V.perianu-fiinta Paradoxala Si Nefiinta Estetica

VALERIU PERIANU

FIIN|~ PARADOXAL~ }I NEFIIN|~ ESTETIC~

PREFA|~

Eseistica este un domeniu fascinant al teoretiz`rii ce permite personalit`\ii autorului s`-]i desf`]oare [n voie cadrul ]i stilul analizei problemelor discutate. Eseul domnului Valeriu Perianu face parte dintre cele mai interesante pe care le-am citit, fiindc` abordeaz` cu competen\` ]i claritate probleme esen\iale apar\in@nd cosmologiei ]i antropologiei,cu lunec`ri ]i spre teologie.Conform forma\iei sale speculativ-ra\ionale,autorul ne poart` prin desi]ul enigmelor Universului ]i Omului, folosind reflec\ia filosofic` suprapus` diferitelor sisteme explicative ]i a datelor ]tiin\elor exacte acumulate [n cursul istoriei culturii ]i ]tiin\ei. “Personajul principal” al acestei bogate diserta\ii despre lume ]i om este,dup` p`rerea mea, ANTINOMIA, pe care autorul o detecteaz` ]i analizeaz` sub toate ipostazele ei, inclusiv sub aspect estetic.F`r` a spera [n rezolvarea ei,autorul o consider` un dat al g@ndirii umane care, [n fond,pune [n discu\ie absolutizarea logicii aristotelice [n jurul c`reia s-a structurat “Weltanschauung-ul” civiliza\iei noastre europene.De asemenea, subliniind fisurile procesului nostru de cunoa]tere,domin` orgolioasa preten\ie luciferic` a omului ([n cadrul viziunii sale antropocentriste) de a putea cuprinde prin func\iile sale cognitive complexitatea Existentului.Ca ]i teoremele limitative ale lui Göddel, antinomia genereaz` un demers gnoseologic apofantic (precum al lui Dionisie pseudo - Areopagitul), agnostic ( kantian) sau de tipul metalogicei lui Rudolf Carnap.Evident c` toate acestea st@rnesc [n noi un pesimism ]i un sentiment de frustra\ie pe care [ns` autorul le vede dep`]ite cu o logic` a esteticului. Una din bog`\iile acestei c`r\i este inventarul - pe care nic`ieri [n alt` parte nu l-am g`sit - aporiilor,dilemelor,antinimiilor,paradoxelor ]i sofismelor min\ii umane acumulate de veacuri.Este desigur, absolut pasionant s` le descoperi, dar mai ales s` le diseci, a]a cum se str`duie]te autorul. {n ciuda acestor mecanisme contradictorii ale g@ndirii ce a]terne un v`l de neputin\` asupra eforturilor umane de [n\elegere, cartea se termin`, [n mod surprinz`tor, [ntr-o tonalitate optimist`, adev`rat “happy end”filosofic.{n fa\a e]ecului gnoselogic, autorul ofer` omului,ca o compensa\ie sublim`, Frumosul [n locul Adev`rului.Ultimul capitol se constituie prin el [nsu]i un eseu original asupra Esteticii.Acest capitol opereaz` ca un adev`rat “catharsis”la sf@r]itul unui parcurs dificil ]i angoasant prin iconoclasmul s`u.

Cred c` orice om de cultur` sau de ]tiin\` va avea o mare satisfactie parcurg@nd aceast` lucrare intitulat` programatic “Fiin\` paradoxal` ]i Nefiin\` estetic`”.

Stolnici

Acad. Constantin B`l`ceanu-

CUV^NT {NAINTE

Platon spunea undeva c` nimeni nu se poate considera filosof [nainte de-a fi [mplinit 40 de ani, ]i [n respectul fa\` de-o asemenea recomandare, mi-am rezervat o v@rst` onorabil` pentru [ncercarea de-a m` insinua ca [n\elept.Dintotdeauna [ns` m-am sim\it logician ]i artist, [ngem`nare rar`, g@ndirea-mi oper@nd u]or, dar cu puseuri emo\ional-metafizice o realitate supus` deopotriv` rigorii ]i imagina\iei.Relevarea acestei complicit`\i contradictorii a spiritului meu mi-a format un model de g@ndire ce s-a sustras totu]i emo\iei

comune.Cum [ns` sunt tr`it universal p@n` la na]tere, aceast` cugetare a propriei dispozi\ii spre a nu fi, mai mult dec@t spre a fi, ca unicat-n`scut-]i-murit-paradoxal, mi-a sugerat firescul generaliz`rii.Astfel,fiin\a mea paradoxal` con\ine [n sine ]i Nefiin\a estetic` ca salvare din fa\a absurdului g@nd c` sunt ilogic [mpotriv`mi.R`m@ne o patim` dramatic` a Omului aceast` abdicare din zona logicii ]i refugiul [n zona virtual` a esteticului ce plaseaz` realitatea neinteligibil` [ntr-o sim\ire specializat` s` se mint` cu temeiuri agreabile.Caracterul paradoxal al Fiin\ei umane determin` [ns` prin consecin\ele tr`irii ei ]i o instaurare retroactiv` a Fiin\ei divine, nu de termen prim, ci de termen mediu [n noua ierarhie cosmologic` pe care o prezint.Trebuia l`murit` [ntr-un fel pozi\ia Divinit`\ii fa\` de instan\ele superioare Ei, c@t ]i fa\` de Fiin\a uman`, pentru a fi [nl`turate inhibi\iile ]i neputin\a pioas` a trecerii g@ndului dincolo de Ea.}i dac` acest fapt a putut fi g@ndit, atunci trebuia formulat` ]i o concep\ie ontologic` nou` care s` stea la baza tuturor ra\ionamentelor necontradictorii propuse.Fiin\a uman` avea nevoie de o singur` certitudine pentru a-]i dep`]i condi\ia fatal paradoxal` : aceea a originii comune cu Fiin\a divin` [n Trecutul oric`rei fiin\`ri. {n analiza Fiin\ei univers am c`utat s` prezint ]i caracterul contradictoriu al acesteia, bazat [n special pe existentul particulelor elementare [n microcosm precum ]i a particulelor analoge din natur`, a semantemelor estetice.Se va observa desigur c` spre deosebire de Fiin\a univers care este inocent` ]i tulbur`toare [n incoeren\a ei, Fiin\a uman`, destul de vinovat`, []i poate transfera paradoxele [n art`, iar apoi prin filia\iunea crea\iei oblig` Divinitatea nu numai s` ierte, ci ]i s`-]i asume p`catele noastre ra\ional-ira\ionale l`sate ca ispit` a [ndoielii de noi [n]ine. Studiile filosofice antice ]i medievale au acordat importan\a meritat` problemelor insolubile ale g@ndirii, dar ele erau privite ca excese ale ra\iunii avide de o cunoa]tere exhaustiv` sau ca jocuri splendide ale min\ii.Aceste cazuri limit` ale judec`\ii umane nu au fost niciodat` corelate cu pozi\ia cosmic` a Fiin\ei umane [n raport cu Fiin\a univers ]i Fiin\a divin`.Mai mult, [n perioada modern` problemele insolubile ale g@ndirii au fost siluite cu limbaje formalizate logicomatematice care au denaturat contradic\ia ce era vie ]i transferabil` esteticului, ]i au [ncorporat-o conven\iilor f`r` corespondent [n realitate.Aceasta poate fi ]i cauza care explic` pu\in`tatea cazurilor de insolubilia ce sunt cunoscute [n literatura de specialitate.Lipsa unei preocup`ri de a descoperi [n continuare aspecte paradoxale ale g@ndirii ]i imposibilitatea de a le evalua altfel dec@t ra\ional, m-a determinat s` caut [n scrierile autorilor antici ]i medievali mai ales, dar nu numai, exemple de acest fel care s` sus\in` demersul meu. Am [ncercat s` comentez aceste insolubilia, de]i a judeca ce nu este posibil este iar`]i un paradox, totu]i [ncercarea mea se bazeaz`

nu numai pe judecata logic` care oricum este vexat`, ci ]i pe cea estetic`, care permite o abordare f`r` complexe a acestora. Referitor la partea de estetic` paradoxal`, cred c` cel mai temerar gest al oric`rui teoretician este acela de a da o defini\ie a frumosului ]i a ur@tului prin condi\ia [n care sim\irea estetic` nefiind paradoxal` cere ra\iunii ajutor spre a se defini.Acest lucru nu a fost [n\eles p@n` acum ]i de aici e]ecul unor formul`ri mul\umitoare. Enun\urile inserate cu liter` [nclinat` din carte redau [n general aceste insolubilia, ca fiind de notorietate ori descoperite de mine, precum ]i diversele texte citate ale autorilor din bibliografie.Cele scrise cu liter` normal` ]i [nsemnate cu asterix sunt crea\ie personal` ]i sper s` satisfac` exigen\ele cel pu\in ale celor ce nu au [ntreprins aceast` aventur` a spiritului.

AUTORUL

PARTEA {NT^I : FIIN|A PARADOXAL~

CAPITOLUL I Cadrul existen\ial al fiin\elor

G@ndirea

contradictorie a Fiin\ei umane c@t ]i comportamentul bizar al materiei ]i spiritului,ne determin` s` credem c` exist` un orizont mai amplu de medita\ie,dincolo de Existen\` ]i Nonexisten\`, acolo unde [nceputul oric`rei forme de manifestare a fiin\`rii este chiar trecutul ei.Acest Trecut se refer` la ce preced` fiin\area ]i nu la ceea ce se consum` temporal din fiin\a constituit`.Trecutul astfel [n\eles reprezint` singurul concept stabil ]i necontradictoriu care nu sile]te ra\iunea s` se [ntrebe [ntr-o regresie infinit` ce a existat [nainte de acesta.{nainte de Trecut nu a existat dec@t tot Trecutul, ]i astfel deta]a\i de obsesia primei eviden\e, acum acceptat` ra\ional, putem s` ne concentr`m efortul de [n\elegere asupra a ceea ce urmeaz` conceptului asumat ca istorie a ceea ce este. Acestuia,desigur, nu-i poate urma dec@t fiin\area a ceva, ca prezent deta]at de propria-i sorginte inconsistent`, fiindc` dac` nu exist` manifestare a prezentului, nu exist` nici trecutul a ceva.Orice fiin\are deci, are un trecut al s`u ca nefiin\`, pe care [l instituie manifestarea sa ca lume, chiar dac` perpetuarea fiin\`rilor este datorat` unor factori concre\i, cum este cazul p`rin\ilor la regnul animal.Este fals a se considera c` trecutul unei fiin\e [l reprezint` antecesorul s`u vie\uitor.El este cel care transmite doar fiin\area unui urma] absolut necunoscut, [nainte de sine acesta nefiind altcineva dec@t propriul s`u trecut. Astfel cugetat`, aceast` prezen\` spa\io-temporal` sensibil-logic` va fi numit` de noi Fiind, ]i [n\eles de Fiin\a uman` ca instan\a ce-]i subordoneaz` chiar ]i Fiin\a divin`.Fiindul constituie poten\ialitatea fiin\`rii tuturor mul\imilor de fiin\e cardinale (fiin\e-obiect) ]i ordinale (fiin\e cuget`toare) prin care Existen\a ]i Nonexisten\a a]eaz` [n existentul ]i nonexistentul lor ca succesiune atemporal` toate numerabilele fizice ]i spirituale.Numerabilele reprezint` la r@ndul lor unit`\i psiho-matematice,concepte unificatoare ale numerelor cu numeralele, prin care submul\imile reale ]i virtuale sunt ori pot fiin\a nedefinit spre Trecut (deosebit de [n\elegerea par\ial` pe care o d` Aristotel acestui concept [n Fizica, III, 5, 204 b, ca fiind doar ceea ce admite num`rarea).Fiin\a uman` realizeaza [n subcon]tient acest`

durat` pierdut` la fiin\are ca ordonare de realitate epuizat` dincolo de Fiin\a divin` ]i ca trecut nefolosit [nc`.Acest Trecut este un concept integrator al ne[nceputului necesar cu [nceputul [ntamplator care vor constitui realit`\ile active ce vor urma Existen\ei ]i Nonexisten\ei.Astfel abia Existen\ei [i este atribuit [nceputul ca nega\ie a Fiindului ]i Nonexisten\ei [i este atribuit ne[nceputul ca afirma\ie a Fiindului.Existen\a negat` continuu va c`uta s` deplaseze aceasta sarcin` spre Nonexisten\`, iar aceasta la r@ndul ei va deplasa sarcina afirma\iei spre Existen\`.Din aceast` dubl` respingere de Trecut{nceput se vor na]te Nefiin\ele pure ce vor dezechilibra cele dou` st`ri ale Fiindului.Nonexisten\a va fi astfel locuit` p@n` la grani\a a ceea ce ar trebui s` fie Existen\a.Aceasta se va autom`rgini trec@nd o parte din afirma\ia con\inut` [ntr-un stadiu stabil ]i puternic opozabil ca Natur` incorporal`.Nonexisten\a va trece ]i ea o parte din nega\ia con\inut` Nefiin\elor pure ]i va deveni un stadiu saturat de energie mistic` pe care [l vom reda de acum [nainte ca fiind Supranaturalul.Energia mistic` este energia Nonexisten\ei manifestate pozitiv prin Nefiin\ele pure ]i care vor determina [n Natur` spiritualitatea Fiin\ei divine.Fiin\a divin` domin` Natura ]i Supranaturalul ca sintez` a lor,fiind prima ]i unica fiin\`-nefiin\` ce a adus lumin` ]i [ntuneric Fiin\ei univers.Astfel a fost creat Universul de lumin` ce va apar\ine Divinit`\ii ]i Universul de umbr` ce va r`m@ne [nc` nerelevat,ca o replic` a lumilor ce vor fi.{n urma acestor crea\ii au rezultat "reziduuri divine"ce s-au pl`m`dit ca Nefiin\e estetice folosite de Fiin\a divina s` creeze spiritul Fiin\ei umane, care are ca principal` tr`s`tur` componenta estetic`.Natura se va manifesta astfel ca limit` a Universului de lumin`, univers vizibil, tangibil ]i cognoscibil [n aparen\`,iar Supranaturalul []i va manifesta for\a f`r` limite [n continuare sub anonimatul umbrei, r`m@n@nd invizibil ]i imprevizibil, c@nd ]i c@nd diversele catastrofe cosmice fiind cauza [nt@lnirii luminii cu [ntunericul,sau cum se crede [nc`,a materiei cu antimateria.{ntre aceste universuri opozabile se afl` "g`urile negre",ca un compromis straniu,ele [nsele constituind un alt tip de univers necontradictoriu,ca manifestare a for\elor celor dou` naturi imposibil de imaginat.{n ele a fost creat` Fiin\a uman` de catre Fiin\a divin`,fiindc` numai acolo nu era timp ]i deci na]terea putea fi etern`,f`r` de moarte.Fiin\a uman` este crea\ia Fiin\ei divine care leag` existentul s`u de aceasta prin d`ruirea Nefiin\ei estetice,ca semn al rat`rii [ntunericului [n Supranatural.Acesta [si va consuma energia [ntr-un spirit universal,pretutindeni ]i oric@nd al`turi de Natur`,Divinitate ]i Om.Putem spune deci c` [n “raiul” atemporal Fiin\a uman` a c`p`tat [nsufle\irea estetic` [nainte de na]tere, iar dup` aceasta a cap`tat ]i Eul-corp fizic, dar ]i Eul-corp psihic.Eul-corp psihic a fost pl`m`dit din tenebrele Universului de umbr`, iar Eul-corp fizic din cel de lumin`.Se remarc` desigur, c` Fiin\a uman` este produsul contrariilor Existen\ei ]i Nonexisten\ei, deci ea este paradoxal`, fiindc` [mbin` na]terea ]i moartea, timpul ]i spa\iul, lumina ]i [ntunericul,binele ]i r`ul.Aceast` mo]tenire face ca [n Fiin\a uman` s` aib` loc o dubl` reprezentare a ceea ce analizeaz`: emo\ional constat`

irealul iar logic realitatea acestuia. "Materialul" folosit de Fiin\a divin` pentru a crea cele dou` universuri sunt Nefiin\ele pure ale Existen\ei ]i Nonexisten\ei ce se produc continuu ca interac\iune a celor doua st`ri opozabile ale Fiindului.Fiin\a - spune Louis Lavelle - este natural asimilat` ca o posibilitate universal` care nu se actualizeaz` dec@t [n existen\` (existentul manifestat, s.n.) manifestat`. Fiin\a se manifest` ca o prezen\a total`,ca un tot prezent [n [ntregime [n Fiin\ele particulare,[n lucruri sau fenomene,[n st`rile noastre de con]tiin\`,etc. Suntem de acord c` totul este fiin\`, dar acest "tot", a]a cum [l [n\elege g@nditorul francez,se refer` doar la totalitatea universurilor,ceea ce nu [nseamn` totul.Noi am prezentat ierarhia instan\elor [n cadrul c`reia universurile (de lumin` ]i de umbr`) reprezint` doar o parte din tot ce va fi fost.Ceea ce este fiin\a ca manifestare prezent` este un existent derizoriu al Existen\ei atemporale.De aceea nu ne este permis s` spunem c` fiin\a are Existen\`, ci existent, ca manifestare trec`toare a viului tr`it [n particularitatea experien\ei proprii.Vorbind despre Fiin\a uman` [n particular,trebuie s` amintim ce spunea Edmund Husserl: [ntrep`trunderea tr`irii (particulare s.n.) cu judecata (universal` [n genere, s.n.) formeaz` realitatea contradictorie a con]tiin\ei", iar Henry Ey sus\ine c` imanentul ]i transcedentalul ca amestec [n reflexie creeaz` antinomiile [email protected]\a paradoxal` este o fiin\a con]tient`,care dup` Henry Ey are urm`toarele caracteristici: - Fiin\a con]tient` implic` o organizare proprie,av@nd un mediu intern corelat cu mediul intramundan,ce-i ofer` orizontul existen\ial. - Fiin\a con]tient` se constituie ea [ns`]i ca model ]i obiect [n lume,pentru sine ]i pentru altul. - Fiin\a con]tient` dispune de ea [ns`]i ]i impune ordinea sa,acord@nd tr`irea psihic` cu corpul ]i cu lumea. - Fiin\a con]tient` este structurat` ca o reverbera\ie a Eului la experien\a sa,ea neconfund@ndu-se cu Eul,ci ca o Fiin\` care cere Eului s`u s` realizeze transcenderea tr`irii sale. Henry Ey a sesizat dup` p`rerea noastr` cea mai important` caracteristic` a con]tiin\ei, care determin` g@ndirea uman` s` realizeze propriile limite.Con]tiin\a are ordinea temporal` ca model impus sie]i, dar pentru lumile cu care comunic` trebuie s` aib` ]i o ordine spa\ial` care decurge nu din "timpul g@ndit"ci din "spa\iul sim\it".Eul devine [n acest caz forma reflexiv` a con]tiin\ei despre sine [n con]tiin\a despre altul, ca fiin\` transactual` ]i transmundan`.Eul coboar` [n trecut sau urc` [n viitor tr`g@nd dup` el spa\iul tr`irii (g@ndirea ]i sim\irea) pe o traiectorie proprie ce poate fi [n\eleas` ca destin.Numai Fiin\a uman` are spiritul predestinat spre a se releva Nefiin\` estetic` ca Fiin\` cuget`toare.Restul fiin\elor, inclusiv Fiin\a divin` nu sunt cuget`toare ]i deci nu sunt contradictorii, pentru c` ]i Fiin\a univers ]i Fiin\a divin` au voca\ia limit`rii ac\iunilor lor.Acestea nu se pot autojudeca nici logic nici estetic nici moral, ]i din aceast` perspectiv` deci, Fiin\a uman` este destinat` s` se autoanalizeze pe sine ca produs iluzoriu dar ]i cu posibilitatea de a-l [n\elege pe

Creator.Din p`cate, Fiin\a uman` nu are arhetipul universurilor,dar ea con\ine prin Nefiin\a estetic` “codul genetic” al Divinit`\ii ce se manifest` [n crea\ia artistic`.Acest fapt determin` [n g@ndire o criz` a cunoa]terii ce o oblig` pe aceasta s` opereze cu valori relative de adev`r ]i fals.Aceast` criz` se constat` [n cazul diferitelor judec`\i pe care Fiin\a uman` le emite ca provocare la fiin\a cea mai aproape de sine:universul.Rezultatele unei astfel de judec`\i sunt [mpotriva ra\iunii [ns`]i,ceea ce construie]te din Fiin\a uman` o Fiin\` paradoxal`.Dupa Blaise Pascal, Fiin\a uman` este paradoxal`, fiindc` []i conserv` absurditatea ca existent misterios nesupus cunoa]terii. Pe de alt` parte, Fiin\a univers ca necuget`toare ce se ofer` agresiv` prin materie ]i antimaterie, este contradictorie ca subiect pentru cunoa]terea uman`,ea ap`r@nd ra\iunii ca fiind nud` ]i ireal` [n acela]i timp.Pe bun` dreptate se [ntreaba B.G.Kuzne\ov [n ce const` deosebirea particulei de punctul de univers, [n ce const` deosebirea liniei de univers reale "umplute" de cea “neumplut`"? Diferen\a const` desigur [ntre ceea ce d` consisten\` ori nu corpului spa\ial preluat de g@nd ca linie umplut` de fiin\`,iar linia neumplut` este ceea ce pred` g@ndul ca spa\ialitate realita\ii.Meridianele ]i paralelele P`m@ntului sunt linii de univers umplute cu g@nd continuu ]i acest fapt nu poate fi [n\eles vulgar ca fiind doar imaginar,deoarece imagina\ia s-a instalat definitiv ca realitate.Aceste linii pot fi v`zute cu ochii min\ii [n orice moment.Deci trebuie s` acredit`m ideea c` ]i punctul spa\ial se poate confunda cu particule concrete, deoarece la nivel subnuclear diferen\a dintre material ]i imaterial este greu de sesizat. Mi]carea particulelor elementare este at@t de subtil` ]i surprinz`toare, [nc@t pare a avea comportamentul g@ndurilor ce se deplaseaz` [n salturi, din pozi\ii sta\ionare provizorii [n altele ce schimb` natura punctului material din fiin\` [n nefiin\`.Particulele elementare sunt predicatele dinamice ale g@ndirii pure care trece de la o judecat` la alta identific@nd subiectele ]i oferindu-le identitate "ca este".Nu are nici o importan\` c` nu sunt observabile aceste predicate dinamice,dar fiindc` ele trebuie s` existe cu necesitate din calculul structurii intime a materiei, ascunderea lor tr`deaz` o fiin\are.A]adar umplerea liniei de univers imaginare are drept con\inut g@ndul de lumin` sau de umbr` care deschide sau [nchide fiin\a cu nefiin\` ]i invers.{n planul eforturilor de cunoa]tere at@t ra\ional` c@t ]i ira\ional` a Fiin\ei univers, c@t ]i a Fiin\ei divine, Fiin\a uman` ajunge s`-]i repudieze contradic\iile g@ndirii ]i s` le transfere sensibilita\ii Nefiin\ei estetice ca instan\` spiritual`.Nefiin\a estetic` preia aceste ne[mpliniri ale ra\iunii ]i transform` concluziile paradoxale [n modalit`\i de expunere estetic`,pe care apoi spiritul le enun\` ca judec`\i estetice cu valoare de adev`r ]i fals sensibil.Astfel,sensibilitatea de]i p`streaz` echivocul,[nl`tur` contradic\ia ireductibil` a ra\iunii ]i ofer` alternative de sens neutru tuturor fiin\elor implicate.Dubla reflectare a existentului exterior Fiin\ei umane [n real-ireal produce ]i contradic\ii [n g@ndirea acesteia cu privire la esen\a sa.Cu alte cuvinte,dubiul persist` ]i [n sine [nsu]i ]i [n

altul ca [n\eles cunoscut ]i admis ce vine din existentul ce i se opune. Con]tiin\a neputin\ei de a se ]ti existent absolut,precum ]i existentul exterior [n]el`tor,transform` Fiin\a uman` [ntr-o Fiin\` virtual` ce se judec` pe sine f`r` sensibilitate.Sensibilitatea este folosit` de intelect numai pentru a cunoa]te pe altul,nu pe sine, acesta fiind judecat la "rece"numai cu ra\iunea, ceea ce determin` con]tiin\a de sine s` constate c` propria fiin\` [i este str`in` ]i ea exist` doar [n m`sura [n care este ignorat` logic.Nu trebuie s` se [n\eleag` [ns` c` Fiin\a uman` se autoexclude [n planul judec`\ii,ci c` atunci c@nd se refer` la sine,tr`ie]te sentimentul c` nu este ea,c` este absurd s`-]i g@ndeasca g@ndurile f`r` s` participe efectiv.Schema al`turat` sintetizeaz` tot ceea ce am spus p@n` acum.

