Windows Xp - Manual De Utilizare

Windows XP Professional

1.

Interfaţa Windows XP Professional............................................................................................ 2 1.1. Explorarea sistemului de operare .......................................................................................... 3 1.2. Lucrul cu fişiere, directoare şi scurtături în fereastra de explorare........................................ 7 1.2.1. Meniul File ......................................................................................................................... 7 1.2.2. Meniul Edit ....................................................................................................................... 10 1.2.3. Meniul View ..................................................................................................................... 11 1.2.4. Meniul Favorites .............................................................................................................. 11 1.2.5. Meniul Tools .................................................................................................................... 11 1.2.6. Meniul Help...................................................................................................................... 11 1.3. Lansarea aplicaţiilor şi meniul Start ..................................................................................... 11 1.4. Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional ............................................. 13 2. Aplicaţii sub Windows XP Professional.................................................................................... 23 2.1. Notepad................................................................................................................................ 23 2.2. WordPad .............................................................................................................................. 25 2.3. Paint ..................................................................................................................................... 27 2.4. Alte aplicaţii .......................................................................................................................... 29 3. Gestionarea utilizatorilor........................................................................................................... 31 3.1. Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces ................................................................. 31 3.2. Partajarea directoarelor ....................................................................................................... 34 4. „Întreţinerea” sistemului............................................................................................................ 36 4.1. Gestionarea hard disk-urilor................................................................................................. 36 4.2. Curăţarea („cleanup”)........................................................................................................... 37 4.3. Defragmentarea hard disk-ului............................................................................................. 38 4.4. Backup/Restore ................................................................................................................... 40 5. Lucrul în reţea .......................................................................................................................... 42 5.1. Configurarea conexiunii la reţea .......................................................................................... 44 5.2. Lucrul în reţeaua locală........................................................................................................ 45 5.3. Periferice în reţea................................................................................................................. 46 5.4. Conectarea la Internet ......................................................................................................... 47 5.5. Internet Explorer .................................................................................................................. 48 5.6. Outlook Express................................................................................................................... 50 6. Anexe ....................................................................................................................................... 51 6.1. Date tehnice de instalare ..................................................................................................... 52 6.2. Monitorizarea performanţelor sistemului.............................................................................. 53 6.3. Diferenţe faţă de versiunile anterioare ................................................................................. 56 6.4. Servicii în Windows XP ........................................................................................................ 56 7. Bibliografie recomandată.......................................................................................................... 60

D. Windows XP Professional Noţiuni prezentate în acest capitol: • interfaţa sistemului de operare Windows XP Professional • aplicaţii care fac parte din sistemul de operare Windows XP Professional • întreţinerea sistemului de operare • utilizatori, conturi, grupuri, partajare de directoare • lucrul pe calculatorul conectat la o reţea locală • navigarea pe Internet, poşta electronică Scopul acestui capitol: • familiarizarea utilizatorului cu interfaţa sistemului de operare • explorarea sistemului de operare, manipularea fişierelor şi directoarelor • personalizarea mediului de lucru în Windows XP Professional • introducere în aplicaţiile care se instalează o dată cu sistemul de operare Windows XP Professional (Notepad, WordPad, Paint) şi în programele utilitare de întreţinere a sistemului (defragmentare, scan disk, cleanup, backup/restore) • introducere în lucrul în reţea • familiarizarea utilizatorului cu Internet Explorer, Outlook Express, configurarea conexiunii la Internet • pentru utilizatorii cu experienţă anterioară acestui curs, prezentarea diferenţelor între Windows XP Professional şi Windows 2000 Professional. 1. Interfaţa Windows XP Professional Windows XP reprezintă o combinaţie între caracteristicile cele mai performante ale versiunilor anterioare (multimedia şi Plug_and_play de la versiunile 98 şi Me (Millenium), robusteţea şi securitatea lucrului de la 2000) şi posibilităţi noi (tratate pe scurt în Capitolul 6.3., Diferenţe faţă de versiunile anterioare). Windows XP a apărut în două versiuni: • Windows XP Home Edition, destinat utilizatorilor individuali, de regulă pentru calculatoarele de la domiciliu, fără capabilităţi de lucru într-un mediu administrat (reţea), • Windows XP Professional, destinat lucrului de birou, în reţea, cu capabilităţi extinse (tehnologii de gestionare IntelliMirror, tehnologii de securitate a datelor preluate din Windows 2000, lucrul pe grupuri de utilizatori cu diferite privilegii, posibilitatea de încriptare a fişierelor, aplicaţii multiprocesor etc.). Interfaţa cu utilizatorul facilitează interacţiunea între utilizator şi sistemul de operare, respectiv programele care rulează şi aplicaţiile pornite sub acest sistem. Sistemul de operare Windows XP Professional se deschide cu un ecran specific, numit desktop (Figura D.1), masa de lucru virtuală care cuprinde uneltele cele mai uzuale, plasate la îndemâna utilizatorului. După cum în afară de suprafaţa mesei de lucru, un birou mai cuprinde şi o serie de sertare al căror conţinut nu este vizibil direct, fără a le deschide, şi interfaţa cu utilizatorul cuprinde mult mai multe unelte şi aplicaţii decât cele care se văd pe desktop. Acest capitol se ocupă cu prezentarea structurii logice a datelor pe calculator şi a modului în care, pornind de la desktop, se poate vizualiza şi apela orice fişier aflat oriunde în structura de directoare.

Figura D.1. Reîmprospătarea ferestrei desktop se face apăsând tasta funcţională F5. 1.1 Explorarea sistemului de operare Cel mai simplu mod de a vedea cum sunt structurate logic datele pe calculator este deschiderea directorului My Computer, printr-un dublu click cu butonul din stânga al mouseului. Ceea ce se obţine este o fereastră tipică pentru Windows (Figura D.2). Conţinutul acestei ferestre va urmări configuraţia hardware a calculatorului pe care se lucrează. Vor fi afişate toate drive-urile (echipamentele de stocare de date) instalate pe calculator, cu icoane şi denumiri specifice. Astfel, se observă că pe calculatorul luat ca exemplu în Figura D.2 sunt instalate două driveuri tip hard disk, C: şi D:, şi unul de dischetă (floppy), A:. Alte drive-uri care apar în fereastră dacă sunt instalate pe calculator: unitatea de citire CD, DVD, unitatea de citire bandă magnetică de 8mm sau 4mm (tape). Se observă de asemenea o informaţie despre hard disk-ul C:, şi anume cât de mare este spaţiul total disponibil pe disc şi cât din el este liber. Astfel de informaţii se pot obţine despre aproape orice entitate prin poziţionarea mouse-ului timp de câteva secunde pe ea, fără a se apăsa nici un buton. În partea din stânga a ferestrei apar icoane prin apăsarea cărora se lansează comenzi specifice. De exemplu, apăsarea pe View System Information produce apariţia unei tablete care dă informaţii despre calculator (tipul şi frecvenţa procesorului, memoria RAM), versiunea sistemului de operare şi indicativul utilizatorului care a instalat sistemul. Acelaşi lucru se obţine şi prin selectarea icoanei My Computer cu butonul din dreapta al mouse-ului.

Figura D.2. Pentru a vedea conţinutul unui drive se face dublu click pe icoana corespunzătoare din fereastra My Computer. Se va obţine astfel o listă de directoare şi fişiere organizate specific, cu nume intuitive. Unele dintre ele aparţin utilizatorului, altele sunt create de sistem sau de aplicaţiile instalate. Cele create de sistemul de operare au denumiri specifice. De exemplu: • Documents and Settings este un director în care se stochează informaţii referitoare la modul în care fiecare utilizator îşi particularizează mediul de lucru. • Program Files conţine subdirectoare cu instalările de programe care se fac în Windows, şi care vor alege implicit această cale, dacă utilizatorul nu va specifica alta. • Windows conţine fişierele care aparţin sistemului de operare. În acest subdirector este indicat ca utilizatorul să nu introducă alte fişiere şi nici să nu şteargă din cele existente înainte de a fi acumulat experienţă în lucrul sub Windows, inclusiv instalare de sistem. Orice modificare la întâmplare poate afecta major funcţionarea sistemului de operare. Întoarcerea la nivelul superior se face cu un click simplu al butonului din stânga al mouseului pe săgeata („Back”). Cu ajutorul ferestrei My Computer se poate parcurge întreaga structură logică de date de pe calculator, se pot deschide documente sau lansa în execuţie programe (prin dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe icoanele aferente), se pot afla informaţii despre fişiere şi directoare etc. Deschiderea ferestrei My Computer se poate face şi din alte locuri decât cel prezentat. Astfel, My Computer se poate deschide şi din fereastra de Start (Figura D.3), respectiv din orice fereastră de subdirector, unde va apărea ca scurtătură (Figura D.4).

Figura D.3.

Figura D.4. La fel de simplă şi în aceleaşi variante va fi şi apelarea ferestrei My Documents (Figura D.5).

Figura D.5. Această structură este destinată exclusiv fişierelor personale ale utilizatorului, fie că sunt cărţi în format electronic (.pdf, de exemplu), fişiere în formate audio şi video, imagini grafice sau alte documente. Calea în care se găsesc aceste subdirectoare în tabloul logic al datelor de pe calculator este: C:\Documents and Settings\Nume_utilizator\My Documents\... Prin apăsarea pe butonul indicat în Figura D.5 se va obţine o tabletă cu calea locaţiei curente, împreună cu structura arborescentă aferentă. Acelaşi lucru se întâmplă dacă se apasă tasta funcţională F4. Selectarea unei alte locaţii din tabletă va permite deschiderea rapidă a subdirectorului aferent, fără a se mai parcurge întreaga cale, pas cu pas. Un alt mod de a vedea datele care se găsesc pe disc este cu ajutorul ferestrei Windows Explorer. Această aplicaţie se lansează prin selectarea următoarei secvenţe (Figura D.6): Start->All Programs->Accesories->Windows_Explorer

Figura D.6. Se obţine o fereastră (Figura D.7) diferită de cele de mai sus prin aceea că prezintă şi structura arborescentă de dispunere logică a datelor pe disc.

Figura D.7. 1.2 Lucrul cu fişiere, directoare şi scurtături în fereastra de explorare În partea de sus a ferestrei Windows Explorer, ca şi la My Computer şi My Documents, se găseşte lista utilităţilor specifice Windows, în care opţiunile şi comenzile sunt grupate în funcţie de scop. Opţiunile pot diferi între ele de la un utilitar de explorare la altul. Cel mai complex este Windows Explorer. 1.2.1

Meniul File

Meniul File conţine comenzi referitoare la fişiere (files) şi directoare (folders): crearea de directoare (New->Folder) şi scurtături (New->Shortcut), redenumiri (Rename), ştergeri (Delete), informaţii despre entitatea selectată (Properties), închiderea ferestrei (Close). Închiderea oricărei ferestre în Windows XP, de orice tip, se poate face cu Alt+F4. Comenzile şi opţiunile din meniul File sunt active (scrise cu negru) sau inactive (scrise cu gri) după cum se aplică sau nu entităţilor selectate în momentul respectiv. Dacă în listă există o entitate selectată (director sau fişier), meniul File este mult mai bogat şi include şi alte acţiuni care se pot face asupra respectivei selecţii: deschidere sau lansare (Open), partajare (Sharing), arhivare (Add To...), expediere la o destinaţie specificată (Send To...), căutarea unei entităţi (Search, dacă elementul selectat este un director) etc. Majoritatea comenzilor din File funcţionează şi în afara utilitarelor de explorare, pe desktop, prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului pe o entitate selectată. Lucrul cu comenzile meniului File: crearea unui director: o File->New->Folder o sistemul creează un director nou, , şi aşteaptă ca utilizatorul să introducă numele dorit. • ştergerea unui director sau fişier o se selectează entitatea care se va şterge. Pentru ştergeri multiple se folosesc tastele Ctrl şi Shift. Modul de lucru este următorul: se selectează cu mouse-ul primul fişier care trebuie şters, apoi se apasă tasta Ctrl şi se ţine apăsată până când se selectează şi celelalte fişiere, într-o ordine aleatoare, nu neapărat consecutive în listă. Se eliberează tasta în momentul în care selecţia se consideră încheiată. Cu tasta Shift se lucrează în acelaşi mod, doar că se specifică numai primul şi ultimul fişier, sistemul selectând şi evidenţiind automat toate fişierele care se găsesc între acestea. o File->Delete o Apare un mesaj din partea sistemului (Figura D.8). Acest mesaj face referire la directorul special Recycle Bin (conteiner de materiale refolosibile, se mai •

regăseşte şi sub denumirea de Trash Can sau Dumpster, în traducere „coş de gunoi”), aflat obligatoriu pe desktop, de obicei în dreapta-jos, în care se stochează fişierele care s-au şters din calea originală. Răspunsul la întrebarea din mesaj va fi afirmativ (Yes) dacă fişierele trebui şterse şi negativ (No) dacă utilizatorul s-a răzgândit între timp. Fişierele din Recycle Bin nu sunt încă şterse efectiv de pe disc. Spaţiul va fi eliberat fizic numai în momentul în care se va da comanda „Empty Recycle Bin” (goleşte...), fie prin selectarea icoanei cu butonul dreapta al mouse-ului, fie prin deschiderea cu dublu click pe icoană şi comanda File->Empty Recycle Bin.

