ] )al', dacă nu numai J)roboL~, ci şi Romula e ca municipium rnai vechiu decât împărţirea Daciei în trei provincii, şi t tuş Dacia

oU ană nu R'a numit după nici nnul din acoste municipii şi nici nu l-a c[lpătat pe vr unul din elo drept capitală, atunci cred că o al roape dola sine lnţelos că Ma.lvum nu putoa să joace rolul pe car l-a avut 1n anii 158- 159, fără să fi fost, aşa precum am admis mai sus, un vochiu rnunicipium, adică un municipium Had'}"ianum, dacă nu chiar un municipiut1'~ Traianum,. Dacă acum Malvum a trebuit să devio coloniI,!, sub Marcus Aurelius, iar DroboLa a devonit sub Septimius Sevorus, se pune întrebarea, când a fost 'prefăcută Homula, care era ca oraş cam tot atât de veche ca celelalte două, din municipium în colonia? liilip Arabul I'ol::jtaurâncl Homula la a. 248 zice despre sine şi ai săi (fiul ~i so ţia): ob tulelam civitatis coloniae 8uae Romulae ci'r cuitum m'u r'i rnanu militari a solo fecerunt (CIL. III 8031). Din vorbele c'i vitas colonia 81Wt s'ar înţelege că Filip Arab~l a făcut din Romula o colonia. Totuş faptul că acest c ntru era într'o regiune foarte infloritoare ca romanism (1) şi că, fiind în inwdiată apropiore de lagărele d pe linia OItului, era continuu alimentat cu veterani cari se aşozau aici după isprăvirea serviciului militar (cf. CIL. III, 8028, 8032, 8033) 8034), preculu şi împrejurarea că împăratul Philippus o întăreşte din nou ca pe o colonia sua, cred că militează pentru admiterea unei date luai vechi ca a. 248, de ridicare a municipiului Homula la rangul de colonia. Ştirea că Philippus o numeşte .sua B a se interpreta, cred, numai în senzul unei reorganizări prin el (cf. mai sus mttnicipium Au,relium Apulum, care

" (1) Of. OIL. III, p. 1421-1424 şi 2249 şi în speoial numewasele ruine dela Reşca, HoLr~rani, Sl1'\veni, Rllsăneşti, eLe.

www.cimec.ro

VASILE PÂIWAN

ŞTIRI NOUĂ DIN DA0[A MALVENSIS.

e numit apoi 'HUI/JUClpiu/ln SelJti1ltit"m ApullMn) în vreme ce de fapt poate chiar Severus, marele binef[tci1Lor al provinciilor dacice o va fi ridicat şi pe oa ca pe atâLea aUo oraşe din Daci[\, la LroapLa de Golonia. Astfel deci inscripţia nouă dela Drobeta, car ne face cunoscuLă originea acestui oraş ca o Golonia) ne-a dus la reved rea a o sumă de fapte privitoare la istoria romanismului in DaciEl., în sensul unei precizări po cât posibile pe baze epigrafic a cunoştinţelor noastre despre această provincie a~it de pu~in cunoscută până acum din cauză că bogaLele ~tiri despre clânsn. sL:1U incă ascunse în pământ. Ca o nouă ipoteză p~ lângă cole co am îndl"ăzniL a einito lnCl.i sus şi în legătură cu ole ţin să adaug încă de acum că. Malvum (sau Mal va) ar trebui căutat la RăcJ.ri) sau prin impr jurimi) iar nu la Celeiu, ori la. Re~cl1, precum de altfel voiu căuta ii arăt în amănunte mai jos, la in 'cripţia dela SlIJcidava= Calciu.

m~i d( ..n.~roape p~ baza ştirilor lui Procopius, De aediflciis '7i a altor m~r~u~"ll. hLerar? ŞI monumentale în Contribuţii epiara{ice la Istoria

jO

CleşttntsJnuhu Daco-Roman, nucure~ti 1911, p. 179--193.

, 5. Colţul do jO;j din stânga al. unei stele de calcar, înalt de 0.37, laL do ?20, gr?s do 0.15. Jnălţlmea literelor 0.035. Găsit în lagăr. Acum 10 colocţia arheologică a liceului din Turnu-Scverin.

j,

3. Ara (?) de calcar, foarte primitiv profilată, ÎnaLLă de 0.68, lată de 0.50, groasă de 0.40. Găsită la Vest de piciorul podului lui

~

~I, ,·l

L---

--J

{ 1 ------_--'1

Traian, între resturile de clădiri antice constatate în grădina liceului aproape de linia ferată. Adusă la Bucureşti în Muzeul Naţional. Pe două laturi opuse câte o cruce mare în relief foarte pronunţat. (V. plan şa II, fig. 2). Asupra însemnătăţii şi epocei monumentului revin mai jos, sub nI'. 4.

.1-'

4. Lespede de piatră de nisip, prelucrată în chip barbar cu lovituri mari de daltă, înaltă de 1.38, lată de 0.66, groasă de c. 0.20. Găsită în apropiere de rnonumentul precedent şi adusă de asemenea în Muzeul Naţional. Pe toată suprafaţa lespedei se întinde o cruce mare de fornlă bizantină, care e mai mult schiţată decât lucrată ca relief, şi e tot aşa de primitiv cioplită ca şi restul feţei pietrii. După înfă­ ţişarea ei, lespedea a servit de capac al unui sarcofag creştin. (V. planşa II, fig. 1). Amândouă monumentele, nr. 3 şi nr. 4, sunt de sigur de pus în legătură cu noua Înflorire a vieţii romano-creştine în ţinutul Drobetei prin secolul IV - VI, şi anume mai ales pe vremea lui Iustinian, când episcopul de Aquae, în Dacia Ripensis, ca roprezentant direct subordonatnouluiarchiepiscopat de PrimaIustiniana,aveiJ. subt iurisdicţia sa şi oraşele de pe n1alul stâng al Dunării, precum reiese foarte clar din Novella XI a Impăratului si am arătat si noi j

Il

Fig. 2.

S.e P?at~ descifra numai [ojrdo [. ..j Drobet[ensiu;m]. Cum literele pot fi. ş~ dmaln'te de a. 198, nu putem şti dacă aici e vorba de muniCtp~um sau de Golonia Drobeta. Sigur e că avem înaintea noastră o jnchinare de caracter oficial. (V. fig. 2 şi fot. de pe pl. II, nr. 3).

..,6. _Frag~ent de calcar, înalt de 0.37, lat de 0.27, gros de 0.27. Inalţlmea hterelor 0.07. Găsit lângă aşa numitul turn al lui Sever; acum la liceu. In rândul p.enultim, poate, suorjumq(u)e şi În rândul ultim poate votuJm p[08Utt... , ceeace ar da sfârşitul unei inscripţii votive: pro salute sua suorJumq(u)e... [votuJm p[osuitJ. Sec. II. (V. fig. 3 si fotogr. de pe plan şa II" nr. 4). '

,

www.cimec.ro

VASILE PÂRVAN

12

-- --------

50 ŞTIRI NotrĂ DIN :bACIA MALvENsra.

51

7. Fragment din partea stângă a unei plăci de oalcar, înalt de 0.08, lat de 0.12, gros de 0.25. Inălţimea literelor 0.05; găsit în lagăr, acum la liceu.

13

dela Drobeta. (Asupra istoriei Diernei, cf. mai sus, cele de subt nr. 2). (V. fig. 5 şi fotogr. de pe planşa III, nI'. 2). 9. Fragment de oărămidă, inalt de 0.12, lat de 0.14, gros de 0.04, în lagăr, acum la liceu. (V. fig. 6 şi fot. de pe pl. III, nr. 3).

găsiL

Fig. 4.

Hândul ultim de sigur de oeLit ca r(es) p(ublica) [m(unicipii) H(adriani) Dj(robetae)j, căci literele frumoase ale insoripţi i arată luai de grabă o dată anterioară decât una contelnporană sau posterioară lui Septimius Severus, când Drobeta e colonie. (V. fig. 4 şi fotografia de pe planşa II, nI'. 5). 8. Stampilă de oărămidă cu litere înalte de 0.35 m. Fragmentul de cărămidă a fost găsit în lagăr, acum e la liceu.

