Www.referat.ro Cap3bis2169d3fdf

CAPITOLUL III ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCŢIE AFERENTE SERVICIILOR PRESTATE DE “CN APDM” SA GALAŢI 3.1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERTINENŢA COSTURILOR Unul din obiectivele principale ale contabilităţii de gestiune este calcularea costurilor.La nivel microeconomic, obiectivul fundamental este reprezentat de minimizarea costurilor şi de maximizarea profitului. Ca urmare, compararea periodică a costurilor reale cu cele prevăzute va permite analiza abaterilor de la buget şi luarea deciziilor corective. În acest context , “a controla 15

costurile” devine o problemă primordială pentru manager şi ceilalţi factori responsabili dintr-o entitate publică sau întreprindere. Contabilitatea de gestiune, ca instrument al controlului de gestiune, se constituie într-un sistem informaţional, şi rezultatele acestuia, pentru a fi eficiente, trebuie să corespundă obiectivelor şi nevoilor fomulate de utilizatorii săi. Cel mai bun cost pentru o întreprindere prestatoare de servicii sau de producţie nu este neapărat cel mai scăzut, ci acela care survine în locul şi la momentul oportun, care parvine utilizatorului oportun şi care oferă precizia dorită de acesta. În această conjunctură, subiectivă, se poate vorbi de pertinenţa costurilor, care diferă de la o firmă la alta, putând determina alegerea metodei de calculaţie optime. Costurile pertinente se referă la costurile viitoare asupra cărora se poate acţiona şi care pot fi folosite în luarea deciziilor.Pertinenţa costurilor este analizată în funcţie de următoarele criterii de apreciere: •

evoluţia preţurilor şi remuneraţiilor;

•

nivelul de activitate al întreprinderii;

•

eficacitatea exploatării;

•

identificarea responsabilităţilor. Contabilitatea de gestiune este considerată a fi cea mai importantă sursă de informaţii 13

privind activitatea economică atât la nivel microeconomic cât şi la nivelul economiei naţionale.Astfel apare necestitatea implementării unor variante dezvoltate de contabilitate de gestiune care să permită obţinerea unei acurateţi mai mari în calculaţia costurilor şi în mod deosebit să favorizeze apariţia unor noi sisteme informaţionale mai bine adaptate la nevoile utilizatorilor interni. 13

Budugan D., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2002, ediţia 2, pag.419, operă citată

1

3.2. MANAGEMENTUL STRATEGIC AL COSTURILOR Managementul strategic al costurilor este rezultatul combinării a următoarelor componente: •

analiza lanţului valorii

•

analiza poziţionării strategice

•

analiza surselor de cost.

Conceptul de “lanţ al valorii” constă în detalierea diferitelor etape de elaborare a unui produs, serviciu corespunzător unui domeniu de activitate.Aceasta este considerată a fi cea mai pertinentă metodă de dirijare eficientă a costurilor vizând maximizarea diferenţei dintre intrări şi ieşiri (maximizarea valorii adăugate). Conceptul de poziţionare startegică se referă la rolul managementului costurilor dintr-o întreprindere.Această strategie se bazează pe regula conform căreia întreprinderea cea mai competitivă are cele mai mici costuri sau, altfel spus, minimizarea costurilor întreprinderii se fundamentează pe avantajul său concurenţial. Analiza surselor de cost această componentă a managementului strategic al costurilor se referă la faptul că, sursele de cost sunt cele care explică cel mai bine comportamentul costurilor şi nu volumul producţiei. Pentru a viza o anumită competitivitate, întreprinderea trebuie să controleze principalele costuri ce îi grevează contul de “Profit şi Pierdere”. Arta strategiei constă în realizarea, în fiecare din activităţile desfăşurate de întreprindere, a unui avantaj concurenţial determinant, adică decisiv, durabil şi parabil. Informaţiile eronate oferite de sistemul informaţional al costurilor duc la luarea deciziei eronate la nivelul managementului strategic, la aceasta contribuind şi întârzierile în raportări datorate ciclului tipic de control tradiţional. Contabilitatea de gestiune încearcă să pună la dispoziţia managerilor informaţiile necesare luării deciziilor în deplină cunoştinţă de cauză. Desfăşurarea proceselor decizionale presupune consumul unor resurse de natură umană, materială, informaţională. Din acest punct de vedere, adoptarea deciziei este similară producerii bunurilor şi serviciilor, ea necesitând anumite costuri şi, prin efectele implementării practice , aducând 1