TRECUTUL NEGA|IA

FIINDUL

EXISTEN|A

NEFIIN|A PURA

SUPRANATURALUL

UNIVERSUL

AFIRMA|IA NONEXISTEN|A

NATURA

FIIN|A DIVIN~

UNIVERSUL

G~URI NEGRE

DE LUMIN~

UMBR~

DE

{NSUFLE|IREA

FIIN|A UMAN~

ERSAL

CUNOA}TEREA

CUNOA}TEREA RA|IONAL~

ADEV~R + FALS

SPIRITUL UNIV

INTELECT SENSIBIL~

RA|IUNEA

REAL+ IREAL

FIIN|~

INSOLUBILA

VIRTUAL~

FIIN|~ PARADOXAL~

NEFIIN|~ ESTETIC~

1.1 Fiin\a univers Teoria relativit`\ii ]i cosmologia secolului XX au schi\at o imagine de ansamblu a universului,conceput ca o sfer` sau un cilindru [n cadrul c`rora toate obiectele ]i fenomenele au curbura modelului.{n acest spa\iu eliptic se afl` ]i finitul ]i infinitul, galaxiile supraordon@ndu-se vizibil ]i invizibil sub cele dou` manifest`ri:Universul de lumin` ca parte d`ruit` lumii ]i Universul de umbr` ca parte mistic` ]i lume a nefiin\elor.Na]terea Fiin\ei divine marcheaz` momentul trecerii conceptelor Fiindului [n act,adic` ie]irea fiin\ei din abstrac\iune prin intermediul Naturii ]i Supranaturalului ]i [n primul r@nd crearea universului ca fiin\`.Astfel Trecutul se termin` la Fiin\a divin` ]i tot de la aceasta [ncepe prezentul.Fiin\a divin` a ap`rut ca alternativ` la nefiin\a pur` care s` dea coeren\` mi]c`rii universale de ocupare a tot ce era subaltern ca macro ]i microcosm.Aceast` mi]care a generat reac\ii de sublimare a conceptelor naturale ]i supranaturale,adic` s-a constituit o for\` pretutindeni prezent` ca Spirit universal al Divinit`\ii care a [nsufle\it ]i ne[nsufle\este totul.Na]terea Fiin\ei umane prin [nsufle\irea materiei este alternativa sensibil` dar ]i paradoxal` a unei copii a Divinit`\ii,care s` g@ndeasc` ] i s` creeze un univers paralel [n sens regresiv p@n` la ea.Apari\ia Fiin\ei divine a fost temeiul leg`turii cu Fiindul astfel: - p@n` la Fiin\a divin` nu era dec@t timp de nefiin\`,nedivizat ]i infinit.Odat` aparut` Fiin\a divin`,se va crea spa\iul ce va fi ocupat de sine ca Natur` ]i Supranatural,iar timpul va fi adus din Trecut [n prezent [n unit`\i finite. - prin Fiin\a divin` Fiindul a devenit de sine st`t`tor ca spa\iu ]i timp de [ntregire a lumilor subalterne ce se vor succede prin aceasta. - prin Fiin\a cuget`toare care este omul,Fiindul devine un timp interior universului paralel conceput de aceasta ca percep\ie a Nefiin\ei estetice. - prin Fiin\a univers,Fiindul []i ofer` diversitatea ca nen`scut al Trecutului. Universul este [n echilibru pentru c` la un cap`t al s`u finit se afl` Fiin\a uman`, iar la cel`lalt capat nedefinit se afla Fiin\a divin`.Cap`tul finit dinspre Fiin\a uman` este dat de viitor iar cap`tul

nedefinit dinspre Fiin\a divin` este dat de Trecut. Deci, Fiin\a univers este ]i finit` ]i infinit` [n acela]i timp,pentru c` ea este locul unde fiin\a se [nt@lne]te cu nefiin\a, adic` existentul tr`itor de viu (via\a) cu existentul netr`itor de viu (moartea).{n toate celelalte structuri de care am vorbit nu exist` aceast` trecere ne[ncetat` din nefiin\` [n fiin\` ]i invers, pentru c` ele reprezint` chiar decorul s`v@r]it de Trecut.Fiin\a divin` este prima structur` activ` ce ajunge s` modeleze fiin\a ]i nefiin\a dup` chipul s`u (noi vom [n\elege dup` voin\a sa), fiindc` Divinitatea nu poate avea ]i chipul mor\ii.Fiin\ei divine [i este proprie doar fiin\area iar pieirea este programat` de mi]carea astrelor ce ofer` destin fiec`rei fiin\e trec`toare. Fiin\a divin` are urm`toarele tr`s`turi cognoscibile: - este maximum de spa\iu p@n` la Fiin\a uman`,fiindc` se afla pretutindeni [n ]i dincolo de g@nd - este ]i maximum de timp p@n` la Fiin\a uman` fiindc` precede ]i succede estetic crea\ia sa [ntr-o durat` sensibil` ]i nem`surabil` - la marginea universului previzibil ca limit` a cunoa]terii, ea este resim\it` ca o vibra\ie estetic` ce umple Fiin\a uman` cu adev`r ]i fals necontradictoriu. Universul nu poate fi [n\eles ca fiin\` dec@t dac` [i accept`m mi]carea ca fiind esen\a ei, iar legat de aceasta conceptul de vitez` a reac\iilor nucleare ]i subnucleare, adic` a fiin\elor ]i nefiin\elor ce se [nt@lnesc pe acest t`[email protected] noastr` ar putea suna astfel: orice vitez` p@n` la cea a luminii reprezint` raportul dintre spa\iul destinat vie\ii de [mp`r\it la timpul trecut.Vom avea deci urm`toarele categorii de viteze existente [n univers precum ]i [n afara lui: a) Viteza luminii care este viteza limit` a ceea ce se na]te ]i moare f`r` sistem de referin\`. b) Viteza timpului care este viteza limit` a nefiin\elor ce [ntrec lumea cu [ntuneric ]i se lipsesc continuu de o parte din prezent c) Viteza spa\iului care este viteza mul\imii Fiindului ca trecut relativ adus la durata fiin\elor. d) Viteza g@ndului Fiin\ei umane care este viteza cu care se poate ajunge oric@nd la Fiin\a divin` Fiin\ele deci suport` existentul sau nonexistentul ca pe o curs` impus` prin viteza de a tr`i sau muri.Din punct de vedere metafizic [ns`,imensitatea spa\iului ce con\ine ]i g@ndul,devine viteza suprem` care este pretutindeni,se mi]c` [n sine ]i [n altul ca plin al Existen\ei ce-]i determin` absolutul.{n spa\iu,timpul se comport` subaltern ca vitez` de baz` [n eviden\ierea relativului.Aceasta face posibil` mi]carea Nefiin\elor pure [n sensul devenirii ]i revenirii la condi\ia ini\ial` ca existent imaginat.Timpul hr`ne]te Nefiin\a pur` p@n` la devenirea ei egal` [n identitate cu Fiin\a uman`.Ea se epuizeaz` apoi prin mi]carea de creare a altui univers propriu Fiin\ei umane ca univers estetic de lumin` ]i [ntuneric.Nefiin\a pur` se [ntoarce [n repaos prin acest act,iar durata existentului acesteia este dat` de spa\iile parcurse [n spiritul Fiin\ei umane ca experiment al mor\ii [ntre somn ]i trezie.{n

aceast` a\ipire de o via\`,fiin\a ]i nefiin\a pot fi vis sau realitate,func\ie de esteticul asumat de con]tiin\`. Opozi\ia dintre materie ]i con]tiin\`,adic` dintre Fiin\a uman` ]i Fiin\a univers se manifest` [n primul r@nd ca ubicuitate a cuget`rii despre Eul-corp fizic ]i Eul-corp psihic,atitudine refuzat` de timp care-]i plaseaz` via\a [ntr-un moment determinat vis-a -vis cu Fiin\a divin`, la cel`lalt cap`t al universului.Aici, Fiin\a uman` []i afl` neputin\a de a [n\elege vecin`tatea unei fiin\e obtuze ce o separ` de Creator.Dar acela]i univers ofer` Fiin\ei umane ]i por\i de trecere [ntr-un continuu spa\iu-timp-g@nd,celebrele "g`uri negre"[n interiorul c`rora regulile de afar` nu mai sunt valabile ]i comportamentul acestora este diferit,func\ie de "corpul str`in" care p`trunde [n ea.Deci totul se contract` ]i se dilat` numai spre trecut,c`l`toria [n viitor nefiind posibil` datorit` sensului unic de curgere a crea\iei [n ce va fi fost mai [[email protected] a c`l`tori [n viitor,trebuie fatalmente s` parcurgem trecutul care este egal ca [ntindere cu viitorul.Cu c@t ne vom apropia de viitor [ntr-o posibil` c`l`torie,cu at@t se va a]terne mai mult trecut de parcurs, fiindc` prezentul fabric` unit`\i egale de timp,trecut ]i viitor. Realitatea existentului Fiin\ei univers este dat` de viteza de reac\ie a particulelor elementare a g@ndirii Fiin\ei umane (ideile) ]i de Nefiin\ele pure ca particule elementare ce se pot raporta interior Fiin\ei univers ca materie ]i exterior Fiin\ei umane ca poten\ial spiritual.Astfel exist` tahionii, particule elementare cu via\` at@t de scurt` [nc@t mor [nainte de a se na]te. Tahionii se raporteaz` ca "nefiind"fa\` de timpul exterior care m`soar` consecin\a dispari\iei noastre ca Fiin\e umane,din momentul mor\ii spre [napoi,pe scara cosmic`.{n sine, cele dou` sc`ri micro ]i macrocosmice sunt echivalente ]i deci scurtul existent al Fiin\ei umane este doar ecoul unei [ncerc`ri individuale de a fi [n afara timpului,lucru pe care [l ]i reu]este,deoarece a exista cu adev`rat [n timp [nseamn` a fi doar spa\iu pustiu.Exist` propensiunea de a transforma totul [ntr-o "gaur` neagr`"[n care parsecii vor deveni secunde-lumin` [mpreun` cu multiplii ]i submultiplii lor, astfel [nc@t orice obiect s-ar mi]ca [n interiorul acestora,ar [nvia sau ar muri de tot at@tea ori c@t ar permite Fiin\a divin`,cea care are dimensiunea netulburat` de timp.{n eventualitatea c` toate Fiin\ele umane ar locui aceast` "gaur` neagr`",via\a ]i moartea ar fi [n dev`lm`]ie ]i nimeni n-ar tr`i ori muri cu adev`rat, neav@nd substan\a de contrast a trecutului. A]adar, argumentul Fiin\ei umane ce a mai tr`it (]i ieri ]i alalt`ieri,etc.) \ine de amintirea unui Fiind trecut.Aceasta se estompeaz` p@n` la na]tere,dincolo nemaifiind posibil s` mai for\`m amintirea,de]i perioada de dinaintea na]terii este cea a nefiin\ei mature.De exemplu: o fiin\` uman` n`scut` [n anul 1949 e.n. are la na]tere tot at@\ia ani de nefiin\` ce se exprim` ca [nceput– trecut.Trecutul dinaintea na]terii ei [mpreun` cu trecutul acumulat [n timpul vie\ii formeaz` un continuu de existent personal ce nu depinde de trecutul altor fiin\e.Dac` exist` Fiin\a uman` trebuie s` existe ]i

trecutul s`u dintotdeauna.Ra\ion`m astfel: o fiin\` uman` care tr`ie]te [n prezent poate fi convins` c` a tr`it ]i [nainte de na]tere, dac` ]i numai dac` nu-]i aminte]te nimic.Dac` ea [ns` ar avea amintiri dinaintea na]terii,ar fi [n acela]i continuu de existent ]i [n mod necesar ar trebui s` consider`m c` totul este prezent f`r` trecut.A]a [ns`,tr`irea con]tient` numai a unui fragment de existent demonstreaz` c` doar amintirea este ceea ce ne separ` de adev`r,impun@nd limite Fiin\ei umane prin Nefiin\a pur`,uitarea fiind fenomenul ce ne conserv` continuitatea esen\ei cu spa\iul ]i timpul.Uitarea fizic` ]i metafizic` are loc [n univers ca ]i [n memoria Fiin\ei umane,fenomen redat de “g`urile negre.”Acestea le putem [mp`r\i pe trei categorii: - "gaura neagr`"format` din explozia unei fiin\e necuget`toare,dar efemere.{ntr-o asemenea situa\ie se formeaz` un c@mp magnetic at@t de puternic,[nc@t la interior se creaz` abera\ii de timp ]i spa\iu [n compara\ie cu exteriorul, instal@ndu-se un cadru existen\ial necontradictoriu [n care dispar toate componentele materiale ale universului p`r`sit. "Gaura neagr`" devine o fiin\` necuget`toare dar ve]nic`.Ea va con\ine energia cuplului lumin`-Fiin\` cuget`toare. - "gaura neagr`"format` din implozia mor\ii fiin\elor cuget`toare care con\in energia cuplului umbr`-Nefiin\` pur`.{n interiorul acesteia nu exist` dec@t spa\iul,acela care prime]te ca un cimitir dimensiunile fiec`rei vie\i ce se pot activa [n alte configura\ii datorit` intr`rii [nt@mpl`toare(prea pu\in` nefiin\`) sau necesare (prea mult` nefiin\`) a timpului [n acest c@mp de atrac\ie. - "gaura neagr`"format` din plecarea spiritului unei fiin\e cuget`toare [n zona divin`, care con\ine energia cuplului Nefiin\` estetic` -Divinitate.Nefiin\a estetic` se desprinde de Fiin\a uman` prin actul crea\iei treptat p@n` la moarte,c@nd se separ` definitiv spiritul de corp.{n aceast` "gaur` neagr`"s`l`]luie]te numai timpul,cel care este socotit a fi de ajuns pentru spirit ]i de unde Fiin\a divin` poate [nzestra o alt` nefiin\` cu o durat` nou`.

1.2 Despre fiin\` ]i nefiin\` Existentul fiin\ei nu este dec@t o c`l`torie [n timp ]i spa\iu,o traversare a trecutului altora,o perpetu` substituire cu nefiin\a.Aceasta de]i se desf`]oar` p@n` la moarte,nu poate trece ]i [n ea,deoarece moartea nu are coordonate spa\io-temporale.De aceea,viitorul nu poate fi cl`dit dec@t ca prezent [n dep`]ire ]i adus ca nefiin\` [n existentul umanit`\ii.A]adar, sensul devenirii este dinspre viitor c`tre trecut prin prezent ; nefiin\` viitoare-fiin\` prezent`-nefiin\` trecut`.Din acest unghi privit,viitorul apare ca un trecut ratat, fiindc` p@n` a ajunge la deplin`tatea esen\ial`,el se transform` deja [n prezent prin recuren\a timpului.Acesta se comprim` la viteze lente invers fa\` de spa\iu,c@nd nefiin\a ce pare a umple ve]nicia acumuleaz` viitor limitat

pe care va trebui s` ]i-l exteriorizeze.A]a ia na]tere fiin\a,dintr-un reziduu al timpului ce divide infinitul [n spa\ii ocupate de galaxii ori con]tiin\e.Fiin\a devine Unu,iar nefiin\a devine Ne-unu,multiplu ]i nedefinit.Infinitul va fi astfel multiplul lui Unu ]i submultiplul lui Neunu. S` prezent`m c@teva caracteristici ale fiin\ei [n genere: - se compune din lumin` - are spa\iu ]i timp propriu - are o vitez` de reac\ie determinat` - poate fi amorf`,vie sau transmundan` - are con]tiin\a sa sau doar a altuia. Aceste caracteristici sunt valabile pentru toate cele trei tipuri de fiin\e:Fiin\a divin`, Fiin\a univers ]i Fiin\a uman`.Aristotel afirma [n “Metafizica” existen\a unor fiin\e eterne care sunt anterioare fiin\elor [n mi]care, el consider@nd c` actul este anterior puterii ]i le clasific` astfel: 1-Fiin\e care sunt act f`r` putere (pentru noi vor fi Nefiin\e pure) 2-Fiin\e care sunt act cu putere ]i anterioare puterii prin natura lor, dar posterioare [n timp (pentru noi acestea vor fi Fiin\a divin` ]i fiin\ele umane) 3-Fiin\e ce sunt numai puteri,ca materie,neant,infinit (pentru noi va fi Fiin\a univers) {n ce prive]te apari\ia Fiin\ei umane Heidegger prezint` c@teva etape necesare: 1)-fiin\area este ivirea din Ascundere ]i Ascunderea r`t`cirii 2)-fiin\area este obligat` s` fie prin felul ei de -a fi 3)-fiin\area este faptul de-a fi- [n- lume ca lumire,ca totalitatea proiectelor Fiin\ei 4)-fiin\area este faptul-de-a-fi fiin\area [ntreb`toare 5)-fiin\area este preocuparea pentru propria condi\ie ]i propriul destin 6)-fiin\area este transcedental` ca autodep`]ire 7)-fiin\area este un orizont luminat apriori pentru a fi [n vederea ei [ns`]i 8)-fiin\area este faptul de-a fi [ntru moarte Sincer, noi cont`m doar pe prima propozi\ie enun\at` de Heiddegger mai ales c` [l parafrazeaz` pe Aristotel.{ntr-adev`r,fiin\a st` ascuns` ]i c@nd renun\` la Ascundere are destinul desprins de nelumesc,ca trecere a ei [n firescul lumirii.Nefiin\a [n schimb are mai multe forme de manifestare,[nsu]i Platon sus\in@nd c` [n jurul unei fiin\e se afl` o cantitate infinit` de nefiin\e pentru care [ns` nu avea o ierarhizare.Ca revers al primei propozi\ii de la fiin\area fiin\ei,putem spune c` nefiin\a este neivirea din Neascundere ]i Neascunderea r`t`cirii.Astfel avem urm`toarele forme de nefiin\`: -Nefiin\a pur` [n instan\ele supradivine,ca mi]care a afirm`rii nonexisten\ei

-Nefiin\a logic` (sau existen\ial`) care transform` toate fiin\ele [n nega\ii unele fa\` de celelalte -Nefiin\a estetic` ca esen\` divin` ce s`l`]luie]te [n Fiin\a uman` pentru a estompa ]i transforma contradic\iile g@ndirii [n judec`\i sensibile. -Nefiin\a ilogic` (sau final`) care transform` toate Fiin\ele [nprimele-[nt@mpl`ri-care-au-fost dinaintea na]terii. Aristotel spunea [n Metafizica: Schimbarea din ceea ce nu este subiect [n ceea ce este un subiect,care se afl` fa\` de cel`lalt [n raport de contradic\ie se nume]te na]tere; ]i anume na]tere absolut` c@nd e vorba de o schimbare absolut` ]i o na]tere relativ` c@nd este vorba de o schimbare relativ`.Schimbarea dintr-un subiect [n ceea ce nu este subiect se nume]te pieire; ]i anume pieirea absolut`,c@nd e vorba de o schimbare absolut` ]i pieire relativ`,c@nd e vorba de o schimbare relativ`. Tot el este cel care sus\ine c` nefiin\a este punctul de plecare al na]terii dar ]i punctul de revenire al fiin\ei ca pieire (dac` pieirea este absolut` sau relativ` r`m@ne [n continuare o tem` de medita\ie). Oricum,[mpreun` cu Aristotel putem trage urm`toarele concluzii ce convin demersului nostru: - numai fiin\a se na]te ]i piere,nu ]i nefiin\a - na]terea ca ]i pieirea,este o schimbare care presupune mi]carea Fiindului - cea care se schimb` la na]tere este nefiin\a iar la pieire fiin\a - daca nefiin\a se mi]c`,ea nu se afl` niciodat` [n repaus, ca "foton de umbr`" - dac` nefiin\a se mi]c`,ea trebuie s` se mi]te [n hiperspa\iu, ca nefiin\` a spa\iului Contradic\iile legate de mi]carea ori repaosul nefiin\ei apar tocmai datorit` separ`rii fiin\ei de nefiin\`,ori divinul ac\ioneaz` dinspre na]tere [nspre pieire,cu rostul ca Fiin\a paradoxal` s` devin` Fiin\` virtual` ca trecere [n Nefiin\` estetic`,adic` de la schimbarea absolut` (na]terea) la schimbarea relativ` (pieirea).{n ceea ce prive]te Nefiin\a estetic`,ea este preg`tit` de Spiritul universal,care la na]terea Fiin\ei umane o [nzestreaz` pe aceasta cu trei atribute: - timp ]i spa\iu apriori percepute - spirit estetic - destin tragic Fiin\a divin` a epuizat Supranaturalul ca for\` spiritual` omnipotent`,]i el se manifest` acum doar ca Spirit universal subordonat Divinit`\ii, fiind "Botez`torul"cu via\` ]i moarte.Crea\ia Fiin\ei divine precum ]i existentul s`u este prea complex pentru Fiin\a uman`,care are o g@ndire limitat`,]i deci Nefiin\a estetic` are rolul de a media [n finalul unei contradic\ii f`r` ie]ire cum este insolubilia.Ratarea demersului logic supune g@ndirea Fiin\ei umane unui alt gen de experiment [n cadrul judec`\ii paradoxale pe care o tr`ie]te, acela al compensarii adev`rului cu fals-autentic-sensibil,ca adev`r artistic necontradictoriu imposibil de demonstrat dar ]i imposibil de respins.Spre deosebire deci

de fiin\a necuget`toare care este [nso\it` de nefiin\a pur` (ca particule elementare ce penduleaz` de pe un t`r@m pe altul spre a nu fi),Nefiin\a estetic` [mpline]te ]i transcende Fiin\a uman` paradoxal` [ntr-un univers necontradictoriu ]i neconform cu destinul tragic al acesteia.