Figura D.8. fişierele selectate se pot şterge fizic de pe disc, fără a se mai stoca temporar în Recycle Bin cu următoarea combinaţie de taste: Shift+Delete. Această variantă trebuie folosită cu atenţie, pentru că datele astfel şterse nu se mai pot restaura. o fişierele şi scurtăturile de pe desktop sau din zona de lansare rapidă de pe taskbar se pot şterge cu ajutorul comenzilor meniului care apare prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului. crearea unei scurtături şi plasarea ei pe desktop şi pe taskbar (zona de lansare rapidă) o se selectează o entitate (fişier, director) o File->Create Shortcut sau buton dreapta mouse şi Create Shortcut. Se observă că meniul de comenzi care se deschide la apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului este identic cu cel de sub File. o rezultă un fişier cu numele Shortcut to... în aceeaşi locaţie. o acest fişier va putea fi mutat cu ajutorul tehnicii drag & drop pe desktop sau taskbar. Cum se procedează: se „agaţă” entitatea prin apăsarea butonului din stânga al mouse-ului, şi cu butonul apăsat se mută cursorul în zona dorită (desktop, zona de lansare rapida de pe taskbar), după care se eliberează butonul. Comanda echivalentă din meniu este: File (sau buton dreapta mouse) ->Send To->Desktop. (Dacă se doreşte ca fişierul să se copieze, nu să se mute, simultan cu deplasarea cursorului se ţine apăsată tasta Ctrl.) Desktop-ul va ajunge astfel să se umple de scurtături, fişiere şi directoare. Acestea se pot aranja într-un mod intuitiv pentru utilizator tot cu ajutorul tehnicii „drag & drop”. Apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului într-o zonă pe desktop unde nu există nici o entitate oferă un meniu de comenzi care permite alinierea icoanelor, respectiv aranjarea lor după anumite criterii (nume, mărime, tip, data ultimei modificări etc.) De asemenea, în acest meniu există opţiunea Undo Move (Ctrl+Z), cu ajutorul căreia se anulează ultima acţiune. redenumirea unui fişier sau director o se selectează fişierul/directorul o File (sau buton dreapta mouse)->Rename. Numele se evidenţiază (highlight) şi la sfârşitul textului apare cursorul, semn că se permite editarea. Utilizatorul poate să modifice numele fişierului. Validarea se face prin apăsarea tastei Enter/Return. o editarea numelui fişierului sau directorului de poate face şi prin două selecţii cu butonul din stânga al mouse-ului, nu atât de rapide ca în cazul dublu click. o

•

•

o altă variantă de editare este selectarea fişierului şi apăsarea tastei funcţionale F2. aflarea de informaţii despre entitatea selectată o se selectează fişierul/directorul o File (sau buton dreapta mouse)->Properties o se afişează o tabletă cu informaţii diverse despre fişierul/directorul selectat. Dacă se doreşte aflarea de informaţii despre un drive, se procedează în acelaşi mod. Properties aplicat drive-ului C: va aduce tableta din Figura D.9. căutarea unui fişier o File ->Search o apare tableta din Figura D.10. S-a introdus numele fişierului căutat, locul în care se caută, iar sistemul a returnat toate entităţile care au în denumire şirul de caractere specificat. Căutarea se poate face cu ajutorul agentului Search Companion (în engleză, însoţitor în căutare), care este reprezentat sub forma unei figurine animate care poate fi selectată din mai multe variante. Agentul oferă posibilitatea definirii criteriilor de căutare complexe. o un alt mod de a lansa căutarea este apăsarea tastei funcţionale F3 cu o fereastră de explorare deschisă şi activă pe ecran. Fereastra activă este cea în care s-a dat click cu mouse-ul ultima dată. Pe ecran pot fi deschise mai multe ferestre în acelaşi timp, dar numai una este activă. o

•

•

Figura D.9.

Figura D.10. 1.2.2

Meniul Edit

Meniul Edit conţine următoarele comenzi (grupate pe tipuri de acţiune): Undo (Ctrl+Z) (anulează ultima comandă), Cut (Ctrl+X) (şterge entităţile selectate din locaţia originală şi le reţine în clipboard), Copy (Ctrl+C) (copiază entităţile selectate din locaţia originală în clipboard), Paste (Ctrl+V) (copiază entităţile aflate în clipboard în locaţia curentă), Paste Shortcut (creează în locaţia curentă o scurtătură pentru datele aflate în clipboard), Copy To Folder (copiază entităţile selectate într-o locaţie specificată), Move To Folder (mută entităţile selectate într-o locaţie specificată), Select All (selectează toate entităţile din directorul curent) şi Invert Sellection (inversează selecţia entităţilor în directorul curent). Dacă se doreşte o selecţie multiplă, care să nu conţină toate fişierele dintr-un director, se procedează în felul următor: • dacă fişierele care trebuie selectate sunt consecutive, se selectează primul şi apoi cu tasta Shift apăsată se selectează ultimul. Windows va evidenţia toate fişierele aflate între cele selectate. • dacă fişierele care trebuie selectate nu sunt consecutive, se selectează primul, se apasă tasta Ctrl şi se ţine apăsată până când se selectează toate celelalte. Windows evidenţiază pe rând fişierele selectate. Grupul de fişiere selectate se poate muta sau copia folosind combinaţii de taste sau tehnica drag & drop sau se poate şterge. În toate situaţiile, operaţia care se face este mai productivă decât selectarea şi operarea fiecărui fişier în parte. Observaţii: • clipboard-ul este un fişier special, respectiv o porţiune a memoriei (buffer, în memoria RAM) în care se stochează temporar date care urmează să fie copiate în altă locaţie. În sistemele de operare de tip Windows şi Apple Macintosh, este posibilă copierea de date între aplicaţii. • combinaţiile rapide de taste Ctrl+X, Ctrl+C şi Ctrl+V sunt specifice şi altor aplicaţii şi sisteme de operare şi au peste tot aceeaşi utilizare.

1.2.3

Meniul View

Meniul View se referă la modul de vizualizare a datelor în ferestrele My Computer, My Documents, Windows Explorer şi cuprinde următoarele comenzi şi submeniuri, grupate după tipul acţiunii: • Toolbars, cu opţiuni de configurare a barei de comenzi rapide (instrumente), populată cu butoane reprezentând scurtături spre comenzile uzuale şi informaţii despre calea curentă în ferestrele de explorare. Sistemul afişează în fereastră un set de instrumente implicite. Prin încercări succesive de setări diferite, utilizatorul îşi va alege configuraţia cea mai potrivită. • Status Bar, în partea de jos a ferestrei (Figura D.7), cu informaţii generale de stare. • Explorer Bar, determină apariţia sau lipsa unor date în fereastră. De exemplu, opţiunea Folders dezactivată face să dispară structura arborescentă din Windows Explorer, fereastra acestuia devenind astfel asemănătoare cu My Computer. La fel, prin încercări succesive, utilizatorul se va familiariza cu posibilităţile oferite de sistem şi le va folosi pe cele care sunt cele mai potrivite aplicaţiilor sale. • Setul Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details reprezintă cele cinci moduri posibile de a vizualiza componentele directorului curent, de la cel mai „ne-economic” ca spaţiu şi lipsit de informaţii (Thumbnails), dar care poate înlocui icoana, în cazul unor fişiere grafice, cu vederea micşorată a conţinutului fişierului, uşurând astfel identificarea, până la cel mai detaliat (Details), în care sistemul oferă informaţii complete despre fişiere (mărime, tip, data şi ora ultimei modificări). • Arrange Icons By... (aranjarea icoanelor componentelor directorului curent după...) nume, mărime, tip şi data ultimei modificări, grupare, aliniere etc. • Choose Details..., în care se aleg datele despre fişiere care se vor prezenta la comanda Details. • Customize This Folder..., deschide o fereastră de dialog care permite personalizarea fişierului selectat (schimbarea icoanei), partajarea acestuia etc. Pentru schimbarea icoanei se pot utiliza imagini preferate sau definite de utilizator, dar şi icoane predefinite în sistem, aflate în fişierul „C:\WINDOWS\system32\SHELL32.dll”. • Go To..., deschide o tabletă de comenzi de schimbare rapidă a locaţiei. • Refresh, reactualizează conţinutul directorului curent. 1.2.4

Meniul Favorites

Acest meniu oferă posibilitatea ca utilizatorul să alcătuiască şi să gestioneze o listă de locaţii favorite sau mai des folosite pentru a avea astfel un acces mai rapid la ele. 1.2.5

Meniul Tools

Acest meniu cuprinde unelte de mapare a resurselor disponibile în reţea (de exemplu CDROM-ul altui calculator conectat la aceeaşi reţea, care va apărea ca un drive propriu, cu un nume la alegere) (Map Network Drive... şi Disconnect Network Drive...) şi de personalizare a prezentării casetelor şi zonelor în fereastra My Computer, My Documents sau Windows Explorer (Folder Options..., tabletă cu mai multe file în care se pot face setări multiple, inclusiv modul în care se face partajarea directoarelor şi fişierelor, care va fi tratat mai pe larg în capitolul aferent). 1.2.6 Meniul Help Accesează centrul de ajutor Windows XP (Help and Support Center). Fereastra poate oferi ajutor în mai multe moduri, informaţia fiind grupată după mai multe criterii: pe subiecte, pe sarcini de îndeplinit etc. Există şi un index în care căutarea se face după cuvinte cheie. De asemenea, se pot salva pagini sau locaţii de ajutor care se estimează că vor fi utilizate mai des. 1.3 Lansarea aplicaţiilor şi meniul Start Butonul Start deschide o fereastră de comenzi şi scurtături pentru lansarea de programe sau deschiderea de directoare uzuale prin care se poate realiza aproape orice acţiune pe calculator (execuţie de programe, deschiderea documentelor, personalizarea şi adaptarea sistemului, accesul la ajutorul oferit de sistem, căutare de fişiere etc.). Unele componente ale

meniului au săgeţi orientate spre dreapta, ceea ce înseamnă că sunt posibile selectări de subdomenii (liste suplimentare). În momentul în care mouse-ul este poziţionat pe o astfel de săgeată, subdomeniul se deschide automat. Fereastra care se deschide la apăsarea butonului Start este cea din Figura D.3. Se observă că este împărţită în mai multe secţiuni: • în stânga: o listă împărţită în două secţiuni. De sus în jos, în această listă se regăsesc: o aplicaţii uzuale: cuprinde scurtături spre programele lansate mai des. Adăugarea de scurtături în această zonă se face prin aplicarea tehnicii de drag & drop icoanei aplicaţiei respective peste butonul Start. Ştergerea se face prin selecţie cu butonul din dreapta al mouse-ului, cu opţiunea Remove from This List. o aplicaţiile lansate cel mai recent: dacă se doreşte ca o scurtătură să rămână în această zonă, se selectează scurtătura cu butonul din dreapta al mouseului şi din lista de opţiuni care apare se selectează Pin to Start Menu. Remove from This List îndepărtează scurtătura de pe listă, indiferent cât de recent a fost utilizată. • în dreapta: o listă împărţită în trei secţiuni. De sus în jos, în această listă se regăsesc: o scurtături spre locaţiile uzuale: în plus faţă de cele deja cunoscute apare opţiunea My Recent Documents care cuprinde scurtături spre documentele (fişiere text, grafică etc.) cel mai recent editate. o aplicaţii de personalizare şi gestiune a resurselor sistemului de operare: fac obiectul unor subcapitole ulterioare. o scurtături spre resursa de ajutor a sistemului (Help And Support), căutare pe toate drive-urile (Search) şi Run, o aplicaţie care deschide directoare, documente, locaţii pe World Wide Web sau pe reţeaua locală, respectiv lansează aplicaţii specificate în linia de comandă (Figura D.11). Opţiunile posibile sunt: OK (lansează aplicaţia cerută), Cancel (anulează comanda), Browse (deschide o ferastră de explorare a sistemului de fişiere).

Figura D.11. •

în partea de jos, All Programs: de aici se poate lansa orice aplicaţie instalată pe calculator (Figura D.6). Se observă că programul Windows Explorer se află în subdomeniul Accesories. Lista este structurată arborescent şi conţine subdomenii formate din aplicaţii grupate funcţional. Adăugarea de aplicaţii şi subdomenii în aceste liste se face automat, pe măsura instalării programelor pe calculator. Modificarea acestor dispuneri şi personalizarea aplicaţiei All Programs se face astfel: o se selectează Start cu butonul din dreapta al mouse-ului. o se alege Open, respectiv Open All Users, dacă se doreşte o reorganizare care să afecteze toţi utilizatorii definiţi pe calculator şi nu numai pe cel curent. o se deschide o fereastră de explorare în care se găseşte directorul Programs, care conţine organizarea pe subdomenii a listelor din All Programs şi o serie de scurtături care apar în fereastra Start. o utilizatorul poate să rearanjeze componentele directorului Programs şi ale tuturor subdirectoarelor acestuia. o entităţile din listele All_Programs se pot edita şi prin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului, care deschide o tabletă cu aproximativ aceleaşi opţiuni.

•

cel mai jos se află opţiunile de log off şi închidere a sistemului de operare, prezentate într-un capitol anterior (Secţiunea B: Descrierea calculatorului). Cel mai simplu mod de lansare a unei aplicaţii sau de deschidere a unui fişier sau director este dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe icoana respectivă sau pe nume, dacă selecţia se face dintr-o fereastră de explorare. De asemenea, prin selectarea entităţii respective cu butonul dreapta al mouse-ului apare o listă de opţiuni care începe cu Open, care prin selectare produce deschiderea documentului sau directorului sau lansarea programului. Un set mai extins de opţiuni apare dacă o dată cu selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului se apasă tasta Shift. Se poate astfel decide, de exemplu, deschiderea unui document cu un alt editor de texte decât cel implicit, în care a fost creat (opţiunea Open with...). Se observă că opţiunile apărute prin selecţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, atât lista normală cât şi cea extinsă, sunt asemănătoare cu opţiunile meniului File din ferestrele de explorare.

1.4 Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional Au fost descrise până acum moduri de personalizare a organizării datelor pentru a face interfaţa mai ergonomică din punct de vedere al utilizării, dar şi aspectul desktop-ului poate fi modificat. Pentru aceasta se va deschide fereastra Control Panel din meniul Start (Figura D.12).

Figura D.12. Spre deosebire de versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows, XP prezintă un Control Panel în care applet-urile (aplicaţii care nu se lansează independent, ci numai din interiorul altor aplicaţii) sunt grupate pe categorii de utilizare. Dacă se doreşte un Control Panel care să semene cu cel din versiunile anterioare de Windows, se poate selecta opţiunea Switch to Classic View, şi fereastra va arăta ca în Figura D.13.