Fig. 6,

,

.

10. Fragment din partea dreaptă de sus a unei cărămizi scrise, înalt de 0.17, lat de 0.15, gros de 0.05. Găsit în lagăr, acum la lioeu. (V. fig. 7 şi fotogr. de pe planşa IV, nr. 3).

ŢAU(Z

PE-SYT

~~-~(r'O P(

}1'ig. 5.

JJ

Inscripţia

e de cetit Dierna. Astfel de cărămizi ou marca. Dierna (ceeace cred că e de interpretat în sensul că în o~~şul D~erna de lângă Orşova de azi era o luare fabrică de cărămIZI, de unde se alimentau toate localitătile încunjurătoare) au mai fost găsite şi la Golubinje Are-ar si Negotin (1/ ex ruinie castelli, quod fuit apud Praovo"): CIL. 8277,2 şi 12677: de re publica Dierna. Interesant e că lagărul dela Severin ca şi cel dela Praovo pe ţărmul drept al Dunării folosesc cărămizi de acestea dela Dierna, iar nu

"-..Iţf UA

Fig. 7.

Ambele cărămizi, nr. 9 şi 10, sunt importante nu atât prin prinsul lor, care pare a fi mai mult un exeroiţiu fără sens cutăruia, care occasionem nanctus est scribendi [CIL. III 16354, Mojgrad= Porolis8um: occasion[em} nan(c)tus/sumJ scrib(endiJJ

nI

(1 ) «Graphio scripta in tegula etiamdum uda», ca

www.cimec.ro

şi

pe cele dela Severin.

cual din (1),

fi3

14

VASILE PÂRVAN

ŞTIRI NOUĂ DIN DAOIA MALVENSIS.

-

--------- -

52

15

închişi-pe o raclă maro plecată cu flacăra spre pământ ~j pe care

el o ţin dreaptă cu rnânC1 stângă, în vrenle co mâna dreaptă odihneşte po umărul stâng către care este înclinat tare şi capul.

cât prin caracLorul ]01' opigrafico-paloogra.ric. Ast.f 1, e do notat amo8tecul caracter lor greceşti cu celo latin, al capiLalelor cu cursivele şi al literolor cu duct vechiu cu cele cu duct Lfl.rziu) În inscripţia de sub nr. 10, care după toate acesto enlne se vede a fi din vremea târzie, poate chiar creştină a Drobetei.

16. H.elief de marmoră, rupt în două bucăţi, înalt de 0.60, lat do 0.82, gros de 0.25. 1 Iaca este numai sus la stânga şi jos la dreapta complet păstrată. Incolo ea este foarte stricată. Găsit în săpături. acum la Muzeu. (V. fotogr. de pe planşa III, nr. 1). In mijlocul oâmpului, reliefat, un Eros călăreşte pe un delfin. Capul geniului, mâna lui dreaptă şi aripa dreaptă lipseso. Pe ambele părţi ale grupei din mijloc se vede câte un animal fantastic de maro, al cărui cap, jos la dreapta (cu creo.,sta înaltă) şi al cărui corp şi coadă, sus la stânga, sunt indesLuLătoara pentru restaurarea în Lregei figu ri.

] 1. Relief de calcar, Înalt de 0.62, lat de 0.37, gros de 0.12, găsit în ruinele romane de subt oraşul Turnu-Severin (deci din oraşul antic propriu zis, iar nu din lagăr), acum la lic u, ca dar al d-lui D. Moţica. Piatra est foarte stricată. La dreapta lipseşte chiar o bună parte din reprezentarea figurată (v. fot., pI. IV, nr. 1). Relief în câmp adâncit, înfăţişând po Iupiter pe tron. Zeul cu barbă, in himation, care acoperia numai partea inferioll.ră a corpului, poartă părul tăiat în felul dacic, retezat scurt deasupra frunţii şi pe cap are o coroană. In dreapta ţine un obiect rotund, iar cu stânga, care nu mai este păstrată, apucă de sigur sc p~rlll lung. Sus la stânga se vede vulturul şi în stânga lui la margine un bust feminin cu sânul nUluai schiţat (Iuno). Execuţia foarto primitivă. Pentru cultul enohoric al lui Iupiter în ţinutul thraoic oompară reliefele votive analoage la Kalinka, Antike DenkmlUm' in Bulgarien, col. 121 sqq. şi 126 sqq., iar penGru Iupiter=Zalmoxis, v. G. Seure, Les limages thraces de Zeus Keraunos, în Revne des Etudes Grecques, t. XXVI 1913, p. 225-261.

II.

nara RăcaL'i pe linia Craiova-Turnu Sever in esto aşezată chiar pe ruinele unui important contru urban al Daciei Malvense, al cărui nume nu-l cunoaştem, dar ar putea fi însuş acela al capitalei provinciei; în adevăr, colonia Malvensis nu poate fi localizată în nici unul din celelalte centre antice din Oltenia până acum mai de aproape cunoscute. Căci la Celeiu a fost Sucidava (vezi şi mai jos), la Reşca a fost Romula, iar la Severin Drobeta. Ruinele dela Răcari nu au fost încă cercetate sisten1atio., ci s'au făcut numai câLeva cercetări do Tocilescu şi totuş rezultatele căpătate au fost d oea mai mare însemnăta~e: nu mai puţin de trei statui de bronz în mărime peste cea naturală, una ecuestră, de bronz aurit, au fost găsite în ruine (o drept că numai în fragmente infime, dar faptul ist.oric-cul tural rămâne acelaş). De asemenea alte obiecte mai mici de bronz (câteva vor fi desorise îndată) şi alte resturi, alături de urmele de clădiri , si , do ziduri de cetate constatate aici, ne arată tnsemnătatea deosebită a acestui centru. Asupra vieţii rOlnane de aici mai putem comunica următoarele

marmoră, înalt de 0.55, găsit la săpătul'ii acun1 în Muzeul Naţional din BucureşLi. (V. fotogr. do pe nr. 2). Capul, gâtuI, braţele, sânul stâng, aUlbele picioar dela genunchi în jos, lipsesc. Imprejurul coapselor o draperie foarte îngustă. Lucrare de meseriaş din timpul târziu roman. Monumentul reprezenta de sigur un chip de Venus.

12. Toreo feminin de

lagăr, planşa IV,

din

13-15. Trei figuri de Eros, dintre cari una de piatră de nisip, păstrată în întregime, înaltă de 0.58, o alta de calcar, păstrată numai până deasupra genunchilor, înaltă de 0.41 şi o a treia,

mărturii nouă.

numai până la coapsă, Înaltă de 0.37, dela Drobeta şi astăzi în Muzeul Naţional de pe plan~a IV, nr. 4 şi V, nr. 1 a şi b). numele lui propriu Thanalos, pe oare il avem aioi Înaintea noastră, este, ca de obiceiu, reprezentat cu picioarele încrucişate, stând şi sprijinindu-se în somn-ochii îi sunL

tot de calcar,

Răcari.

păstrată

17. Colţul de sus din dreapta al tabelei anterioare a unei diplome militare, înalt de 0.033, lat de 0.031, găsit in ruinele dela Răcari, acum in Muzeul Naţional (V. fotogr. de pe planşa V, nr. 2 a şi b). Pe partea xLernă se poate ceLi şi, cu ajutoI'u 1 diplomei LXVII din

găsite toate în săpăturile din Bucureşti (V. fotogr. , Geniul morţii, sau cu

www.cimec.ro

16

_""*"-

J

VASILE pÂRVArI

54

_ _ _ ' _ _ _ _ __

.Ş TIRI NOUĂ DIN DAC1A MALV}]NSIS.