1.3 Opozi\ia materie-con]tiin\` Fiin\a univers este prima mare crea\ie care opune materia sa ]i materia Fiin\ei umane con]tiin\ei acesteia precum ]i con]tiin\ei divine.Astfel vom avea pentru con]tiin\a uman` urm`toarele raporturi cu Fiin\a univers: a) De preexisten\` b) De determinare c) De existen\` d) De cunoa]tere. Lu@nd [n considerare con]tiin\a divin` ca fiind ulterioar` Naturii, suntem [nclina\i s` credem c` ]i con]tiin\a uman` []i are r`d`cinile [n aceasta ca temei al fiin\`rii "obiectului pentru om".A]a cum arat` Biblia, Fiin\a divin` a creat totul sub instan\a sa, mai [nt@i Fiin\a univers ]i apoi Fiin\a uman`, cu scopul de a oferi un existent deosebit numai Fiin\ei umane.Aceasta de]i a ap`rut fizic mai t@rziu, putem considera prin prisma locului s`u privilegiat [n crea\ie, c` ra\iunea ce a lucrat pentru ea era o form` de con]tiin\` comun` cu cea a Divinit`tii ce preexista Facerii ca inten\ionalitate uman`.Astfel,de]i s-a n`scut prima, Fiin\a univers a fost s`v@r]it` de con]tiin\a divin` ca obiect al existentului pentru om ]i nu oricum.Fire]te, existentul acesteia se opune existentului uman doar [n modalitatea de a tr`i,altfel [n moarte esen\ele sunt acelea]i,materia recuper@ndu-]i spiritul energetic,iar con]tiin\a divin` recuper@ndu-]i spiritul estetic.Aceast` revenire la esen\ele primordiale se poate face fie prin includerea materiei [n con]tiin\`,fie prin includerea con]tiin\ei [n materie.Con]tiin\ele simple ce nu ]i-au recunoscut ]i folosit darul natural de a emite judec`\i estetice vor fi incluse [n materie ]i vor determina ur@tul natural,iar con]tiin\ele evoluate estetic vor include ]i modifica materia determin@nd frumosul natural.Con]tiin\a uman` con\ine ]i ea dou` laturi contradictorii: adev`rul ]i falsul care [n procesul cunoa]terii pot fi travestite,lu@nd locul unul altuia sau atr`g@ndu-se reciproc [ntr-un existent absurd.Fiin\a univers tinde s` tulbure ]i s` deruteze Fiin\a uman` pe aceast` cale mediat`,furniz@ndu-i permanent paradoxe spre a-i suspenda judec`\ile ]i a le subordona materiei sale ca existent blazat. Din tot acest proces de confruntare Fiin\a univers tinde c`tre starea de gra\ie care este con]tiin\a uman`,iar aceasta c`tre cea divin`.C@nd este posibil ca materia s` se transforme [n con]tiin\a uman`?Am afirmat deja c` Fiin\a uman` este un cuplu existent

materie-con]tiin\`,existent ce se na]te desigur finit.Atunci c@nd la moartea Fiin\ei umane materia de\ine ponderea de capacitate energetic` ]i []i include con]tiin\a celui ce piere,avem de-a face cu o transformare a Fiin\ei umane [n Nefiin\` pur`,iar c@nd avem la na]terea Fiin\ei umane o includere a materiei [n con]tiin\`,aceasta av@nd capacitatea energetic` mai mare,atunci avem o transformare superioar`,pentru c` de]i [n final se moare,aceasta r`m@ne ve]nic s` tr`iasc` ca altul p@n` la Fiin\a divin` [ntr-o succesiune de genera\ii nedefinit`.Aceasta este o compensa\ie divin` la absurdul na]terii ce trebuie s` fie [n zadar,]i moartea se rezum` astfel doar la a [mpiedica Fiin\a uman` s` mai existe, nu [ns` ]i s` vibreze estetic [n continuare prin con]tiin\a actului artistic.S` not`m c@teva idei legate de na]terea ]i moartea Fiin\ei umane: 1.{n momentul mor\ii, timpul se comprim` la maximum, p@n` la netimp de a]teptarea celui ce este nefiin\` [nc` 2.Cel ce moare consum` [n aceast` clip`, tot timpul omenirii, c`ci [n netimp el [i a]teapt` pe to\i cu o durat` infinit` ]i instantanee (precizare:timpul are existen\` iar netimpul durat`). 3.Timpul consumat [n clipa mor\ii voaleaz` deopotriv` ]i trecutul, cu to\i cei ce au fost, de la "primul nou murit" la "ultimul vechi n`scut". 4."Primul nou murit"[nseamn` c` cel ce moare acum, [n aceast` clip`, este cel mai t@n`r fiindc` are mai pu\ini ani de nefiin\`, iar"ultimul vechi n`scut", [nseamn` c` cel ce se na]te acum, [n aceast` clip`, este cel mai b`tr@n fiindc` are mai multi ani de nefiin\`. 5.Cei ce r`m@n [n via\` []i aliniaz` succesiv dispari\iile doar [n spa\iu, fiindc` temporal ei nu mai au suport dec@t pentru g@nd. 6.Putem numi spa\iu tot ce este gol de timp [nainte ]i dup` existen\`, dar f`r` [ntindere. 7.Plinul existen\ei este trecutul iar plinul existentului este prezentul. 8.Putem numi nefiin\` plinul cu [ntinderea netimpului, ceea ce este situat [ntre na]tere ]i moarte. 9.Adev`ratul trecut este p@n` la na]tere (ca spa\iu de fiin\are) iar viitorul este dincolo de moarte (ca spa\iu pentru desfiin\are). 10.Pentru cel ce tr`ie]te, ieri sau m@ine va fi mereu azi, ca spa\iu petrecut [n nefiin\` indiferent de durat`. 11.Timpul nu exist` dec@t [n raport ]i raportat la existentul uman, pe c@nd spa\iul este ceea ce ne precede ]i ne succede existen\ial. 12.Singurul spa\iu este nefiin\a [n care intr`m ]i ie]im la fel de contemporani cu ceilal\i. 13.Intr`rile ]i ie]irile succesive din acest spa\iu (ca redob@ndire de timp ]i re-fiin\are) pot exista doar [n m`sura [n care nu ne amintim, altfel, con]tientiz@nd acest fapt se tr`ie]te acela]i continuu ca existent virtual ratat.

1.4 Micro ]i macrostructura Fiin\ei univers De la Democrit p@n` [n zilele noastre g@ndirea uman` a imaginat ]i continu` s`-]i imagineze particula elementar` final` a materiei, acea c`r`mid` a universului care sprijin` totul pe suportul spa\iu-timp.Devans@nd experimentul ]tiin\ific cu mii de ani, reflec\ia filosofic` a creat premisele certitudinilor de mai t@rziu, c@nd au fost confirmate ipotezele g@nditorilor antici.Paradoxal [ns`, de]i [n ]tiin\` sa mers destul de departe, [n studiul particulelor elementare s-a ajuns la o limit` a experimentului care presupune [nc` o dat` ajutorul logicii ] i filosofiei pentru a fora mai ad@nc acolo unde instrumentul ]tiin\ific se dovede]te neputincios.Mai mult, se pare c` straneitatea comportamentului unor particule efemere c@t ]i a altora care se b`nuiesc a fi doar o cortin` [n spatele c`reia se deschide un alt univers, conduce la ideea c` [ns`]i materia se dematerializeaz` ]i []i creaz` propria imagina\ie despre lume.Pe parcursul unui secol de descoperiri, r@nd pe r@nd tot ceea ce se considera a fi ultima ]i cea mai simpl` particul` elementar` cade [n desuetudine, condi\ia simplit`\ii fiind transferat` continuu altor particule ce ap`reau [n c@mpul cercet`rii. {ncerc`m s` prezent`m un tablou succint al particulelor subatomice ]i subnucleare care s` ne ofere o imagine fascinant` a jocului de umbr` ]i lumin` ce fabric` via\a ]i moartea [ntr-un proces paralel la grani\a dintre fiin\` ]i nefiin\`.Odat` cu descoperirea quarkurilor s-a pus ordine oarecum [n pleiada acestor entit`\i.Quark-urile au fost denumite ]i "arome"care s` simbolizeze materia [ntr-o manifestare special`, abia perceptibil`.Ele au fost individualizate pe trei niveluri de sarcin` electric`, av@nd ca etalon sarcina electronului=1.Quark-urile pot fi considerate un fel de "gene"microcosmice, care se combin` pentru a realiza o particul` anume.{n acela]i timp [ns` quark-urile au ]i o particul` cu sarcin` contrar`, antiquark-ul, mezonul fiind o astfel de combina\ie [ntre aceste dou` "arome".Cercetarea tabloului quark-urilor a dus la observa\ia c` acesta este asimetric ]i c` de fapt [i lipse]te o "arom`"care trebuie s` fie o poart` spre o alt` lume a particulelor subnucleare.De]i nedescoperit [nc`, quark-ul lips` a fost denumit J/Ψ ]i botezat de cercet`torul s`u cu numele de charm (farmec).Determinarea existen\ei "farmecului" a condus la descoperirea altor mezoni ]i a electronului supergreu denumit taon. Cercetarea quark-urilor ne dezv`luie posibilitatea materiei de a se traduce printr-o cromatic` cuantic`, adic` s` se transfere [n incorporal, [n spirit prin culoare.Adep\ii acestei concep\ii afirm` c` [n univers exist` o for\` suprem` de culoare care este [nmagazinat` [ntr-o particul` numit` gluon.Diferen\a dintre for\a de culoare ]i celelalte for\e cosmice (for\a tare nuclear`, for\a slab` nuclear`, for\a electromagnetic` ]i for\a gravita\ional`) este aceea c` for\a de culoare ac\ioneaz` invers fa\` de celelalte, adic` mai slab dac` este aproape de corpurile asupra c`rora ac\ioneaz` ]i mai tare cu c@t este mai

dep`rtat` de acestea.Combina\iile de culori care se fac datorit` acestei for\e conduc la alc`tuirea unui lan\ incolor de gluoni, care poate fi o lumin` ce nu se vede, spre deosebire de lan\ul fotonilor care de]i nu are sarcin` de culoare, se vede.Aici desigur avem de-a face cu un aspect paradoxal [n care simpla explica\ie c` de vin` ar fi sarcina electric` neutr` a fotonului nu pare s` ne conving`.Referitor la structura quark-urilor deci, putem s` complet`m tabloul descrierii acestora ca av@nd dou` componente: aroma ]i culoarea, ele constituind identitatea genetic` preg`tit` s` nasc` ]i s` [ntrupeze.Cele dou` componente ale quark-urilor au fost denumite prequark-uri sau preoni.Modelul Pati-Strath este constituit pe baza observa\iei c` orice quark sau lepton poate fi identificat prin trei propriet`\i: sarcin` electric`, culoare ]i num`r de genera\ii.Astfel preonii care determin` rangul genera\iei au fost denumi\i somoni deoarece ei hot`r`sc masa particulei compuse.Culoarea particulei compuse este determinat` de cromoni, iar cei ce definesc sarcina electric` au fost denumi\i flavoni.Observ`m c` pe m`sura ce studiem mai profund lumea subnuclear`, descoperim noi ]i noi particule elementare, ceea ce determin` o [ntrebare fireasc` aceea dac` exist` o limit` a num`rului acestora ]i dac` vom putea vreodat` ]ti c` una din particule este [nceputul ]i sf@r]itul Fiin\ei univers. Werner Heisenberg spunea referitor la aceast` problem` c` putem diviza tot mai mult materia, dar nu vom ajunge la particule mai mici, deoarece noi vom crea permanent noi particule cu energia folosit`. Mai pe [n\eles spus, energia folosit` pentru a descoperi alte particule va fi prea mare ]i atunci vom fi nevoi\i s` ne [ntoarcem tot la particulele perechi cunoscute.Exist` deci o curb` a valorii energiei care ne va da un num`r maxim de particule, propor\ional` cu puterea Fiin\ei umane care este limitat`.Totu]i cunoa]terea nu este blocat` de aspectul relatat, fiindc` apropierea de grani\a cu Nefiin\a pur` permite [n\elegerea cel pu\in a lumii fenomenale [n care tr`im.Ceea ce se [nt@mpl` pe "cel`lalt t`r@m" al particulelor elementare ca Nefiin\e pure poate vom descoperi c@nd noi [n]ine vom fi trecut de via\`.Ultimele ]i cele mai stranii particule elementare sunt tahionii de care am amintit anterior, na]terea lor fiind [n permanen\` un salt [napoi, cu o vitez` cel pu\in egal` cu cea a [email protected] acum la forma particulelor elementare ele au fost considerate de majoritatea fizicienilor ca fiind puncte matematice p@n` c@nd a fost emis` ipoteza stringurilor adic` a unor curbe unidimensionale care nu au grosime, ci numai lungime, egal` cu lungimea lui Plank (10 35 m).Stringul este deci un “obiect” filiform [n spa\iu care are o mas` intrinsec` ]i o mi]care relativ`,capetele acestuia deplas@ndu-se [n spa\iu prin oscila\ii.Felul [n care oscileaz` un string determin` tipul de particul` elementar` pe care o reprezint`.Oscil@nd [ntr-un anumit fel deci stringul poate fi o particul` material` (electron sau quark) ori un purt`tor de energie (fotonul).Stringurile se pot divide ]i asocia, aceste interac\iuni st@nd la baza for\elor fundamentale din univers.Pentru a fi ]i mai bine [n\elese stringurile, a ap`rut ]i teoria super-stringurilor care

presupune existen\a unui spa\iu nu numai cu trei dimensiuni, ci cu nou`.Cele ]ase noi dimensiuni ad`ugate nu pot fi deosebite, fiind prea mici.Ele pot fi considerate a fi "[nf`]urate" [ntr-un ghem 9-dimensional care poate s` existe [n toate punctele din continuul spa\iu-timp. Una din problemele fundamentale [n studiul particulelor elementare o constituie simetria acestora, ceea ce [nseamn` c` pot fi schimbate [ntre ele [n mod teoretic.Practic [ns`, aceast` simetrie presupune schimbarea a dou` clase de particule u]oare ]i grele, fermonii ]i bosonii.Simetria era [n\eleas` ca schimbare a elementelor din interiorul fiec`rei clase, dar odat` cu apari\ia teoriei supersimetriei, fiecare fermon trebuie s` aib` un partener greu din clasa opus`, cea a bosonilor, dar acest lucru s-a dovedit dificil.Era deci necesar s` se postuleze existen\a unor noi particule care s` fie partenerii particulelor elementare cunoscute.Aceste noi particule au fost denumite particule de calibrare care cap`t` denumiri specifice pentru fiecare caz. Astfel avem: Fermoni Bosoni Quark Squark Lepton Slepton Fotin Foton Electron Selectron Cele dou` grupuri de simetrie sunt numite SO(32) ]i E8xE8. Teoria E8xE8 este o teorie care explic` teoria superstringurilor, ]i mai mult, ne pune [n fa\a unor implica\ii extraordinare cu privire la realitatea ]i [n acela]i timp irealitatea materiei ca Fiin\` Ascuns`.Dac` primul grup E8 confirm` teoria relativit`\ii, toate fiin\ele cunoscute precum ]i particulele elementare, al doilea grup E8 descrie particulele ]i for\ele care sunt ascunse observa\iilor ce fac parte dintrun univers adi\ional celui pe care [l cunoa]tem.Universul nostru este cel al luminii, iar cel`lalt ar fi al umbrei [n care toate particulele elementare cunoscute ar avea dubluri invizibile din "substan\a umbrei".Asta [nseamn` c` exist` planete, stele, ]i galaxii din "materie de umbr`".Vom considera "materia de umbr`" Fiin\a Ascuns` ca fiin\are nemanifestat`, pentru care Nefiin\a pur` interac\ioneaz` la grani\a a]tept`rii de sens, unde fiin\a poate fi [n oricare din ipostaze, v`zut` sau nev`zut`, original` sau "copie".A]a cum la nivel microcosmic avem ca ultime entit`\i stringurile, ]i la nivel macrocosmic s-a imaginat c` ar fi ac\ionat imediat dup` Big-bang-ul ini\ial tot un fel de stringuri, dar cu alte caracteristici desigur.Autorul tezei stringurilor macrocosmice Alexander Vilenkin, consider` c` dup` marea explozie care a creat universul, din "\es`tura" ini\ial` au r`mas ni]te firi]oare extrem de dense cu energii foarte mari ]i care produc o curbur` a spa\iului [n deplasarea lor supraluminoas`.{n prima secund` a exploziei primordiale, macrostringurile s-au r`sp@ndit ]i [nc@lcit, form@nd bucle pe [ntinderi imense, eman@nd energie datorit` mi]c`rilor de vibra\ie [n v@rtejul format.{n acele momente vidul primordial a avut o

energie enorm` ]i o simetrie perfect`, deoarece toate cele patru for\e cosmice se manifestau ca una.Ulterior simetria a fost rupt`, dovad` fiind for\ele cosmice existente ce se manifest` separat acum, dar aceast` ruptur` a generat [n structura universului ]i zone de neregularitate unde simetria s-a p`strat ca vid primordial.Aceste neregularit`\i ale vidului sunt tocmai macrostingurile care sunt sub forma unor foi\e spa\iale, adic` suprafe\e ce pot [nchide un alt tip de univers, inaccesibil nou`, poate chiar cel al "materiei de umbr`".Macrostringurile pot fi considerate vid primordial ]i sunt de diferite dimensiuni, cele mai sub\iri fiind sub dimensiunile unei particule elementare ]i au o mas` foarte mare.Stringurile primordiale nu au supravie\uit toate p@n` [n zilele noastre fiindc` ele pierd prin oscila\ii masa de energie ce o con\in.{n timpurile noastre mai sunt doar stringuri mari, cum ar fi cele care au lungimea buclei de sute de mii de ani-lumin` ]i o mas` ce dep`]e]te un num`r mare de galaxii. Complexitatea paradoxal` a particulelor elementare se [ntemeiaz` pe teoria relativit`\ii care spune c` masa este propor\ional` cu energia ]i [ntruc@t interac\iunile puternice []i asum` o parte din energia sumar` a particulelor implicate, mic]oreaz` masa sistemului pe care [l alc`tuiesc.Astfel este posibil ca o particul` cu mas` mai mic` s` con\in` particule cu mas` mai mare, un bun exemplu reprezent@ndu-l quark-ul.V.A.Makarov a sugerat c` [n temeiul unor astfel de transform`ri s` existe particule microscopice cu mas` mai mic` care s` con\in` [n ea galaxii [ntregi.O astfel de interac\iune la nivel macroscopic poate determina [nghi\irea universurilor de c`tre acestea prin reducerea masei universurilor la zero sau aproape de zero.S-ar crea astfel un sistem [nchis, numit de Makarov fridmon care privit din exterior ar fi un punct, iar din perspectiva dimensiunii interne s` cuprind` [n el miliarde de galaxii.Aceast` teorie justific` Big-bang-ul ca formare a universurilor prin desfacerea unei astfel de particule superconcentrate.Paradoxul teoriei fridmon este acela c` la exterior sistemul este finit iar la interior este infinit, ca posibilitate a fiecarei alte particule de a con\ine alte universuri identice paralele. Cit@ndu-l pe Kant putem spune c` oper`m cu sisteme finite atunci c@nd folosim intelectul ]i oper`m cu sisteme infinite cu ajutorul ra\iunii.Mi]carea d[ntr-un astfel de sistem ar fi similar` cu mi]carea g@ndirii, ce-]i con\ine infinitul [n finit, acesta din urm` fiind leg`tura cu exteriorul prin intermediul intelectului. Nu putem [ncheia f`r` a ne referi ]i la inteligen\a materiei ca paradox.Conceptul de νοϋς era pentru Anaxagora, dinamismul, mi]carea ce r`m@nea secret` sub raport cauzal dar pe care filosoful grec o intuie]te ca inteligen\` a materiei.{ntr-adev`r, de]i considerat animist naiv ]i chiar sup`r`tor de plat [n teoria sa despre όμοιομέρειαι, el vrea s` spun` c` mi]carea de fapt este o form` de manifestare a inten\ionalit`\ii materiei, care datorit` acesteia se ive]te sau dispare, func\ie de stimulul la care este supus`. Un exemplu edificator [l constituie fizica electronului, unde se constat` o "fug`" a acestei particule din c@mpul observa\iei atunci

c@nd se dore]te localizarea sa.Deci putem spune c` electronul posed` o "inteligen\`" a refuzului de cooperare, care poate fi interpretat` [n acest sens.A]adar, dac` [n plan macroscopic lucrurile nu sunt at@t de paradoxale, [n plan micro, subnuclear [n special, materia se comport` at@t de straniu, [nc@t pare a avea un plan con]tient, dar neinteligibil pentru Fiin\a uman`.La acest nivel, raportul cercet`tor-cercetat este dezechilibrat de necunoa]terea efectelor demersului uman asupra Fiin\ei umane [ns`]i.Inteligen\a uman` bazat` pe inten\ionalitatea actului de cercetare, se poate transfera oric@nd [n contrariul ei, adic` obiectul cercet`rii nu mai st` s` fie studiat, ci se eschiveaz` prin mi]care, prin νοϋς, ce d` ipostaza corporal` sau necorporal` a materiei.{n ce prive]te amprenta pe care o las` particula elementar` ca urm` a trecerii ei din "lume" [n "sub-lume", [ntr-un alt palier energetic necunoscut nou`, aceasta reprezint` corporalul abandonat [n cuplul corpuscul-und`, dincolo de care exist` probabil ]i o a treia stare paradoxal` a materiei care se salveaz` spiritual [n nefiin\`.

CAPITOLUL II Despre existentul Fiin\ei umane

Istoria

filosofiei nu cunoa]te un g@nditor care s` fi afirmat categoric c` Fiin\a uman` nu exist`.{ntr-un fel sau altul ar fi trebuit s`-] i nege ]i propria realitate ceea ce spulbera orice afirma\ie a sa.Cei mai mul\i filosofi c@nd au vorbit despre lume s-au referit la existen\`, de fapt la grecescul κόσμος nu la sensul restr@ns de umanitate.Nu s-a f`cut totdeauna aceast` distinc\ie ]i Fiin\a uman` a fost judecat` ca f`c@nd parte din existen\` [n general, ]i astfel f`cut` s` suporte consecin\ele unor teorii radical-integriste de origine marxist`, ori ca fiind un microcosm suis-generis rod al unor concep\ii psihologistcomportamentiste, ]i nu [n ultimul r@nd ca individ singular, expresie a gra\iei divine.A]a se face c` problematica Fiin\ei umane cu toate considera\iile antropologice arhicunoscute, trateaz` acest subiect ca exist@nd [n mod evident, diferen\ele de opinii oper@nd doar la capitolul Genez`.Cine a creat Fiin\a uman` sau cum a ap`rut ea, sunt marile [ntreb`ri filosofice dintotdeauna, existen\a de facto a Fiin\ei

umane nefiind pus` la [ndoial`.Chiar ]i Platon care acorda lumii doar statutul de aparen\`, de semirealitate, ca proiec\ie a lumii ideale, nici nu afirma, nici nu nega categoric existen\a Fiin\ei umane, ci constata doar c` ideea de om apar\ine Divinit`\ii ca adev`r [email protected]` existen\` putea fi retras` [ns` oric@nd [n propria sa idee de Bine.Platon a deschis deci [n mod serios pentru g@nditorii de dup` el, cu sau far` inten\ie, o nou` problematic`, care surprinz`tor, p@n` la Descartes a fost ignorat`: se filosofa de mii de ani dar nimeni nu demonstrase c` Fiin\a uman` exist` ]i c` tot ceea ce se g@ndise p@n` atunci avea realitate sau nu.{ndoiala ca metod` de ra\ionament pozitiv, a luat na]tere [n mintea unui soldat ca Descartes, care deprins fiind s` perceap` via\a ]i moartea [n aceea]i tran]ee, a fost [ncercat de b`nuiala c` poate el nu exist`, ]i ]i-a dorit un ra\ionament conving`tor care s` fundamenteze existentul lui precum ]i specula\iile f`cute p@n` atunci pe aceast` tem`.Acest ra\ionament trebuia s` salveze filosofia de ridicolul c` tot ceea ce f`cuse era inutil. Descartes va descrie tot acest proces de respingere ]i apropiere a existentului prin argumente de ordin logic ]i psiho-logic de o frumuse\e deosebit` [n "Discurs asupra metodei": Dar, [ndat` dup` aceea (dup` pref`c`torie, cum c` lucrurile ce-i cuprind mintea urmeaz` falsul, sn.) mi-am dat seama pe c@nd voiam s` g@ndesc astfel, c` totul este fals, c` trebuia cu necesitate ca eu care g@ndesc acest lucru (respingerea falsului prin [ndoial`, sn.) s` fiu ceva .}i observ@nd c` acest adev`r: g@ndesc, deci sunt, era at@t de ferm ]i de sigur [nc@t toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu erau [n stare s`-l zguduie, am socotit c` puteam s`-l privesc f`r` scrupul ca primul principiu al filozofiei. De]i are certitudinea psihologic`, Descartes nu este mul\umit, el se verific` prin dubla [ndoial`.El se [ndoie]te de orice, de univers, de sine dar nu se poate [ndoi de [ns`]i faptul [ndoielii."Dubito ergo cogito, cogito ergo sum" este acum un ra\ionament confirmat ]i de logic`.Dar s`-i punem noi la [ncercare ra\ionamentul cu o supozi\ie invers`: cel ce se [ndoie]te nu sunt eu, ci altcineva, poate chiar Fiin\a divin`, atunci mai exist sau nu? Credem c` ra\ionamentul cartezian acoper` ]i aceast` situa\ie fiindc` ra\ion@nd ca altul, sau altul prin mine, av@nd con]tiin\a indus` sau str`in` de Eul cuget`tor, am prin degajarea alterit`\ii dovada existen\ei mele.Deci [ntre a cugeta sau a fi cugetat ca fiind, nu este nici o deosebire de existent, ci doar de spa\iu-timp. Se desprind din cele spuse p@n` acum urm`toarele: 1- cugetarea mea este adev`rat` pentru fiin\a mea 2- cugetarea mea este adev`rat` pentru orice fiin\` deoarece [ndoiala este reciproc`, o dat` ne [ndoim de noi ca s` fim, apoi de ceilal\i ca s` se nasc` 3- nici o cugetare nu poate exprima nimicul, ci afirm` ceea ce exist` sau va exista 4- lipsa cuget`rii este exclus`, trebuie s` existe cineva ce g@nde]te permanent via\a [n toate formele ei de manifestare, de la cel ce a fost la cel ce va fi

A]adar, ceea ce a spus Descartes implicit, spunem noi explicit: f`r` cugetare Fiin\a uman` nu ar fi, realitatea fiin\ei mele nu poate fi mai adev`rat` dec@t cugetarea ce m` proiecteaz` ca existent [ntr-un timp mereu trecut ce ne aduce prezentul derizoriu.Dar dac` exist` cugetare doar la nivel uman, mai este oare real` lumea, sau ea este poate doar un reflex al dorin\ei noastre de a fi? Av@nd [n vedere c` opera de art` ca produs al cuget`rii sensibil-umane pleac` la Fiin\a divin`, putem conchide c` prin acest act superior de prezen\`, ceea ce tr`im trebuie s` fie cel pu\in o iluzie verificat` care ne confirm`.