Figura D.13. Categoria care se ocupă cu aspectul desktop-ului este Appearance and Themes (Figura D.14).

Figura D.14. De aici există două posibilităţi de lucru: selectarea unei sarcini (task) sau selectarea unei icoane (în modul clasic). Toate cele patru sarcini (schimbarea temei generale, a fundalului (background), a screen saver-ului (program care se lansează în mod automat pe ecran, după un anumit timp în care nu s-a lucrat, o aplicaţie grafică, statică sau dinamică, prin care se economisesc resursele tubului monitorului) şi a rezoluţiei ecranului se regăsesc în tableta deschisă prin selectarea icoanei Display (Figura D.14).

Figura D.14. Această tabletă este asemănătoare cu un repertoar, în care sarcinile sunt grupate sub titlul entităţii asupra căreia acţionează. Tema generală este pentru Windows XP un set de configurări care particularizează global mediul de lucru. Toate exemplele de până acum au folosit o temă Windows XP modificată, în care în fundalul desktop-ului nu este acoperit cu o imagine grafică oarecare, ci este monocrom, pentru uşurarea observării icoanelor scurtăturilor. După cum se observă, mai există şi alte variante, unii utilizatori ar putea prefera tema clasică, specifică versiunilor anterioare de Windows (Figura D.15).

Figura D.15. Următoarea „pagină” din „repertoarul” Display se ocupă de desktop (Figura D.16). Din listă se selectează imaginea de fundal pentru desktop. În figură este prezentat fundalul implicit al sistemului Windows XP.

Figura D.16. Următoarea filă a tabletei Display se referă la screen saver (Figura D.17). Există şi aici o serie întreagă de posibilităţi, alegerea făcându-se ca şi în cazul fundalului, după preferinţele utilizatorului.

Figura D.17. Aspectul ferestrelor, culoarea lor şi mărimea font-urilor (corpului de literă) pe desktop se configurează din pagina Appearance a ferestrei Display (Figura D.18). Varianta la Window XP Style este Windows Classic Style, care va produce aspectul clasic de Windows prezentat anterior în Figura D.15.

Figura D.18. Ultima filă a repertoarului (Settings) (Figura D.19) se referă la configurări mai avansate ale ecranului, rezoluţia şi adâncimea de culoare, definite ca noţiuni în capitolul precedent. În funcţie de ceea ce se lucrează pe calculator, utilizatorul va decide cantitatea şi calitatea detaliului de are nevoie pe ecran şi va configura aceşti parametri în consecinţă. Cu ajutorul butonului Troubleshoot… se poate obţine ajutor dacă variantele alese nu funcţionează. Butonul Advanced va introduce utilizatorul într-o nouă tabletă, care permite configurarea monitorului şi a plăcii video.

Figura D.19. Tableta de configurare a taskbar-ului şi a meniului Start (Figura D.20) apare prin selectarea opţiunii Taskbar and Start Menu în fereastra Appearance and Themes prezentată în Figura D.14. Aceeaşi fereastră se deschide şi prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe Start şi selectarea opţiunii Properties.

Figura D.20. Cu ajutorul butonului Customize se deschide o nouă fereastră cu ajutorul căreia poate fi personalizată zona de pe taskbar de lângă ceas (în partea din dreapta jos a desktop-ului, zona în care sistemul informează utilizatorul despre aplicaţiile rezidente). De asemenea, personalizarea taskbar-ului se poate face şi prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o zonă pe taskbar unde nu sunt butoane de aplicaţii lansate şi selectarea opţiunii Toolbars din lista care apare. Se observă că se deschide o nouă listă cu acţiuni posibile, care se bifează sau nu după cum se doreşte sau nu apariţia datelor respective. În fila a doua a tabletei (Figura D.21) se oferă posibilitatea de configurare a meniului Start.

Figura D.21. Se observă că sistemul oferă două posibilităţi: meniul cu aspect nou şi cel cu aspect clasic. Pentru amândouă variantele se pot configura numărul scurtăturilor afişate, modul de afişare, legături la alte aplicaţii etc., prin selectarea opţiunii Customize. Ultima opţiune de configurare din fereastra Appearance and Themes (Figura D.14) este Folder Options (Figura D.22).

Figura D.22. Aceasta oferă posibilităţi pentru configurarea: • modului în care se afişează rezultatele explorării directoarelor şi sudirectoarelor, • tipurilor de fişiere şi aplicaţiilor cu care acestea se deschid, • aspectului general al ferestrelor de explorare, • tipului de partajare etc. Această tabletă de configurare se apelează şi din ferestrele de explorare a sistemului de operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer) din meniul Tools.

Tot la aspectul datelor pe desktop se referă şi grupul de opţiuni de configurare Date, Time, Language and Regional Options din Control Panel, cu posibilităţile prezentate în Figura D.23. Aici se decide modul în care vor fi reprezentate datele calendaristice şi numerele, precum şi caracterele speciale specifice fiecărei ţări.

Figura D.23. Data calendaristică şi ora se pot modifica prin selectarea opţiunii Change the Date and Time, care va conduce la apariţia tabletei din Figura D.24, în care utilizatorul va stabili data şi ora sistemului. Pagina Time Zone va permite selectarea diferenţei de fus orar faţă de GMT cu ajutorul unui meniu care permite selectarea oraşului în care se află calculatorul. Sincronizarea cu Internet-ul se face automat de către server-ul de domeniu în cazul în care calculatorul este membru al unei reţele.

Figura D.24. Prin selectarea icoanei Regional and Language Options (Figura D.23), utilizatorul poate să configureze modul de reprezentare a numerelor, virgulei zecimale, valutei, datei calendaristice etc. (Figura D.25).

Figura D.25. Selectarea butonului Details de pe pagina următoare, Languages, va deschide o tabletă în care utilizatorul va putea să specifice particularităţile de limbă pe care le doreşte (Figura D.26). De exemplu, adăugarea serviciului pentru limba română va permite editarea de texte cu caractere diacritice, folosind tastatura românească.

Figura D.26. Parcurgerea secvenţei de selecţie Key Settings (setare taste)->Change Key Sequence (schimbarea secvenţei de taste) va permite configurarea grupului de taste cu care să se facă trecerea de la dispunerea tastelor specifică limbii engleze la cea specifică limbii române şi invers (de exemplu, Ctrl+Shift, Alt+Shift). Această trecere se va putea face oricând este nevoie, în timpul lucrului, prin apăsarea tastelor respective. În zona din dreapta a taskbar-ului va apărea un mic indicativ al limbii curente (EN pentru engleză, RO pentru română). În afară de aspectul general al desktop-ului şi ferestrelor de lucru şi al datelor, applet-ul Control Panel (Figura D.12) oferă şi alte posibilităţi: • instalare şi dezinstalare de software: Add or Remove Programs este o fereastră de gestiune a aplicaţiilor, cu posibilităţi de dezinstalare a aplicaţiilor care au fost instalate

• •

•

de către utilizator, respectiv de instalări de programe noi de pe CD, floppy sau World Wide Web. Se pot instala şi dezinstala şi componente ale sistemului de operare, alese în funcţie de specificul activităţii utilizatorului respectiv. gestionarea resurselor hardware, Printers and Other Hardware. Se pot adăuga, respectiv dezinstala diferite componente hardware, se poate configura modul de lucru cu tastatura şi mouse-ul etc. Sounds, Speech and Audio Devices configurează ce sunete emite calculatorul la anumite evenimente specifice (de exemplu, avertizarea că s-a primit un mesaj nou în căsuţa de poştă electronică) şi când, modul în care le emite şi elementele hardware şi software legate de sunet. Accesibility Options permite configurarea interfeţei pentru uşurarea lucrului, de exemplu contrastul textului şi imaginilor pe ecran.

Celelalte grupe de opţiuni de configurare (cele referitoare la Internet, reţea, utilizatori şi întreţinerea sistemului de operare) vor fi tratate în capitolele care urmează.

2. Aplicaţii sub Windows XP Professional Pachetul Windows XP Professional este însoţit de o serie de aplicaţii menite să permită utilizatorului efectuarea unor operaţii de bază, cum ar fi editarea primară de texte (Notepad, WordPad) şi imagini (Paint), explorarea Internet-ului (Internet Explorer), poşta electronică (Outlook Express) şi altele. Internet Explorer şi Outlook Express vor fi prezentate în capitolul referitor la conexiunea la Internet. 2.1 Notepad Notepad (Figura D.27) este cel mai simplu editor de texte, cu foarte puţine capabilităţi de formatare, fără posibilitatea de a insera în text date de alt tip. Se utilizează pentru editarea şi vizualizarea textelor tip ASCII. Formatul de fişier recunoscut este .txt. Se lansează prin parcurgerea secvenţei: Start->All Programs->Accesories->Notepad Alte moduri de lansare: • prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop, • prin lansarea din Start->Run cu comanda notepad, • prin deschiderea cu dublu click a unui fişier cu extensia .txt.

Figura D.27. Meniurile de comenzi: • File cuprinde comenzile de lucru cu fişierele, cu tastele rapide aferente: crearea unui fişier nou (New, Ctrl+N), deschiderea unui fişier existent (Open, Ctrl+O, deschide fişiere tip .txt), salvarea cu numele implicit (Save, Ctrl+S, extensia fiind întotdeauna .txt), salvarea cu un nume specificat (Save As...), formatarea paginii (Page Setup, ca format, de exemplu A4, ca orientare, vertical sau orizontal, setarea antetului şi subsolului paginii etc.), specificarea opţiunilor de tipărire la imprimantă a fişierului (Print, Ctrl+P, alegerea imprimantei dintre cele instalate, numărul de pagini ce urmează a fi tipărite, formatul paginii tipărite etc.) şi închiderea aplicaţiei (Exit). • Edit cuprinde comenzi necesare lucrului în interiorul fişierului: o Undo (Ctrl+Z), anulează efectele comenzii precedente. o Cut (Ctrl+X), decupează textul selectat cu mouse-ul din locaţia curentă şi îl copiază în clipboard. Selecţia se face în modul următor: se poziţionează cursorul la începutul zonei dorite, se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi cu el apăsat se deplasează cursorul astfel încât să fie evidenţiată (highlight) toată zona care se doreşte a fi selectată. o Copy (Ctrl+C), copiază textul selectat în clipboard, fără a-l şterge din locaţia originală. o Paste (Ctrl+V), copiază textul din clipboard în locaţia curentă, la poziţia cursorului.

Find (Ctrl+F) este o unealtă de căutare în fişierul curent. Se deschide o fereastră în care utilizatorul poate să introducă textul căutat, după care editorul va evidenţia pe rând toate apariţiile şirului de caractere specificat. o Fiind Next (F3) funcţionează aproape identic cu Find. Editorul memorează cheia ultimei căutări, efectuată fie cu Find, fie cu Find Next, iar la apăsarea tastei funcţionale F3, căutarea se va face din nou, fără ca fereastra de definire a şirului de căutat să mai apară pe ecran. o Replace (Ctrl+H), înlocuieşte un şir de caractere specificat cu altul, tot specificat. Înlocuirea se poate face pas cu pas, cu confirmare din partea utilizatorului la fiecare apariţie, sau automat. o Go To (Ctrl+G), deplasează cursorul la linia specificată. o Select All (Ctrl+A), selectează tot textul din fişierul curent. o Time/Date (F5), introduce un şir de caractere care reprezintă data şi ora sistemului în poziţia cursorului. • Format este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din fişier care cuprinde următoarele opţiuni: o Word Wrap. Dacă această opţiune este selectată (se mai spune că este pornită, activă, On, respectiv bifată), editorul formatează textul astfel încât să încapă pe lăţimea ferestrei curente. Dacă nu, textul ocupă rânduri de lungime variabilă, determinată de sfârşitul de paragraf marcat la editare prin apăsarea tastei Enter. Această reorganizare are ca scop mai buna vizibilitate pe ecran, textul nu se formatează fizic, ci doar cosmetic. o Font se referă la caracteristicile setului de caractere (corp de literă) utilizat. Se deschide o tabletă din care utilizatorul poate selecta design-ul setului de caractere (font), stilul (normal, cursiv, aldin, aldin cursiv) şi mărimea caracterelor. Tableta mai cuprinde o fereastră de vizualizare a setărilor alese şi o listă de seturi standard, particularizate pe zone, din care în mod normal, pentru editări curente, se alege varianta Western sau Central European (caracterele alfabetului latin, cu sau fără diacritice). De menţionat că font-ul ales se va aplica întregului text din fişier, nu numai celui selectat. În Notepad nu se pot defini secţiuni de text cu caracteristici diferite. • meniul View conţine o singură opţiune, Status Bar, prin selectarea căreia se obţin numărul liniei curente şi cel al coloanei curente în care se află poziţionat cursorul. Această opţiune este activă numai în varianta în care Word Wrap este inactiv, pentru că numai în această variantă au sens noţiunile de linie şi coloană. • meniul Help, cu următoarele opţiuni: o Help Topics, care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei, structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie (Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search). o About Notepad, oferă informaţii despre versiunea de Notepad instalată. o

În spaţiul de lucru Notepad, cu sau fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de comenzi contextuală în care se regăsesc sumar comenzi din meniul Edit. In plus, există opţiunile Open/Close IME (optează între un editor personalizat pentru caractere speciale (Input Method Editor, IME) şi altul) şi Reconversion (inactivă în mod normal, care reconverteşte datele dintr-un IME în altul). Aceste opţiuni nu sunt utile atâta timp cât există posibilitatea configurării caracteristicilor zonale şi de limbă în Control Panel.