---------------------

8 Iulie 158 (CIL. III p. 1989), găsiLă la Maros-I cresztuf) în parte şi

conlpletâ., ceeace

colwrtes ManrornHb din Pannonia (CIL. III ~i Cichorius la P. \Y. s. 1..), cari rau equitatae, Lot astf( 1 şi aceşti nU/H~eri Manro)1~f,m din Dacia (cf. Jung, F'asten ele}" Provinz Dacien, p. 124) şi -'Ioesia RunL dp o poLrivă de socoLit ca equitati-~i anume, fie în JUt1ueJ';

urlnează: - - - -

1MPCAES AR ciz'vi Hadriani j

_______

1

divi Traiani

peditlMn şi eql-fJitu1n, uniLari, amestecaţi - deci e(jnituti propriu zişi-fie 1n nnJne~'i l}editn~n deosebiţi de nltnw'r i eqnitnm (cf. v. ])omaszewski, Rango'f"dnnng des llon't. Heeres, p. 60 sq.) pr cum reieso cu siguranţă din partea păs~rată a diplomei militare dela Hăcari: 11AV IS EQ. Crt unul dintre aceşti Mauri s'a aşezat după llbel"aroa din armată tocmai în Hăcari (adică în Dacia), nu c de 1l1il'are, odatll, ce în aceastLl, provincie trăiau mulţi dintre C0111patrioţii lui, lle ca . 'oldaţi, fie ca veterani colonizaţi (ef..JL1ng, O. c., p. 123 .,'i urm.). Cu priviro la Man'i'i în Moesia Superior ar fi de observat încă următoarelo. Acei Mauri {Jentile.s, cari apar în anul 158 1:n Dacia snperiore, împreună cu vexillarii Africae el Manretaniae Cae. al"iensis, su,b statio P'f'lsco legalo, ar putea fi aceleaf7i trupe pe cari 10 cunoD.şLe diploma noastră in Moesia SttlJe l'iore şi anume sub acelaş Statius P,oi. cus care Locmai ln anul 161 (până la i\1arLic îner" subt PiUR) era legutus Aug. pr. pr. prov. Moesicte supeT. (cf. P1'osopographia, s. v. r;;i Stout, Governo1'S of Moesiu, p. 27) şi care i-ar fi cerut pentru el, întru cât îi comandase şi mai înainLe în Dacia; Pireşte, această ipoteză nu se poate documenta mai de aproape, ci rămâ.ne a fi considerată numai ca o simplă posibilitato istorică. ltf(,!J1f,1'OI'ttm:

P AR.lli NE ,' divi Nerva e pronep. f AE..lI 'JS H drianU5 Anloninu.sAuq,Pius {'O NT ax. lr pol .... ./mp.... ~o,s'.....P.p. MA'lRlS f · uiletpedif.qui.>urztinMoe o

._J 'J

!'; er. el sun! sub ...... .. ". " .............. leg.

Fig,8.

Pe partea internă se pot ceti şi compleLa urrnătoarolr: , . . - - - -_ _ _--,-J _

____________ _

LM PCAt S dz'viHadrian'l'j cliul Jra'lan i r A.~l:H nep. ciivz:.'Nervae p.ronep. t.Ael. H A..DR ( anu$' Anloninus Aug. P,:u,Y'pont. . " , .~ x. Ir. .,..,ol... ................................................. . F'ig.9.

17

1 .•

18. Statlletă de bronz, înaltă de 0.082, repfe~entând pe Herakles,

Lectura rândurilor 5 şi 6 ale părţii ext rne este c~nfirmaLă prin resturile sigure ale unui Q la sfârşitul rândlliui {) şi prin urluelc nu mai puţin sigure a cinci sau chiar şase litere la inceputul rândului 6, a căror completare-după părerea luea-nu poate duce decât la [MoeJSIASV[perioreJ.-Că prima literă din rândul 6 în nici un caz nu poate fi un C, spre a ceti Da]cia su[periore, este clar şi din fotografie. Dacă însă lectura Moesia este exactă, atunci avem înaintea noastră un foarte important documen~ pentru împăr­ ţirea printre trupele auxiliare ale Daciei şi Moesiei a acelor Ma1fJri gentiles de cari vorbeşte diploma LXVII: et vexiUari1s Af'ricae

găsită plină.

în ruinele dela Hăcari, acum în Muzeul Naţional. Turnată li igură pletoasă, bărboasă, nudă, odihnind pe piciorul drept, iar piciorul 'tâng libor rămânând mai îndărăt. Cu dreapta zeul so sprijină pe o măci ucă, mâna lui stângă ţine o pateră. Pe braţul stâng atârnă în jos pielea de Iau. Lucrare barbară. (V. fotogr. de pc planşa VI, nr, 6). PenLru această reprezentare a lui IIerakles) ef. re1ieful din Filipopol) la Kalinka, Ani. Denkrn. in BMlg., p. 177, fig. 58. 19. StaLuetă do bronz, înaltă de 0.1 m., reprezentând pe Minerva, în ruinele dela Hăcari, acum în :M uzeul Naţional. Interiorul gol. Capul şi o parte din spate puţin deteriorate. Antebraţul drept lipseşte. Figura odihne~te pe piciorul drept. Zeiţa e îmbrăcată cu o tunică lungă bogat drapată şi cu mâneci, iar deasupra. poartă ca o mantie curtă, ornată cu un gorgoneion, o aigis, care cade in

et Mau'r etaniae Caesariensis, qui sunt cum Mauris gentilibus in Dacia 8uperio'1"e (1); prin urmare avem de a face cu numeri Mau,rorwrn, cari alcătuesc o miliţie amestecată şi anume: ca ac 1

gă ită.

(1) Pe fa~a internă; et vexillariis qu.i sumt cu.m M(.t/,,~ris genti1ib1l.S in Dacia supet'io"e.

AI/alele A. H.- TOII/. X:XXI T l.-Memol'iill' 8ccţ. ls/orice.

www.cimec.ro

~TII::.r NOU,{ TIIN DACf,\ l\[ALYENSlS.

:'7

1R,__---------------. s pe umărul Ri bratul st~tng. I\![tna stttugii înlin [t înaint ca " L" ' .. t~ 1 . 1 tt.. si curn zeiţa al' ţinc~\ c vi în IHânn. llcral'C lIlgl'l.ll ,a c r, pfOVPnJ , ~01nană. (V. fotogr. de pe planşn, VI, nI'. 4).

1fl

pl'oape disparentă elo lângă picior-ui drept al zeului, Între el şi acolitul purLător d fa.<JIă. ilS, la dreaptll.. f?i la stânga capului lui l\1ithrD.s, două hlL'turi: de sigur Sol (la stânga, de recunoscllt. du pă. 'hlamys) şi Llu~a. La stânga lui Sol, corbul, la elr apta. de hnna, J1:Iitll1'as 7CS'CV/'(SY-1Y, cu mftnile ridicate, în dreapLa ţinând un cuţit) iar in sttLnga o fetclă. Po câmpul reliefal de sus, înalt de c. 0.07 (spre mijloc e rolunjit în formă de boltă), s e observd. în s[LphtLlră mai slab[\' ca po câmpul de mijloc, dela slânga la dreapta, ce urm ază: 1 0 Mithras ducând în spate taurul, p ~ care-1 ţine do pieloa}' le de dinapoi, 2° Mithras călărind pe taur, 3° l\fiLhras ca a1'a~, cu un pel'sonaj cn.re se pleacă îna.intea lui îngenunchind pe o stc.î.ncă., 4° taurul în căsnţă. Pc câmpul do jos, înalt de c. 0.06, încă mai slab relicfa,L ca cel de sus, deosebim dela stânga la dreapta: 1 () IiLhras cn ~'ol, car ~ Îngonunche înaintea lni, 2° Mithras .;j 01 odih· nind 1 o un paL (scena banchetului), 3° t30l invită pe Mithras în car Il său, 4° o figură nedeshlşiLă şezâncl ~i părând a fi Încolăcitrt de un ~earp (după Cnmont, Monum,ents figures) pn.s îm, Olcoa.no ). (V. fotogr. de pe planşa VII, nr. 1).

JO

20. Cand labru de bronz, Înalt do 0.17, gtt.sil În ruinele d la R ~lr>.ari aCU111 în Muzeul National. TurnaL plin. Lir seşLe eli CIfS.

c v , ' Piciorul foarte simplu ornamenLat., 'o L rmină cu baza'" f 1'ma. '''',a. din sas~ ramuri ornalnentate, pc ll10liVlli unor mici peşLi. (V. fot gl'. de pe planşa VI, nI'. 5).