2.1 Lumea ca “Dasein” Trebuie s` admitem c` Fiin\a uman` []i apar\ine sie]i ca lume [nfiin\at`, dar c` ]i lumea ca totalitate a fiin\elor fragmenteaz` fiin\area pe care [ns` nu o distruge.Heidegger explic` acest "fel-de-a-fi-[n[ntregul-s`u" care este lumea prin chiar existentul (Dasein) omului, ce imprim` acesteia nota umanului prezent. Cei drep\i nu sunt lume, deoarece cu toate c` prin timp ei locuiesc [n ea, cu sufletul se afl` la Domnul spune Sf.Augustin.Majoritatea g@nditorilor extind [n\elesul no\iunii de lume p@n` la cel clasic, elin, de κόσμος, care desemneaz` orice zon` a fiin\`rii ]i desfiin\`rii, o lume care este ]i nu este a Fiin\ei umane.{n scrierile Sf.Pavel sau [n Evanghelia dup` Ioan lumea este [n\eleas` ca loc de vie\uire a omului, redate prin trei cuvinte grece]ti cu rezonan\` aparte ζωή, άλήθεια, φώς, adic` via\`, adev`r ]i lumin`.Aceast` lume [ns` trebuie [n\eleas` ca o [nl`n\uire cu Fiin\a divin` ]i tot ce mai exist` dincolo de noi.Christian Crusius la r@ndul lui spune: O lume este acea [nl`n\uire real` de lucruri finite care la r@ndul ei nu face parte dintr-o alt` [nl`n\uire, c`reia i-ar apar\ine printr-o [nl`n\uire real`. Lumii [i este proprie finitudinea c`reia i se opune Divinitatea prin [ns`]i crea\ia sa.{n aceea]i m`sur` lumea este diferit` ]i de o "creatur` de sine st`t`toare" dar ]i de mai multe "creaturi" care fiin\eaz` simultan, care nu se afl` [n nici un fel de [nl`n\uire.Lumea uman` este deci [nl`n\uirea "regional`" care aspir` la [nl`n\uirea suprem` cu toat` fiin\area creat` ]i necreat`, a celor ce vor fi.Fiin\a divin` se opune lumii doar ca entitate ce se a]eaz` "l@ng` lume", prezen\a sa cre@nd un destin paralel, f`r` de care "creatura de sine st`t`toare" nu se poate implica. Kant [n "Critica ra\iunii pure" []i pune ]i el c@teva [ntreb`ri la care ofer` ]i r`spunsul: 1) La ce anume se refer` totalitatea reprezentat` sub denumirea de "lume"? R`spuns: -Conceptul de "lume" nu este o [nl`n\uire antic` a lucrurilor [n sine, ci un ansamblu transcedental al lucrurilor ca fenomene. 2) Ce anume este prin urmare reprezentat [n conceptul de "lume"?

R`spuns: -{n conceptul de "lume" nu este prezentat` o coordonare a substan\elor, ci, dimpotriv`, o subordonare, ]i anume, "]irul ascendent al condi\iilor sintezei c`tre necondi\ionat". 3) ce caracter are aceast` reprezentare a unei asemenea totalit`\i, cu alte cuvinte, care este structura conceptual` proprie conceptului de "lume" ca atare? R`spuns: -Conceptul de "lume" nu este o reprezentare ra\ional` nedeterminat` [n caracterul ei conceptual, ci, [n calitatea ei de Idee, adic` de concept sintetic pur al ra\iunii, el este determinat ]i diferit de conceptele intelectului. A]adar Kant considera "lumea" ca ansamblul tuturor fenomenelor ]i experien\elor posibile accesibile cunoa]terii finite, iar ideile transcedentale folosite, el le denume]te "concepte de lume". Conceptul elin de κόσμος a desemnat primul ceea ce omul consider` a fi natura infinit`, [n care erau [nchi]i ]i zeii.Mai t@rziu, acest termen a r`mas s` desemneze universul, iar lumea s` fie conceptul umanizat a ceea ce omul g@nde]te ]i tr`ie]te prin acele lucruri ce le consum` cu existentul s`u.Lumea, dup` p`rerea noastr`, este constituit` de o elit` a naturii care sunt Fiin\ele cuget`toare.Fiin\a divin` a creat un spa\iu de fiin\are sensibil vie\ii sub toate formele, de la cei care suntem p@n` la fiin\ele intradimensionale, fiin\e migratoare [n timp, ori cele ce s`l`]luiesc [n microcosmos ca particule elementare,toate acestea form@nd un lan\ trofic neb`nuit care alimenteaz` Spiritul universal. Exist` [ns` la Fiin\a uman` o dubl` dispozi\ie vis-a-vis cu lumea, o tendin\` de integrare ]i alta de desprindere de ea, ca structur` paradoxal` format` de “con]tiin\a f`r` de sa\” a cunoa]terii de sine.Lumea apropie Fiin\a uman` de alte fiin\e, dar nu de sine, ]i de]i este demonstrat cartezian c` "eu sunt", nu este suficient de adev`rat pentru a spune ]i "eu sunt [n lume", accesul la aceasta fiind liber prin chiar na]terea fiin\ei ce sunt ca necunoscut` mie.Acest [nceput [n lume este legat desigur de ne[n\elegerea Divinit`\ii [n postura de creator al fiin\`rii cu temeiul obscur a celei ce este fiin\` f`r` s` vrea.{ntrebarea ce ar trebui pus` lumii ar fi deci, “cine sunt eu ca Fiin\` uman`”?Nedumerirea se refer` la m`sura de trup ]i m`sura de suflet atribuite mie [ntr-o alc`tuire unic`, fiindc` lumea poate fi aceea]i dar fiin\ele nu, deci cine este cel ce g@nde]te c` sunt opus mie [n chiar aceste m`suri ? Ath.Joja spune: Nu exist` nimic care s` ne fie mai clar ]i mai distinct, mai intim dec@t cogito-ul; dar acesta ne relev` existen\a non-eului, a lumii, suntem [n lume. Are oare Fiin\a divin` adev`ratele noastre identit`\i sau nu suntem dec@t mul\imea vid` a lui Nimeni, crez@nd c` putem fi oricine fiindc` oricum nu conteaz` ? Eu sunt eu, sau eu sunt altul, r`m@ne tr`irea anonim` p@n` c@nd moartea ne va dezv`lui poate mai mult.

2.2 Corpul ambiguu ca paradox al tr`irii Sinelui

Corpul Fiin\ei umane apar\ine con]tiin\ei sale dar ]i Fiin\ei divine ca manifestare a c`rnii ce nu devine niciodat` pe deplin substan\` [n sens fenomenologic.El r`m@ne o esen\` de plin ]i gol a manifest`rii Eului, ca tr`ire mereu [n afar` ]i a altuia ce ocup` [nl`untrul [n compensare pentru cunoa]tere.Merleau Ponty sus\ine c` noi suntem [ntotdeauna [n plin ]i [n Fiin\`. El schimb` raportul cartezian cogito ergo sum , spun@nd c` nu "eu g@ndesc" con\ine pe "eu sunt", ci invers, ca eviden\iere a con]tiin\ei c` eu sunt la mine ([n corp, sn.) fiind [n lume. Evident se [n]eal` [n ambele cazuri, fiindc` dac` am tr`i ca plin al nostru [n permanen\`, f`r` s` ie]im [n afar` cu sim\urile ]i g@ndirea, am fi sigur ori zei, ori imbecili.Neav@nd [ns` dec@t experien\a alterit`\ii Eului trebuie s` fim de acord c` exist` un transfer de fiin\` ce se ofer` altuia ca Sine investigator dincolo de propria-i piele ]i con]tiin\`.Cel mai bun exemplu este chiar ra\ionamentul [ntors al lui Descartes afirmat de Merleau Ponty, adic` eu sunt la mine fiind [n lume, dar dac` sunt [n lume [nseamn` c` am ie]it din mine, iar dac` am ie]it [n lume aceasta a venit [n mine.Nu po\i comunica cu lumea dec@t dac` cedezi din plinul t`u de fiin\` saturat` de Sine.Corpul Fiin\ei umane este dup` Merleau Ponty, habitudinea primordial` ,corpul cre@nd spa\iu ]i timp [n jurul s`u, observ@nd obiectele exterioare lui, m`sur@ndu-le, [nconjur@ndu-le, dar f`r` ca Fiin\a s`-]i observe ea [ns`]i corpul.El nu poate fi v`zut fiindc` niciodat` nu este complet, el evolueaz` [mpreun` cu obiectele din jurul s`u ]i nu se confund` cu ele.El este tangibil doar con]tiin\ei c`reia i se ofer` ca fals obiect tulburat de a fi fapt de con]tiin\`.Corpul pare Fiin\ei ambiguu ]i absurd, nu g@ndit, ci privit ca percep\ie ce se opune oric`rei ra\iuni. Este relevant` imaginea pe care Nichita St`nescu o reda [ntrunul din poemele sale, c@nd diminea\a []i privea m@inile ]i le vedea absurde.{ntr-adev`r, dac` le vom lipsi de nume ]i func\ionalitatea lor uman`, le vom g`si str`ine ]i absurde, excrescen\e ale necunoscutului ca altul.Corpul, spune Merleau Ponty, este existen\a (existentul, sn.) [ncremenit` (...) iar existen\a este o [ncarnare perpetu` ]i cel pu\in [n privin\a lumii percepute, el este instrumentul general al comprehensiunii mele.El este acela care d` sens nu numai obiectului natural, ci [nc` obiectelor culturale cum sunt cuvintele. {n percep\iile sale corpul stocheaz` informa\ia ce constituie realitatea sa, pe care Fiin\a uman` o ignor` ]i nu g@nde]te c` trebuie g@ndit acest corp [n care suntem mai mult singuri ]i mai pu\in ]tiu\i de lume.Astfel, [n concep\ia lui Merleau Ponty, corpul ambiguu are dou` caracteristici: - el este propriul sensibil, "sim\itul", "v`zutul" de sine ]i altul, "atinsul" ]i "atingerea"(de interiorul ]i exteriorul s`u, sn.) - el se prezint` ]i cu o latur` misterioas` inaccesibil` interiorului ]i exteriorului s`u(ca fiin\` ce se retrage subtil din percep\ia de sine prin tr`irea artistic`, sn.) Eviden\a altuia este posibil` pentru c` Fiin\a uman` nu este transparent` pentru sine ]i pentru c` subiectivitatea cuget`rii ei trage dup` ea ]i corpul ca obiect [nstr`inat de tr`irea dublei realit`\i.Un

obiect cultural care joac` un rol esen\ial la Merleau Ponty este limbajul.{ntre Fiin\ele umane are loc un dialog: exist` aici o Fiin\` [n doi ]i altul nu este mai mult, aici, pentru mine, ca un simplu comportament [n c@mpul meu transcedental cum de altfel nici eu nu sunt [n al s`u, noi suntem unul pentru altul colaboratori [ntr-o reciprocitate perfect`, perspectivele noastre alunec` una [n alta, noi coexist`m pe parcursul aceleia]i lumi. Merleau Ponty distinge vis-a-vis cu corpul o con]tiin\` a cuget`rii t`cute ]i una vorbit`.Cogito-ul t`cut ar [nsemna prezen\a de sine [n Sine, fiind existen\a [ns`]i, pe care noi o distingem ca existent, lucru pe care l-am inserat deja acolo unde a fost cazul.{ntre existen\` ]i existent este o mare diferen\`, a]a cum am g@ndit noi instan\ele Fiindului.Acest Cogito interior ]i secret va determina cogito-ul exterior s` se manifeste ca subiect cuv@nt`tor.{n acest sens, Merleau Ponty devine explicit printr-o fraz` ce confirm` spusele noastre dintru [nceput: Lumea este toat` [n`untru ([n con]tiin\a mea, sn.) iar eu sunt [n [ntregime [n afara mea (prin corpul meu, sn.). Apoi continua: Lumea ]i corpul ontologic pe care le g`sim [n inima subiectului nu sunt lumea [n idee sau corpul [n idee, ci este lumea [ns`]i contractat` [ntr-o priz` global`, este corpul [nsu]i ca corp cunosc`tor (corp ambiguu, sn.).Sim\ul Eului–corp psihic este mai pregnant [n con]tiin\a Fiin\ei umane dec@t Eul-corp fizic.De]i acesta din urm` este [n contact direct cu exteriorul, el pare absent din g@ndirea despre Sine ]i considerat ca "nenatural corp al meu". Gordon W. Allport d` exemplu cu saliva pe care o [nghi\im [ntotdeauna incon]tient f`r` a fi perceput` ca nepl`cut`, ]i situa\ia c@nd o scuip`m [ntr-un pahar ]i apoi o bem cu v`dit` grea\`.Dintr-o dat` corpul nostru ]i tot ce apar\ine lui ne este str`in ]i absurd.G@ndirea viscerelor ce palpit` via\a ca un mecanism str`in Fiin\ei umane, fiindc` ea nu se poate concepe [n afara ideii de om, ca altceva dec@t o structur` psiho-mecanic`, ne induce sentimentul de ideal ]i de dedublare.Una este fiin\a care g@nde]te despre fiin\a mea ] i alta este cea ce se las` studiat`, dezvelindu-]i natura prozaic` a c`rnii.Dar cum fiin\a este marginit` de fiin\`, de pu\ine ori ne aplec`m asupra cunoa]terii corpului nostru ]i mai mult spre al altuia.{n acest fel cunoa]terea altei fiin\e dec@t a celei proprii creaz` de obicei pl`cere,]i care de fapt este o experien\` estetic`.Ne place cel`lalt fiindc` [i putem contempla exteriorul spre deosebire de noi, unde avem acces numai la interior.Aceste piese ale corpului meu pe care le v`d ]i le simt la altul, [mi d` reprezentarea nimicniciei ]i ira\ionalit`\ii pe care trebuie s-o [ndur pentru a r`m@ne eu–cel-tulburat-de–mine. L@ng` mine un altul la fel de contradictoriu []i g`se]te ra\iunea de a se suporta [n imaginea mea exterioar` ca un firesc dat [n compensare.Kant nume]te con]tiin\a de sine ca fiind"identitatea numeric` a Eului", ]i c` prin aceasta fiin\a []i g@nde]te Eul ca Unul identic cu sine.Noi credem [ns` c` "identitatea numeric`"a Eului nu este Unul ci Doi.Exist` [n con]tiin\a de sine o unitate relativ` a Euluicorp psihic ]i a Eului–corp fizic ce formeaz` ambiguul transcedental.Eul-corp psihic nu poate primi [n interiorul s`u corpul,

iar corpul nu poate c`p`ta la exterior forma [email protected] Ey spune pe bun` dreptate c` Eul este forma problematic` a fiin\ei noastre con]tiente, iar Emmanuel Mounier vorbe]te despre excentricitatea Eului, care este prin natur` [n afara sa a]a cum este prin esen\` [n sine. Aceasta ne arat` c` prin cuv@nt el se exteriorizeaz` iar prin reflec\ie se retrage [n sine ca altul, av@nd dou` experien\e ce se completeaz`: cea a expansiunii spa\iului ]i a profunzimii temporale. Din punct de vedere al spa\iabilit`\ii apropiate, corpul propriu reprezint` posesia obsesiv` a datului liber de sine, care se mi]c` numai [n func\ie de spa\iu.Aceast` posesie obsesiv`, a corpului ce nu poate fi contemplat [n totalitatea sa de con]tiin\`, devine p@n` la urm` nu firescul g@nd c` eu [mi suport propriul individ dat, ci absurdul g@nd c` altul m` tr`ie]te cu acest corp ]i c` de fapt corpul meu l-am pierdut la na]tere.

2.3 G@ndirea ]i limbajul G@ndirea uman` cuprinde orice act psihic care implic` Fiin\a [n raport cu existentul ]i cu sine.Cunoa]terea de sine pare mai pu\in interesant` pentru Fiin\a uman` deoarece ea are voca\ia exteriorit`\ii tr`irii.Aceast` [n\elegere este ispititoare sub aspectul motiva\iilor ce subzist` [n curiozitatea ancestral` a ie]irii fiin\ei din Ascundere pentru a-l afla pe cel`lalt.G@ndirea are deci ca scop principal cunoa]terea altei fiin\e care prin existentul ei manifestat [n comunicare s`-i nege aparen\a ]i s` fac` tangibil` ]i perceptibil` esen\a.Aceast` negare nu are loc desigur ca ac\iune mecanic` de respingere, ci ca efect al tuturor eforturilor g@ndirii de a se pozi\iona [n exterior al`turi de altul, dar a r`m@ne ]i [n sine.Prin aceast` pendulare [ntre exterior ]i interior Fiin\a uman` se autoremarc` ca subiect g@nditor ce face evalu`ri ]i ierarhiz`ri [n jurul s`u. Vom distinge deci [n activitatea g@ndirii urm`toarele st`ri: - starea de lucru absent` [n care nu particip`m con]tient, ci primim informa\ii prin organele de sim\ ]i le l`s`m neanalizate, g@ndirea r`m`n@nd blocat` de o reverie f`r` obiect, acea postur` a privirii [n gol ce face ca fiin\a s` ne fie invadat` de neant.Este o r`t`cire a g@ndirii [n ireal, acest moment termin@ndu-se c@nd fiin\a se adun` [n corp, fiindc` reveria desparte ]i corpul de g@ndire - starea ordinar` a primirii informa\iilor ce sunt analizate sumar, intuitiv ca un reflex al instinctelor - starea de lucru activ` c@nd are loc [ntregul proces, de la senza\ie ]i percep\ie p@n` la judecat` ]i ra\ionament, care satisfac cunoa]terea din punct de vedere formal - starea de lucru excep\ional` care are loc c@nd se produce un fapt deosebit care solicit` g@ndirea total.{ncercarea de a cunoa]te prin a nu ]ti cum spune Nicolaus Cusanus, cum este cazul nu al Fiin\ei divine care are deja [nsu]iri, ci a Superfiin\ei divine (despre care nu ]

tim dac` exist`) dar tocmai pentru acest fapt este cu adev`rat inaccesibil` g@ndirii umane.Un alt exemplu [l constituie starea paradoxal` a g@ndului creat de contradic\iile logice, suspendarea judec`\ii ca retragere a curiozit`\ii [n sine ]i renun\area la altul, starea de boal`, iminen\a mor\ii, etc. -starea de gra\ie artistic` a g@ndirii ce are o excita\ie interioar` ca descoperire a altuia nu [n exterior ci [n interiorul propriului existent, rod al [mperecherii tr`irilor proprii cu Natura ]i Supranaturalul. Aceste g@nduri sunt facilitate ]i de Nefiin\a estetic` care determin` [ntr-o anumit` faz` a tr`irilor sensibile abandonarea logicii ]i investirea Fiin\ei umane cu gra\ia gestului divin c`ruia nu i se opune nimic, ca oric`rei crea\ii insolite.G@ndul se formeaz` ]i pleac` de la Fiin\a uman` pe un suport lingvistic care [n limbajul obi]nuit apare ca reflectare dezordonat` a ceea ce iese [n exterior ca materializare fonetic`.Esen\a g@ndului [ns` r`m@ne lipit` pe memoria secret` a Fiin\ei umane de care nu are cuno]tin\` nici ea [ns`]i.G@ndirea are [n acest sens ]i o activitate subcon]tient`, o alta [n travestiul visului sau al dedubl`rii [n altul ca fiin\` ideal`.Cinci sunt [ns` componentele speciale ale g@ndirii care domin` existentul Fiin\ei umane ]i o fac deosebit` [n raport cu restul.Aceste componente ale psihicului uman au fost consacrate ca terminologie ]i semnifica\ie de c`tre psihanaliz`.Folosind acelea]i structuri mentale, facem precizarea c` noi le atribuim acestora valen\e noi care nu au nici o legatur` cu libidoul.Aceste concepte le vom folosi pentru a cunoa]te logica psihicului uman care []i extrage g@ndul din pr`pastia subcon]tientului ]i-l transform` [n cuv@nt. 1. Sinele ca identitate integratoare a Fiin\ei umane ce particip` sensibil-volitiv ]i logic la procesul g@ndirii este [n primul r@nd amprenta individualit`\ii dup` care Fiin\a uman` se define]te [n raport cu altul, ]i [n al doilea r@nd adev`rul despre fiin\a integratoare ca Eu, Sub-eu, Supra-eu ]i con]tiin\a de Sine.{n actul dep`]irii, spune Heidegger, Dasein-ul (existentul, sn.) se [ndreapt` c`tre acea fiin\are care este chiar el, c`tre el ca sine.Transcenden\a constituie sineitatea.Sineitatea este condi\ia prealabil` care face cu putin\` faptul-de-a-fi-un-eu, aceasta revel@ndu-se numai [n "tu".Orice judecat` adev`rat` sau fals` afecteaz` Sinele [ntr-o mic` m`sur` datorit` deta]`rii acestuia fa\` de existent.Sinele are calitatea de a se exprima ca existent independent ]i din aceast` cauz` el este [n opozi\ie cu con]tiin\a de sine ]i con]tiin\a alterit`\ii Eului. 2. Eul este exprimarea con]tientului ca element central [n jurul c`ruia graviteaz` fiin\a ce-]i simte substan\a ca interior ce se conserv` subiectiv, ca m`sur` a apetitului de a fi nesupus valorilor de adev`r ]i fals.Din punct de vedere logic, el []i are temeiul [n atragerea spre interior a existentului altuia ca afirmare a individualit`\ii.”Eul creator, spune Jan Brouwer, este anterior Eului cunosc`tor.La [nceput, Eul creator devine obiect prin [nstr`inare ]i ajunge astfel s` se opun` lui [nsu]i.Apoi este str`mutat [ntr-o alt` lume [n care []i poate contempla reprezentarea propriilor crea\ii, aici devenind Eul cunosc`tor”.