2.2 WordPad WordPad (Figura D.28) este un editor de texte mai performant, care oferă capabilităţi de formatare a textului, de inserare de entităţi în text (imagini, grafice etc.). Recunoaşte la deschidere formate de tip .txt, .rtf (Rich Text Format), .doc (Document, generat de Microsoft Word), .wri (generat de Microsoft Write, editor intern în versiunile mai vechi de Windows, care în Windows XP este similar cu WordPad-ul). Salvează datele în format .txt şi .rtf. Se lansează prin parcurgerea secvenţei: Start->All Programs->Accesories->WordPad Alte moduri de lansare: • prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop, • prin lansarea din Start->Run cu comanda write, • prin lansarea din Start ->Run cu comanda wordpad, • prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu WordPad, dacă în sistem nu a fost instalat Microsoft Word. • prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul din tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open with... şi, din lista rezultată, a editorului WordPad, în cazul în care în sistem este instalat Microsoft Word, dar nu se doreşte lucrul cu el. Meniurile de comenzi sunt în linii mari aceleaşi şi cu aceleaşi posibilităţi ca în Notepad, la care se adaugă mai multe facilităţi de formatare a textului, vizualizare şi inserare de date din alte aplicaţii, care vor fi descrise în continuare. În plus, în spaţiul de lucru, cu sau fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de comenzi contextuală în care se regăsesc sumar comenzi din meniurile Edit şi Format. Se observă apariţia între meniuri şi spaţiul de lucru propriu-zis a unor butoane, care sunt de fapt scurtături spre comenzile cele mai uzuale din meniuri. Acest spaţiu se numeşte „bară de instrumente rapide” sau „bară de comenzi rapide”. Este de reţinut faptul că prin menţinerea cursorului asupra unei icoane din zona comenzilor rapide, fără apăsarea nici unui buton al mouse-ului, sistemul va deschide o mică fereastră în care va informa utilizatorul despre funcţiunea pe care o îndeplineşte scurtătura respectivă. Icoanele comenzilor rapide reprezintă în general acelaşi lucru în toate aplicaţiile de sub Windows, exemplul clasic fiind imaginea dischetei, care întotdeauna înseamnă salvarea datelor (File/Save). Descrierea meniurilor: File cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad, cu diferenţa că se pot deschide şi salva şi alte formate de date decât .txt, după cum s-a amintit mai sus. În plus, meniul mai oferă următoarele opţiuni: o Print Preview, cu ajutorul căruia se poate verifica aspectul unei pagini înaintea tipăririi. o lista ultimelor fişiere salvate, utilă dacă utilizatorul are nevoie să le regăsească rapid, fără a explora structura de directoare. o Send, oferă posibilitatea ca textul respectiv să fie trimis cu poşta electronică, prin deschiderea unei ferestre de tip Outlook Express. •

Figura D.28. Edit cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad (mai puţin Time/Date, care se află în meniul Insert, şi Go To, care nu există în WordPad), la care se adaugă: o Paste Special..., cu ajutorul căreia se pot aduce în document, în poziţia cursorului, orice tip de date preluate în clipboard din alte aplicaţii deschise simultan, cum ar fi: imagini .bmp (bitmap), alte texte în format .rtf, cu sau fără legătură (link) cu locaţia originală, cu sau fără icoană de identificare a tipului. o Clear, are acelaşi efect cu apăsarea tastei Delete (ştergere permanentă), şterge de pe ecran textul selectat fără a-l reţine în clipboard. o Links..., se obţine o listă a legăturilor. o Object Properties (Alt+Enter), returnează o casetă cu informaţii despre un obiect selectat (imagine, link etc.), care poate să fie adus cu Paste Special sau inserat. o Bitmap Image Object, care poate fi deschis într-o fereastră Paint separată (Open) sau înglobată în WordPad (Edit), dacă entitatea selectată este o imagine. Dacă s-a selectat un link al unui alt fişier, apare opţiunea Package Object, cu următoarele posibilităţi: Activate Contents (deschidere separată a fişierului sursă) şi Edit Package (editare a pachetului, din care pot face parte mai multe link-uri de tipuri diferite). Când în fişier nu există obiecte inserate (de alt tip decât text) opţiunea apare în meniu cu numele de Object şi este inactivă. • View configurează aspectul editorului WordPad prin posibilitatea aducerii pe ecran a unor bare de comenzi rapide (sau de instrumente rapide) care apar sub formă de butoane imediat sub meniul de utilităţi. Aceste comenzi rapide pot fi activate sau dezactivate în funcţie de obişnuinţele de lucru ale utilizatorului. Toolbar cuprinde comenzi curente de lucru, Format Bar cuprinde scurtături spre opţiunile de formatare a textului, Ruler afişează rigla orizontală gradată pentru orientare, Status_Bar afişează în partea de jos a ferestrei WordPad bara de stare. Submeniul Options... formatează modul de afişare a textului în fereastră ca şi la Notepad. • Insert, oferă posibilităţi de inserare de date externe în text: o Date and Time, inserează data şi ora sistemului în poziţia curentă a cursorului. Spre deosebire de opţiunea similară din Notepad, aici datele pot fi formatate conform setărilor specifice de zonă şi ţară din Control Panel. o Insert Object, oferă o listă largă de tipuri de obiecte care pot fi inserate (diagrame Excel, grafice, imagini tip bitmap, documente în formate diverse, prezentări tip PowerPoint etc.) create pe loc sau aduse din alte fişiere, cu posibilitatea de a le prezenta ca link-uri însoţite sau nu de icoane specifice. •

•

Format este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din fişier şi cuprinde următoarele opţiuni: o Font, cu aceleaşi opţiuni ca şi la Notepad. În plus se pot defini culori diferite pentru diferite porţiuni de text. În WordPad se pot defini porţiuni de text cu caracteristici diferite de aspect, mărime şi culoare. o Bullet Style, introduce un marcator („• ”) la începutul paragrafului curent. o Paragraph, defineşte forma paragrafului, distanţele faţă de margini al corpului textului şi mărimea intrării paragrafului (poziţia de început a primului rând). De asemenea, se poate defini modul de aliniere (Alignment) a textului, la stânga (Left), la dreapta (Right) sau centrat (Center). o Tabs, stabileşte cât este de mare saltul care se efectuează pe orizontală când se apasă tabulatorul (tasta Tab). • Meniul Help, cu următoarele opţiuni: o Help Topics, care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei, structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie (Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search). o About WordPad, oferă informaţii despre versiunea de WordPad instalată. 2.3 Paint Paint (Figura D.29) este un program de prelucrare primară de imagini. Recunoaşte la deschidere, respectiv salvează imagini într-o serie de formate uzuale, printre care .bmp, .jpg, .tif, .gif, etc. În versiunile anterioare de Windows această aplicaţie purta numele de PaintBrush. Se lansează prin parcurgerea secvenţei: Star ->All Programs->Accesories->Paint Alte moduri de lansare: prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop, prin lansarea din Start->Run cu comanda pbrush, prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu Paint, dacă în sistem nu a fost instalat Paint Shop Pro, Corel sau un alt program de prelucrare grafică mai performant. • prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul din tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open with... şi, din lista rezultată, a opţiunii Paint, în cazul în care în sistem sunt instalate alte programe de prelucrare grafică, dar nu se doreşte lucrul cu ele. • • •

Structura de meniuri este asemănătoare cu a aplicaţiilor de procesare de text prezentate deja. Aplicaţiile care funcţionează sub Windows au în general această trăsătură comună, împreună cu structuri de ajutor care funcţionează la fel, ceea ce face posibilă auto-învăţarea prin similitudine şi diferenţă, pe măsură ce utilizatorul acumulează experienţă. În partea stângă prezintă două coloane de instrumente de lucru cu ajutorul cărora se poate acţiona rapid şi intuitiv.

Figura D.29. Ca în toate aplicaţiile sub Windows, staţionarea cursorului mouse-ului pe aceste butoane un timp suficient fără a face click produce apariţia unei ferestre de informaţii despre acţiunea lor. De exemplu, butonul selectat este Pencil, creionul cu care se desenează în spaţiul de lucru. Meniurile Paint: • File, pe lângă comenzile deja cunoscute, mai conţine: o From Scanner or Camera, importă fişiere grafice generate prin scanare sau produse de camera digitală (webcam). o Set as Background, oferă posibilitatea de a personaliza fundalul desktop-ului cu imaginea la care s-a lucrat, în două moduri: Tiled, prin repetarea imaginii pe orizontală şi pe verticală, ca plăcile de gresie (în engleză, tiles) sau Centered, prin plasarea unei imagini unice în centrul ecranului. • Edit, pe lângă comenzile cunoscute, mai conţine Repeat (Ctrl+Y), care relansează ultima comandă anulată, şi setul Copy To... şi Paste From..., cu ajutorul cărora se poate copia imaginea la care se lucrează într-un alt fişier, respectiv se poate aduce o imagine din alt fişier, fără ca acesta să fi fost deschis în prealabil. • View cuprinde opţiunile: o Tool Box, Color Box, Status Bar, prin activare afişează în spaţiul de lucru butoane cu scurtături la comenzile cele mai importante. o Zoom, care deschide o nouă listă de opţiuni, se ocupă cu mărirea sau micşorarea imaginii la care se lucrează, în scopul observării unor detalii. Ctrl+PageUp şi Ctrl+PageDown sunt combinaţiile de taste care produc mărirea, respectiv micşorarea la o scară predefinită a imaginii. Pentru parcurgerea întregului spaţiu de lucru se folosesc butoanele de defilare (scroll) verticală, respectiv orizontală. Scara poate fi aleasă de utilizator cu ajutorul opţiunii Custom. Show Grid (Ctrl+G) şi Show Thumbnail, active dacă în prealabil s-a efectuat Zoom->Custom, oferă posibilitatea vizualizării caroiajului de lucru, respectiv a imaginii micşorate a zonei de lucru dinaintea măririi, utilă pentru a localiza în ansamblu detaliul mărit. o View Bitmap (Ctrl+F) vizualizează pe tot ecranul imaginea la care se lucrează. Se revine prin click cu butonul din stânga al mouse-ului oriunde în imagine. • Image conţine comenzi care acţionează asupra imaginii în ansamblul ei. Fiecare dintre aceste comenzi deschide câte o mică fereastră de dialog în care se cer din partea utilizatorului coordonatele dorite. o Flip/Rotate... (Ctrl+R), inversarea pe verticală şi orizontală şi rotirea imaginii cu un unghi dat. o Stretch/Skew... (Ctrl+W), deformarea imaginii (alungire sau scurtare, înclinare cu un unghi specificat). o Invert Colors (Ctrl+I), înlocuirea culorilor originale cu complementarele lor.

Attributes... (Ctrl+E), definirea atributelor imaginii: rezoluţie, mărime (numărul de pixeli pe orizontală şi verticală), calitatea (color, alb-negru) etc. o Clear Image (Ctrl+Shift+N), golirea spaţiului de lucru, cu posibilitate de Undo. o Draw Opaque, dacă este activă, fundalul imaginii la care se lucrează va acoperi detaliile imaginii peste care aceasta se va lipi. Dacă este inactivă, fundalul va fi transparent, iar prin lipire se va adăuga la imaginea destinaţie numai obiectul din imaginea copiată. • Colors, cuprinde numai opţiunea Edit Colors..., în care dacă se apasă butonul Define Custom Colors >> se obţine o tabletă de editare a culorilor specifică pentru Windows (Figura D.30). o

•

Figura D.30. Help, cu următoarele opţiuni: o Help Topics care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei, structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie (Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search). o About Paint oferă informaţii despre versiunea de Paint instalată.

2.4 Alte aplicaţii Calculator, este o fereastră care imită aspectul unui calculator de birou, standard (contabil) sau ştiinţific (cu funcţii matematice, cum este cel din Figura D.31). Comutarea între standard şi ştiinţific se face din meniul View. Se lansează prin parcurgerea secvenţei: Start->All Programs->Accesories->Calculator

Figura D.31. Alte moduri de lansare: • prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,

•

prin lansarea din Start->Run cu comanda calculator.

Fereastra DOS (Figura D.32) permite lucrul în linia de comandă cu comenzi specifice sistemului de operare DOS.

Figura D.32. Se deschide prin parcurgerea secvenţei: Start->All_Programs->Accesories->Command_Prompt Alte moduri de lansare: • prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop, • prin lansarea din Start->Run cu comanda cmd. Capturarea imaginii curente a ecranului se face apăsând tasta Print Screen (în engleză, „tipăreşte ecranul”), pentru imaginea întreagă (cu toate ferestrele deschise şi tot ce se vede pe desktop). Pentru a captura numai fereastra activă în momentul respectiv se foloseşte Alt+Print Screen. În ambele cazuri, imaginea se salvează în clipboard, şi apoi se introduce într-o aplicaţie de prelucrare grafică (de exemplu Paint) cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+V (comanda Edit->Paste), după care se editează şi se salvează în formatul grafic dorit.