21. Mic fraO'mpl1 t de bronz j'epI'ezelllt~Il(.1 un hippokn.mp, Înalt de 0.045 O'ăsit In l'uin le dela R[Lcal'i, azi în Muzeul 1 aLional. , o . '" t '" L' Turnat plin. N uma.i partea anterioară a corpulUI pa.s rata. ucrn,rc prilniLivă. (V. fotografia de p ] lanşa VI, nI'. 2). . Asupra alLoI' descoperiri în Hi1cari, v. zi TocU seu, FOIf'dles P,t rec71el'cllPs (('1'cheologignes, fig. 78 - 80 ~l pltg. 14 .

III. Romula. Ruinele antice dela P esca n -au dat până acurn dostule ~Liri pretioase asupra vieţii rom~ne în Da ia, cu Loa.t că săpăturil? f~cute acolo au avut un caracter numai intâlnplăLor sau de curlOzltaL . Totus orasul roman, d asupra căruia este a~ezali azi SR.tlll rormînesc,' rămâ.ne ÎnCrt mereu îngropat în taina lui ~~ doar~t vreun ~o­ cuitor mai puţin respectuos de urmele stravechI d~ subt prop~18~ tatea lui de mai sapă, fir şLe distrugând, 1n ruine, ŞI cu acest prllcJ mai dă peste câte vroun monument de ~reţ pc~tru cunoa~ter. a orasului R01nula Ai a Daciei. Pentru asLaZi fac ştIute nu lTIal PUţUl de patru monun1e~te nouă de ale cultului Soarelui în Romula, toat , găsite în astfel d săpături întâmplătoare.

Figură do fântână din calcar, roprozentând pe 1\IiLhras 'it2:q.JO"(cy·jJ~' înaH{t de 0.70, groasă (la soclu ,- diametrul acestuia) do 0.35. lnăl·

23.

\-imea llgurii, O.~O. 'apul ~i gâtuI zeului lipsesc. Găsită pe malul pâritului care vUl'go prin lnijlocul satului Heşca, iar în vechime cUI'gea Lot prln lnijlocul oraşului Romula,.-acum în 'I uzeul Naţional (v. fologr. do pe planşa VI, nr. 3). Stânca din care răsare 1\1ithra.s o stilizată ca o îngrămăclirc de blocuri do piatră. Zeul stă în stâncă până la ~olduri. Mânile sale nil sunt ca elo obiceiu ddicato (cf. Cumont, o. c., II, 1. 202,227, B19 şi passim) cf. şi 1, 16H, precum şi, de altfel, însuş r liefal nostru d la Romula, do.'crls mai sus, sub nI'. 22), ci dihnesc pe stâncă (aşa ca la Cumont, p. 371, fia. 273, unde în. ă numai rnâna stângă cu facla stii pe piatră, in vrerne ce dreapta o ţinuLă deasupra capului). In mâna dreaptă zeul ţine un obiecL vălu­ rit, care ar putea fi foarLe bine o faclă, în stânga ţine un cuţit. Inaintea pântecelui lui Mithras e săpat chiar în stâncă un op.<pal.6, (u1'J'lbiUcus terrae). Supt ttmbilicus se vede o deschidere rotundă d fântână (cu diameLrul de 0.09). Partea de jos a soclului de stâncă prezentă în mijloc o suprafaţă netedă geometrică de forma aproxiInativă a unei tabnla ansata, care însă. a rămas nesfârşită şi nescrisă (pe ea trebuia să fie numGlo dedicantulul cu volum posuit). Micul monumont era alipit la o clădire deosebită, în tru cât spatele 80-

v

u

22. Placă de marmoră gălbuie, de forIna trapezoidală, rotl1~ji\'ă sus înaltă de 0.36 laLă de 0.24 jos, iar sus de c. 0.20, groasa de 0.03. "Monumentul c' 10viL sus la stânga ~i la mijlocul pţ1rţii din drea~ta. n~LsiL în ruin le dela Homnla, acum în Muzeul Naţional. In cmnpul adâncit, reliefe primitive, împărţite pe tr'ei regis~I'e. In c 1 dc ll1ijloc, mai adânc, un relief înalt de O. ~ 7 '. reprez~nL~.nd ,cuno':?lIl,U~ sacrifichMn Mithl'iacu1'Jţ. D ambele parţI ale lUI }.~lthl as cel dOI dadofori. "earpele ~i câinel sunt numai indicaţi. I corplOnul su~t tau:' nu e de loc vizibil. Poate va fi fosL ele ghicit in acea proemillenţa

www.cimec.ro

:;i'1'TI{{ NOU

VASILE PÂRYAN

20

DIN /lA\HA MALVF,;;\HIA.

dela Homllla, ac.:,ull1 în Muzoul Naţional. Vrednic de înSUJllllaL o sUj)I'apuner a un ni mic 1 deasllpra lui O ~i L) în ritnd u I ÎnLâiu.

cInlul c lăsat neprelucraL. (Covi~ analog, da.r nu c0l11p1 L la CUlTIon t, o. c') II, mon. 102, p. 259 ~i deplin dar Cu d schidore pătralr, iar nu rotundă, pentru curger a apei, l11on, 225 f p. 330, cr., 1. 162).

Soli Jnvicto MUhraje! libr(urii) CU1N- Anlon(io) Zjoillo acf(al'io) / p(J'ue)p(o,'iiUj! n(tflmeri} 8(ul"orl{,m ) j8(ayltla/riornrn)J .'au !p(OSltel'unt) /.

piatră nisipoaRă cu 1 ronle e10 cap 7i socl\1 îngrijit lucraLe, sfărânlatrt în patru bucăţi, cari însă 80 potrlVOSQ exact una la aHa ~i aIQăLue.Q un tot deplin. Monumentul o. în c prive~1, în~ făţi~area actuală ca întreg, foarte stricat: din partea do sus a lui lipse~te la stânga, mai mlllL d jumătate, doa.s monon. la dreapLa, atât din inscl'ipţie cât ~i UlUi ales din soclu; profilcle la.t \l'n.l Bun t

24. Ara de

rândul () CRLo signr. Că Zoil us a fosL un CtClU1"ilts (J)f'ueZJo. 'iti) numeri (ef. v. 1)UIl1[\,r5/':owsJd, Ban[JoJ'dnu/ng des Rom.!. Heeres, s. v.) şi anumo al unui ntfJwern8 n-J'ortfJ1n sU(JitlarioJ'u/l'n, nu e o simpUt i!Jotez[t opigl'nfică. t]i noi (,oemni cllnoaşLorn sigup acoaRLă Lrup[t în Homul[\, din alto mr.,r~ul'ii. 111 CIL. ITl) 032 (= 1593) [\,] U.1'o la Homula un t'mm unis e.)'; nnnwJ'o Sn1"01I'WJ11, sU[JiUariornnl,) adic{L Cără indocală un lib1"((;rins cu. în inset'ip(,ia noastr{'\' (eJ. v. Domaszewski, o. c., p. BH ~i CIL. XIV 2255 np. 1)0111., p. 258: M 'i nervue AU[JMstae ... A n'i·elh~.s Victorinns act(u·rus CU1Jl in1/mun'ibus librariis (ai unOl legio), dOQi Lot dcdicat,jn, unui aclariu8 în lovărăRia subordonatilor săi libr(u'ii)· · În CIL. III) 8074 2R, 14216 30 -:31, otQ., vedem cr" nupnerU8! U'yorum, îll1~ }Jreunr~ QU alto Lrupe ale DaQiei Malvense, ridică lagărul dela lăveni, caro o în apropierea Homuloi. Indoios rămâno nU1nai sfâr.'iLul inscripţloi. Pe piatră se pare că a urmat în rândul 6, după 1!1 S nu un aH " ci mai do grabă un P. asemenea în r. 5 după ACT ~j ufJnelo unui P, o prohlemaLiQ dacă a mai urInat un P (fireşte Hlai miQ, ca T în l\CT), sau nu. După Qaracterul literelor inscripţia o înQă din secolul al II-lea. ill

I

totul retezate. Faţa dindărt\t este lăsată nelucrată. (V. fig. 10 VI, nI'. 1). Inălţimea. altarului, O.()8, l["ţim a lui, 0.265 - 0.270 (faţa anterioară se suhţiază puţin spre baz{l, !), gro~ 'U

ţii. fot. de pe pl.