3. Sub-eul aduce instinctul [n starea critic` de conservare a corpului f`r` Eu, cu un Sine confuz, nici adev`rat nici fals, atras spre exterior de existent pentru a-]i pierde anonimatul. 4. Supra-eul este acea component` a psihicului care ]i-a dep`]it stadiul emo\ional concentrat numai asupra individului ca Eu anxios ]i retras, ]i marcheaz` evolu\ia unui nou tip de Eu, cel social, dispus s` armonizeze rela\ia interior-exterior printr-o cenzur` ce trebuie s` func\ioneze [n dublu sens.El este sprijinul ra\iunii [n tratarea judec`\ilor c@nd sunt aduse argumentele fiin\elor cuget`toare implicate [ntr-o folosin\` neconflictual`.Supra-eul con\ine [n esen\` o contradic\ie care este de fapt specificul lui, acela c` el reprezint` Fiin\a uman` ce-l con\ine, dar mai ales ce este [n afara ei ca temei pentru alte existen\e de care Eul reprezentat trebuie s` \in` seama.{n acest caz, adev`rul ]i falsul sunt entit`\i singulare ]i mistice ce nu se dezv`luie dec@t printr-o indiferen\` [n care este implicat` (material ]i spiritual) [ntreaga fiin\`, nu numai g@ndirea. 5. Con]tiin\a de Sine este componenta care are drept scop acela de a deveni ea [ns`]i fiin\` estetic` ca prim pas spre Nefiin\` estetic`, ca pierdere a Eului cunosc`tor ]i contopirea Eului creator [n propria crea\ie din l`untru spre afar`.Con]tiin\a uman` transfer` fiin\ei ]i o experien\` rezultat` din procesul de regenerare a existentului ca nega\ie estetic` prin intermediul frumosului pe care-l construie]te necontradictoriu.La nivelul con]tiin\ei umane opozi\ia cu materia este cea mai semnificativ`, ca dezechilibru produs de Nefiin\a pur` prin folosirea Fiin\ei umane [n scopul cunoa]terii prin "a nu ]ti" a Fiindului.Datorit` contradic\iilor din g@ndire cu privire la existent, apoi dintre g@ndire ]i limbaj, Fiin\a uman` este o Fiin\` paradoxal`, ceea ce determin` transformarea acesteia cu ajutorul spiritului [ntr-o Nefiin\` estetic` ca alternativ` la incoeren\a existen\ial`.Nefiin\a estetic` consum` Fiin\a paradoxal` produc@nd metafore, adic` expresii paradoxal-acceptate ]i de g@ndire ]i de sensibilitate.Ele sunt acceptate ]i de Fiin\a uman` ]i de existent fiindc` apar\in unui limbaj neutru-Supranaturalul. Conform lui Descartes, orice act de g@ndire are dou` niveluri la care este analizat` realitatea fiin\ei: - nivelul de [ntelegere ob\inut cu ajutorul intelectului [n care este reprezentat subiectul ]i predicatul ]i - nivelul de judecat` ob\inut cu ajutorul ra\iunii [n care se atribuie subiectului un predicat ca act de voin\`. Iar Aristotel spune c` universalul este [n g@ndire deoarece constituie esen\a g@ndirii. Dac` este a]a, atunci universalul este con]tiin\a unit`\ii [ndep`rtate a Fiin\ei umane, iar particularul ]i singularul con]tiin\a apropierii acestora de fiin\`, exprimate de g@ndire ca intelect pentru tot ce-i aproape ]i ra\iune pentru tot ce-i dep`rtat de [email protected] l@ng` aceste dou` niveluri de [n\elegere conven\ional`, credem c` mai exist` unul care devine activ doar atunci c@nd ra\iunea devine neputincioas`.Este acea instan\` de orgoliu ca Eu determinat al Fiin\ei umane ce-]i poart` g@ndirea despre Sine,

precum ]i con]tiin\a ca Sine opus` sie]i ]i existentului, adic` spiritul comun Fiin\ei paradoxale ]i Nefiin\ei estetice.A]adar vom avea trei niveluri de [n\elegere care sunt datorate urm`toarelor instan\e de analiz`: A - Intelectul ca instan\` a sensibilit`\ii ]i a intui\iei, astfel c` [n perceperea existentului el reac\ioneaz` [n primul moment instinctiv ]i aceasta determin` o acomodare sensibil` cu necunoscutul, dup` care percep\ia se stabilizeaz` [ntr-un g@nd confuz ce-]i descoper` fiin\a despre care [ns` nu ]tie dac` este ea [ns`]i.Intelectul nu se poate autoanaliza, nu are puterea de a face introspec\ie, ci ob\ine pentru ra\iune certitudinea r`t`cirii fiin\ei [n Sub-eu ca nonexistent ]i fixarea scopului de a fi Eu cunosc`tor.{n ce prive]te [n\elegerea exteriorului ca altul fiin\ei ce a fost perceput`, intelectul nu face diferen\a [ntre fiin\e, fiindca el nu poate da con]tiin\` Eului.El aduce ra\iunii informa\ii despre ceea ce neag` fiin\a ce-l con\ine.Astfel intelectul poate formula doar o premis` necesar` judec`\ii pe care o efectueaz` ra\iunea, prin componenta sa abisal` (Sub-eu) ]i cea ordinar` (Eu). B - Ra\iunea ca instan\` de analiz` logic` care se folose]te de Supra-eu ]i con]tiin\a de Sine [n prelucrarea datelor primite de la intelect.Ra\iunea infereaz` aceste date cu ajutorul schemelor empiriclogice, care vor fi apoi combinate [n ra\ionamente abstracte, dar nu lipsite de substan\` ca [n cazul ra\ionamentelor matematice, ob\in@nd concluzii pentru Sinele Fiin\ei umane, ]i av@nd ca scop desc`tu]area acestuia de sub imperiul senza\iilor oarbe.{n acest caz ra\iunea nu-]i mai verific` fiin\a ce-o con\ine fiindc` a f`cut-o deja intelectul, ci ea verific` [ns`]i existentul pe care [l poate afirma sau nega prin rezultatul analizei logice. C - Spiritul ca instan\` ce judec` pricinile sensibile ale Fiin\ei umane precum ]i ale acestora [n raport cu alte fiin\e ca binele- r`ul, frumosul-ur@tul, via\a-moartea, p`m@ntescul-divinul,contradic\iile g@ndirii ]i [n general tot ce nu poate c`p`ta r`spuns de la ra\iune, ca pricini sentimental-formale.Spiritul ca suflet-cuget`tor preia de la ra\iune toate problemele insolubile ]i le rezolv` pr[ntr-o inferen\` special`-transfigurarea artistic`-care face transla\ia existentului contradictoriu [ntr-un existent imaginar creat pentru a stinge opozi\ia.Acest existent imaginar este creat pe fundalul Spiritului universal care []i are ob@r]ia [n Supranatural ca ]i Fiin\a divin`.La acest nivel deci, contradic\ia se tope]te [ntr-un existent estetic ce trebuie s` se afirme ca [mp`care cu sine a fiin\ei ce se simte frustrat` de adev`rul absolut.Finalmente, spiritul [mpac` dup` ]i contradic\iile legate de dispari\ia Fiin\ei umane, care ]tie c` va trebui s` piar`, dar nu ]tie de ce ]i cum.Spiritul este acela care vegheaz` Fiin\a uman` p@n` [n ultima clip` ]i-i d` puterea s` se [ntoarc` la Spiritul universal ca gest estetic al Nefiin\ei ce devine iar`]i pur`.Ciclurile a]a-ziselor re[ncarn`ri indiene ale fiin\ei sunt de fapt doar ale Nefiin\ei pure care devine Nefiin\` estetic` ]i invers.Fiin\a uman` cap`t` [nsufle\ire tocmai pentru a nu fi devorat` de materie, care []i produce rapid ciclurile de via\` ]i moarte ]i integreaz` toate fiin\ele necuget`toare [n Universul de

lumin` p@n` la nivel subnuclear.Dob@ndind spirit la na]tere, Fiin\a uman` va con\ine ]i nefiin\a, cea care-i va conferi o protec\ie provizorie p@n` c@nd aceasta se va transforma [n Nefiin\` estetic`.Din acel moment moartea Fiin\ei umane se poate produce oric@nd datorit` faptului c` aceasta nu mai este negat` de existent ci de nonexistent.Odat` ridicat` la rangul de con]tiin\` artistic`, Fiin\a uman` nu mai are sens ca existent paradoxal, Nefiin\a estetic` tr`indu-i destinul p@n` la pieirea fizic`. G@ndirea contradictorie a Fiin\ei umane se manifest` ]i fa\` de sine, nu numai fa\` de altul, de]i nu cu acela]i apetit de cunoa]tere.Acest aparent dezinteres fa\` de propria fiin\` a g@ndirii, decurge probabil dintr-o mai mare dificultate a autoanalizei structurilor psihologice, c@t ]i a lipsei de capacitate a g@ndirii de a se dep`]i ]i converti din subiect al observa\iei [n propriul ei obiect.Aici survine ]i interferen\a intelectului cu ra\iunea, a]a cum bine a sesizat Hegel: ceea ce este inteligibil pentru intelect este nera\ional pentru ra\iune ]i invers, ceea ce este conceptibil de pe pozi\ia ra\iunii, apare ca absurd sau de ne[n\eles pentru intelectul separator. E greu de presupus totu]i c` [n rela\ia subiect-obiect la un corp comun ce trebuie s` se deta]eze de sine ca observator-observat, ar putea exista realmente o separare net` [ntre instan\ele [email protected] dac` nu vom [ncerca aceast` separare ar trebui s` ne folosim de o reprezentare exterioar` cum este Fiin\a divin`, pe care dac` o vom g@ndi pentru a ne cunoa]te, vom avea ra\iunea altuia ca temei subiectiv, ceea ce va fi o contradic\ie din moment ce [ns`]i temeiul ne este necunoscut.Oricum, se pare c` Fiin\ei umane [i este mai puternic` dorin\a de a judeca exteriorul ca o consecin\` a mul\umirii de sine c` are certitudinea interioar` a cuget`rii, ceea ce am@n` explorarea propriului spa\iu de [n\elegere.Din aceast` perspectiv` mai distingem la g@ndirea Fiin\ei umane urm`toarele manifest`ri: - c`derea tensiunii structurilor psihice, c@nd brusc Fiin\a uman` r`m@ne [ntr-o stare de prostra\ie datorit` tendin\ei spiritului de a [ntoarce g@ndirea la momentul na]terii, moment neutru ]i absent [n memoria afectiv` a acesteia.Este [n acela]i timp ]i o respingere a Eului-corp fizic de c`tre Nefiin\a pur` ce are un proces de transformare [n Nefiin\` estetic`, afect@nd echilibrul Fiin\ei prin fragmentarea existentului ca ]i [n cazul judec`\ilor - alienarea datorat` contempl`rii propriului corp ce pare absurd [n toat` alc`tuirea sa ca parte ]i [ntreg pentru sine ]i pentru altul - credin\a necesar` pentru a tolera existentul unui spirit str`in [ntr-un corp str`in, pe care [ncercarea de a-l analiza logic conduce la contradic\ii insurmontabile ce au ca rezultat suspendarea judec`\ii Toate aceste manifest`ri presupun controlul g@ndirii de c`tre Subcon]tient, [n a]a fel [nc@t momentele respective nu se recepteaz` dec@t la nivelul intelectului ca ceva ce nu i se [nt@mpl` propriei fiin\e (exist` o senza\ie de ireal ce induce Fiin\ei umane apropierea mor\ii ca o repeti\ie).{n Subcon]tient, Fiin\a uman` nu mai este nici subiect al existentului, ci devine un semn al pre-existentului ce percepe spa\iul

nepopulat de fiin\a sa, f`r` timp, ca fiin\` la grani\a dintre intermundii.Nimeni nu ]tie cine creaz` ]i de ce excita\ia care ne scoate din acest abis ]i ne aduce [n matca Eului-corp ca s` ne putem apar\ine.Teorii psihologice mai vechi ]i mai noi sus\in c` Subcon]tientul este structurat ca un limbaj de simboluri, dar el nu poate avea aceast` structur` pentru simplul motiv c` el este incompatibil cu formarea g@ndului ce are la baz` limbajul interior.Subiectul din subcon]tient este lipsit de voce, deci unitatea func\ional` [n organizarea acestuia nu este fenomenul ci litera prin care natura sa se ofer` ca simbol pur de tr`ire, nu ]i de g@ndire, sub forma unor pictograme ce imit` stilizat alfabetul.Prin acest limbaj t`cut, ce se dore]te doar [n interiorul Fiin\ei umane, con]tientul trebuie s` ias` ]i [n exterior pentru a realiza corpul psihic ca Eu.Acesta va conversa cu simbolurile sale ]i ale [nainta]ilor, alfabetiz@nd g@ndirea aglomerat` de imagini ce [ncep s` se exprime prin sunete ce vor s` [nlocuiasc` simbolurile.Treptat se va forma un cuplu ciudat, asemeni corpusculului ]i undei, cuv@ntul-g@nd.{n anumite situa\ii g@ndul va fi suportul cuv@ntului, alteori invers, dar [ntotdeauna umbra absurdului va [nso\i aceast` simbioz`, pentru c` g@ndul sunt Eu iar cuv@ntul altul, va spune Fiin\a uman`.Dorin\a de cunoa]tere din Subcon]tient ca act ratat de con]tiin\` se va transforma [ntr-o vorb` de duh, aparent f`r` noim`, ce-]i profileaz` existentul pe o a]teptare de ordin estetic.Acest loc al form`rii "limbajului t`cut" estetizat de suferin\`, devine izvorul semnifica\iilor culte ce vor fi articulate logic de celelalte instan\e ale [email protected]]a devine Fiin\a uman` subiect logic ca "marele cel`lalt" cu o dorin\` enigmatic` de a-]i judeca g@ndirea ca "micul cel`lalt", [ntr-o aventur` de a fi cunoscut` sie]i ca paradox. Cuv@ntul este [n mod firesc leg`tura dintre g@ndire ]i altul exterior ei, ca o conven\ie ce se face [n urma reprezent`rii a ceva care trebuie neap`rat s` se disting` de altceva. Dup` ce g@ndirea a consim\it la primirea realit`\ii, aceasta se va defini ca fiind ceva, printr-un cuv@nt esen\ializat care s`-i recunoasc` semnifica\ia uman` cu care a fost [nzestrat ]i s` se obi]nuiasc` cu sunetele pe care le emite ca d`t`toare de form` acelui ceva nou desemnat.O dat` stabilit` acest` rela\ie, g@ndul tinde s` lase cuv@ntul s` ac\ioneze autonom, el devenind treptat rezonan\a interiorului ]i exteriorului Fiin\ei umane.Acest fapt determin` [n timp o [nlocuire a g@ndului, care se folose]te de cuv@nt pentru a absenta de la reprezent`ri nesemnificative.Cuv@ntul va fi generator de alte cuvinte datorit` acestei autonomii ]i datorit` faptului c` g@ndirea stocheaz` [n general judec`\i sau scheme logice ]i nu cuv@ntul propriu zis.Cuv@ntul deci va fi autorul limbajului, care este de fapt o succesiune de semnifica\ii transferate de la primul cuv@nt la al doilea, de la al doilea la al treilea, ].a.m.d.Ceea ce cuv@ntul surprinde [n exteriorul Fiin\ei umane este [n prima faz` o sim\ire oarb` ce trebuie confirmat` ca necesar` l`untric ]i care devine oglinda unei reprezent`ri din propria sa intui\ie, ca ac\iune ]i posesie a altei fiin\e. Din aceast` implicare se va releva instan\a sufletului g@nditor care [ndeob]te este denumit spirit. Acea activitate, spune Paul Asmus,

prin care ne cufund`m [ntr-o alt` entitate dec@t noi [n]ine, o numim g@ndire.{n actul g@ndirii Eul ]i-a realizat no\iunea (de corp exterior ]i de corp l`untric, sn.), a renun\at de bun` voie la sine [nsu]i ca entitate izolat`; de aceea c@nd g@ndim, ne afl`m [ntr-o sfer` care e aceea]i pentru to\i, c`ci principiul separ`rii care const` [n raportul Eului nostru fa\` de acel "altul" a disp`rut [n activitatea de autosuspendare a Eului individual, aici nu mai exist` dec@t Eul comun tuturor. A]adar, toate Fiin\ele g@nditoare []i pierd individualitatea atunci c@nd are loc actul g@ndirii care este un loc comun, dar mai [nalt, de unde ra\iunea exprim` experien\a unui Eu universal.Renun\area la cufundarea [n g@ndire [nseamn` [ntoarcerea la propriul Eu, la propria fiin\` ce are preg`tite cuvinte pentru orice situa\ie la care nu trebuie s` participe.Dup` cum se remarc` avem o situa\ie paradoxal`: Fiin\a uman` are g@nduri transformate [n cuvinte ]i expresii, ]i de]i este prezent` nu particip` dec@t afectiv, iar c@nd particip` la formarea g@ndurilor nu este prezent` [n sine [nsu]i, ci [n sfera celorlalte Fiin\e g@nditoare ce-i dau o identitate provizorie.Heidegger spune: orice explicitare este dependent` de o preconcep\ie care poate fi adus` [n c@mpul con]tiin\ei sau s` r`m@n` [n afara ei. Structura lui "ca" este deci echivalentul termenului mediu al silogismului care nu devine"termen ultim", concluzie, ci suprapune ca sens fiin\area cu Dasein-ul.{n acela]i timp [ns` fiin\area este un "nonsens", contrar` sensului, dar nu lipsite de sens. P@n` la un punct are dreptate, dar atunci c@nd sus\ine c` existentul poate fi dotat cu sens sau lipsit de sens, afirma\ia este absurd` [ntruc@t sensul nu poate lipsi dec@t fiin\ei ]i nu fiin\`rii ca preconcep\ie ]i intui\ie a sensului devenirii, a]a cum sus\inea mai devreme.Trebuie s` facem precizarea c` Heidegger nu [n\elege prin sensul fiin\`rii situa\ia [ntreb`rilor noastre despre rostul de a fi, ci tendin\a preconcep\iei, care [n con]tiin\a uman` poate avea sens dinspre interior spre exterior fiin\are "ca", dar ]i dinspre exterior spre interior.{n acest fel de]i sensurile sunt diferite, fiin\area ]i existentul nu se exclud de]i ambele forme sunt nonsens una pentru cealalt`.Dup` explicitare, Heidegger considera c` [n\elegerea are sens dac` fiin\a se enun\` pe sine, astfel: 1) ca indicare a lui a fi [n lume. 2) ca predica\ie ce [nf`ptuie]te determinarea a ceva 3) ca ex-spunere a conceptului primordial. Noi nu restr@ngem dinainte conceptul de sens la acela de con\inut al judec`\ii, ci [l [n\elegem ca fenomenul existen\ial deja descris ]i care face s` apar` scheletul formal a ceea ce poate releva prin [n\elegere ]i articula [n explicitare. Observ`m deci c` enun\ul [n concep\ia filosofului german are rolul de a educa limba [n primul r@nd ]i abia apoi con\inutul judec`\ii dreseaz` existentul, prin "ca" apofantic ]i "ca" hermeneutic. Jurgen Habermas afirma c` Fiin\a uman` are capacitatea hermeneutic` de a [n\elege sensul cuprins [n sisteme simbolice verbale ]i nonverbale,]i aceast` [n\elegere a sensului se afla [n direct`

leg`tur` cu vorbirea, unde atinge gradul maxim de complexitate. El face o eroare fundamental` atunci c@nd apreciaz` c` [n\elegerea dob@nde]te prin vorbire maximum de fiin\are, a lui "ca mine pentru altul", fiindc` este dintotdeauna ]tiut c` g@ndul este mai complex dec@t ceea ce poate vorbirea s` redea, ]i deci gradul maxim de complexitate nu se potrive]te nici g@ndirii (care se recunoa]te limitat`) ]i nici vorbirii obi]nuite c`reia [i lipsesc mijloacele de a transcende realul.Fire]te, dac` ne referim la limbajul artistic, acesta [ntr-adev`r atinge un grad [nalt de complexitate fa\` de celelalte tipuri de limbaje, dar Habermas nu s-a referit la acesta.{n mod contradictoriu, tot el afirm` c` limba natural` are un cadru finit al orizontului de simboluri dar poate exprima orice, chiar ]i absen\a sensului.Este foarte adev`rat c` limba poate exprima ]i nonsensul, dar aceasta nu [nseamn` c` poate exprima orice.Nici g@ndirea nu poate exprima orice, de]i []i descoper` limitele ]i le exprim`.Dac` fiin\a este con]tient` de neputin\a sa de a-]i construi conceptele totale ]i a le exprima prin limbaj, asta poate fi deja o autodep`]ire a condi\iei umane, dar ]i un paradox.Cunoa]terea limitei [nseamn` deci dep`]irea ei, dar ]i ne[n\elegerea ce decurge din aceast` situa\ie.Vorbim nu de ne[n\elegerea propriului proces de con]tientizare a limitei ce nu mai este limit`, ci de faptul c` de [ndat` ce suntem dincolo de ea, ra\iunea percepe un abis ce nu poate fi [n-fiin\are pe cale reflexiv`.{n acest fel ra\iunea r`m@ne dincolo de limit` [ntr-un paradox sau se [ntoarce ref`c@nd sensul fiin\ei tragice ]i apeleaz` la spirit, pentru a [n\elege ceea ce este dincolo de ea.Limbajul artistic ofer` ra\iunii acea punte peste abisul existentului , necesar` ajungerii ]i [n\elegerii la instan\ele unde []i poate g`si r`spuns ]i lumin`, adic` la Fiin\a divin`. Aceasta este ultima limit` a g@ndirii,dincolo de Fiin\a divin` exist@nd doar instan\ele supranaturale ce nu satisfac ra\iunea uman` ca limbaje extrem de s`race, cu doar c@teva sunete.Fiin\a divin` constituie limbajul cel mai bogat [n semnifica\ii de existent fizic care acoper` ariile universurilor materiale ]i spirituale cu lumin` ]i [ntuneric, cu sens ]i nonsens, cu ra\iune ]i absurd, cu frumos ]i ur@t ,cu bine ]i r`u.Maurice Blanchot scria [n "Literatura ]i dreptul la moarte" urm`toarele: Cuv@ntul [mi d` Fiin\`, dar el [mi d` privarea de Fiin\`.El ]i absen\a acestei Fiin\e, neantul ei, ceea ce r`m@ne c@nd s-a pierdut Fiin\a(...).Din acest punct de vedere vorbirea e un dat straniu. Aceast` din urm` fraz` tr`deaz` o dat` [n plus g@ndul contradictoriu al Fiin\ei umane ce-]i suspecteaz` capacitatea de a oferi prin cuv@nt tr`irea personal` a existentului ca unul diferit de altul.Pe de alt` parte este sigur c` fiin\a nu poate fi exprimat` deplin prin cuvinte, ceea ce duce la o distrugere a alc`tuirii ei ini\iale, necontradictorii.Blanchot mai are o reflec\ie foarte valoroas` atunci c@nd [n\elege c` vorbirea se face [n prezen\a mor\ii, c` o parte a fiin\ei ]i a cuvintelor trebuie s` moar` ca urmare a exprim`rii pentru altul.Moartea este leg`tura, dialogul ce se stabile]te [ntre dou` fiin\e ce doresc s` se [n\eleag`, s` fie apropiate, dar ]i dep`rtate [n acela]i timp de neant ]i absurd.

L`s@nd la o parte pentru un moment aspectul metafizic, s` red`m [n c@teva cuvinte mecanismul prin care se constituie [n psihicul uman vorbirea, pentru a [n\elege apoi sensurile mai ad@nci la care Blanchot a f`cut referire [n r@ndurile de mai sus.Din punct de vedere psihologic Nicolae M`rgineanu sus\ine c` vorbirea nu este numai o activitate con]tient`, ci ]i incon]tient`, con]tien\a fiind doar ideea pe care dorim s` o exprim`m.Cuvintele din care se compune propozi\ia vin aproape de la sine iar literele sunt pronun\ate chiar f`r` concursul con]tiin\ei.A nu g@ndi [n mod con]tient la ele [nseamn` a nu mai putea vorbi.Acela]i lucru se petrece ]i [n cazul scrisului prin urmare, transferul cuvintelor [n incon]tient este f`cut tocmai pentru a l`sa liber` con]tiin\a s` se [ndrepte [nspre structurile mai complexe ale frazelor ce trebuie s` exprime un concept sau o judecat`.Trebuie s` amend`m aici punctul de vedere care sus\ine c` fluxul verbal este posibil f`r` con]tientizare fiindc` transferul cuvintelor s-a f`cut c`tre incon]tient.Noi sus\inem c` exist` dou` feluri de implica\ii psihologice ce explic` automatismul exprim`rii ]i al scrisului. Primul motiv este acela c` transferul nu este numai al literelor ]i cuvintelor, ci ]i al structurilor de formare mulate pe diverse g@nduri, ]i ce este mai important de men\ionat, faptul c` acest transfer se face [n subcon]tient ]i nu [n incon]tient.Al doilea motiv [l constituie faptul c` [n incon]tient sunt stocate cuvinte ]i structuri de propozi\ii str`ine nou`, ce le-am primit de la altul ]i de care nu putem fi con]tien\i dec@t atunci c@nd le scoatem la iveal` ca amestec al fiin\ei ]tiute cu fiin\a secret`.Fiin\a secret` este aceea care [n vorbire exprim` tot ce nu ] tim ]i ni se prezint` ca experiment al imagina\iei.Con]tientizarea exprim`rii unei judeca\i duce inevitabil la dificultatea explicit`rii ei, fiindc` ceea ce ]tii este cel mai greu de demonstrat.A explica cum de ] tii s` vorbe]ti logic c@nd literele sunt [n dev`lm`]ie pe un palier al g@ndirii ]i pe un altul exist` sunetele corespunz`toare ]i acestea [mpreun` cu umbra ideii ce trebuie exprimat`, e [ntr-adev`r un dat straniu al fiin\ei.Cuv@ntul ne separ` de noi ]i ne d` revela\ia mor\ii, el las` un gol [n fiin\` pentru altul, ca existent g@ndit ]i consumat cu tr`irea de a fi altul.}i totu]i putem s` ne rostim fiin\a [ns`]i f`r` mijlocirea [email protected] credem c` fiin\a este rostit` f`r` nici o mijlocire de c`tre corp, ca form` exterioar` a Sinelui ce aduce prin fizic ]i metafizicul ca un alt vizibil, inteligibil ]i contradictoriu.Cuv@ntul va deveni deci corpul interior, spiritual, al fiin\ei ce va genera corpul judec`\ilor de existen\` formal` ]i negat` [n care adev`rul ]i falsul alterneaz` de c@te ori concepem c` a g@ndi este tot una cu a fi.