3. Gestionarea utilizatorilor La deschiderea sistemului de operare Windows XP Professional, în funcţie de configurările făcute ca urmare a destinaţiei pe care o are calculatorul, apare un ecran cu identificatorii mai multor utilizatori. Aceasta înseamnă că pe calculatorul respectiv, sistemul de operare permite existenţa mai multor conturi (sisteme de setări particularizate) de utilizatori locali neconcurenţi care pot să funcţioneze cu configurări diferite ale mediului de lucru. Aceşti utilizatori vor avea posibilitatea de a-şi personaliza complet mediul de lucru, fără a afecta mediile de lucru ale celorlalţi şi vor putea deţine fişiere de uz privat în sistem, stocate în directorul personal My Documents, care nu vor fi accesibile altor utilizatori decât prin partajare. 3.1 Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces Sistemul de operare menţine o bază de date în care sunt păstrate caracteristicile tuturor conturilor de utilizator definite pe calculator. În funcţie de permisiunile de acces, respectiv de lucru pe care le au, utilizatorii se împart în două mari categorii implicite: • Administrator este primul cont care apare după instalarea sistemului de operare. Administratorul se ocupă de toarte configurările de pe calculator. Acest cont nu poate fi şters, dar poate fi redenumit. • Guest (oaspete) este un cont implicit fără parolă, apărut tot la instalarea sistemului, în care pot intra utilizatorii care nu au cont personalizat definit pe calculator. Alte conturi, de tip administrator sau utilizator normal, se vor crea ulterior pe calculator. În funcţie de tipul activităţii care se desfăşoară pe calculatorul respectiv, utilizatorii pot fi grupaţi în grupuri cu caracteristici şi permisiuni specifice. Această grupare face ca gestiunea utilizării calculatorului să fie mai eficientă. Cel mai simplu mod de administrare a conturilor de utilizatori se face din Start-> Control Panel->User Accounts, care oferă posibilitatea creării de conturi de utilizatori, respectiv modificării caracteristicilor conturilor existente. Grupurile de utilizatori nu sunt accesibile în acest loc, iar configurările care se fac sunt simple. În acest mediu se poate crea un cont de utilizator cu drepturi de administrator sau cu drepturi limitate, prin comanda Create a New Account. După crearea utilizatorului, acestuia i se poate adăuga o parolă de acces, cu comanda Change an Account şi, după alegerea contului care se modifică, prin comanda Create a Password. Aceasta deschide o fereastră în care se scrie parola, se confirmă şi se defineşte o expresie sau o idee prin care utilizatorul să îşi poată reaminti parola sa în cazul în care o uită. Parola serveşte la protejarea accesului în contul respectiv. Persoanele care nu o cunosc nu vor putea accesa anumite informaţii care sunt de uz privat. Cu aceasta, contul respectiv devine accesibil la intrarea în sesiunea Windows XP, iar utilizatorul proprietar îl va accesa prin introducerea parolei. Schimbarea utilizatorului fără ieşirea din sesiunea curentă de lucru se face prin secvenţa: Start->Log Off->Switch User Prin aceasta se readuce pe ecran fereastra iniţială de intrare în Windows XP, iar noul utilizator va putea să lucreze fără să restarteze calculatorul. Un utilizator nou creat poate avea drepturi de administrare în sistem sau drepturi limitate, pe care sistemul le descrie în momentul definirii contului. Administratorul de sistem este utilizatorul care poate să instaleze/dezinstaleze aplicaţii sau componente hardware pe calculator, cel care configurează reţeaua şi legătura la Internet şi cel care acordă diferite drepturi celorlaltor utilizatori. Este indicat ca utilizatorii care lucrează doar ocazional pe calculator şi care au ca activitate mai mult consultarea decât crearea, respectiv modificarea de fişiere pe calculator să nu aibă drepturi prea extinse. Ei pot fi utilizatori de tip Guest fără parolă, sau Limited (cu acces limitat) cu parolă în cazul în care li se permite lucrul şi stocarea de fişiere pe calculator.

În funcţie de destinaţia calculatorului respectiv, administratorul de sistem va stabili drepturile utilizatorilor în sistem şi modul de grupare al acestora. Pentru o administrare complexă a conturilor şi grupurilor de utilizatori se deschide fereastra Computer Management (Figura D.33) prin parcurgerea următoarei secvenţe de comenzi: Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer Management ->Local Users and Groups

Figura D.33. Fereastra dispune de meniuri utilitare specifice şi de liste de comenzi ale butonului din dreapta al mouse-ului. Selectarea cu butonul dreapta la mouse-ului a directorului Users şi apoi a opţiunii New User... aduce pe ecran fereastra de dialog a funcţiei de creare a unui utilizator nou (Figura D.34). Aici se introduc indicativul şi numele utilizatorului, informaţii care să îl identifice (descriere) şi parola pe care o va utiliza pentru intrarea în contul său. Se observă că s-a bifat o căsuţă, şi anume User must change password at next logon, ceea ce înseamnă că parola dată iniţial de către administratorul de sistem utilizatorului pentru care s-a creat contul va trebui schimbată. Utilizatorul va introduce parola pe care o doreşte la prima sa logare cu prin intermediul contului respectiv.

Figura D.34. Prin apăsarea butonului Create, acest utilizator se adaugă celor deja existenţi în subdirectorul Users. Selectarea fişierului corespunzător acestui indicativ cu butonul dreapta al mouse-ului şi apoi a opţiunii Properties din lista apărută va deschide o fereastra în care se pot modifica date (numele, descrierea) şi setări referitoare la parolă. Ceea ce este mai

important este că aici se poate specifica apartenenţa utilizatorului la un grup, altul decât cel în care a fost încadrat la început, selectând pe rând Member Of şi Add (adaugă grupuri în listă) sau Remove (şterge grupuri din listă). Criteriul de apartenenţă la un grup este dat de permisiunile pe care utilizatorul respectiv le are în sistem. Este mai uşor de lucrat cu utilizatori grupaţi şi cu permisiunile setate pe grupuri decât cu particularizarea fiecărui utilizator în parte, atât din punct de vedere al gestiunii cât şi din motive de securitate în sistem. Nu orice utilizator poate să intervină şi să creeze conturi şi grupuri în sistem. Acest drept este specific numai administratorilor de sistem, care stabilesc structura de utilizare a sistemului în funcţie de politicile de securitate şi regulile de acces adoptate în instituţie. Selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a directorului Groups şi apoi a opţiunii New Group... permite crearea unui grup nou. Aici se introduc numele grupului, informaţii care să îl identifice (descriere) şi utilizatorii care îi aparţin. Grupul astfel creat este local. În Windows XP există următoarele grupuri predefinite: • Administrators din care fac parte utilizatorii cu drepturi de administrator pe calculatorul respectiv. • Backup Operators, utilizatori obişnuiţi care pot trece de nişte restricţii de securitate pentru a efectua cópii de siguranţă ale datelor din sistem. • Guests, utilizatori cu drepturi restrânse. • Users, utilizatori normali, cu drepturi specifice activităţilor curente, care nu implică schimbări în sistem. • Network Configuration Operators, utilizatori cu drepturi referitoare la configurări legate de lucrul în reţea. • Power Users, utilizatori cu drepturi administrative restrânse. • Remote Desktop Users, utilizatori care au dreptul de a se loga la distanţă. • Replicator, realizează replicarea fişierelor într-un anumit domeniu. • HelpServicesGroup, grupul pentru servicii de ajutor.

3.2 Partajarea directoarelor Partajarea unui director, care este în principiu o resursă a calculatorului pe care se lucrează şi aparţine unui anumit utilizator, înseamnă acces la acel director acordat altor utilizatori de pe calculatorul respectiv sau din reţea. Oricine deţine permisiuni corecte (utilizatori sau grupuri) vor putea accesa fişierele respectivului director. Modul de partajare: prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a unui director apare o listă de opţiuni, de pe care se va alege Sharing and Security.... Se va deschide o tabletă de proprietăţi pentru directorul respectiv, la fila Sharing (Figura D.35):

Figura D.35. Se observă că în această tabletă se poate alege dacă directorul respectiv va fi sau nu partajat în reţea (prin selectarea sau nu a căsuţei Share this folder on the network), fără alte detalii privind drepturile care se acordă diverşilor utilizatori sau grupurilor. Acest mod de partajare cu posibilităţi reduse este specific partajării simple (simple sharing). Pentru un mai bun control asupra partajării se poate schimba modul de partajare simplu (care este implicit în Windows XP). În oricare dintre ferestrele de explorare a sistemului de operare (My Computer, My Documents sau Windows Explorer), se selectează din meniu Tools-> Folder Options..., şi se deschide tableta Folder Options la fila View (Figura D.36). Modul de partajare se schimbă prin deselectarea opţiunii Use simple file sharing (Recommended), care este ultima de pe lista de setări avansate (Advanced Settings). În consecinţă, repetând operaţia descrisă mai sus, se va deschide o tabletă asemănătoare celei din Figura D.35, dar mai complexă (Figura D.37). Se specifică numele directorului, o descriere, numărul de utilizatori care au acces, şi cu ajutorul butonului Permissions, tipul de acces: • Full Control acordă aceleaşi drepturi ca şi ale proprietarului fişierului. • Change acordă dreptul de citire şi efectuare de modificări. • Read acordă numai drepturi de citire.

Figura D.36.

Figura D.37. Fila Security (Figura D.38) permite setarea grupurilor care au acces la respectivul director şi a tipului de acces, prin bifarea căsuţelor corespunzătoare drepturilor acordate (Allow), respectiv interzise (Deny) pentru fiecare tip de acţiune din listă. Prin apăsarea butonului Advanced se va obţine o nouă fereastră de dialog, în care se vor detalia drepturile de acces, se pot introduce grupuri, se poate schimba proprietarul directorului respectiv, se pot verifica drepturile deja acordate anumitor grupuri etc.

Figura D.38. Directoarele partajate au pe icoană ca semn distinctiv o mână care le oferă (Figura D.39).

Figura D.39. 4. „Întreţinerea” sistemului 4.1 Gestionarea hard disk-urilor Pe calculator pot fi instalate fizic unul sau mai multe hard disk-uri, partiţionate sau nu. Informaţii despre acestea şi despre drive-urile logice care au fost create pe maşină se vor găsi prin parcurgerea următoarei secvenţe de comenzi: Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer Management->Disk Management Această secvenţă va produce apariţia ferestrei de informaţii din Figura D.40. Se observă că în acest caz particular, pe maşină sunt două drive-uri, C: şi D:, care sunt de fapt două partiţii ale aceluiaşi disc fizic Disk 0. Sistemul informează asupra dimensiunii acestor partiţii, tipului (File Allocation Table – FAT, New Technology Filling System - NTFS), stării (Healthy, în engleză, înseamnă „sănătos”), spaţiului liber pe disc etc. FAT şi NTFS sunt două sisteme de gestiune şi evidenţă a ocupării spaţiului pe disc, provenind din epoci diferite şi cu specific diferit. FAT este moştenit de la sistemul de operare DOS, şi prezintă două variante: FAT şi FAT32, pe 16, respectiv pe 32 de biţi. NTFS este un sistem de alocare jurnalizat, care poate recunoaşte sectoarele defecte sau cu date inscripţionate greşit şi poate efectua şi corecturi. Este specific versiunilor Windows NT, 2000 şi XP.

Figura D.40. Prin click cu butonul dreapta al mouse-lui pe un drive şi selectarea opţiunii Properties din listă se obţine o tabletă tip repertoar prin care utilizatorul primeşte informaţii despre setările curente şi poate interveni să facă schimbări. De exemplu, în Figura D.9 a fost prezentată cu titlu informativ una din filele acestei tablete („General”). Filele sunt structurate după tipul informaţiei oferite, respectiv al acţiunilor posibile. În fila „Hardware” apar informaţii despre tipul drive-ului, iar prin apăsarea butonului „Properties” se deschide un alt set de tablete cu informaţii despre starea curentă. Paginile „Sharing” şi „Security” se referă la partajarea şi accesul utilizatorilor la drive-ul privit ca un director. În pagina „Quota” se oferă posibilitatea auditării modului în care utilizatorii încarcă discul cu date şi repartizării de cote de utilizare. 4.2 Curăţarea (cleanup) Pe m[sură ce se lucrează, calculatorul se umple de fişiere care este posibil să nu mai fie necesare în viitor. Disk Cleanup este utilitarul care depistează şi îndepărtează aceste fişiere. Se poate lansa în mai multe feluri: • prin parcurgerea secvenţelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance >Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opţiunii Properties şi a butonului Disk Cleanup. • Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a drive-ului dorit şi apoi a opţiunii Properties, a filei Tools şi a butonului Cleanup Now.... • Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a drive-ului dorit, a opţiunii Properties şi apoi a butonului Disk Cleanup. • prin parcurgerea secvenţei Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Disk Cleanup • prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii cleanmgr. În toate situaţiile, sistemul va determina spaţiul care se câştigă prin curăţare. Această operaţie se desfăşoară în câteva zeci de secunde, timp în care sistemul afişează pe ecran o fereastră în care utilizatorul poate urmări cum avansează estimarea. După terminarea estimării, sistemul afişează fereastra din Figura D.41.

Figura D.41. Utilizatorul poate să opteze aici pentru tipul de fişiere care se vor şterge. După ce bifează toate căsuţele dorite, cu ajutorul butonului „View Files” obţine o listă a fişierelor care se vor şterge, de unde poate să le extragă pe cele care presupune că îi vor mai fi utile. Apăsarea pe butonul „OK” lansează operaţia propriu-zisă de curăţare, care eliberează fizic spaţiul ocupat de aceste fişiere. Fereastra în care se vizualizează desfăşurarea acţiunii apare din nou. 4.3 Defragmentarea hard disk-ului Scopul acestei acţiuni este identificarea modului în care fişierele ocupă fizic spaţiul pe disc şi reorganizarea lor astfel încât să rezulte date plasate continuu. Defragmentarea se poate lansa în mai multe feluri: prin parcurgerea secvenţelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance >Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opţiunii Properties, a filei Tools şi a butonului Defragment Now. • Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a drive-ului dorit şi apoi a opţiunii Properties, a filei Tools şi a butonului Defragment Now.... • prin parcurgerea secvenţei Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Disk Defragmenter. • prin parcurgerea secvenţei: Start->Control Panel->Performance and Maintenance >Administrative Tools->Computer Management-> Disk Defragmenter. •

În toate situaţiile, Windows va deschide o fereastră de informaţii şi dialog (Figura D.42).

Figura D.42. Prin apăsarea butonului Analyze, sistemul face o estimare a fragmentărilor existente pe disc şi produce un raport cu date generale (la nivel de disc) şi specifice (despre fiecare fişier fragmentat în parte) care poate fi vizualizat (Figura D.43) şi tipărit. Prin apăsarea butonului Defragment se lansează operaţia de defragmentare propriu-zisă.