,

I

,

l'

ne

N

Fragment din partea dreapLă de lnijloQ a unei plăQi do marînalt e10 0.16, laL do 0.16, gros de 0.02. Găsit în ruinele dela Hoşca, acum În 'Muzoul Naţional. Din reprezentarea 1'eliel'ată p nlarmoră s'a mai păstrat în deajuns pentru a reQonstitui car-ac· li0I'ul sQenoi figurate. Vedem la stfl.nga jumătatea din stânga a Lrunchiului unei figuri bărbătoşLi, îmbrăcate cu o mantie aruncată pesLe umărul şi braţul stâng, şi lăsând pieptul gol. Mâna stângă a acostei figuri ţine hăţurile Qailor unei quadriguJ Qare goneşte spre dreapta. Dintre Qai se văd numai trei; piQloarele lor dindărăt lip. 'eS0. Subt Qai se observă capul unui câine care aleargă lătrând. In fund pe o înălţime se vede partea do jos, draperia şi piQloarele, unei figuri l' meieşti. (V. fotogr. de pe planşa VIII, nr. 1). Avem dOQi înainLea noastră SQonn. l'ăsăritului Soarelui: Ilelios, conducătorul (jarului solar) ou gos sau Seleno, ca însoţitoare.

25.

morr~,

~1

I . . _________ 4I ~

Fig. 10.

simea la profilul de sus 0.38, la soulu 0.396, la mijloQ 0.28. Inălţi­ mea literelor 0.045-0.050, în ul~imul rând 0.040. GăsiL în ruinele

www.cimec.ro

VASILE P.\RVAN

22

61

60

Homula şi în 1 g{ttlu-.j .·tala!. ~i mai RlIR.

Pentru cuHul oarolui în Homula, trebuo să adă găm Crt mai erau cunoscute încă d domult ~i an fost ropr duse do umonL, o. c., II, p. 278 sqq. 111ai lTIulte lTIOnUm nt miLhri[\,(j0 dinLr'un mit"1'aeurn de aici, iar cele paLru docum nte nourt, comunicll.le azi, continuă f;\i complot ază în chip inL lrosanL ştil'ile mai v chi pom niLe, actucând fapto nouft atât cu privire la acesL cult câL f;\i în O'one1'al la vioat,a rOlnantl" civilă f;\j militară din Romula.

aşa

de sLrtLnse Cll acest

oraş,

23 precnm am con-

IV. Sucidava (Cel i). Tll~CI'Îpţia care urmcaz(1) arată cit la Celei în Homanaţi nu a fost jl{alva, precum s'a admis do mulţi, ci Sttc1'dr);1)a, precum r ie~ia şi din Not. Di{j'n. Or. (XLII, 39) şi din Pl'ocopius (De aedif. IV, (), 34 eli. IIaury, 1913) şi precum a observat ~i Tocilescu Îndată după descopel'irra in. cripp i ~Î poLl'ivit ei ~i-a schimbat părerpa dp mai Î nn,laLC' vrl. la Celei ar fi fosL Mal va (Monn1uenfe epi!fro firp .~i 8CHlptura'! i, 1, 2, p, GH6, BnClll~()~Li 1nOB). In,'cri ppa n'a fost încr" pânl" azi Ristematic publicată, ci n 1'0.'(. Illlmai Ilol.atft, d0 TocHoRCU, l. ('., şi de ruine cu difpr'itp pl'ilpjtll'i, dar În Hppcial În CetalNt mmetn11l, .Analele AradpIllÎ0j HOIn[tn \.-:IV lH12, i\lom. \'ocţ. IsL., p. 498 ~i passim.

lană, Înalt d 0.18, lat d 0.20, 0T do 0.025, cu o stampilă maro, invers scrisă, lungă, ateU câL o ptl,straLă, do 0.185

26. Fragmont d

şi lată el 0.04 . Inălţilllea litorelor .04-, înăl~ill1ea a olanei cu con. alăturată 0.04 (p din afară şi dinlăuntru, la faţa cn stalnpila); înăIPmoa. LoLală ei interioară 0.053. (V. rotogr. do po pla.nşn. VIII, inele dola Homula, a.cum în 'M uzoul T aţional.

Ş'l'IRI NotrX DIN DACIA MAf,VENAJS.

muchii d închejel'c p dos), O. :..5 (pe a llluchii po partea nr. 2). U~t iti'!, îll 1'\1-

27. L( \s})edc de calca!', l'npLr" În parL('[\, Rthngă: colţul de sus din Rlftllgn lil JS (,~I.('. Itlldţ,illlpa 0.54, l;t!illlca actual[" 0.8?' (lipsesc 111Ch Fig. 11.

Nu poL ceLi acoasLă sLampi1rl, doctiL în f luI lll'lllhLOl': !Je[/(io) V M(acedonica), s( chola) c(i vilun) Jlo[IJ!J(anol'um,) .... f. g drept că în Illyricum nu [\,v m până aCUlll ~Liri lnonumonLale despre aLari cholae civiutn ROlnUnOt'l~n~ în IăunLrul organizap(\i lnili tarc legionare, ci numai sc7wlae de caracLer pur soldă~osc, ca do pildă scola speculatof'u1n le{Jionl~/n 1 et Il Aditttriciuyn, din a. 228, în AquinCUlTI: CIL. III 3524, sau în Africa, schola optionttlJlJ din Lambaesis: IL. VIU 2554 (1), - dar Îndreptăţirea exi.·Lon!,ci unui atare collegiwn~ m.iUfare ca c 1 din Homulll., dup[t ceLirea 111 a, mi se par totuş destul de evidentă, penLru ca să propun 1 cLul'a do mai sus chiar fără analogii precise din alt părp. 'ii acum apar la Romula cărămizi de alo legiunii V Macedonica, nu trobu să ne mire, căci a tfol de cărămizi so gă;'osc în Loate părţile Daci«i ~Ialvensis (cf, d. p. CIL. IlI, 14216 24 ), şi, (j eace o mai importanL, chiar în Iăveni, lagărul de pe limes-ul alutan aşa do apropiat de

Fig. 12.

0.09), grosimoa 0.14. Inălţimea litprolor În primele trei rândllri 0.057, În uILimcl douh c. 0.041>. Faţa cu in.'cl'ippa , Pl'OIUCJ\\.l[l <:,n f((unla (f,1l80,f((.. In ((nsae simpl(' lH'o0millellţc rotunde, 1n colţurile

Vl'('O ti.

lI ) Cf. p. 1079 din CIL. VIII, subt collegi(A, milital'ia alte exemple de scholae cu carac· ter militar.

www.cimec.ro

em

ŞTIRI Noul DIN DACIA MALVBNSIB, -~-----------------------

/1.

24

0-

dela an

ae foi grupate ca l'ozo(,P, Pr filar

, 1 i ,,'al' fi numit aHf< 1 decât SMcidava, teritoriul nu s'ar fi putut nunli sucîdav ns, ci după loc(.(;litalea oivilă impo'rtnntă ele care inridic-civil atâ'f'nu: cl'nLrul teritoriului sucidavens erit în oraşul roman dela elei: aici so adunau curialii şi rezidall ({uinqll nnalii t ritoriului.-Cum se face însă că un centru aşa de important nu se arată a Ii fo. t ml~nicipiunt cu tm'rito't·iu/fn 1nunicipii, cI pare a fi fO'L numai un simplu v'icus, fă.când el însuş parte din organizaţia quasi-municipală a unui territO'f'ium rural? Cred că avem a căuta explicarea acesLui fenom n în prezenţa garnizoanei care rezida în permanenţă În ca 'telul Sucidava, capul de pod al centrului milita,r Oe. 'ou,s de pe malul (l1'ept al Dunării. Pl'ezenţa conLinuă a antorltătilol' militare cari ÎRi aveau aici pentru caslellum un territ01'iUHt sp' eial, şi d ci sup;aveghiau, Întocmai ca la Capidava, destul de lax, dar totuE;! ofectiv, vieaţa civilă din diferiţii viei de pe teritoriul lor sau de pc cel învecinat cu al lor şi devenit în cursul vremii autonom si quasi-municjpal, LoL ca cel dela Capidava, a împiedecat . i aici cal si acolo, întemeierea unui ntunieipiutn, de,;i în1lorirea ~ieţii roma~e aici ar fi justificat pe deplin o atare creaţie. Cât de departe s'a Întins terr'Uo'r ium Sueidaven.se e, fireşte, greu ele hotrl.rît; nn e însă exclus ca la Nord s11 se fi rnărginit cu celalalt teritoriu impodant, Îns[l, d(· caracter' deosebit, municipal, stăpâ­ niL şi adminisLraL din ml{,niel:piunt şi apoi colonia Romnla, ca centru politic civil. ~a obsorvati de caraoLer secundar, - la ~ucidava cu ~ in loc de " cf. şi CIL, III, 14413 ViCl~S 2îamnus (din Ostrov) la :'est de Oeseu8) şi cele arătate de mine în Cetatea T'i'opaeu1')t, BucureştI 1912, )1. 31 sq., undo am exprimat părerea că L trebue să corespunzrl cu ,lm thraco-dacic S , , care nu se putea reda cu latinescul '.