CAPITOLUL III Reperele g@ndirii

O

biectul cunoa]terii umane este Fiin\a univers, obiect care trebuie extras din individualul datului imediat de c`tre acele idei ce dau forma ]i esen\a lucrurilor,adic` quiditatea,substan\a ce exprim`

universalul [n concept.{n acela]i timp, g@ndirea Fiin\ei umane are nevoie de principii logice pe care s` se sprijine [n aflarea adev`rului despre altul ]i despre sine.Aceste principii au fost elaborate [n istoria cuget`rii omene]ti ]i ele constituie instan\a la care se raporteaz` fiecare g@nd ce vrea s` aib` realitate coerent`.Astfel g@ndirea se verific` pe sine dac` vis-a-vis cu obiectul studiat,ea este [ncorporat` rezultatului necontradictoriu al judec`\ii sau dimpotriv`, ea intr` [n contradic\ie cu judecata emis`,ceea ce constituie o parte din cazurile de insolubilia.De obicei [ns`,contradic\iile g@ndirii sunt datorate celei mai importante categorii logice,care este esen\a.Esen\a este un predicat de maxim` generalitate care se refer` la un subiect,dar nu red` propriet`\ile fenomenale ale lucrurilor.Or,de la Kant p@n` la noi,disputa cunoa]terii este dat` tocmai de neputin\a [n\elegerii lucrului [n sine,ce constituie de fapt una din sursele de concluzii paradoxale.Neput@nd \ine [n echilibru de sens ]i semnifica\ie fenomenul ]i lucrul [n sine,judec`\ile vor fi deviante ]i creatoare de contradic\ii.O alt` surs` de contradic\ii pentru g@ndire este,desigur,formarea conceptului de fiin\` numai ca fiin\` ]i nu ca nefiin\` [n-fiin\are. Aristotel, de exemplu, nu a considerat ca fiind categorie no\iunea de existen\`,spun@nd c` nu este posibil ca Existen\a sau Unul s` fie gen al existentului,c`ci este necesar ca [n fiecare gen diferen\ele s`-]i aib` fiecare Existen\a ]i Unitatea lor.Este imposibil s` exprim`m cu predicat speciile genului cu privire la propriile lui diferen\e,sau s` exprim`m genul f`r` speciile lui.Dac` Existentul sau Unul ar fi un gen,atunci nici Existen\a,nici Unitatea nu ar mai crea diferen\a. Aristotel are dreptate par\ial, fiindc` el nu a putut concepe un gen superior Existen\ei care s` o fac` predicabil`.A]a cum s-a v`zut [n concep\ia noastr`,genul superior Existen\ei este Fiindul,[n cadrul c`ruia Existen\a este specie.Aristotel mai gre]e]te ]i atunci c@nd subordoneaz` Existen\a existentului, c@nd de fapt raportul este invers.Existen\a precede toate fiin\ele,inclusiv pe cea Divin`,iar existentul sunt toate acestea ca prezent viu.Vom fi [ns` de acord s` vorbim despre judec`\i de existen\` sau existen\iale,ca simpl` conven\ie,a]a cum s-a obi]nuit p@n` acum [n logic`,[n\eleg@nd totu]i c` ele sunt din Existen\`,dar se refer` la existent.{n partea a doua a c`r\ii, despre Nefiin\a estetic`,vom vorbi despre existentul maxim,acea stare de gra\ie [n care orice fenomen iese din mediocritatea sa nativ` ] i se manifest` cu o tr`ire suprem`,f`c@nd ca [n g@ndire s` intervin` o anihilare a contradic\iilor.Aceast` tr`ire special` este desigur efemer` dar aduce frumosul ca adev`r [n g@ndire,acesta fiind rezultatul ced`rii esen\ei,al lucrului [n sine spre a fi altul. S` analiz`m acum succint principiile logice care stau la baza g@ndirii: A - Principiul identit`\ii care poate fi: - identicul cu altul - identicul cu sine

Identitatea cu altul este considerat` nerelevant` ]i accidental` sub aspect logic.A=B este ilogic,de]i [n afara logicii,[n moral` ]i religie, a te p`r`si pe tine ca fiin\` p`c`toas` ]i a deveni altul,este un lucru firesc.To\i dorim [n fond s` nu mai fim ceea ce suntem,]i s` fim sfin\i, bun`oar`.Exemplul notoriu pentru acest caz este filosof viu ]i filosof mort ceea ce se vrea o situa\ie limit` lipsit` de universalitate.Este complet fals, fiindc` identitatea cu pricina,ca rezultat al vie\ii ]i al mor\ii are un caracter universal.Din moment ce totul se na]te ]i piere,orice fiin\` va fi ea ]i alta [n tot existentul.A]a st@nd lucrurile,mai putem vorbi de identitatea cu sine?Desigur,de]i impresia de moment ar fi aceea c` identicul cu altul [nseamn` ]i identicul cu sine, ca altul dob@ndit pentru sine.}i totu]i identicul cu sine are un statut mai solid, fiindc` prin aceasta fiin\a se certific` ca ea [ns`]i, temei al fostei ]i viitoarei nefiin\e.Ea este cu sine ca adev`r ]i fals,ca adev`r fiin\`nefiin\`, ]i fals doar ca fiin\`.Identicul f`r` sine este identitatea falsului cu sine care neav@nd corespondent [n realitate (deoarece fiin\ele exist`) este doar identitatea no\iunilor f`r` quiditate precum syncategoremata, [n afara celor care redau forme ale verbelor de existen\` "a fi" ]i "a exista". B - Principiul noncontradic\iei Acest principiu a fost considerat de Aristotel ca fiind cel mai puternic ]i sun` astfel: Este imposibil ca cineva s` poat` concepe c` acela]i lucru este [n acela]i timp ]i nu este. }i totu]i fizica nuclear` prin studiul particulelor elementare,a]a cum am mai ar`tat,dovede]te existen\a ]i inexisten\a [n acela]i timp a tahionilor.Trecerea cu viteze supraluminice din nefiin\` [n fiin\` ]i invers face principiul logic s` nu mai fie valabil dec@t formal,nu ]i material.Acest fapt determin` contradic\ii care nu se opresc doar la paradoxele implica\iei materiale,ci afecteaz` ]i ra\ionamentele calme ale imagina\iei,a cuget`rii ca nefiin\`.O alt` surs` de contradic\ii o constituie ]i faptul c` ori de c@te ori se emit judec`\i despre Fiin\a univers [i ignor`m identitatea cu sine pe care nu o putem concepe dec@t [n serii par\iale.Nici un g@nd al Fiin\ei umane nu poate cuprinde [ntregul acestei fiin\e,nici m`car atunci c@nd este raportat` la instan\e superioare.Ea este judecat` mereu ca altul ]i acest fapt genereaz` un tip de eroare logic`: ignorarea subiectului [n discu\ie.Dac` primul enun\ al lui Aristotel este de natur` ontologic` ]i creaz` dificult`\ile despre care am discutat,s` vedem ce consecin\e are al doilea enun\ ce pare a fi strict formal. Este imposibil ca dou` enun\uri contradictorii s` fie [n acela]i timp adev`rate despre acela]i obiect. Expresia "universul este finit dar ]i infinit" este un exemplu de [nc`lcare a acestui principiu.De]i logica refuz` o asemenea judecat`, ontologic a]a stau lucrurile.Vedem deci, c` de]i principiile logicii sunt menite a ajuta g@ndirea s` aib` coeren\` ]i substan\` [n judecarea existentului,acestea sunt neputincioase [n privin\a aceasta, mai ales

[n evalu`ri globalizatoare, unde conceptul este prea s`rac ]i pu\in cuprinz`tor. Necesitatea de a abstractiza [n concepte c@t mai ample,este o consecin\` a acestui fapt ]i conduce spre o lume virtual`, dematerializat`,care este doar a nefiin\ei,ori sensul cunoa]terii trebuie s` fie dirijat spre fiin\`.Avem aici iar`]i o fatalitate [n devierea tuturor discursurilor Fiin\ei umane c`tre nefiin\` prin intermediul st`rilor de anormalitate a discursului logic. C - Principiul ter\ului exclus Acest principiu se refer` la imposibilitatea de a avea ca rezultat [ntre adev`r ]i fals o alt` valoare ca variant` intermediar`.Acest lucru reiese clar din enun\ul lui Aristotel: Din dou` judec`\i contradictorii una este necesarmente adev`rat`,cealalt` fals`,]i nu este intermediar` posibil`. Tot el [ns` admite o excep\ie spun@nd c` acest principiu nu se aplic` pentru acte realizabile [n viitor.Aceast` abatere de la regul` a permis mai t@rziu,[n zilele noastre, dezvoltarea logicilor polivalente care [ncalc` acest principiu [n aparen\`.Astfel, Jan Lukasiewicz [n logica trivalent` introduce valoarea de jum`tate de adev`r ]i jum`tate de fals.Antefactum, aceste jum`t`\i [mbinate ne dau valoarea probabilului.Aceast` valoare intermediar` nu este de sine st`t`toare ci se deplaseaz` ]i se ata]eaz` adev`rului sau falsului [n func\ie de ceea ce se va petrece ca ac\iune viitoare.De exemplu:"Este posibil ca m@ine s` lucrez"se va al`tura adev`rului dac` se va confirma ac\iunea, sau se va al`tura falsului dac` nu va fi a]a.A]adar,chiar dac` l`s`m la voia [nt@mpl`rii ori proced`m voit [ntr-un anume fel,noi nu creem o valoare [n plus fa\` de adev`r ]i fals pentru simplul fapt ca probabilitatea ac\iunilor noastre penduleaz` tot [ntre adev`r ]i fals. "Este posibil ca m@ine s` lucrez"= "Este posibil ca m@ine s` nu lucrez" ast`zi au statut egal de adev`r probabil (adev`r va fi ]i dac` voi lucra ]i dac` nu voi lucra) ]i nu de jum`tate de adev`r sau jum`tate de fals.Toate posibilit`\ile sunt reduse la adev`r p@n` la proba contrarie.De unde deducem c` ter\ium non datur este valabil ]i pentru ac\iunile viitoare. D - Principiul ra\iunii suficiente Principiul ra\iunii suficiente a fost introdus de Leibniz care considera c` nici un fapt nu poate fi adev`rat sau real,nici o propozi\ie veridic`,f`r` s` existe un temei,o ra\iune suficient` pentru care lucrurile sunt a]a ]i nu altfel. Dac` nu ar exista acest principiu ar trebui s` existe fiin\are lipsit` de temei,ceea ce este absurd.Ce anume poate constitui temeiul a tot ceea ce exist`?Primul temei ar fi voin\a Fiin\ei divine care are ra\iunea sa de a [n-fiin\a ceva sau nu.Al doilea temei ar fi [ns`]i structurarea fiin\ei [ntr-un anume fel,cerut` de func\ionalitatea sa.Astfel ne putem [ntreba de ce ficatul Fiin\ei umane

se afl` pozi\ionat [n dreapta abdomenului ]i nu [n st@nga; r`spunsul este desigur acela c` numai [n acest loc el []i satisface statutul func\ional vis-a-vis de celelalte organe.Al treilea temei ar fi cel al voin\ei Fiin\ei umane care creaz` de nevoie sau de pl`cere ceva, nicidecum f`r` rost.R`m@ne [ns` [ntrebarea fundamental`:principiul ra\iunii suficiente se refer` doar la [ntemeierea adev`rului sau ]i a falsului ? Leibniz dup` cum s-a constatat, a g@ndit acest principiu c` baz` logic` de tratare a existentului.Acesta [ns` con\ine ]i fals,con\ine ]i o sumedenie de paradoxe ale c`ror temeiuri nu le cunoa]tem.Au ele,ca rezultat al g@ndirii Fiin\ei umane,o [ndrept`\ire de a fi ?Aici intr`m [ntro alt` [ncurc`tur` generat` de faptul c` [n conformitate cu logica ontologic`,ceea ce este este, iar ceea ce este trebuie s` fie adev`rat.Este tot at@t de adev`rat [ns` c` exist` ]i falsul, dar temeiul acestuia este tocmai contrariul s`u.Dac` [ns` falsul se [ntemeiaz` [n adev`r,atunci acesta este relativ ]i nu mai este valabil` axioma c` adev`rul implic` numai adev`r iar falsul implic` orice.{n cadrul g@ndirii Fiin\ei umane adev`rul ]i falsul sunt relative datorit` limitelor cunoa]terii.Nu se admite ca anumite ra\ionamente s` [ncalce toate principiile logicii ]i s` le consider`m doar ca fiind jocuri ale min\ii,ci s` reflect`m serios asupra acestora,fiindc` ele []i au temeiul [n chiar neputin\a de a transcende dincolo de nefiin\`. Dup` Heidegger, Fiin\a uman` este sinteza a dou` caracteristici, sensibilitatea ]i [n\elegerea.De aceea,cunoa]terea devine pentru ea o [n\elegere sentimental` sau sentiment intelectiv,cu care aceasta ob\ine o cunoa]tere preontologic` ]i nu ontologic` a existentului.Deci,Fiin\a uman` ar r`m@ne prizoniera unei cunoa]teri preponderent imaginativ`,dar nu ]i speculativ filosofic`,ci mai mult intuitiv fenomenal` cu privire la adev`r ]i fals ca existent specific uman. Suntem de acord cu Heidegger c` adev`rul ]i falsul sunt aprecieri intuitive dar nu preontologice,ci postontologice abia dup` ce ra\iunea este contrariat` de existent ]i acesta []i impune nonsensul ca limit`, nu de cunoa]tere a lui ci de recunoa]tere de c`tre ra\iunea uman` a statutului ei de instan\` inferioar`.Principiile logice ac\ioneaz` ]i []i au valabilitatea lor doar [n fizica g@ndirii umane care ]i-a construit repere [n interior ]i nu [n afar`.Acesta este ]i motivul pentru care raportarea la ele este de natur` s` mineze orice [ncercare de a evada ]i [n\elege dincolo de sine.

3.1 Judecata ca autocunoa]tere a Fiin\ei umane Vom defini judecata ca fiind acel proces de g@ndire [n care Fiin\a uman` se pune [n rela\ie cu alte fiin\e ]i cu nefiin\a, [n inten\ia de a stabili adev`rul ]i falsul vis-a-vis de existent, ca afirmare ori negare a raporturilor de cunoa]tere.Orice judecat` con\ine o doz` de incertitudine datorat` cuget`rii pre-ra\ionale a Fiin\ei umane care []i

construie]te un existent boem ]i pervers.P@n` la ra\ionament judecata cocheteaz` cu arbitrariul, cu paradoxele, ]i chiar judec` fals de pl`cere.Reversul este acela c` Fiin\a uman` nu poate judeca totul sau orice dore]te, aceasta neconstituind dovada incapacit`\ii g@ndirii ci a limitelor impuse acesteia de c`tre entit`\ile supranaturale ce nu vor s` participe la jocul cunoa]terii.Aceste entit`\i ce apar\in Fiindului sunt Afirma\ia nonexisten\ei ]i Nega\ia existen\ei, ce au rolul de a separa fizicul de metafizic.La nivelul Fiin\ei umane, Afirma\ia ]i Nega\ia sunt receptate doar ca pozi\ii inversate ale realului fa\` de g@ndire, ceea ce conduce la critica celorlalte fiin\e [n genere [n "a fi" sau "a nu fi".{n acest mod trebuie s` apreciem Afirma\ia, ca exist@nd o fiin\` sau un raport pozitiv cu aceasta p@n` la ultima consecin\` ontologic` ]i gnoseologic` ce afecteaz` realul cu imaginarul prin adev`r.La fel ]i Nega\ia, ea va afecta fiin\a cu Ascunderea sub masca falsului, [n cadrul aceleia]i judec`\i ce va revela un existent contradictoriu. Edmond Goblot spune c` adev`rul era autentic [nainte de a fi cunoscut ]i r`m@ne autentic c@t nu-l cunoa]tem, dar adev`rul trebuie totu]i considerat o form` aproximativ` de a construi ceea ce este. {n acest sens existentul nu are nevoie de adev`r ca s` subziste, ci doar Fiin\a uman`, care are nevoia ra\ional` ]i sensibil` de a locui celelalte fiin\e ca Afirma\ie a sa sau de a le [ndep`rta prin Nega\ie ca nefolosire a locuirii.D@nd temei existentului [n sensul celor sus\inute de noi, Jacques Brunschwig merge p@n` la r`d`cin`: Considerat` ca act primitiv judecata este o afirma\ie.Ceea ce este afirmat este stabilit ca "a fi" sau "a nu fi" este obiectul afirma\iei.Copula care exprim` afirma\ia lui "a fi" (sau a exista) este singurul element esen\ial ]i caracteristic al judec`\ii de unde rezult` c` problema fundamental` [n teoria cunoa]terii este semnifica\ia copulei.Vedem deci c` [mpotriva concep\iei antice ]i scolastice care nu acorda valoare termenilor copulativi denumi\i generic prin syncategoremata, [n perioada contemporan` se contureaz` tot mai mult ideea c` pivotul unei judec`\i este termenul ce exprim` existen\a, iar existen\a nu poate fi ambigu`, ci doar g@ndirea. S` lu`m de exemplu copula "este".{ntre propozi\iile "Socrate este" ]i "Este bolnav" ori "Este" pur ]i simplu ca afirmare de sine a existentului, ori a formei prescurtate "E" ca enun\ al singularului, nu avem diferen\e.Toate aceste expresii confirm` locul comun al tuturor fiin\elor (fiindc` ele [nsele ca manifestare a g@ndirii sunt tot fiin\e) iar g@ndirea nu face altceva dec@t s` creeze un substitut al existen\ei pentru noi Fiin\e, adic` s` atribuie fiec`rui subiect g@nditor statutul de “g@ndit de altul".A]adar judecata Fiin\ei umane se produce pe fondul unei obsesii c` fiecare manifestare a logicii sale are un "g@nd [nso\itor", str`in de sine ce va fi reflectat [ntr-un existent personalimpersonal ca adev`r ]i fals.Aristotel ar`ta c` at@ta Fiin\` c@t are un lucru, at@ta adev`r are, dar el se refer` la o situa\ie ideal` ca ]i c@nd adev`rul ]i falsul ar fi entit`\i independente de g@ndirea uman`.{n fapt, noi nu vom ]ti niciodat` [n ce m`sur`, sau c@t de exact este adev`rul constatat fa\` de [nsu]i faptul de a fi a]a cum este [mplinit

acel lucru (fiin\a).Fiin\a uman` realizeaz` [n mod fatal judec`\i ce nu sunt proprii obiectului, ci clasei de obiecte.Ar trebui s` dispunem de legi specifice de judecare pentru fiecare fiin\` [n parte, care s` ne asigure o mai mare puritate a adev`rului.Faptul c` o fiin\` este, constituie un adev`r pur [n sine dar impur [n realitate, deoarece fiin\a rela\ioneaz` cu alte fiin\e ]i atunci ea [ncepe s` devin` altul ca Sine. Din acest moment comportamentul fiin\ei nu mai este doar adev`rat ci ]i fals.Iar fiindc` ne este foarte greu s` r`m@nem noi [n]ine c@nd [ncerc`m s` judec`m trebuie s` ne [n\elegem posibilit`\ile astfel: - o posibilitate psiho-logic` realizat` ca intelect cu [nc`rc`tur` sensibil` - o posibilitate logico-psihic` realizat` ca ra\iune cu o [nc`rc`tur` metafizic`. Aspectele legate de culegerea informa\iei sunt de natur` psihologic` iar punerea acestora [n starea de judecat` este de natur` logicopsihic`.Este absurd ce se afirm` de c`tre unii autori, c` judecata nu este un act mental, ci un con\inut propozi\ional considerat independent [n sine, ce poate duce la rezultat oricum, logica rezum@ndu-se doar la stabilirea raporturilor dintre propozi\ii ]i c` acest fapt nu ar implica fiin\a.Aceste raporturi n-ar depinde dec@t de structura formal` a propozi\iilor care ar trebui s` aib` doar un "con\inut de g@ndire", f`r` participarea afectiv-volitiv`.Deci se vrea o explica\ie gen opera\ie matematic` [n care rezultatul nu este consecin\a ra\ion`rii intime, ci este un rezultat impersonal, de domeniul public.Nimic mai gre]it dec@t aceast` concep\ie care nu \ine cont de faptul c` pentru Fiin\a uman` rezultatul nu poate fi indiferent, mai ales c` subiectul judec`\ii trebuie nu doar s` fie, ci s` aib` ]i consim\`m@ntul nostru s` fie, adic` s` aib` valoare uman`.Deci nu ne putem permite s` ne juc`m cu propozi\iile, f`c@nd "calcule propozi\ionale", a]a cum facem cu cifrele, ori s` formaliz`m limbajul natural doar pentru a ne ascunde neputin\a exprim`rii [n termeni reali.Limbajele formalizate ale matematicii ]i logicii matematice nu pun cap`t contradic\iilor g@ndirii, ci din contr`, le d` o nou` dimensiune str`in`, ca neapar\in@nd umanului ]i r`t`cind sensul existen\ial al acestora.Matematica ca ]tiin\` a conven\iilor pure nu are un temei logic dec@t [n cantitatea “realului abstract” care este ilogic fiindc` este lipsit de calitate.Orice alt limbaj dec@t cel natural va trebui s` recurg` la un metalimbaj care la r@ndul lui va necesita nivele de abstractizare mai [nalte, toate [ndep`rt@ndu-se de esen\a contradic\iei care poate fi numai de natur` intim`, deci calitativ`.Acest fapt demonstreaz` inutilitatea [ncerc`rilor de a matematiza tr`irea, care prin fiin\a ]i contradic\iile ei refuz` imagina\ia calculat`, de prost gust.G@ndirea uman`, datorit` experien\ei acumulate, opereaz` cu ra\ionamente simplificate [n mai toate situa\iile, astfel c` inferen\ele se reduc doar la concluzii, f`r` a desf`]ura premisele.Premisele ac\ioneaz` ca structuri de ac\iune ]i reac\iune prin care g@ndirea controleaz` coerent existentul func\ie de informa\iile primite ]i care sunt fixate ca norme de via\`.De ex.:"Socrate este muritor" nu necesit`