Figura D.43. Windows scrie fizic datele pe disc în blocuri succesive de o anumită mărime, utilizând pentru aceasta o listă a blocurilor libere. Deşi se caută în general spaţiile libere mai mari, un fişier poate să ajungă să fie plasat în mai multe blocuri libere, nu neapărat alăturate, mai ales atunci când pe disc se scriu şi se şterg cantităţi relativ mari de date sau se fac multe instalări şi dezinstalări de programe. Prin divizarea fişierelor în acest fel scade viteza de acces la date, deoarece pentru a returna datele cerute, capul de citire al hard disk-ului trebuie să se deplaseze fizic în mai multe locuri, la adresa de început a fiecărui grup de blocuri ocupat de fişierul la care s-a făcut referire. Operaţia de defragmentare grupează în spaţii continue datele aparţinând aceluiaşi fişier şi identifică spaţiile nealocabile (sectoarele defecte), şi în acelaşi timp încearcă să dispună contiguu şi spaţiul liber de pe disc.

4.4 Backup/Restore Backup este cea mai importantă funcţie de întreţinere a sistemului. Se referă la realizarea copiei de siguranţă a datelor în caz de defecţiune. Este o unealtă relativ puţin folosită, pentru că realizarea copiei de siguranţă este o operaţie consumatoare de timp, iar în timpul arhivării datelor în copia de siguranţă sistemul nu poate fi folosit. În Windows XP, funcţia de backup este foarte complexă. Pentru uşurinţa utilizării, la invocarea ei sistemul lansează un program de tip wizard (traducerea specializată software în limba română a acestui cuvânt este „Expert”) cu ajutorul căruia utilizatorul să îşi poată defini opţiunile într-un mod cât mai intuitiv. În sistemul de operare Windows XP ferestrele de tip wizard pot fi întâlnite în mai multe aplicaţii, în special la instalarea de software, şi sunt standard atât ca aspect cât şi ca derulare şi mod de utilizare. Este bine ca această copie de siguranţă să fie păstrată pe un dispozitiv de stocare extern (dischetă, CD, bandă magnetică), sau pe un alt calculator din reţea, respectiv pe server-ul reţelei. Restore se referă la restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranţă. Lansarea se poate face în mai multe moduri: prin parcurgerea secvenţelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance >Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opţiunii Properties, a filei Tools şi a butonului Backup Now. • prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a drive-ului dorit şi apoi a opţiunii Properties, a filei Tools şi a butonului Backup Now.... • prin parcurgerea secvenţei Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Backup. • prin parcurgerea secvenţei Start->Run şi introducerea comenzii ntbackup. •

În toate situaţiile se va lansa aplicaţia Expert Backup or Restore Wizard (Figura D.44). Parcurgerea ferestrelor de opţiuni se face prin apăsarea butonului Next >. Revenirea la opţiuni definite anterior se face cu ajutorul butonului Back >. Aşadar, prin apăsarea butonului Next > se vor derula ferestre succesive în care utilizatorul va trebui să definească următoarele: • tipul activităţii, backup sau restore, • ce tip de date să salveze (documente, setări, la alegere) • ce anume să salveze din fişierele existente (se bifează căsuţele corespunzătoare) • mediul pe care se face copia de siguranţă (dischetă, bandă magnetică sau fişier pe hard disk destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locaţie în reţea). Va fi specificat numele fişierului (implicit este backup), iar extensia va fi automat .bkf.

Figura D.44.

După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de utilizator, cu scop de verificare, si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin apăsarea butonului Advanced). Lansarea în execuţie a copiei de siguranţă se face prin apăsarea butonului Finish. Operaţia de backup se completează şi sistemul returnează o fereastră de informaţii (ora la care a fost creată copia, durata realizării ei, mărimea etc.). Restaurarea se poate lansa prin comenzile de mai sus sau prin dublu click asupra fişierului tip backup (.bkf), care produc apariţia aceluiaşi wizard. Se selectează locaţia în care se află copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul returnează o fereastră de informaţii (drive-ul pe care a fost lansată operaţia de restaurare, dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei etc.). Secvenţa Start->All Programs->Accessories->System Tools-> System Restore lansează în execuţie aplicaţia System Restore. Cu ajutorul acestei aplicaţii se pot crea puncte de restaurare (restore points sau restore checkpoints). Aceste puncte reflectă imaginea datelor de pe calculator la un moment dat. Sistemul le creează automat, dar utilizatorul îşi poate defini propriile sale puncte. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura la unul din punctele automate sau create de utilizator fără a se pierde documentele care au fost modificate şi salvate între timp. Ceea ce se pierde sunt doar datele care nu au fost salvate până în momentul respectiv. Operaţiile de creare de cópii de siguranţă, respectiv de puncte de restaurare, trebuie făcute întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-urile (actualizările) cu programe de tip patch sau fix („petice” pentru „repararea” unor defecţiuni cunoscute în sistem, numite în jargon bug-uri), Service Pack (pachete de patch-uri pentru defecţiuni cunoscute), respectiv upgrade-urile (trecerea la versiuni superioare de sistem de operare), instalările şi dezinstalările de software care interacţionează cu sistemul de operare etc.

5. Lucrul în reţea O reţea locală (Local Area Network, LAN) este un grup de calculatoare şi alte echipamente, aflate de obicei în apropiere unele de altele. Conectarea fizică se realizează prin cabluri de reţea astfel încât fiecare echipament poate interacţiona cu oricare altul. Descrierea realizării fizice şi a funcţionării unei reţele fac obiectul Secţiunii C: Reţele de calculatoare din curs. Calculatoarele se conectează între ele în reţele pentru a putea folosi în comun resurse din cele mai diferite (fişiere, instalări de software, periferice etc.). Server-ul este calculatorul central ale cărui resurse sunt folosite în comun de utilizatorii reţelei. Clientul este calculatorul care se conectează la server şi foloseşte resursele acestuia. Pentru cazul concret al reţelelor realizate în cadrul acestui proiect, calculatoarele cu sistem de operare Windows XP sunt clienţi. Pentru conectarea la o reţea locală, sistemul are nevoie de următoarele componente de reţea instalate pe calculator: • software-ul client, care conectează calculatorul la server. De exemplu, pentru conectarea la o reţea Microsoft este nevoie de Client for Microsoft Network. • software pentru servicii care oferă acces la funcţiuni speciale (tipărirea, de exemplu). • protocolul de reţea, care este de fapt limbajul cu care calculatorul comunică pe mediul fizic în reţea. Pentru a intra în contact cu celelalte echipamente din reţea, este necesar ca toate acestea să folosească acelaşi protocol. Cel mai utilizat protocol este TCP/IP, acelaşi care este folosit şi pentru transmiterea de date pe Internet. Dacă în momentul în care se instalează sistemul de operare calculatorul este fizic conectat la o reţea, Windows XP va instala toate pachetele software necesare funcţionării în reţea şi va cere utilizatorului să introducă datele necesare conectării (identificatorul server-ului, grupul, numele domeniului, calea de lucru cu Internet-ul etc.). În Windows XP, prin „domeniu” se înţelege un grup de calculatoare care folosesc în comun aceleaşi informaţii. Administratorul de reţea creează câte un cont pentru fiecare utilizator din domeniu. Cu acest cont, utilizatorii se pot conecta la resursele domeniului la care au dreptul conform drepturilor acordate de administrator. De asemenea, va fi creat şi câte un cont pentru fiecare calculator din domeniu. Astfel, în Windows XP, utilizatorii aparţinând unui domeniu din reţea se pot loga la conturile lor de pe orice calculator. Pentru conectarea la un domeniu definit pe reţea se parcurge următoarea secvenţă de comenzi: • selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a icoanei My Computer de pe desktop, • selectarea filei Computer Name din fereastra care apare, • apăsarea butonului Network ID pentru deschiderea wizard-ului de conectare la domeniu. Apare Network Identification Wizard, în care se completează datele cerute de calculator în conformitate cu structura reţelei. Pentru derularea succesivă a ferestrelor se apasă pe Next>. Pentru revenirea la o fereastră anterioară se apasă pe Back>. La terminarea configurărilor se apasă Finish pentru ca acestea să fie procesate. Pentru ca datele introduse să fie corecte, utilizatorul va face aceste configurări numai după ce s-a consultat în prealabil cu administratorul de reţea. • apăsarea butonului Change pentru conectarea la un domeniu fără wizard. Se specifică numele unui domeniu sau grup de lucru care există în reţea. Alte tipuri de conectare se pot realiza prin deschiderea ferestrei „New Connections Wizard”: • Start->Control Panel, • selectarea categoriei Network and Internet Connections • selectarea acţiunii Set up or change your Internet connection sau a icoanei Internet Options. O cale mai simplă de acces este selectarea icoanei Internet Explorer de pe desktop (dacă se află acolo) cu butonul din dreapta al mouse-ului şi apoi alegerea opţiunii Properties din lista rezultată. Se observă că tableta este de tip repertoar (Figura D.45), proprietăţile sunt grupate pe categorii şi se referă la configurarea atât a conexiunilor cât şi a aspectului şi funcţionării locale a Internet Explorer-ului.

•

Figura D.45. în fila Connections (Figura D.46) se apasă pe butonul Add....

Figura D.46. • se deschide tableta New Connections Wizard (Figura D.47), în care se poate opta pentru alte tipuri de conectare, inclusiv la Internet. Utilizatorul va trebui să indice căile de acces cerute de sistem pentru varianta dorită.

Figura D.47. Pentru ca două calculatoare să poată comunica între ele trebuie să „vorbească aceeaşi limbă”. În limbajul domeniului, aceasta înseamnă că trebuie să folosească acelaşi protocol de comunicare. Pentru cele mai multe calculatoare, acest protocol se numeşte TCP/IP. Modul de comunicare între calculatoare şi protocolul TCP/IP sunt descrise mai în detaliu în capitolul consacrat reţelelor, Secţiunea C: Reţele de calculatoare. 5.1 Configurarea conexiunii la reţea Pentru accesul la configurarea conexiunii la reţea se deschide directorul Network Connection, în unul din modurile următoare: • se parcurge secvenţa: Start->All Programs->Accesories->Communications->Network Connections • se deschide applet-ul Control Panel prin secvenţa: Start->Control Panel, se selectează categoria Network and Internet Connections şi apoi Network Connections În ambele situaţii se obţine fereastra din Figura D.48. Prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului şi alegerea opţiunii Properties din lista apărută se pot afla detalii despre tipurile de conexiuni la reţea suportate în sistemul de operare Windows XP, de exemplu Client for Microsoft Network, Internet Protocol (TCP/IP) etc. Tot la această fereastră se poate ajunge şi prin selectarea conexiunii cu butonul stânga al mouse-ului şi apoi alegerea opţiunii Change Settings of this Connection din meniul care apare în partea stângă. Cu ajutorul tabletei care apare (Figura D.49) se pot astfel instala, respectiv dezinstala protocoale de comunicare.

Figura D.48. De exemplu, pentru definirea unei conexiuni TCP/IP se selectează rândul corespunzător şi se apasă pe butonul Properties. În tableta nouă care se deschide (Figura D.50) se vor defini adresa de IP (Internet Protocol) a calculatorului în reţea, masca subreţelei, adresa IP a gateway-ului şi a server-ului de domeniu (Domain Name Server, DNS) din reţea.

Figura D.49.

Figura D.50.

5.2 Lucrul în reţeaua locală Conectarea la reţeaua locală se poate face în mai multe moduri: prin dublu click pe icoana My Network Places de pe desktop. prin selectarea opţiunii My Network Places din tableta din stânga în orice fereastră de explorare. • •

Se obţine o fereastră de explorare în care sunt listate toate resursele partajate în reţea în momentul respectiv: calculatoare, imprimante, alte periferice. Acestea sunt create automat oricând se accesează o resursă partajată în reţea (imprimantă, director etc.). În această fereastră există şi legături (de tip hyperlink) către alte locaţii şi acţiuni la care calculatorul are acces. Acestea pot folosi la:

•

vizualizarea tuturor utilizatorilor grupului din care calculatorul face parte în reţea (prin apăsarea pe View Workgroup Computers) • adăugarea de noi accese (New Network Place) etc. Hyperlink-ul este un element al unui document în format electronic care reprezintă o legătură către o altă locaţie aflată în document sau în afara lui, în alte documente. Se selectează cu butonul din stânga al mouse-ului, şi informaţia „legată” apare pe ecran. Acest tip de „salt” se utilizează în toate sistemele hypertext (date care fac referiri la alte date), inclusiv World Wide Web (reţeaua Internet). Elementele partajate care apar în fereastra My Network Places sunt tratate în timpul lucrului ca şi resursele locale ale maşinii. Se pot efectua căutări de fişiere, se pot copia fişiere dintr-o locaţie în alta, etc. Accesul la aceste date este limitat de permisiunile acordate de utilizatorii din reţea care sunt proprietari ai elementelor respective. 5.3 Periferice în reţea Pentru adăugarea unei imprimante în sistem: Start->Printers and Faxes (pentru gestionare, Start->Control Panel->Printers and Other Hardware). Se deschide fereastra de explorare din Figura D.51, în care sunt vizibile toate imprimantele existente în reţeaua din care face parte calculatorul pe care se lucrează.

Figura D.51. Se observă că imprimanta selectată este singura din listă care este resursă partajată pentru calculatorul pe care se lucrează şi este instalată pe acesta. Această imprimantă este un membru al reţelei definit prin IP, ceea ce înseamnă că poate fi accesată în mod direct de pe orice calculator din reţea. Imprimanta LASERJET on COMUN este şi ea existentă în reţea, nu este partajată pentru calculatorul pe care se lucrează şi este instalată local pe un calculator din reţea, cu numele de COMUN. Aceasta înseamnă că nu va putea fi folosită decât dacă respectivul calculator este pornit. În partea stângă a ferestrei se observă obişnuita listă de activităţi posibile. Cu ajutorul comenzii Add a Printer se deschide wizard-ul de adăugare de imprimante, unde se pot defini condiţiile de instalare a unei imprimante noi pe calculator. Se vor specifica pe rând următoarele: • dacă imprimanta va fi ataşată calculatorului respectiv, este o resursă a reţelei sau este deja conectată la un alt calculator din reţea, • pentru o imprimantă care va fi ataşată direct la calculatorul respectiv, aceasta trebuie conectată fizic şi sistemul o va detecta şi va recunoaşte tipul.