(;rtsil[L în »llinele casLclulni cal'c se aflrt la RE cip ol'.:l.~111 civil al1liG, 1'(' n Înăltime inH'diaL deasupra Dnn[ll'ii ,- aCUlll În 1\ll1zpul :qin/l;t!. (\, fig. '12 ~i plan~n VIr) lll', 2). înO"l'ijil,tl.

/ DJeae NelUesi (e1'1~it(or'ii)

p'l"O alnle A ng(lt fOI'HIIl) (dIf01'ltlJl) cltl'ialr(,,,,) :f:nc(idavru is) te11l1Jlu11? a solo 1'('. tiflfern)/,t,

accsLci inscripţii din 1 uncLnl do VP(/Pl'l' al dH ri LoJor tCJ'r'UoJ'iCt ca unilă\/i 1 olilicc all LonOlllC !Il' cnracLer quasi-municipal, cu un ordo de curiale (ale~i din Lo(;i a '(li 1'ic'l:, cari alcătuiau teritoriul) ca s('llat, şi cu qninqnenna7es ca rnagisLraţi uprcmi (al şi prinLr diforiţii nU1,f/i8ln: dr vic': do p ffrJ'itOJ~itnn), aITI insistat mai de aproape în etatert Ulmetnm, 1, l. '. Pomen c aici pentru compara,ţi . imediată numai lL, IlI, 12-1.< 1, din Ulmetum, cu un loci princep , f]lIJinqnennalis tC1'Tito'r ii CapidaI'ensis ~i comuniCar0Cl. 111 a De.scOlJeriJ'i nouă în Seythia ftliuOJ', Analele Acad, Ront. X_~./V, 1913,1\1 m, ccţ. I"t., ] . 503,inscripţi[\, dill Noviodunun1: cU1"a(n~) agent(ibns) Ti(berio) Cl(andio) Valent(e) f](~tin)q(uennale) et Celsio 1el e'rian(0) et Cl(altclio .. ,) JJla,g(i. f ri:8), privitoare la territorium Novioclltnen~e. - Cooace a~ vrca s[t sLabilcsl: aCUln e faptul că oraşul civil antic de subt actualul sn,t Colm s'a, chem~t în adevăr Sucidava, iar nu l\Ialva, cum s'a pr supus d unii, chiar după descoperirea inscripţiei noastre ~i anume pe moti vul că Sucidava va fi fost numele cast lului ori a un i localităţi mai mărunte, pe când puternica ~i importanLa cetaLe cu clădiri monuluentale şi ziduri inexpugnabile, p care o constatăm la Celei a~~l. de Înfloritoare cum poaLe nu mai o alta în toată Dacia l\1alv nsis, n'a putut fi decât însăş capitala provinciei, Malvurn~ ori Mal va, numele nou, roman, având a caractoriza a~ezarea nouă ~i înfloritoare de aici, Ri eliminând eventualul nume enchoric al vechiuilli sat modest dacic, 8ttcidava. - Inscripţia noastră fixează două 1ucrul'i: 1 0 că numele Sucidava e întrebuinţat continuu aici ~i în Vl·emca. de Înflorire a viei ii rOluane în Dacia (in 'cripţia noasLră nu poato fi în nici un caz m~i târzie ca mijlocul s colului al III-lea), prin urmal'O ipoteza numirii duple c1aco-rOlnane a localiLăţii este cu totul problematică, şi 2 o inscri pţia nu p0111eneşte localitatea 'ucida va, t,i ferito't'ild ucidava; ace .. t lucru o holărHor atllt p ntru dcnumi1> a localHăţii antice dela el i, cât ','i pentru organizaţia vieţii civil romane în ace t ţinLlt, In adcvru' dacă ol'a~\ll civil d subL satul Asupra

------

înscmnătăpl

organizării

28. Mic fragmenL dintr'o placă de marmoră, înalt de 0.15, lat de 0.085, gros de 0.015. CăsiL la Celei, acum în Muzeul Naţional. (V. fotogr. de p planşa X, nr, 3). Relief a cărui parte stângă şi inr rioară lipseşte. O figură feme.nină într' o haină lungă, fără ntâneci, sumeasă de două ori, tn vedere de faţă, odihnind pe piciorul drept, întinde mâna stângă, oare ţine un obieot lunguieţ, poate o faclă, deasupra unei ara. Antebraţul drept lipseşte, Relieful are probabil un caracter voti v, în legătură cu Diana-Hecate, sau vreo altă divini tate femenină., Lucrare slabă. 29. ' }1 ragment de cărămidă cu următoarea stampila (pe ,cât e păAnalele A. R,-Tom. XXXVI.-1't[pt1loriile

www.cimec.ro

Secţ.

Istorice,

26

6.)r:

VASILE PÂRVAN

strată)

ŞTIRI NOUĂ DIN DACIA MALVENRIS.

27

lung[t de 0.11, lată de 0.03 h . Inălţim a lit r lor d O.02~0.025. Găsit la IOi, acum în Muzeul aţional (v. de "t'll1nnl elin figura 13).

întreaO'a grupă din care nu ni s'a păstrat decât corpul zeulni a alc[ttllit un destul de resp ctabil ex voto, înalt d c. 0.3 In. Lucrar a e de (.nI de primitivă, de caracter provincial.

Fig. 13.

31. Vultur de bronz, turnat plin. Inalt de 0.105. Lucrar naIva chenlatică; corpul vulturului e cu totul turtit, ca şi cum ar fi fost lncrat in lemn dintr'o aşchie îngustă. Aquila ţine în ghiaro fulgerul; e deci indicaLă. ca pasăr a sacră a lui lupiter şi a armat i. Figura. avea la capătul de jos o prelungire în formă de cuiu turtit) probabil în vederea fixării ei pc un lemn de steag. (V. fotogr. de pe J')lan~a VnI, nr. 3 şi 5). şi

o

cohors III în

ucidava (Celei) era propriu zis până acum din Corabia, la c. 4 km. SI re Rit ["rit de Celei se adusese la Muzeul Naţional o cărămid[t cu OII III DHIT. Este însă sigur că acea cărămidă din Corabia nu poate fi do acolo, Întru cât la Corabia nlI există nici o aşezar antictt, ci din apropiatul elei. As Lfel deci, stampila cnrămizii găsiL în ruinole d 1[1, CIi, chiar de mine, e de completat fără îndoeală astf 1: RS III BRIT şi de cetit astfel: coho'J's III Britton/i.fJm (cf. ichodns, S. 1., In. P.- W.~ IV, 264). necunoscută; dimpotrivă,

V. Deasa (jud. Dolj), în

faţa

VI. Devesel (jud.

Romanaţi).