demonstra\ie, dup` cum nici informa\ia c` "Socrate a murit".Dac` [ns` se [nt@mpl` ca informa\ia urm`toare s` fie "Socrate a [nviat", atunci desigur g@ndirea []i construie]te demersul logic pentru a stabili adev`rul sau falsul acestui fapt ce dep`]e]te experien\a. Metoda de baz` prin care judec`m cantitativ ]i calitativ existentul este silogismul ca inferen\a natural constituit` de la general la particular;spunem natural constituit`, pentru c` exist` ]i o logic` a existentului ce se deduce pe sine ]i [n sine [n sfera g@ndirii umane.Aceast` inferen\` poate avea o logic` divin` sau niciuna, dar Fiin\a uman` oricum o percepe coerent.Consider`m c` silogismul reprezint`, [n ciuda limitelor sale, un mecanism logic str@ns prin care singularul []i afirm` identitatea [n raport cu existen\a, ca "pluralitate singular`".Henri Lefebre explic` acest mecanism:Conceptul [nf`]oar` judecata, iar judecata desf`]oar` conceptul, ea con\in@nd adev`rul lui. Silogismul, la r@ndul lui, desf`]oar` con\inutul judec`\ii. Conceptul "Om" implic` conexiunea singularului ”Socrate” cu specia uman` ]i cu via\a.}i c@nd spun "To\i oamenii sunt muritori", "Socrate este om", deci "Socrate este muritor" nu fac altceva dec@t s` desf`]or aceasta implica\ie. }i totu]i silogismul poate fi o surs` de contradic\ii pentru g@ndire, datorit` neutiliz`rii unor termeni adecva\i.Avem ca exemplu clasic silogismul: "To\i oamenii sunt muritori. Socrate este om. Deci Socrate este muritor." Aparent nu avem ce repro]a acestei inferen\e, dar , iar trebuie s` aducem [n discu\ie cazul syncategoremata, de ast` dat` [ns` pentru a vorbi despre termenul "To\i".El este semnalat ca fiind un termen ambiguu, de]i vrea s` epuizeze [ntreaga clas` de fiin\e desemnat` ca fiind oameni.Nefiind analizat, ci doar catalogat ca posibil vinovat de unele concluzii false, vom [ncerca s`-i relev`m statutul.{n silogismul de mai sus, "To\i" vrea s` desemneze absolut mul\imea tuturor oamenilor ca no\iune globalizatoare ce creaz` identitatea Fiin\ei umane, ca diferen\a nespecific` de cea a altor fiin\e, adic` calitatea de a fi muritor.Aceast` judecat` [ns` ne oblig` s` facem referire la mul\imea tuturor oamenilor, trecu\i, prezen\i ]i viitori, nu [n mod explicit numai la cei ce sunt [n via\`.Suntem sili\i astfel s` ra\ion`m c` ] i mor\ii sunt oameni ]i deci ar trebui ]i ei s` fie muritori, iar cei ce urmeaz` a se na]te sunt deja muritori [n virtutea acestui principiu valabil.O alt` problem` este c`, de]i Socrate este viu, (s` presupunem), simpla constatare a mor\ii altor fiin\e, ]i nu a tuturor fiin\elor, nu [ndrept`\e]te logic pe nimeni s` conchid` c` "to\i oamenii sunt muritori".Nici o fiin\` nu are experien\a mor\ii sale, cu at@t mai mult a altora, pentru a avea temeiul unei astfel de judec`\i, p@n` la proba contrarie ea fiind nemuritoare.Pe de alt` parte, strict tehnic vorbind, lui Socrate nu-i este atribuit` calitatea de om dec@t [n premisa minor`, ceea ce [nseamn` c` el este singur vis-a-vis de "To\i" ca mul\ime saturat` f`r` rest.Corect ar fi ca [n locul cuantificatorului

universal "To\i" s` se foloseasc` universal-particularul "Fiecare" ce poate fi simultan categoremata ]i syncategoremata.{n acest fel silogismul s-ar construi mai riguros: "Fiecare om este muritor. Socrate este om. Deci, Socrate este muritor". Aici se agreaz` deja o scoatere din dev`lm`]ie a individualului, posibil` doar cu aportul propozi\iei universale-r`spuns "E", [n a afla care fiin\e sunt ]i care nu.Termenul "Fiecare" este format din p`r\ile de vorbire "Fie" ]i "care".Ca multe alte cuvinte compuse, el a fost la origine desp`r\it, a]a cum [ncerc`m ]i noi s`-l folosim acum [n demonstra\ie. Avem urm`toarele variante: -"Fie"; care este Socrate, nu este altul -"Fie"; care este om, poate fi Socrate -"Fie"; care este Socrate, poate fi muritor. Credem c` a treia variant` ne satisface ]i o putem re\ine,"Fie"; care este Socrate, poate fi muritor".Pentru termenul mediu care are forma:"Socrate este om" putem avea dou` situa\ii care afecteaz` [n mod diferit silogismul.Dac` se enun\` silogismul ]i Socrate tr`ie]te, el este om, ]i termenul mediu este valabil [n aceast` form`.Dac` Socrate nu mai tr`ie]te, atunci enun\ul prin termenul mediu nu este valabil, deoarece “Socrate mort” nu se ]tie dac` poate fi considerat om.La fel ] i concluzia"Socrate este muritor"ar trebui s` fie reformulat` "Socrate poate fi muritor" (cu condi\ia s` tr`iasc`). {ntr-o alt` variant` rezultatul este de asemeni contradictoriu p`str@nd forma ini\ial` a majorei ]i schimb@nd minora: "To\i oamenii sunt muritori Unul dintre ei (Socrate) este om Deci unul este muritor" Aici, dup` cum se observ`, premisa minor` prin desemnarea lui Socrate ca unul dintre oameni, conduce la concluzia c` nu to\i oamenii sunt muritori, ceea ce contrazice aser\iunea din premisa major`. Din toate cele relatate rezult` urm`toarele: 1) Premisa major` face o extrapolare nejustificat` folosind termenul "To\i" pentru a desemna mul\imea tuturor oamenilor, de]i unul este [n afara sa ori ca fiind viu, ori ca fiind mort 2) Premisa minor` trebuie s` fac` referire la o persoan` care este [n via\` pentru a fi valabil` calitatea de om 3) Pentru a fi el [nsu]i ]i nu altul, s-a dovedit insuficient s` se numeasc` om cel ce s-a numit Socrate. Un alt tip de judecat` specific` la Fiin\a uman` pe care merit` s-o amintim este cea a posibilei consecin\e sau clasic spus, judecata ipotetic`.Acest tip de judecat` folose]te doi cuantificatori specifici foarte duri ("dac`", "atunci") [n sensul c` odat` [mplinit` condi\ia din premiza major`, concluzia se impune cu necesitate.S` lu`m urm`torul exemplu:

"Dac` plou`, p`m@ntul rode]te. Dac` p`m@ntul rode]te, avem ce m@nca. Atunci, dac` plou`, avem ce m@nca." O asemenea judecat` ne permite s` determin`m circumstan\ele unor consecin\e mai [ndep`rtate, fiindc` una din calit`\ile judec`\ii ipotetice este atemporalitatea.Posibilul ]i imposibilul se mi]c` lejer pe trecut ca ]i [n prezent sau viitor.{n inferen\a noastr` gen cascad` s-ar p`rea c` nu exist` nici o fisur` ]i totu]i "dac` plou` avem ce m@nca" nu este adev`rat` [n de]ert.Aici, ploaia, chiar dac` sar produce vreme [ndelungat` nu ar da rezultate ]i ar contrazice concluzia ce ni se impune.Avem aici de-a face cu o concluzie adev`rat` ]i fals` [n mod provizoriu, fiindc` de]i ploaia nu ar schimba deocamdat` nimic [n de]ert, [ntr-un r`stimp semnificativ de c@teva mii de ani, acesta ar deveni fertil ]i astfel s-ar confirma judecata ca valid`. {ns` sub aspectul implica\iei materiale Leibniz a adus ca noutate conceptul de necesitate ipotetic`, [n care ac\iunile umane nu sunt necesare, ci ipotetic necesare, motivele fiind difuze [n g@ndirea uman` ]i atunci aceasta ac\ioneaz` oarecum mecanic [n sensul celui mai puternic motiv, dar ele [nsele , motivele, [nclin` [n balan\a judec`\ii fiin\ei f`r` a necesita, ceea ce [nseamn` c` oric@nd se poate face o alt` alegere dec@t cea f`cut` [n fapt.Aceast` "r`zg@ndire din mers" este ]i ea o cauz` a g@ndirii contradictorii a fiin\ei ce nu se acordeaz` logic cu mecanismele ce declan]eaz` ]i motiveaz` judec`\ile. Tot Leibniz lanseaz` ]i conceptul de no\iune complet`, adic` o no\iune ce con\ine tot ce poate fi enun\at adev`rat despre fiin\`. No\iunea complet` este singura care poate produce identific`ri ale fiin\ei, fiindc` f`r` aceast` no\iune toate celelalte exprim`ri referitoare la fiin\` sunt incomplete, ]i dac` sunt incomplete nu este fiin\a ce o cercet`m, ci alta.Confundarea no\iunilor complete cu cele incomplete, creaz` o suit` de contradic\ii pe care el le denume]te identitatea indiscernabilelor. Astfel se face ca [n diverse judec`\i facem salturi inconsistente de la o fiin\` la alta fiin\`, iar adev`rul relevat poate fi propriu am@ndorura,schimbarea identit`\ii nealter@nd formal inferen\a, ceea ce credem c` am ilustrat prin exemplele prezentate anterior.

3.2 Logosul ca imagine a fiin\ei ]i nefiin\ei Logosul [n concep\ia lui Aristotel are trei ipostaze ce determin` silogismul ca ra\ionament despre fiin\` ]i nefiin\`: - logosul ca simpl` noem` care este [n afara adev`rului sau falsului, la care Aristotel d` ca exemplu no\iunea de "om" sau "alb" care nu ar avea valoarea logic` dec@t dac` li se adaug` fiin\a sau dac` le separ` nefiin\a. Aici Aristotel se contrazice fiindc`, de]i ne-a [nv`\at c` nimic nu exist` dec@t ca fiin\` ]i nimic nu exist` dec@t ca nega\ie a fiin\ei ca

nefiin\`, acum el gole]te con\inutul no\iunilor de "om" ]i "alb" sus\in@nd c` acestea sunt vide de semnifica\ii, f`r` fiin\` sau nefiin\`.Ori,tot conform Stagiritului: Fiin\a este tot ceea ce este,nu numai o Fiin\` vie,dar orice lucru ce este sau poate fi,precum o mas`,o cutie,chiar ]i piciorul unei mese luat izolat,capacul unei cutii,un izvor, sau lucruri abstracte ca un triunghi,un num`r,un dialect,o republic`,o silab`,etc. Deci, silabele sau no\iunile constituite de acestea sunt fiin\e ]i nefiin\e deja, pentru simplul fapt c` exist`. Existentul a ceva neparticularizat,exprim` vie\uirea semnelor ]i sunetelor ce se pot compune [ntr-un simbol.A]adar,aducerea fiin\ei sau a nefiin\ei pentru no\iunile amintite,este inutil`,dar ]i imposibil`. - logosul ca enun\are apofantic` [n care adev`rul ]i falsul exist` pur ]i simplu ]i care nu urmeaz` [n mod necesar ]i nu sunt consecin\a necesar` a nimic,adic` a unui proces logic }i aici trebuie avut [n vedere c` ideea despre ceva, dat` ca g@nd,este o enun\are apofantic` interioar` ce nu trebuie neaparat s` fie rezultatul unui proces logic,ci o apari\ie fulgurant` de aiurea ce-]i are realitatea sau irealitatea sa.Oricum, g@ndul ca ]i noema este o fiin\` simpl` n`scut` din nefiin\a ce con\ine desigur adev`r ]i fals nativ.Realitatea fiin\ei [n exterior se produce ]i impune prin judecat` logic` ]i [n final prin silogism care extrage fiin\a din interiorul g@ndirii ]i o aduce [n afar` pentru a se verifica ca existent vis-a-vis cu Fiin\a univers. - A treia deosebire este cea a logosului ca proces care ajunge la o concluzie mediat` de premise ]i termenul mediu Aristotel acord` o deosebit` importan\` termenului mediu pe care [l consider` pivotul ra\ionamentului silogistic.Nu suntem de aceea]i p`rere,fiindc` propozi\ia de genul:"Socrate este om" ca termen mediu [n binecunoscutul silogism, nu ofer` certitudinea necesar` care s` determine ob\inerea concluziei.Putem chiar s` afirm`m c` premiza " To\i oamenii sunt muritori" este mai cert`,deoarece ea este confirmat` de experien\a colectiv` (mai pu\in [n cazul lui Isus,care s-a dovedit nemuritor).{n cazul lui "Socrate este om" ca termen mediu,avem urm`toarele obiec\iuni: - Socrate este om doar pentru cei care [l cunosc pe Socrate ca om, altminteri, oamenii lipsi\i de instruc\ie nu vor ]ti nici m`car dac` este fiin\` sau altceva - Socrate poate fi om,dar nu numai Socrate filosoful,Socrate fiind un nume destul de r`sp@ndit,deci Socrate nu este doar o singur` fiin\`, r`m@n@nd de v`zut despre care Socrate este vorba. - Dac` este Socrate filosoful,acesta a murit deja,]i deci el nu mai este om,ci nefiin\`,ceea ce face ca termenul mediu s` fie altul ]i silogismul s` nu aib` sens - Concluzia silogismului "Deci Socrate este muritor" este valabil` doar pentru c` el a dovedit asta prin chiar moartea sa,altfel, excep\ia datorat` lui Isus ne [ndrept`\e]te s` ra\ion`m c` p@n` la proba contrarie trebuie s` fim circumspec\i.{n concluzie, silogismul despre Socrate con\ine o contradic\ie:dac` [l consider`m valabil doar [n timpul

vie\ii lui Socrate,atunci concluzia "Socrate este muritor" este riscant`,iar dac` lu`m ca valabil silogismul dup` moartea sa, Socrate nu mai poate fi subiectul nici unui logos. {n schimb sistemul de concepte folosit de indieni este mai suplu ]i mai complex dec@t sistemul logicii grece]ti,referitor la cunoa]terea pe calea inferen\ei cel pu\in.Astfel,[n paragraful 34 din Tarka-Samgraha ni se spune despre cuno]tin\` c` este acea cunoa]tere a c`rei cauz` este determinat` de folosirea tuturor expresiilor.Cuno]tin\a ar fi posibil` prin dou` concepte: - amintirea care este o particularitate a sinelui ce con\ine impresii psihice reziduale dar con]tiente ]i [n acela]i timp ea este ]i o particularitate a subcon]tientului de a men\ine [n stare latent` [ntregul impresiei psihice,ce poate fi dezv`luit prin ac\iunea unei informa\ii al c`rui subiect exist` [n tr`irea sim\ului intern,ca leg`tur` [ntre minte,corp ]i obiectul exterior. - informa\ia care este deosebit` de amintire fiindc` este actual` [n mare parte dar ]i ea pierde din impresii ]i formeaz` alt strat al amintirii.Informa\ia poate fi conform` sau nu cu obiectul.Informa\ia conform` cu obiectul la r@ndul ei poate fi de patru feluri: perceput`,inferat`,identificat` prin analogie ]i verbal`. Revenind la cauza ce determin` cuno]tin\a,ca folosire a tuturor expresiilor posibile nu ne vom limita a spune doar c` logica indian` se refer` la intelect ca instrument al cunoa]terii, la actul cunoa]terii [n sine ]i la rezultatul acesteia,ci vom sus\ine c` [ntrebuin\area tuturor expresiilor folosit` la propriu poate aduce o cunoa]tere exhaustiv`.S` ne [nchipuim c` pentru a cerceta ]i a stabili adev`rul ]i falsul a ceva,vom avea posibilitatea de a combina toate expresiile limbii,care [mbinate [ntr-o g@ndire logico-estetic` ar epuiza realitatea.Cum [ns` lucrul acesta nu este posibil,r`m@ne ca acel deficit de expresii care ne [mpiedic` a cunoa]te orice s` fie suplinit de expresia estetic`, acea logic` imaginativ` pe care indienii o presupun dar nu o afirm`.Astfel consider`m c` referirea strict` la cele trei aspecte ale cunoa]terii enun\ate mai devreme,constituie o eroare ce afecteaz` grav fondul calitativ ]i mai pu\in formal al g@ndirii indiene.{n strict` leg`tur` cu cele spuse p@n` acum,trebuie s` facem referire ]i la un paragraf anterior (24) [n care se spune: num`rul este cauza special` a [ntrebuin\`rii (tuturor, sn.) cuvintelor,unu,doi,trei,etc. Se observ` desigur simetria semantic` a formul`rii acestei teze cu cea din paragraful 34,unde totu]i intervine ceva deosebit de interesant.{nso\irea numerelor p@n` la infinit devine epuizant` pentru cuvinte,fiindc` 1 [nso\it de cuv@ntul “unu”, 2 [nso\it de cuv@ntul “doi”, 3 [nso\it de cuv@ntul “trei”, ].a.m.d., face ca la un moment dat cuvintele s` nu mai poat` rosti cantitatea. Cuv@ntul [n sine [nseamn` calitatea abstractiz`rii a ceva ce nu poate fi primit integral [n semnifica\ie,iar numerele care ]i ele reprezint` abstrac\iuni, lipsite [ns` de calitate,vor fi apte s` se [ncarce de realitate mai mult dec@t cuvintele.Se va ajunge astfel la un num`r deosebit de mare pe care nici un cuv@nt nu-l va putea rosti,chiar dac`

cel mai mare num`r,infinitul,[ncape [ntr-un concept provizoriu. De la acest num`r subaltern infinitului,probabil c` logica estetic` va g`si exprimarea [nso\irii acestuia printr-un g@nd ca m`rime a calit`\ii ce se acumuleaz` [n cunoa]tere ca adev`r sau fals.Astfel,toate numerele ce nu ar putea fi [nso\ite s-ar percepe ca adev`rate prin antecesori ]i false prin succesori,infinitul constituind un fals.Inferen\a la indieni este cunoa]terea produs` prin inferen\a informa\iei ]i a amintirii,care este o deduc\ie special`,[ntr-o succesiune particular` de judec`\i.Spre deosebire de inferen\a greac`,unde avem un singur ra\ionament valabil ]i pentru cel ce [l face ]i pentru cel ce [l ascult` sau cite]te,ra\ionamentul indian are dou` forme: - inferen\a pentru sine,care este o deduc\ie simplificat`,gen soritul aristotelic - inferen\a pentru altul care are cinci p`r\i fa\` de trei ale deduc\iei grece]ti. {n cazul inferen\ei pentru sine este important faptul c` este o faz` de preg`tire a [n\elegerii celui ce judec`, tocmai de a fi apt s` fac` apoi un ra\ionament care s` l`mureasc` pe altul.Se ia ca exemplu enun\ul: Oriunde exist` fum,acolo exist` foc, care [ntr-o situa\ie dat` se remarc` prin dependen\a unilateral` a celui ce judec` de un fapt similar ce confirm` enun\ul.Astfel,se d` [n continuare exemplul cu cuptorul de acas` care devine [ntr-o alt` situa\ie exterioar` fapt de [n\elegere a inferen\ei,cuno]tin\` sigur` ]i continu` pe baza observa\iei ]i a experien\ei.Odat` spulberat` [ndoiala pentru sine se dob@nde]te expresia acest munte posed` fum care este dependent de foc, ca apoi s` se ob\in` informa\ia inferat`"muntele posed` foc".Inferen\a pentru altul pleac` de la concluzia inferen\ei pentru sine [n cinci etape: 1- muntele posed` foc (aser\iunea). 2- din cauza faptului c` posed` fum (temeiul). 3- tot ce posed` fum posed` foc,ca [n cazul cuptorului din buc`t`rie (exemplul). 4- la fel ca ]i aceasta (aplicarea). 5- de aceea este a]a (concluzia). Aceast` etapizare a inferen\ei pentru sine ]i pentru altul are o mare [nsemn`tate,deoarece nimeni nu va emite o judecat` [nainte de a fi convins el [nsu]i de juste\ea celor sus\inute.De]i aparent mai concis ]i cu implicare clar` a termenilor silogismului [n concluzie,inferen\a logicii grece]ti ni se pare mai superficial` sub aspectul faptului c` [ncearc` s` conving` mai [nt@i pe altul ]i apoi pe sine,ceea ce este nefiresc ]i imoral,cu mari repercusiuni asupra rolului falsului [n ra\ionamentele ce conduc la insolubilia.Pe de alt` parte,folosirea pentru ambele tipuri de inferen\` la indieni a enun\ului:Oriunde exist` fum,acolo exist` ]i foc este o gre]eal`, fiindc` nu se poate opera cu un cuantificator universal [n orice situa\ie.{n cazul inferen\ei pentru sine era mai nimerit s` se foloseasc` forma condi\ion`rii ipotetice: "Dac` exist` fum,acolo poate exista foc" iar la inferen\a pentru altul trebuia introdus` forma necesar` a universalului

"Oriunde exist` fum, acolo trebuie s` existe foc”.Astfel, trecerea de la starea de suficien\` ipotetic` a cunoa]terii pentru sine ce nu poate fi deplin`, la starea de suficien\` necesar` ]i pentru altul, este [n mod sigur o trecere de la cazul particular al cunoa]terii aproximative la cel universal [n care judec`\ile ce decurg din enun\ se infereaz` p@n` la nivelul de interes manifestat. {n concluzie putem spune totu]i c` ra\ionamentul indian se sprijin` nu numai pe temeiuri logice, ci ]i psihologice, cum este amintirea.Aceasta poate fi deformat` de trecerea timpului,secven\ial` ] i nu integral`,dar ea are rolul de a fixa logicul pe o ipotez` tr`it`.Inferen\a greceasc` [n schimb se bazeaz` doar pe propozi\ii logice care ori conduc la concluzii de nezdruncinat ori la contradic\ii insurmontabile.Calea indian` de a ra\iona este a]adar una de mijloc [n care rar se ivesc contradic\ii [n g@ndire, care satisface prin psihologia mistic` a cunoa]terii a ceea ce urmeaz` a fi informa\ie ca reziduu al amintirii.{n amintire orice ipotez` poate lua forma informa\iei ce vine,deci construc\ia cunoa]terii se proiecteaz` dinainte,iar informa\ia ca atare nu mai constituie o noutate,ci un factor de stabilitate a demersului logic.