•

dacă imprimanta există în reţea sau aparţine unui alt calculator, se introduc IP-ul sau calea până la ea, respectiv URL-ul, dacă se face o conectare pe Internet la o imprimantă aflată în altă locaţie, de exemplu legată la calculatorul de acasă.

URL, abrevierea de la Uniform Resource Locator este adresa globală a documentelor şi resurselor pe World Wide Web. Este compusă din: • un indicativ al protocolului care va fi utilizat, • adresa IP, respectiv domeniul în care există resursa respectivă. De exemplu, o adresă de tipul http://www.webopedia.com va deschide prin protocol HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) un domeniu din World Wide Web care se numeşte webopedia şi este de tip com. Dacă se introduce această adresă într-o fereastră Internet Explorer, se accesează un dicţionar explicativ de termeni informatici. Adresa poate fi accesată şi direct din acest document, prin Ctrl+click. 5.4 Conectarea la Internet Internetul este o reţea formată din foarte multe calculatoare, aflate oriunde în lume, conectate între ele. Comunicarea prin Internet nu depinde de poziţionarea geografică. Informaţiile de pe Internet sunt prezentate sub forma de pagini web, care pot conţine text, imagini, filme, muzică şi animaţie şi care pot fi conectate prin legături de tip hyperlink la alte pagini web. Paginile web sunt create cu HTML (Hyper Text Markup Language) şi se regăsesc sub formă de fişiere de tip .htm, respectiv .html. Pentru vizualizarea lor este necesar un program dedicat numit web browser (navigator pe reţeaua Internet). Acest program interpretează fişierele HTML şi le afişeaza pe ecranul calculatorului sub formă de pagina web. Un astfel de web browser este Internet Explorer. Alte moduri de a recepţiona informaţii de pe Internet sunt poşta electronică (electronic mail, prescurtat email), grupurile de discuţii şi de ştiri etc. Accesul la poşta electronică se face fie prin web browser, către cei care oferă aceste servicii (de exemplu www.yahoo.com, www.hotmail.com, pentru conturi de email gratuite), fie prin Outlook Express, o aplicaţie sub Windows XP care va fi prezentată în continuare. Cea mai simplă modalitate de conectare la Internet este prin New Connection Wizard (Figura D.47). Pentru conexiune este în general nevoie de un modem şi o linie telefonică, respectiv un cont de autentificare la un furnizor de servicii Internet (Internet Service Provider, ISP). În cazul în care calculatorul este conectat la o reţea locală şi server-ul acestei reţele este conectat la Internet, conectarea şi lucrul pe Internet se realizează prin intermediul acestuia. Lansarea New Connection Wizard a fost descrisă mai sus. Datele care trebuie introduse pentru configurarea unei conectări la Internet sunt: pentru un cont de conectare nou prin linie telefonică, se alege ISP (de exemplu, PcNet, TotalNet, EasyNet, fx etc.) şi se achiziţionează un pachet pentru crearea unui cont, care constă dintr-o cartelă care conţine un cod de acces, împreună cu instrucţiuni de realizare a contului, specifice furnizorului respectiv. Datele care trebuie introduse sunt: o numărul de telefon al server-ului ISP. o setările de protocol şi adresele IP specifice furnizorului respectiv. o adresa de email proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele server-ului de poştă electronică etc. • în cazul conectării prin intermediul reţelei locale (LAN) sau extinse (Wide Area Network, WAN), administratorul reţelei va trebui să furnizeze următoarele informaţii: o dacă se face conectarea prin server Proxy, este nevoie de numele acestuia. o datele conexiunii la reţea ale calculatorului pe care se lucrează (numele conexiunii, numele utilizatorului, parola). o datele necesare configurării contului de poştă electronică (adresa de email proprie, tipul de server folosit (POP3 sau IMAP), numele server-ului de poştă electronică etc. •

Adresa de email este un indicativ de forma [email protected], în care : „nume_utilizator” este codul cu care utilizatorul va fi regăsit în Internet,

•

• •

„@” este caracterul de redirectare către domeniu, „domeniu” este serverul prin care se face conectarea la Internet, respectiv server-ul furnizorului de servicii de poştă electronică (ISP). • „tip” este un identificator (zonă geografică, domeniu de activităţi etc.). De exemplu, [email protected] este o adresă de email la care se pot trimite mesaje de solicitare de ajutor la Microsoft. O adresă personală de email pe contul unui furnizor va avea ca domeniu server-ul respectiv: [email protected]. Identificatorul .ro se referă la aria geografică a României. În cazul conectării prin reţeaua locală, lucrul cu Internet-ul şi poşta electronică se va face ca şi cum calculatorul ar avea conectare directă la Internet. Lucrul în Internet, salvarea şi copierea de pachete de documente şi programe şi schimbul de mesaje prin poşta electronică presupun că locaţiile cu care calculatorul se pune în legătură nu sunt neapărat cunoscute şi nici sigure. Pentru protecţia datelor şi a funcţionării sistemului, este indicat ca tot ceea ce presupune schimb de date între calculatoare, chiar şi lucrul în reţea, să fie supus controlului antivirus, respectiv restricţionării de acces prin programe de tip firewall (în engleză, „zid de foc”). Aceste aplicaţii se instalează şi se păstrează rezidente pe calculator (se află în funcţiune atâta timp cât funcţionează sistemul de operare). Prezenţa lor nu se va face simţită decât atunci când există un „atac” nepermis în sistem (un virus, un „cal troian”, încercări de acces din zone necunoscute etc.). Utilizatorul trebuie să facă periodic actualizarea listelor de viruşi şi să urmărească traficul înscris în fişierele de tip jurnal. 5.5 Internet Explorer O dată cu pachetul sistemului de operare Windows XP se instalează pe calculator şi Internet Explorer pentru navigare pe Internet (Figura D.52).

Figura D.52. Lansarea Internet Explorer-ului se poate face în următoarele moduri: • dublu click pe icoana de pe desktop, • click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar, • click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start, • selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All Programs, • introducerea comenzii iexplore în fereastra Start->Run, • în cazul în care există locaţii favorite (adrese URL) în ferestrele de explorare ale sistemului de operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer), sub Favorites, selectarea uneia va conduce automat la deschiderea Internet Explorer-ului cu informaţia din locaţia respectivă. În funcţie de setările care se fac în fila Properties (tableta din Figura D.45), Internet Explorer se deschide direct într-un site specificat (de exemplu www.google.com) sau cu fereastră

blank (vidă). Meniurile de comenzi sunt structurate asemănător celorlaltor aplicaţii de explorare din Windows. Vizitarea unui site (locaţie, sit) pe World Wide Web se face prin scrierea URL-ului corespunzător în căsuţa Address. De exemplu, la căutarea site-ului Microsoft, www.microsoft.com, Internet Explorer-ul afişează fereastra din Figura D.53. Ceea ce se deschide în fereastră este o pagină de tip HTML care conţine date sub formă de text, imagini, animaţie, hyperlink-uri. Se parcurge prin defilare şi prin click simplu pe hyperlink-uri. Acestea apar în general fie ca sublinieri în text, butoane, icoane, zone colorate ca să atragă atenţia, fie ca zone fără evidenţieri deosebite, deasupra cărora cursorul mouseului îşi schimbă forma (nu mai seamănă cu o săgeată, ci cu o mână). Un astfel de document este o structură arborescentă cu referiri în sine însuşi sau în alte documente. Conţinutul unei pagini de web poate fi salvat în format HTML oriunde pe disc, şi recitit apoi prin deschidere cu dublu click, fără sa se mai realizeze conexiunea la Internet. Dacă se doreşte accesul mai rapid la site-ul respectiv se va salva ca locaţie favorită prin selectarea Favorites şi apoi Add to Favorites.... De asemenea, în funcţie de setările din Properties, Explorer-ul poate să memoreze un număr oarecare de locaţii mai recent accesate. De exemplu, o astfel de locaţie memorată este www.google.com din Figura D.52.

Figura D.53.

5.6 Outlook Express Outlook Express (Figura D.54) este o aplicaţie care se instalează o dată cu Windows XP şi este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (email-uri) prin Internet. Moduri de lansare: • dublu click pe icoana de pe desktop, • click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar, • click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start, • selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All Programs, • introducerea comenzii msimn în fereastra Start->Run.

Figura D.54. Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicaţii Windows, comenzile conţinute fiind specifice lucrului cu mesajele email. Fereastra este împărţită în zone, astfel încât să se realizeze uşor accesul la contacte şi mesaje: • în stânga sus, este prezentată o structură arborescentă standard care ajută la gestionarea şi urmărirea mesajelor. La această structură se pot adăuga directoare personalizate parcurgând secvenţa „File/Folder-New...”. Directoarele standard sunt: o Inbox, directorul de mesaje primite, o Outbox, directorul de mesaje care urmează să fie trimise, o Sent Items, directorul de mesaje trimise, o Deleted Items, directorul de mesaje şterse, o Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare. • în stânga jos, lista de contacte sau agenda (Address Book), care cuprinde informaţii despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje electronice (nume, adresa de email şi alte date, cum ar fi firma la care lucrează, telefon etc.). Un contact din această listă va apărea în mesaje cu numele, nu cu adresa de email. • în dreapta sus, conţinutul directorului deschis. Structura etichetei unui mesaj primit se observă în Figura D.54 şi conţine următoarele informaţii: o From, cine este expeditorul mesajului (numele sau adresa de email), o Subject, titlul mesajului, în general trebuie să fie intuitiv, o Received, data şi ora la care server-ul de mail (poştă) a recepţionat mesajul. o flag-uri (elemente de marcare): semnul exclamării (mesaj important), agrafa de birou (mesajul conţine fişiere ataşate), steguleţul (mesaj de reţinut). • în dreapta jos, o fereastră în care se vizualizează conţinutul mesajului. Prin dublu click pe eticheta mesajului din fereastra de mai sus, sistemul deschide o fereastră nouă în care informaţia se va vedea mai bine.

Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură Create, care deschide o fereastră de editare de mesaje (Figura D.55), în care utilizatorul trebuie să introducă minimul de date necesare pentru trimitere: adresa destinatarului (To:) (adresa de email propriu-zisă sau selectarea numelui din Address Book), eventuale alte persoane care vor primi cópii ale acestui mesaj (Cc:, de la Carbon Copy, care înseamnă copie la indigo), titlul (Subject:), corpul mesajului.

Figura D.55. Ataşarea de fişiere se face cu Insert/File Attachment. Se pot ataşa imagini, documente etc. Pentru trimiterea mesajului se apasă Send (trimite), mesajul fiind apoi plasat în Outbox, unde va aştepta următoarea conectare la server sau comandă a utilizatorului pentru a fi trimis. Se observă că To: şi Cc: sunt de fapt nişte butoane, care prin apăsare cu mouse-ul deschid agenda, din care utilizatorul va putea sa-şi aleagă destinatarii pe care îi doreşte. Selecţia poate fi multiplă, un mesaj se poate trimite mai multor destinatari. Dacă se doreşte a se răspunde la un mesaj primit, se selectează mesajul şi se apasă pe butonul Reply (răspuns). Se va deschide o fereastră asemănătoare cu cea anterioară, în care va fi deja completată adresa destinatarului, iar ca titlu va apărea Re: titlul mesajului primit. Reply All trimite răspunsul tuturor celor care au primit mesajul la care se răspunde. Forward… trimite mesajul respectiv la o adresă specificată, cu păstrarea conţinutului şi a antetului, ca titlu apărând Fwd: titlul mesajului primit. Cu Delete se şterge mesajul selectat. Ştergerea se poate face şi cu ajutorul combinaţiei de taste Shift+Delete. Majoritatea lucrului în Outlook Express (pregătirea şi citirea mesajelor, gestionarea directoarelor) se desfăşoară off-line (când calculatorul nu este conectat la Internet), spre deosebire de Internet Explorer, unde navigarea nu are sens dacă nu se lucrează on-line (conectat). În momentul în care utilizatorul doreşte să trimită mesaje, respectiv să verifice dacă a primit mesaje pe server-ul de mail din reţea, apasă butonul Send/Recv (Send and Receive All, în traducere „trimite şi primeşte tot”). În acel moment se realizează conexiunea la server şi mesajele care sunt pregătite în Outbox vor fi trimise, iar în Inbox vor fi primite mesajele noi. Mesajele din Inbox pot fi salvate în format specific (.eml), text (.txt) sau fişier .htm cu ajutorul comenzii File/Save As.... Save Attachments... salvează separat fişierele ataşate la mesaj. Save as Stationery... salvează o copie a mesajului în format .htm care va putea fi folosită ca şablon pentru crearea altor mesaje, cu Message/New Message Using/ Select Stationery.... Aceasta opţiune se aplică în cazul în care se doreşte, de exemplu, un fundal grafic pentru mesaj, sau se trimit mesaje conţinând date în mare parte identice mai multor persoane. 6. Anexe

6.1 Date tehnice de instalare Windows XP Profesional se recomandă a fi instalat pe calculatoare cu un procesor minim Pentium II la 300MHz, cu o memorie RAM minimă de 128MB şi cu minim 1,5GB spaţiu liber pe hard disk. Instalarea „curată” (pe calculator nu se afla nimic instalat, se porneşte de la zero) a sistemului de operare durează între 60 şi 90 de minute, în funcţie de hardware. Upgrade-ul (instalarea XP peste o versiune existentă) se poate face de la Windows 98, Windows NT 4.0, Windows 2000 Professional şi Windows XP Home Edition. Dacă pe calculator există sisteme Windows anterioare acestora (95, 3.x, NT 3.x), upgrade-ul nu este posibil, iar instalarea se va face „curat”. Instalarea se face de pe suport CD, direct pe maşina respectivă, dacă are unitate CD-ROM, respectiv în reţea, folosind ca resursă partajată CD-ROM-ul altei maşini sau un director de pe hard disk-ul ei, unde s-au copiat anterior fişierele necesare pentru instalare. Instalarea în reţea este mai lentă. În timp este necesară actualizarea periodică a sistemului de operare (update) cu programe de tip patch sau fix („petice” pentru „repararea” unor defecţiuni cunoscute în sistem) şi biblioteci de tip Service Pack (pachete de patch-uri pentru defecţiuni cunoscute, capabilităţi noi, formatări noi etc.). Pentru aceasta există în fereastra Help and Support (Figura A.8) opţiunea Keep your computer up-to-date with Windows Update (”ţineţi calculatorul pe care lucraţi la curent cu actualizările din Windows”). Prin selectarea acestei opţiuni, calculatorul se conectează automat la un site pe Internet de unde se face evaluarea instalării de Windows XP existente şi se detectează dacă faţă de aceasta au apărut noutăţi. Dacă au apărut, utilizatorul este înştiinţat şi este lăsat să decidă dacă doreşte sau nu să se facă update-ul (Figura D.56). Centrul de ajutor are şi posibilitatea de a face căutarea (Search) după o cheie dată de utilizator. Dacă utilizatorul doreşte să afle informaţii despre un anumit lucru, îl specifică în fereastra de căutare şi sistemul îi va returna informaţia. Actualizarea se declanşează prin apăsarea butonului Update Now. Ajutor şi sprijin pentru această operaţie se obţine fie prin Help and Support Center, fie accesând site-ul http://support.microsoft.com.