P drumul roman care pleca dela Sucidava (Celei) spre ·ord tI' c{tnd prin localităţile actuale Frăsinet şi Devesel, spre a ajunD'e la

Jlomula (Reşca), s'au constatat încă de mai înainte diferite resturi anLice la S de Brastaveţ şi la E de Frăsinet. Dela Devesol nu aveam până acum nimic. Prin descoperirea întâmplătoare făcută anul acesta în ziua do 10 Maiu de mai mulţi locuitori din Devesel, cari săpau p locul altuia o groapă penLru strâns apă, se fixează sigur încă o . tatio a acestui impo.rtant drum roman prin Dacia :\Ialvensis, anume cea dela Devesel (1). Acest fapt are ca urmare şi o schimbare a tea eului admis în CIL. III harta IV şi V, în sensul devierii căii romane simţitor spr V în părţile Deveselului şi Caracălului.-In groapa făcută do locuitori s'au găsit la o adâncime de 1.50 m. mai mul te cărămizi romane, dintre cari trei au fost trimise ca probe la Muzeul aţional, procum şi o figurină de bronz trimeasă de asemenea la Muzeu, şi pe care o voiu descrie indată.-CărălnizHe sunt foarte hine lucrate şi arse şi de trei tipuri: unul pătrat, subţire de c. 0.05 ~i având, după înfăţişarea fragmentului trimis, dimensiunile de c. 0.45 pe 0.45; altul tot pătrat, sau aproape pătrat, gros de 0.07 şi având după înfăţişarea fragmentului c. 0.50 X 0.50; iar al treilea tip, dreptunghiular prelungit, gros de 0.085, aro lăţimea de 0.155 pe o lungime aproximaLivă (la un capăt e rupt) de 0.45. Avem deci

anticei Ratiaria.

Dela Deasa, capul de pod, dacic, al Ratiariei, nu av al11 pana acum nici o ştire, căci CIL. III, 1587 a nu este de acolo ci pl' cum se vede din 6219, dela Ghortina lângă Barboşi, la gura iretului. Că la Deasa totuş a existat de fapt o aşezare antică, arată nUlneroasele descoperiri mărunte făcuto acolo, dintre cari p ntru ştiinţă nu s'au salvat decât următoarele două, păstrate azi în :Muzeul Naţional.

I

30. StatueLă de bronz, pe cât e păstrată inaltă d 0.165, turnată plină. Jos statueta e frântă; lipseşte piciorul drept dela gl snă şi piciorul stâng dela genunchi. (V. fotogr. de pe planşa L , nI'. 1 a şi b). Iupiter Dolichenus în obicinuitul habitus şi reprezentarea tradiţională: bărbos, cu căciula frigiană pe cap, in armură rOluană, cu dreapta ridicată în sus (securea duplă lipseşte))-cu stânga lăsată în jos şi puţin îndepărtată de corp ţinând fulgerul. Dacă zeul a stat pe un taur, aşa precunl e de obiceiu reprezentat) sau nu, nu se lnai poate stabili din pricina muLilării statuetei in partea ei de jos. E totuş probabil că şi în acest caz tradiţia a fost păstrată şi zeul a fost reprezentat stând în picioare pe spatele unui taur, astfel că

•

(1) Actele oficiale (procesul verbal al jandarmilor şi comunicarea prefecturii), in arhiva Muzeului Naţional. Mulţumim şi cu acest prilej Prefecturii de Romanaţi pentru bunavoinţa arătată.

www.cimec.ro

28

V ABILE P ÂRV AN

66

-------------------------

fi7

înaintea noasGră cărămizi din vrem 11 bună romană ~i oad au h' buit să servească la ridioarea unei însemnate clădjri aici la 1) -'Ve el.

VIII.

Nou1 DIN DACIA

BăIănoaia

~lAT.VE~ . TP.

(jud. Vla~ca).

HJ. 111 ziua de 5 Aprilie a anului trecuL, cinci locuitori din ..Cltlll (la NV de fiI urgiu), cău Lând probabil o comOD,l'[t in tr' o lllăgUl'U, (tul'fltuln) de lângă sat, au găsit la o adâncilnc de 2.50 m. un vas do bronz de c. 0.J.4 m. în diame~ru, în lorma unui Cf(J,tet· puţ,in înalt, având dou[t toarte sLilizate la punctele de atingere cu buza vasul ni, în capete de Sileni. Piciorul vasului lip~eştp. ('orpul vasului a fost înaintat Muzeului Naţional de lJrefeclura de Ylaţca (v. fotogr. de pc planşa X, nr. ] F?i ~). Prezenta vasului într'un tU/rnulus arată o întrcbuinta.l'e elo caracIeI' fllneb~tl. Haportul învrtţătorulul din sat către ~lini~ter aratrt că vasul «(era plin», când a fost găsit, ((CU pământ mai moale ~i mai afâna.t decât cel dimprejur», ceeace ar indica întrebuinţarea lui ca urnă funerară. - Totuş originar vasul, caro e evident o lucrare O'reacă dinainte de Ilri to.', ajunsă la noi prjn oxport ~i ('olosită. de Dacii nOl7tl'i în scopuri probabil analoage cu cele din lumea eIenjcă, are un oal'acter sacru, în legătură cu cultul lui ])ionysos. Fie că a fost uhiar un e...c /Jolo, fie că avea numai motivul sacru al unui atare obiect, craterul nostru prezentind 1Je toartole sale figura Sileni-Ior de tip ionic, cari erau peI'sonagiile divine cele mai caractoristice pentru cultul zeului viţei d~ vie, se arată a fi fost făcut dela început în vederea utilizării lLli la împrejurări special condiţionate de cultul dionysiac: serbări şi banchete Jn onoarea zeului. Thracii Însă ~i J)acii • nOf?trl erau Locmai, de acasă dela. ei, adoratori ai lui 1Jiony. 08. Astfel arta greacă a vasului corespunde propriu zis unui conţinut suJletesc indigen, original. Că vasul a ajuns apoi într'un tUlnnlus, nu c ele mirare. ~,eful dacic, care l-a folosit în vieaţă, f?i l-a 1uat cu el şi după moarte. Dionysos era doară zeul care mai mult ded'tt ori . . care altul stetea în legătură cu trecerea din vieaţă la moarte, asigurând pe credincioşii săi de ~emurirea sufletului.

priveşte statueLa do bronz, turnată massiv ~i ltlo['at[~ f al'L ~ primitiv, ea e stilizată ca o hel'mă, oar avea a fi fixată pe un alt obiect. Inălţimea totală a figurinei, cu toL ou piciorul în formă d cuiu în patru colţuri, e d 0.105, iar numai 1 ână unde lnc. tC'(1ză

32. Cât

I1rtlănoaia

forma umană, 0.05 . Figurina reprezenLă o diviniLatc masculină el oaracter aa-resl Il ~ ~ paru l ·ŞIb ar b a mare, cu d oua coar-ne' mici pe frunte, deasupl'a olu'Ol'a e înc?ipuită, se. pare, o cunună, şi cu un phallus eXi1O'erat. ~o['pul zeulUI .e. ac~perit cu o nlan~ie scurtă, care ţinută cu mâna stângtt mult rIdIcata deasupra phallus-ului. Mâna dreaptă, pe piept, e tinnt[t cu degetul arăLător po barbă. Capul figurii e întors 111ulL spe 't~\nO'a (1'. dreapta figurii). (V. fot. de pe plan şa VIII, nI'. 4). n După• indicarea simbolului productivitătii Ri abundentei fiO'lll'a (' . , , , , ti un Pr~apu8, dar de gen syncretistic, de altfel aşiL cum e ~i
ŞTIRI

,

VII. Racoviţa-Copăceni (cf. CIL. III, p. 2249).

33. Fragment dinLr' o statue de bronz de mărime peste cea naturală (dimensiunile bucăţii, în dianletru, c. 0.16 X 0.16)) găsit în lagăr cu prilejul săpăturilor făcute de Tocilescu, acum la :Muzeu. 'B o parte din fruntea şi creştetul capului statuei. Părul este stilizat în felul buclat, cu cârlionţi, caracteristic epocei Antoninilor (v. foLogr. de pe plan şa X, nr. 4). Intreaga statue a reprezentat fără îndoeală pe un împărat şi anume de pe la mijlocul secolului al II-lea (cf. CIL. III, Z. c.) jnscripţiile inaugurale puse subt Hadrian şi Antoninus Pius). Lucrare îngrijită.

IX. Luciu

~ud. Ialomiţa).