1

Budugan D., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2002, ediţia 2, pag.434 op. citată

2

întreprinderii profituri sau pierderi. În procesul decizional managerii trebuie să folosească acele costuri care sunt relevante pentru alegerea variantei sau opţiunii decizionale. 3.3. COSTUL DE PRODUCŢIE Noţiunea de cost reprezintă expresia valorică a unui consum de factori aducător de venit. 2

Cheltuiala devine cost prin intermediul consumului, costul fiind precedat de consum. Reducerea costurilor de producţie constituie un obiectiv prioritar întreprinderii, ceea ce impune analiza detaliată a cheltuielilor care concură la formarea costurilor, studiul eficienţei acestora, precum şi studiul relaţiilor dintre costurile de producţie şi volumul de activitate. Costul de producţie depinde de cantitatea de factori achiziţionaţi de pe pieţele unde se negociază munca, capitalul, materiile prime şi de preţul acestora. Obiectivul central al întreprinderii îl constituie optimizarea consumului de resurse, astfel încât costul de producţie să fie minim pentru a obţine o rentabilitate maximă. Noţiunea, conţinutul şi clasificarea costurilor În expresie bănească, costul reprezintă numărul de unităţi monetare necesare pentru a dobândi 3

resursele consumate încorporate valoric în substanţa produselor şi serviciilor obţinute ca realizări ale activităţii producătoare a întreprinderii. Câmpul de aplicare a costului este foarte variat şi poate fi: -

o funcţie sau o sub-funcţie economică de întreprindere (aprovizionare, producţie, distribuţie, sau administraţie).

-

un mijloc de exploatare adică o maşină, un post de lucru, un canal de distribuţie.

-

o activitate însemnând o familie de produse sau o zonă de activitate.

-

un centru de responsabilitate, adică un sub-sistem de întreprinderi dotat cu un indicator de performanţă şi căruia îi este lăsată o anumite latitudine în ceea ce priveşte mijloacele necesare în atingerea obiectivelor stabilite. Obiectivul central al întreprinderii îl constituie optimizarea consumului de resurse, astfel încât

costul de producţie să fie minim pentru a obţine o rentabilitate maximă. Costurile de producţie constituie ansamblul cheltuielilor necesare pentru obţinerea unui volum dat al producţiei, iar expresia matematică este: Ct = F (q).4 2

Petrescu.S, Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2004, pag 104 Ioanăş C., Contabilitate de gestiune şi evaluarea performanţelor, Editura Universitară, Bucureşti 2005 4 Petrescu.S, Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2004, pag 111 3

3

Cheltuielile se clasifică după multiple criterii5, astfel: după conţinutul lor economic:

•

cheltuieli materiale cheltuieli cu munca vie • după omogenitatea lor: - cheltuieli simple - cheltuieli complexe • după modul în care participă la crearea de bunuri: - cheltuieli productive - cheltuieli neproductive • după locul de efectuare: - cheltuieli ale activităţii de bază - cheltuieli ale activităţii auxiliare - cheltuieli comune ale secţiei - cheltuieli generale ale întreprinderii - cheltuieli de desfacere • după modul de includere în costul producţiei: - cheltuieli directe - cheltuieli indirecte • după legătura lor cu procesul de producţie: - cheltuieli tehnologice - cheltuieli de regie • după necesitatea asigurării structurii costurilor de producţie: - cheltuieli grupate pe elemente primare - cheltuieli grupate pe articole de calculaţie • după comportamentul faţă de evoluţia volumului fizic al producţiei: - cheltuieli fixe - cheltuieli variabile. Costurile directe de producţie6, denumite şi individuale delimitează cheltuielile care pot fi individualizate şi atribuite fără ambiguitate unui produs, serviciu sau activitate consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate: consumuri de materii prime, salarii directe, cote aferente salariilor directe. Costurile indirecte sunt cheltuieli delimitate pe produs, serviciu sau activitate printr-un calcul intermediar de repartizare. Pentru calcularea şi gestiunea costurilor proprii întreprinderii, costurile directe şi indirecte se pot dezvolta pe articole de calculaţie. Articolele de calculaţie reprezintă un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceeaşi destinaţie economică sau funcţie în gestiunea internă a întreprinderii (producţie, administraţie, comercială, financiară). -