Figura D.56.

Tot în acest site, prin selectarea hyperlink-ului Download-uri se obţine fereastra din Figura D.57, în care se observă că pachetele de programe de actualizare sunt structurate în grupe. Utilizatorul poate să parcurgă structura de hyperlink-uri şi să-şi personalizeze (în engleză, customize) opţiunile. Ce anume se actualizează în Windows XP: • sistemul de operare, cu programele de rezolvare a unor defecţiuni cunoscute, • driver-ele hardware, pentru componente hardware noi pe calculator.

Figura D.57. Driver-ul este un program care comandă funcţionarea unei componente. Fiecare componentă, fie că este imprimantă, drive de disc, tastatură etc., pentru a fi recunoscută de sistem trebuie să aibă un driver. Majoritatea driver-elor se instalează o dată cu sistemul de operare. Pentru celelalte este nevoie de actualizări sau de încărcarea lor de pe site-urile celor care le oferă. În sistemele de operare tip Windows, fişierele de driver-e se recunosc după extensia .drv sau .DRV. Driver-ul funcţionează ca un traducător între componentă şi programele care o utilizează. Fiecare componentă recunoaşte un set de comenzi specializate şi un set de comenzi generale. Actualizările de sistem de operare pot fi: • critice, referitoare la securitatea sistemului şi a funcţionării lui în reţea, • recomandate, ultimele versiuni de Service Pack, Internet Explorer etc., • unelte pentru creşterea performanţelor şi uşurarea administrării sistemului, • multimedia, pentru facilitarea folosirii aplicaţiilor multimedia (Windows MediaPlayer, alte pachete software de aplicaţii audio şi video), • pachete adiţionale, pentru setări de deskop etc., • capabilităţi de a funcţiona în altă limbă decât engleza (meniuri, ajutor, editoare), • ghiduri de dezvoltare software etc. Actualizările hardware cuprind pachete de recunoaştere de componente noi, teste de funcţionare specifică a componentelor aflate în alcătuirea calculatorului, driver-e noi testate de Microsoft etc. 6.2 Monitorizarea performanţelor sistemului De la deschiderea calculatorului şi lansarea sistemului de operare, chiar dacă utilizatorul nu porneşte nici o aplicaţie, în sistem au loc o serie de procese şi servicii. În timp, după pornirea mai multor aplicaţii, este posibil ca sistemul să funcţioneze tot mai lent. Astfel, devine

necesar să se cunoască procesele şi aplicaţiile care rulează pe calculator, pentru a se vedea dacă sunt utile scopului imediat sau nu. Pentru a vedea procesele, respectiv programele lansate şi aflate în desfăşurare se utilizează aplicaţia Task Manager (Figura D.58). Modul de deschidere a aplicaţiei Task Manager: se face click cu butonul dreapta al mouseului pe Taskbar, într-o zonă în care nu apare butonul nici unei aplicaţii. Din lista de comenzi care apare se alege opţiunea Task Manager. Se obţine o fereastră de tip repertoar care sub fila Applications listează toate aplicaţiile lansate de utilizator care rulează curent şi starea lor (Running, în funcţionare). În cazul în care sub Status apare mesajul Not Responding, aplicaţia respectivă s-a blocat. Blocajul se poate datora traficului de date prea mare, caz în care după un timp aplicaţia va reporni şi mesajul de stare se va schimba. Dacă blocajul se datorează unei defecţiuni şi riscă să afecteze întreg sistemul, aplicaţia se va selecta şi se va forţa la închidere prin apăsare pe butonul End Task.

Figura D.58. Dacă blocajul nu permite deschiderea ferestrei Task Manager aşa cum a fost descrisă mai sus, apariţia ei se poate forţa prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Alt+Delete. Acest lucru nu este recomandat, deoarece această combinaţie de taste este aşa numitul „reset cald” al calculatorului şi poate provoca închiderea instantanee şi cu posibile urmări negative a sistemului de operare şi a tuturor aplicaţiilor care rulează curent, fără nici o salvare de date. Din acest punct de vedere, Windows XP este mai stabil decât versiunile anterioare, şi este mai puţin probabil să „moară” în acest fel. Reset-ul (închiderea forţată a sistemului de operare) este o operaţie de „avarie” care trebuie evitată pe cât posibil. Alte variante de reset: „reset-ul rece” (prin apăsarea butonului „Reset” de pe panoul frontal al carcasei calculatorului), decuplarea de la reţeaua electrică, respectiv întreruperea alimentării (prin apăsarea butonului Power, aflat tot pe panoul frontal al carcasei). În fila a doua a ferestrei Task Manager (Figura D.59) se găseşte lista proceselor care se desfăşoară în momentul respectiv pe calculator.

Figura D.59. Se observă că în momentul curent, pe calculator se află în desfăşurare procese care aparţin atât sistemului cât şi utilizatorului, care consumă resurse de procesor (Central Processing Unit, CPU) şi memorie (Memory Usage, utilizarea memoriei). Utilizarea procesorului şi a memoriei se pot vizualiza şi grafic, în fila Performance (performanţe) (Figura D.60).

Figura D.60. În această fereastră se vede o reprezentare grafică a utilizării procesorului. Dacă utilizarea tinde să fie mereu prea intensă, sistemul este prea încărcat. Depinde de utilizator să închidă sau să păstreze aplicaţiile pe care le doreşte.

6.3 Diferenţe faţă de versiunile anterioare Gradul de noutate a sistemului de operare Windows XP variază în funcţie de experienţa anterioară a utilizatorului. Caracteristicile care constituie diferenţe faţă de versiunile anterioare sunt: • aspectul nou, reproiectarea din punct de vedere a design-ului, capacitatea meniului Start de a păstra aplicaţiile recent folosite, personalizarea rapidă a meniului Start prin Properties (butonul dreapta al mouse-ului), plasarea elementelor prin drag & drop în meniul Start, • conturi de utilizatori multiple, gruparea lor după permisiuni, securitatea accesului la fişiere, partajarea de fişiere pe acelaşi calculator, configurarea conturilor de utilizatori, • gestiunea mai simplă a fişierelor, ferestrele de explorare My Computer şi My Documents au în partea stângă liste de comenzi şi accese rapide, posibilitatea de a vedea imaginile ca Thumbnails, facilităţile Search Companion, • facilităţi multimedia (aplicaţia complexă MediaPlayer, Movie Maker, Web Publishing, DVD şi video etc.), • uşurinţa obţinerii de ajutor (Help and Support Center), ajutorul de la distanţă (My Computer/Properties/Remote/Allow Remote Assistance), posibilitatea transferului la distanţă a setărilor şi configurărilor (.../Allow_Remote_Desktop), • aplicaţie încorporată de inscripţionare CD-uri, atunci când în sistem se află montată o unitate de CD care permite inscripţionarea (varianta Send To->Writable CD , respectiv drag & drop icoana fişierului de copiat pe cea a unităţii CD), • recunoaşterea fişierelor comprimate (.zip) şi arhivarea lor într-un director special (Zip Folder). Dezarhivarea acestor fişiere se face cu aplicaţii din afara sistemului de operare Windows XP (WinZIP, WinRAR etc.), • recunoaşterea vorbirii şi a scrisului de mână, dacă în sistem se instalează componente capabile să preia semnale de această natură, • Internet Connection Firewall (ICF), aplicaţie de protecţie încorporată, care detectează încercările neautorizate de a se intra în sistem (hacking) şi le jurnalizează (logging, înscriere în fişiere tip jurnal, log files), se activează prin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului a icoanei legăturii la reţea (Figura D.48), alegerea Properties/Advanced şi selectarea căsuţei de protecţie. Prin apăsarea butonului Settings se pot alege modurile de transfer de date cu Internet-ul care să fie supuse protecţiei, caracteristicile fişierelor jurnal, date cărora li se restricţionează accesul etc. Nu se utilizează ICF dacă în reţea sau pe calculator există un alt sistem de protecţie. • conexiuni de reţea speciale (Virtual Private Network, VPN etc.) uşor de definit, • restaurarea sistemului în puncte de restaurare definite periodic de sistem sau de utilizator, • compatibilitate mai bună cu aplicaţii externe (pentru aplicaţiile specifice altor versiuni de Windows există posibilitatea de a face XP să se comporte ca versiunile mai vechi: se selectează aplicaţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, Properties/Compatibility, se optează pentru variantele în care aplicaţia respectivă se ştie că funcţionează). 6.4 Servicii în Windows XP Serviciile sunt programe care rulează „invizibil” pe calculator (în spatele tuturor aplicaţiilor), se încarcă automat şi încep să funcţioneze o dată cu sistemul de operare, chiar dacă nu există utilizatori logaţi în momentul respectiv. Există mai multe moduri de a vizualiza serviciile pe calculator: • Start->Run, msconfig în linia de comandă şi alegerea filei Services (Figura D.61), se deschide o fereastră în care se vizualizează informaţii relativ limitate, şi anume lista serviciilor din sistem şi starea lor în momentul respectiv.

Figura D.61. •

Start->Run, services.msc în linia de comandă sau Start->Control Panel-> Performance and Maintenance->Administrative Tools->Services produc o fereastră de servicii locale (Figura D.62).

Figura D.62. •

Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Component Services deschide o fereastră de servicii extinse, dintre care cele locale sunt doar o parte (Figura D.63).

Figura D.63. •

Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer Management, Figura D.64.

Figura D.64. În listele de servicii apelate prin Start sistemul oferă mai multe informaţii despre serviciile existente şi cele care rulează în momentul respectiv pe maşină. Utilizatorul are posibilitatea să vadă ce acţiune guvernează fiecare serviciu şi să hotărască dacă are sau nu nevoie în momentul respectiv de ea. Starea serviciului se poate modifica prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe identificatorul respectiv. Rezultă lista de opţiuni din Figura D.65, în care utilizatorul poate alege între stările posibile în momentul respectiv.

Figura D.65. Prin selectarea opţiunii Properties se poate schimba felul în care este lansat serviciul respectiv la pornirea calculatorului (Figura D.66). Serviciul poate porni automat (la pornirea sistemului), manual (prin activare de către utilizator) sau poate fi dezactivat atunci când porneşte sistemul.

Figura D.66. Printr-o gestiune corectă a serviciilor de pe calculator se poate evita într-o oarecare măsură supraîncărcarea resurselor. Oprirea serviciilor trebuie făcută cu atenţie pentru a nu afecta fatal funcţionarea sistemului de operare. Câştigul în performanţă este însă destul de redus. Dacă sistemul este supraîncărcat în majoritatea timpului, se recomandă adăugarea de resurse (procesor mai rapid, memorie mai mare).

7. Bibliografie recomandată Există pe piaţă o serie de manuale de Windows XP de diferite nivele, traduceri ale unor lucrări alcătuite de parteneri Microsoft pentru marele public sau pentru certificarea ca expert în sisteme de operare Windows. De asemenea, periodicele cu profil informatic au abordat măcar o dată subiectul „Windows XP” pe larg, şi s-au făcut de mai multe ori referiri la funcţionare, configurări specifice, lucrul sub acest sistem de operare etc. Pentru informaţii, asistenţă „on line” şi download-uri (descărcare de pachete de programe de pe Internet, gratuite sau nu) se poate folosi site-ul producătorului, www.microsoft.com. O modalitate foarte bună de găsire de informaţii foarte specifice este căutarea după cuvinte cheie cu www.google.com, care returnează toate apariţiile cheii respective la care are acces pe Internet. Printre acestea pot fi: site-uri de producători, distribuitori, centre de training şi certificări, şi, cel mai important, grupuri de discuţii pe tema respectivă, în care utilizatori din întreaga lume se sprijină reciproc şi schimbă opinii şi soluţii. Manualele traduse sunt utile pentru cei care nu cunosc suficient limba engleză şi foarte utile pentru cei care nu au mai lucrat niciodată sub un sistem de operare din familia Windows sau nu sunt familiarizaţi cu lucrul pe calculator. Pentru aceştia, informaţia „nestructurată”, aşa cum apare ea în reviste, în ferestrele de Help şi pe Internet de regulă nu este suficientă. Acumularea de experienţă în cele din urmă se face lucrând, şi este bine să se facă o documentare serioasă înaintea oricărei acţiuni, pentru că în cele din urmă, calculatorul este doar un instrument care nu face decât ceea ce i se cere. Reviste româneşti de informatică: PC Magazine, www.pcmagazine.ro Net Report, www.netreport.ro PC World, www.kappa.ro/idgro/pcworld/ Chip, www.chip.ro

• • • •