La gura Ialomiţei, În faţa IIârşovei (vechiul Ou'rsiutn) exista o aşezare antică, ca un cap de pod dacic al Carsiului scythic, poate chiar şi cu un lagăr al unui nurnerus SU1~Orttm sagittariorum (CIL. III, 7493). La 10 km. spre Vest de Gura Ialomiţei se află satul Luciu, unde s'a găsit încă de demult următorul obiect rămas

www.cimec.ro

Va"j)c Pill'van,

piUll\ azi inpdit, ci -a lional.

altfel ca alâtoa. alteI

Ştiri nouă

I.

(lin Dacin Ma,ll'ensis.

G

V\SILF. l' .lllv . N

În

col 'cţiilc ~1\lZ011111i

~5. Lam!':' dr. hronz cu () cruc(' mal' d ~snpra l.on.rL< i, n,vtlnci diam trele orizonl~lo d0 0.170}> .70 ~i înălţim 'ti. d .1!? la 'rllC) ,;,i 0.05:> la. capa.c. T arla car pcrfe t rotundă \ con tin nată în su:' de crucea a.proape v rLica.lă, el fOl'm[" ve h bizantină. Capacul lămpii o , LilizaL în f rmă d !.ridie. 1'llndul lămpii ar în înt rior o adânciLul'u' 1welungilă. ca un CUill, 1 1 e din lăl1nll'u, în mijlocul corpului 'i pentru a ervl la fixarea lămpii p lIn andlabru a cuţit. L~ICl'ar(' lunr" din 8(' '. Y-\'"1. (Y. pl~ll~a 1"'\, 110'. 2 a ~i b). Origin a lun)j ii nu gr u le gllicit: la HăsărH, pe t 1 )un["r0 , îniloriit Î n·ă. în cc. V - VI culLura roman -CI' şLin[L. J) ~col a ajuns ~i lampa ci hronz dincoace la noi în cutar al romana-barbar din părţile Luciului de azi, 1

Cu ac ,l n. închein comunicaroa a,zi, rămânând c[\, In. alL prii .i să comunic incrl vreo cb,t va ~tiri din Dacia. Malv nsis, cal'i azi nu-~i J)uteau găsi aici un loc p kivit.

l·'ig. 1. -

TnscdD~i c ono1'(\ră a oraşului v.nLic Drobcta penLru impăraţii \L Aurl'lius

şi Commoc1W:1 -=--T.-Severin.

IN LOC DE REZUMAT. PrincipaleI rezultate al descop(>ririlol' şi cercetărilor de mai tiU~ fiind "Cuprinse în C1l'ti olul ll1 li Neuf Funde in Rumănirn, care apar simultan în JalH'buch de,' K. Deul.'chen Archăolngi chen In tltuts, Bd. X "VIII Arc!tăo­ logisc1ler' Anzriger, 1913, 3,-nu nmi dau aici obicinuitul rezumat franc(>z, C\1 car" Însoţesc te ate comunicttrile mi, în vederea foI sirii lor de Învăţaţii

din A P\lS.

•

Fig. 2. - Inseri pţie

onorară

a oraşului antic Dl'obeta pentru . evcrus ŞI Caraealla. - '1'.- everin.

Analele A. R.-Tom. XXXVI. - Memoriile

www.cimec.ro

Secţ.

Istorice.

'101 p:' • -ar.ayu

S epLtffilUs . .

Vasil

P;lrvan,

Ştiri nouă

(lin Dacia Malvensis.

II.

Fig. 2. - Altar pagHIl PI'ClllCl'at ClI ~(,l11nul crucii în epuca cl'e~ tin:\. - TurnuSeverin.

(I'ig. 1. - Piall':\ de morm,tnt cu .semnul

Cl'IICii. - 'furnu-. 'rvcl'in.

Fragment de inser. latinrt. '1 ul·uu-Severin.

Fig. 4. -

Fragment ele inscripţie latini\, cu men~iuJlea senatului ol'aşului Oro· bela. - Turnu·Severin. Fig. 3. -

Analele A. R.-Tom. XXXVI.-Memoriile

Secţ .

Fig. 5.-1 'ragmC' Jlt dintr'o inscriptie onol·ar:t. - TUl'nu-Beverin. 1

Istorice.

www.cimec.ro

Vasile P,irvan,

J~'tir1' nouă

din Dacia, iI1rtlvensis.

ItI.

Fig. 1. - nclicf rcprczelltând un El'os pc LIn delfin, cu animale fanta,sLice de mare. - T.-Severin.

ll'ig. 2. _.

('rtri1mid~

cu slampila oraşu· Turnu-Severin.

Fig. 3. -

lui anLic Dicma. -

A11crle/o A_

n. -'l'om.

XJ.. XV J. - .l1Iemo1·'file

.secţ.

lslo1'ice.

www.cimec.ro

('5rămidrt

eu inscripţie. Turnu-SC'vcri n.

Vur-;ile Pârvan, .,'tiri

nouă

din Dacia Malvensis.

IV.

l~'ig.

Fig. 1. -

2.

Torso al zeiţei Venus. 'furnu-Severin.

HeHef reprezentând pe Zeus . - T.-Severin.

Fig. 3. - Cărămidă cu inscrip~ie. '- T.-Severin.

Analele A. R.- Tom. XXXVl. - Memoriile

Secţ.

Fig. 4. - Geniu funerar. - T.-Severin.

Isto,-ice.

www.cimec.ro

Va<;ilc I '<'l rV
JI,()lU~

Fig. 1 a

Fig. 2. - Fl'agmcnL d.e

V.

elin J)acia Mnlvensis,

şi

b. - Stalucte de genii funerare. - T.- 1everin.

d.iplomă militară ·

Ana7ele A. U. - Torn. XXXVl. - 11!emo1'We

Secţ.

a, par lea

externă,

Istorice.

www.cimec.ro

b, partea

internă.

-

l~r.eari.

VI.

Vasile Pflrvan, .)'tiri nouă elin Dacin Malvensi::;

Fig. 2. - Partea antcrioarrt a unui hipp()camp; bronz. ~ H,J.eari.

Fig. 3. -- Figură de fântână reprezentând pe ~Iithras născut din slimcă. - lleşea.

Fig. 1. - Altar inchinat zeului Mithr'us, - Reşea.

Fig, 4. -

a

zeiţei

Statuetă

de bronz

[jnerva. - Hăcari.

Fig. 5. - Candelabru de bronz. - Răcari.

Analete A. R,-1.'om, xXXVI,-Mernoriile Secf·

Işlorice.

www.cimec.ro

l~'ig.

6. - Statllettl de bronz a lui Heraldes. - u'ăcari.

VnsilC' ) .Îr' van}

Şti1-i nouă

VII

din Dacia Malvensis.

Fig. 1. - Helief de

marmoră

cu saerifi0iul mithdnc. -

TIeşca.

Fig. 2, - Inscripţia de rcclădire a unui templu al zeiţei Nemesis. - Celei.

Analele A. R. - Tom. XXXVi. - Memoriile

Secţ.

Istorice.

www.cimec.ro

Va ilr [l,\rv·t n, ..'tiri ILOnli, llin Dncin .Uflf nr:nsis.

Fig. 1 n. -- SLaLucLă de br'onz a lui lupitel'

Dulic.;hcnus. Din

faţă.

Fig. 1 b. - Statuetă de bronz a lui Iupiter Dolichenus. Din spate. Deasa. ,Dolj).

Deasa. (Dolj l.

Fig. 2 a. - Lampă creştină de bronz. Din favă. Luciu ( Ialomiţa ).

IX .

li ig. 2 b. -

Lampă

Luciu

de bronz Din profil.

( Ialomiţa l

Analele A. R.-Tont. XXXVI. - Memo1·iile Secf. Islot·ice.

www.cimec.ro

Vasile P;'ll'van,

J~·tiri 1J,(ruă

Fig. 1. - Vas de hronz g11C;it in corn.

Fig. 2. -

Fig. 3. - Relief de ('elei.

x.

din, Dacin Ma.lvensis.

marmoră.

Bălrlnoaia

O Loartlt a vasulu i d(' mai

Vlaşca).

SIIS.

Fig, 4. - Fragment dintr'o statuc de hronz (regiunea frontală). Racoviţa-Coprteeni.

Analele A. R. -Tom . XXXVl.-Memot'iile Sec!. Istorice.

www.cimec.ro