5 6

Isai V., Contabilitate de gestiune, Editura Mongabit, Galaţi 2002, pag.10 Ioanăş C. , Contabilitate de gestiune şi evaluarea performanţelor, Editura Universitară, Bucureşti 2005

4

3.4. ANALIZA PRIVIND EFICIENŢA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR LA CN APDM SA GALAŢI Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului”cheltuieli la 1000 lei venituri”: It = Cheltuieli totale * 1000 (0/00) Venituri totale Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu cheltuielile.Acest indicator de eficienţă se poate calcula pe tipuri de activităţi. Din contul de Profit şi Pierdere(vezi Anexa 2) al companiei s-au preluat datele: Indicatori mii Lei

Exerciţiul financiar Precedent Curent 2004 2005

Structura (%) Si 0 Si 1

Cheltuieli de exploatare 53.391.630 90.027.577 Cheltuieli financiare 2.328.909 56.415 Cheltuieli extraordinare 2.992.043 2.070.359 Total cheltuieli 58.712.582 92.154.351 Venituri din exploatare 56.223.384 103.461.908 Venituri financiare 525.526 500.780 Venituri extraordinare 334.096 1.054.414 Total venituri 57.083.006 105.017.102 Pe baza datelor din tabel se constată următoarele: •

90,937

97,692

950,0

870,1

3,966

0,061

4.432,0

112,6

5,097

2,247

8.956,0

1963,5

100

100

1.029,0

877,5

98,494

98,519

-

-

0,920

0,476

-

-

0,586

1,005

-

-

100

100

-

-

Modificarea indicatorului este diferenta: ∆ = I t1- I t0 =

•

Indicatori(0/00) Ii 0 Ii 1

92.154.351 * 1000 – 58.712.582 105.017.102 57.083.006

* 1000 = 877,5 – 1029,0 = - 151,5 0/00

Factorii de influenţă, sunt următorii: ∆ = ∆ Cht + ∆ Vt,

în care: ∆ Cht = Cht 1 * 1000 - I t0 = 92154351 * 1000 – 1029 = + 585,39 Vt 0 57083006 I’ t0 = 585,39 + 1029,0 = 1614,39 ∆ Vt = I t1- I’ t0 = 877,5 – 1614,39 = - 736,89 0/00 prin insumare se verifică egalitatea: ∆ Cht + ∆ Vt = + 585,39 - 736,89 = - 151,5 0/00

5

0/00

Concluzii: 1.

Reducerea indicatorului cu - 151,5

0/00

atestă creşterea eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor

totale. Aceasta s-a datorat în principal, deciziei luate de top management, conform politicilor economice, aplicate în cadrul companiei, ajustate la strategiile şi obiectivele urmărite de aceasta, respectiv reducerea costurilor aferente activităţii de exploatare, fără afectarea calităţii serviciilor prestate, urmărirea permanentă a creşterii productivităţii muncii în raport cu cheltuielile efectuate. Aceste decizii manageriale au condus la creşterea eficienţei cheltuielilor – creşterea mai rapidă a veniturilor structurate pe tipuri de activităţi, comparativ cu cheltuielile: I vt > I cht. 2.

Datorită obiectului de activitate -

prestări de servicii publice portuare, ponderea cheltuielilor

financiare este redusă în totalul cheltuielilor efectuate, acestea provenind indeosebi din reduceri comerciale( facilităţi tarifare), dobânzi şi comisioane bancare. 3. Ponderea cheltuielilor extraordinare în totalul cheltuielilor efectuate, în anul 2004 a fost de 5,097 %, datorându-se unor riscuri economice inerente care s-au produs în cadrul companiei. În urma analizei economice efectuate, managerul companiei a impus prin decizie monitorizarea unor astfel de riscuri inerente, fapt ce a condus în anul 2005 reducerea ponderii acestor cheltuieli la 2,247 %. 4. Modificarea structurii veniturilor pe tipuri de activităţi a fost nesemnificativă, fapt ce nu a influenţat indicatorul de eficienţă a cheltuielilor totale.Reducerea indicatorului s-a datorat exclusiv creşterii eficienţei cheltuielilor de exploatare ale companiei.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate

6

7