3.3 Judecata estetic` ]i moral` {n privin\a judec`\ii estetice a m`rimilor matematice sub care ni se prezint` fiin\ele ca realitate, care nu mai poate fi o judecat` de gust, ci doar un pretext suprasensibil al imagina\iei, exist` totu]i o constr@ngere a acestora [n a [ntruchipa scopul ]i finalitatea la scar` redus`.Kant spune c` imagina\ia [nainteaz` spontan la infinit dorind s` cuprind` [ntregul,dar nu distinge [ntre imagina\ia intelectului care este una limitat`, primitoare de informa\ii pe care abia apoi le imagineaz`, dup` ce le are, ]i imagina\ia spiritului care [ntr-adev`r este spontan` ]i acoper` instantaneu orice arie de m`rime,chiar ]i a infinitului. Oricum subliniem [nc` o dat` c` [n judecata estetic` de crea\ie sau de contemplare, absolut toate m`rimile sunt imaginate la scar` mai mic` dar ca [ntregi.Astfel infinitul este imaginat ca o m`rime a celei mai [ndep`rtate stele observabile [n imagina\ie, fiindc` [n acest proces de imaginare este necesar s` vezi, s` ai obiectul sau fenomenul conturat.{n aceasta const` paradoxul imagina\iei artistice [n special, [n aceast` c`utare a concretului cu mijloace subiective.Este adev`rat c` ra\iunea []i dore]te reprezentate toate m`rimile ca [ntreguri, inclusiv infinitul, dar accesul logico-matematic la perceperea acestora pentru a da satisfac\ie nu este posibil, mai ales c` [n cele mai multe dintre cazurile abordate duc la contradic\ii [n [email protected] ce trebuie s` aib` loc [n imagina\ie ca intui\ie a sensibilului cu reflexivitatea logic` poate s` conduc` la o schem` redus` [n care fiecare termen al seriei numerice a m`rimii matematice s` fie reprezentat ca num`r individual scos din serie, ]i pe r@nd oricare

poate fi eviden\iat ca m`rime [ntreag`, mai pu\in infinitul care nu este niciodat` m`rime [ntreag`.Perceperea infinitului ca [ntreg este fals` ]i sub raport obiectiv ]i subiectiv.El este o m`rime care cre]te sau descre]te ca finit [ntreg sau ca infinit incomplet.Imagina\ia nu face altceva dec@t s`-i dea o dimensiune afectiv` [n cazul judec`\ii estetice, dimensiune ce produce o finalitate convenabil` ra\iunii nelini]tite. Referitor la judecata moral`, [n etica neopozitivist` se consider` c` ea este o expresie a sentimentului, care nu poate fi nici adev`rat nici fals.A.J.Ayer consider` c` prezen\a unui simbol etic [ntr-o propozi\ie nu adaug` nimic la con\inutul s`u factual.Astfel, dac` eu a] spune unuia:"Dumneavoastr` a\i ac\ionat r`u fur@nd ace]ti bani", ea nu ar spune nimic mai mult dec@t dac` a] declara simplu:"Dvs.a\i furat ace]ti bani. {n primul r@nd, dac` suntem de acord c` judecata moral` exist`, ea trebuie s` aib` acelea]i valen\e ca ]i celelalte tipuri de judec`\i.{n al doilea r@nd, dac` suntem de acord c` judecata moral` este expresie a sentimentului ori emo\iei, care sunt st`ri absolut particulare specifice fiecarui individ, [nseamn` c` judecata nu poate exista sub nici o form` deoarece nu are universalitate ca expresie.{n al treilea r@nd, simbolurile etice (binele ]i raul) sunt evidente tot cu ajutorul enun\urilor logice, suspecte de a fi adev`rate sau false sub raportul desf`]ur`rii unei ac\iuni [n bine sau r`u.Desigur, enun\uri neutre de genul"A ucide este un p`cat", aparent nu con\ine un fapt ce poate fi confirmat, pus la [ndoial` sau infirmat.Acest enun\ [ns` con\ine [n sine un adev`r axiomatic format [n experien\a de mii de ani a umanit`\ii c@nd [n anumite [mprejur`ri era p`cat s` ucizi iar [n altele nu.{n acest sens, adev`rul ]i falsul \ineau de mentalitatea epocii tr`ite, dar aceast` judecat` a devenit cu timpul o norm` moral`.Norma moral` desigur, ca imperativ, nu mai are caracterul explicit de judecat` ce solicit` apelarea la adev`r sau fals, fiindc` a]a cum am spus, imperativul la norma moral` include adev`rul ]i exclude falsul.Rudolf Carnap consider` judecata de valoare etic` un comandament ascuns sub form` gramatical` [n]el`toare ]i suntem de acord cu el, dar mai departe spune c` o astfel de propozi\ie nu afirm` nimic, ea neput@nd fi nici demonstrat` nici respins`. Este absolut de neconceput ca un enun\ s` nu afirme sau s` nege ceva, Carnap referindu-se la norma moral` "A fura (bani, sn.) este r`u", dat` ca exemplu de Ayer. Dup` p`rerea noastr` enun\ul este clar afirmativ ]i exprim` un adev`r.Dac` [ns` el ar suna astfel:"A-\i fura singur c`ciula ", acesta este desigur un enun\ ce con\ine no\iunile de adev`r-negativ ]i falsnegativ ascunse [ntr-o semantic` a zicerii neutre, dar propozi\ia nu poate fi nici demonstrat` nici respins`.Judecata moral` putem spune c` face apel la con]tiin\` ]i nu la sentimente sau emo\ii.Judecata moral` mai are ]i rolul de a cenzura activitatea inten\ional` ]i neinten\ional`, [n raport cu binele ]i r`ul, f`c@nd proces de con]tiin\` Fiin\ei umane, eliber@nd-o de vinova\ie sau umpl@nd-o de remu]c`ri.{ntr-un astfel

de autoproces con]tiin\a se scuz` ]i se acuz` tot cu ajutorul adev`rului ]i falsului, care au travestiul normelor morale.Judecata moral` folose]te concepte ca "trebuie, “nu trebuie" [n loc de "este” sau “nu este", dar pentru a fi con]tien\i c` "trebuie” este necesar ]i "nu trebuie” nu este necesar, avem nevoie de adev`r sau fals ca fundament al aprecierii pe care construim norma de conduit`.Iar norma de conduit` creaz` dezacordul de opinie ]i dezacordul de atitudine ca nerespectare interioar` a adev`rului ]i falsului, fapt ce eviden\iaz` caracterul contradictoriu al Fiin\ei umane nu numai ca agent logic, ci ]i moral.

CAPITOLUL IV Adev`rul ]i falsul – limite ale cunoa]terii

Adev`rul

este o afec\iune anumit` a g@ndirii spune Aristotel.Dar c@nd spune afec\iune el se g@nde]te desigur la [nclina\ia natural` sau chiar supranatural` a Fiin\ei umane de a fi impresionat` [n egal` m`sur`, sensibil ]i ra\ional, de ceea ce nu ] tie.Explica\ia pe care ]i-o cere sie]i despre altul, reprezint` echivalentul tr`irii ca nefiin\`, c@nd realul poate p`rea ]i adev`rat ]i fals.{n aceast` perspectiv` privind rostul evalu`rilor Fiin\ei umane, nu putem fi de acord cu Aristotel care [n "Metafizica" []i contrazice fraza de mai sus, spun@nd c`: [n suflet exist` c@nd un g@nd f`r` adev`r sau fals, c@nd un g@nd c`ruia cu necesitate [i apar\ine unul sau altul. Revenim f`r` s` vrem pentru a nu ]tiu c@ta oar` la problema c` orice no\iune [nainte de a semnifica ceva despre ceva, ea se afirm` pe sine "ca oprire a g@ndirii asupr`-i".Aceast` oprire se aplic` unei mi]c`ri reale de limbaj ce exist` ca sunete [nl`n\uite pe care intelectul trebuie s` le asculte.Deci nu putem spune c` avem c@teodat` g@nduri lipsite de adev`r ]i fals - ]i Aristotel d` aici exemplul cu "om", "cal", "alb", etc.-iar alteori g@ndul este [nso\it de valoare logic`, c@nd no\iunea are ata]at` verbul "a fi" sau "a exista". Noi sus\inem c` orice g@nd s-ar forma, el este purt`tor de adev`r ]i fals, chiar dac` el exprim` doar un sunet, o liter` sau o pl`smuire ce se suprapune realului. Intelectul discursiv, spune Aristotel, cunoa]te ]i g@nde]te prin aceea c` st` calm ]i se opre]te.{n r`gazul oferit de oprire, Fiin\a uman` r`m@ne s` primeasc` mesajele lumii, ca mesaje no\ionale nedescifrate. Heidegger [n "Fiin\` ]i Timp" spune [n acela]i sens referitor la atitudinea intelectului: Aceast` oprire,care este ab\inere de la orice act de uz ]i [ntrebuin\are, se [nf`ptuie]te sub forma aprehensiunii existentului subzistent.Aperhensiunea se consum` [n interpretarea a ceva ]i [ntrun cuv@nt asupra ceea ce e acest lucru.Aceast` (auto, sn.) explicitare [n sens larg [ntemeiaz` aprehensiunea ca act de determinare.Ceea ce e astfel aprehendat ]i determinat se poate exprima [n propozi\ii. {n consecin\` se poate judeca logic orice enun\ redat prin sunet, liter`, num`r, culoare, etc., ca existent pentru sine ori pentru altul.Iar dac` judecata logic` nu se dovede]te a fi eficient` se recurge la judecata estetic`.Judecata estetic` poate avea ca rezultat atributul pl`cerii, al gustului sau al "judec`\ii de apoi" ca judecat` total`, [n care se schimb` fiin\a cu nefiin\a, cea care de]i neag`, este

necontradictorie.Ludwig Wittgenstein [n Tratatul logico-filosofic spune: C@nd g@ndesc vorbind n-am [n minte ni]te semnifica\ii [n plus fa\` de expresiile de care m` servesc ]i limba [ns`]i e vehiculul g@ndirii(...).Gre]eala filosofilor este c` au presupus existen\a unui proces ascuns de g@ndire [n dosul limbajului, dar acesta nu exist`; exist` doar limbajul creator de g@ndire, care este limbajul logopoetic. Adev`rul dup` p`rerea noastr` este un temei subiectiv al Fiin\ei g@nditoare pentru a stabili o rela\ie de cunoa]tere ]i recunoa]tere cu celelalte fiin\e, inclusiv cu Fiin\a divin`, din care s` reias` pe faza observa\iilor ]i judec`\ilor urm`toarele certitudini: 1)realitatea fiin\elor implicate sau irealitatea lor 2)congruen\a ac\iunilor ca fenomen ]i esen\` a fiin\elor cu principiile g@ndirii umane 3)cugetarea Fiin\ei divine []i are adev`rul s`u pentru sine 4)Fiin\a uman` are menirea de a distinge adev`rul de fals ca scop al cunoa]terii Fiindului Avem astfel mai multe tipuri de adev`r, func\ie de felul cum se pot ob\ine: A)adev`rul de existen\`, bazat pe o judecat` asertoric`("Omul este", "Dinozaurul nu este") Conform lui Aristotel, "o enun\are adecvat` e aceea prin care spui c` este ceea ce este ]i c` nu este ceea ce nu este".Defini\ia lui satisface ]i consacr` tocmai acest tip de enun\uri care nu sunt de fapt judec`\i ]i din care nu putem extrage adev`rul.Aceste enun\`ri redau adev`ratul ]i nu adev`rul, fiindc` exist` o distinc\ie [ntre cele dou` concepte.Adev`rul de existen\` nu este un adev`r propriu-zis, fiindc` la acesta se ajunge [n urma unui proces de g@ndire, pe c@nd simpla constatare c` ceea "ce v`d este" sau "ce simt este", constituie adev`ratul ca realitate impus` ]i presupus` a fi cu adev`rul ei ascuns.Adev`ratul este ceea ce ni se impune sau ofer` liber efortului nostru de [n\elegere, iar adev`rul este existen\a ascuns` pe care o descoperim a fi complice cu g@ndul nostru, mai sofisticat dec@t realitatea.Se mai obi]nuie]te s` se afirme c` cel ce spune adev`rul spune realitatea, iar cel ce minte spune ceva nereal. Trebuie s` subliniem c` adev`rul [nseamn` mai mult dec@t realitatea, fiindc` ]i din lucrurile nereale se poate ob\ine adev`rul.Referitor la verbul de existen\` " a fi" sau cel de nonexisten\` "a nu fi", Porfir spunea c` aceste verbe nu sunt un semn al lucrului, [n sensul c` ele singure nu desemneaz` adev`rul sau falsul, ci doar poate s` arate o ac\iune sau o nonac\iune ]i nimic mai mult. Deci simpla afirmare a verbului "este" f`r` componentele fiin\ei nu [nseamn` c` are valoare de adev`r, dup` cum nici "Socrate este" fiindc` Socrate nu este definit de]i noi facem prezum\ia de prezen\` a fiin\ei, ]i astfel propozi\ia ia din forma implicit`, una sub[n\eleas` explicit: "Socrate ca fiind ceva (fiin\`) este" A]adar, chiar real fiind, un lucru ce devine noem` ca simplu termen mental este [n afara adev`rului sau falsului p@n` [i ata]am

Fiindul ca ac\iune exterioar` ce o afirm` sau o neag`.Aristotel afirm` c` predicatul este cel care d` realitate subiectului, atribuindu-i acestuia calit`\i ce-l fac opera\ional logic.El sus\ine c` “om” sau “fiin\`”, ele singure nu spun nimic, dac` nu le ata]`m verbul, cel care adaug` semnifica\ie timpului.Totodat`, [n concep\ia sa verbele pot avea semnifica\ie singure, f`r` subiect, deoarece ac\iunea cuprins` [n ele determin` pe acela care vorbe]te s`-]i fixeze g@ndirea ]i pe cel ce ascult` s` ]i-o men\in` [n repaos, dar asta nu [nseamn` [ns` c` obiectul este sau nu este.Din punctul nostru de vedere ]i subiectul ]i predicatul au o realitate simpl` dac` sunt separate ]i au o realitate complex` dac` sunt [mpreun`.A spune c` "om" sau "fiin\`" nu [nseamn` nimic este fals.{n primul r@nd ele au o realitate ca foneme, ca semne, ca simboluri statu@nd conven\ional semnifica\ia a ceea ce dorim s` fie.Verbul este mai viu dec@t un substantiv, fiindc` el are [n [ns`]i esen\a sa o mi]care proprie ce excit` realul."A fi" sau "a exista" sunt desigur forme apriorice ale fiin\ei, ce con\in poten\ialitatea multiplului prezent "este", "exist`".Absolut tot ce alc`tuie]te un enun\ complet, subiect, predicat, copul`, semne de punctua\ie, au [n primul r@nd realitatea semiotic` ]i apoi semantic`, iar dac` au sens lingvistic, trebuie s` aib` ]i logic`.Mai mult, ceea ce poate p`rea ilogic [n fraze de literatur`, poate fi convertit de logica judec`\ilor estetice care pot schimba ordinea ra\iunii [ntr-una sentimental`.Aristotel insista [n a acredita ideea c` verbul de existen\` "este" folosit ca o copul` nu semnifica nimic, ci doar face leg`tura [ntre termenii grei ai unei propozi\ii.Ni se d` ca exemplu enun\ul "Omul este alb", [n care dac` noi vom elimina copula "este" va r`m@ne "Omul alb". El sus\ine c` aceast` propozi\ie rezist` oricum, dar nu \ine cont de faptul c` acest enun\ are sens doar dac` se sprijin` pe existentul presupus, adic` chiar pe "este", f`r` de care n-ar exista nici omul ]i nici culoarea.Dac` [ns` "este" ar fi doar un simplu element tehnic de leg`tur`, prin eliminarea sa ar trebui ca propozi\ia s` fie nimicit`, s` nu mai aib` sens, ori nu se [nt@mpl` a]a.Acest fapt dovede]te c` verbul de existen\` r`m@ne ca suport presupus pentru orice enun\, chiar dac` nu-l ata]eaz` explicit.El r`m@ne nu numai ca existent sub[n\eles, ci ]i ca nonexistent, [n forma "nu este".Se cuvine s` preciz`m c` avem o diferen\` de sens [ntre "este" ]i "exist`"."Este" exprim` tot ceea ce este apropiat intelectului, iar "exist`" tot ceea ce-i [ndep`rtat pentru ra\iune.{n aceste concepte sunt retrase universurile din care g@ndirea fiin\ei consum` ce este de ]tiut [n mod finit.Orice afirmare sau negare a ceva prin "este" sau "nu este", "exist`" sau "nu exist`", fragmenteaz` un univers proxim care nu are nici subiect ]i nici predicat, noi \in@nd loc de enun\, tot ce asert`m privindu-ne direct ca implica\ie [ntr-o fiin\` superioar`. Julius Pacius, de]i [n multe privin\e de acord cu Stagiritul, ]i-a dat seama de importan\a copulei [n discu\ie:Copula nu [nseamn` nici un lucru, dar [nseamn` [ntotdeauna existen\a sau nonexisten\a in abstracto.Func\ia copulativ` nu-]i pierde niciodat` cu totul rezonan\a existen\ial`, a]a [nc@t nu este corect s` se afirme c` o copul` nu [nseamn` nimic; ea nu [nseamn` nici un lucru determinat, dar

p`streaz` totdeauna un ecou existen\ial, ea [nseamn` [ntotdeauna o rela\ie, ]i o rela\ie este o afirmare atenuat` a existen\ei. Am spus deja c` simpla enun\are a verbului "este" f`r` referire la un subiect nu semnific` nimic ca adev`r sau fals.}i totu]i verbul a]teapt` leg`tura logic` pentru a exprima adev`rul [n chiar aceast` singur`tate, verbul "este" exist` ]i este adev`rat ca parte de vorbire ]i ca parte de existen\` atestat` retoric.De altfel, putem enun\a ca adev`rat ]i c` "nu este" este.Trebuie deci s` facem diferen\a [ntre realitatea expresiei ca atare, care nu poate fi contrazis` ]i misiunea ei [n afar`, aceea de a produce concordan\a sau nonconcordan\a [ntre ra\iune ]i existent.Cazul verbului "a fi" prin forma sa de prezent "este", are ]i o form` prescurtat` interesant`."Este" ia [n multe ocazii forma "e".Suntem preg`ti\i din punct de vedere logic ]i filosofic a ne asuma existen\a ]i sensul unei propozi\ii cu o singur` liter`?Ce semnifica\ie ar avea ea ca valoare de adev`rat, adev`r sau fals? S` analiz`m propozi\ia :"E." {n acest caz "E." nu mai este o simpl` liter` ci un enun\ redat de majuscul` ]i semnul de punctua\ie, ceea ce corespunde regulilor lingvistice recunoscute, apoi, dincolo de realitatea semiotic`, el are ]i o referire la altul nu numai la sine.{n analiza propozi\iei universale "E.", se poate constata c` fiin\a care cuget` este exclus` din existent fiindc` ea nu prime]te r`spuns dec@t prin forma de singular prezent "sunt".Propozi\ia universal` "E." r`spunde tuturor fiin\elor referitor la existen\`, la tot ce exist` ]i pot fi enumerate ]i raportate la prezent.De pild`: Omul poate fi? R`spuns:E.Natura poate fi? R`spuns: E.Eu pot s` fiu? R`spuns: Sunt."Eu sunt" [nseamn` c` de fapt eu nu sunt "E" care [nglobeaz` toate individualele, ci doar existentul adus la unitatea fiin\`rii.Ce se [nt@mpl` atunci cu fiin\a ce sunt? Dac` nu pot fi nici existentul nici nonexistentul, [nseamn` c` "sunt" reprezint` un paradox al acestora, [n care ne reprezent`m fiin\a ca nefiin\` estetic` prin cugetarea [ndoielii de sine."E" este ]i subiect ]i predicat.Este subiect fiindc`: -aduce la sine mul\imea fiin\elor ]i le confirm` existen\a.Existen\a nu este compatibil` cu nonexisten\a ]i cu imaginarul, cu pl`smuirea, ceea ce face ca produsul artistic, opera de art` s` nu participe la lumea fiin\elor, ci a nefiin\elor culte apar\in@nd Supranaturalului ]i prin aceasta, desigur, Fiin\ei divine.Este ]i predicat fiindc`: - []i asum` ac\iunea total` ce se r`sfr@nge asupra sa ca subiect [n poten\` absolut`.Propozi\ia universal` "E." are corespondent logic [n cuantificatorul existen\ial "∃" care reprezint` existentul nedesf`]urat.Ambele concepte-simbol sunt egale relativ doar la nivelul ne[nso\irii Fiindului,adic` E=∃.Dac` [ns` E=∃ sunt [nso\ite, atunci egalitatea nu mai este valabil`, deoarece "E." reprezint` existentul plin sub forma verbului "a fi" care posed` aria cea mai cuprinz`toare, incluz@nd ]i posibilitatea de devenire a fiin\ei, iar “∃” reprezint` verbul "a exista" ce semnific` existentul, mai concret dar ]i mai restr@ns la

cele ce sunt s`v@r]ite doar.Astfel, Ex ≠∃x unde Ex = este omul, iar ∃x = exist` un om. "A fi" ]i "a exista" sunt verbe cu greutate diferit`, lucru ce apare mai clar [n analiza mul\imilor vide acolo unde opereaz` numai verbul "a fi" ca verb de [n-fiin\are a celor ce au existat, exist` sau vor exista. A]adar, Fiin\a uman` are o singura ]ans`; aceea de a deveni Nefiin\` estetic`, ce are ca misiune [mp`carea structurilor paradoxale ale fiin\elor cu destine diferite, [n plan material ]i spiritual.Fiin\a uman` trebuie s` fie implicat` tocmai la aceast` grani\` pentru a [n\elege Nefiin\a pur` cu ajutorul Nefiin\ei estetice.Nefiin\a pur` este cea c`reia [i dator`m starea de gra\ie dinaintea vie\ii c@nd eram un simplu element al Nonexisten\ei afirmate. {n cartea sa "Fiin\` ]i timp" Heidegger are o p`rere surprinz`toare referitor la existen\`, ceea ce denot` c` limiteaz` absolut nejustificat acest concept, [n\eleg@nd-o doar ca existent, ceea ce constituie un caz particular al existen\ei.Existen\a con\ine existentul ca prezen\` a lui "este" acum, nu [n trecut sau un viitor.Heidegger procedeaz` exact pe dos atribuind Fiin\ei umane existen\` (ca ]i cum omul ar putea tr`i simultan [n toate timpurile) ]i acord` celorlalte fiin\e doar existentul, ceea ce este fals.El spune: Numai omul exist`.St@nca este, [ns` ea nu exist`.Copacul este, dar el nu exist`.Calul este, dar el nu exist`.Dumnezeu este, dar el nu exist`.{ngerul este, dar el nu exist`. Propozi\ia Numai omul exist` nu [nseamn` nicidecum c` numai omul este o fiin\are real`, [n timp ce tot restul fiin\`rilor sunt ireale, ci omul este acea entitate a c`rei fiin\` se distinge dinspre fiin\` ]i [n fiin\` prin situarea ferm` ]i deschis` [n starea-de-neascundere a acesteia .Heidegger nu ne spune ce diferen\` putem opera [ntre "exist`" ]i "este" ]i exemplele sale nu sunt sus\inute de argumenta\ie.Considera\iile noastre referitoare la raportul dintre propozi\ia universal` "E" ]i cuantificatorul existen\ial "∃" credem c` au l`murit lucrurile.Exemplele prezentate de Heidegger ar trebui s` invoce astfel existentul: "Omul este -]i pentru c` este - el exist`" "{ngerul nu este - ]i pentru c` el nu este - el nu exist`" "Dumnezeu va fi -]i dac` va fi - el va exista". }i atunci la [ntrebarea ce este "E." se r`spunde: este existen\a concentrat` la maximum de semnifica\ie ]i minimum de expresie.Verbul de existen\` [n forma prescurtat` "e" se prezint` [n logica limbajului natural ]i ca variante syncategoremata: "e ca ]i cum", "e cum ar fi", "e nimeni altul", "e de altfel", "e a]a ]i a]a", "e de ne[nchipuit", "e nimic mai mult", care au dep`]it de mult cadrul a]a-zis ambiguu ]i au semnifica\ii de sine st`t`toare, unele cu un caracter contradictoriu.Enun\ul "E nimeni altul" se refer` [n mod curent la o persoan` ce este recunoscut` indubitabil (E nimeni altul dec@t Socrate), dar dac` nu vom face aceast` extensie ]i vom judeca strict formularea impersonal`, atunci rezult` c` afirm`m silogismul cuiva (una din posibilele interpret`ri),exist numai eu ]i altul e nimeni.Sau

enun\ul "E de ne[nchipuit" poate fi interpretat ca ceva nereal dar ]i ireal fiindc` existen\a, "E.", nu poate produce falsul.Referitor la negarea verbului "a fi" trebuie s` facem precizarea c` toate formele de negare a Fiindului se fac cu ajutorul termenului opus, adic` a Afirm`rii.Negarea ar fi deci o participare a verbelor de existen\` la propria lor desfacere de fiin\` ]i [mplinirea alterit`\ii. De exemplu: 1)"nu este", "nu exist`" [nseamn` afirmarea absen\ei prin negarea prezen\ei 2)"nu tr`ie]te", "nu vie\uie]te" [nseamn` afirmarea absen\ei prin negarea existen\ei 3)"nu moare", "nu dispare" [nseamn` afirmarea existen\ei prin negarea nonexisten\ei B.Al doilea tip de adev`r este adev`rul de congruen\`, care este o realitate adecvat` [ntre p`r\i ale Fiindului sub aspectul structurii ]i interac\iunii lor Conform lui Aristotel, calea adev`rului apar\ine acelui care socote]te drept desp`r\it ceea ce este [n realitate desp`r\it ]i ca unit ceea ce este unit, precum este [n eroare acela care g@nde]te contrar de cum sunt lucrurile [n realitate. {n acela]i timp [ns`, a]a cum spunea Kung-Sun-Lung, lucrul este singur ]i adev`rat ]i deci rela\iile p`r\ilor \in de adev`r fiindc` numai adev`rul este singur. {ntr-adev`r, numai falsul este multiplu ]i el se na]te tocmai din nerela\ionarea corect` a p`r\ilor cu [ntregul.Pe de alt` parte, trebuie s` d`m dreptate ] i lui Protagoras care afirma c` despre fiecare lucru exist` dou` ra\ionamente opuse unul altuia ]i c` astfel g@ndirea ]i realitatea ar fi dilematic`, am@ndou` raport@ndu-se pe sine ]i ca adev`r ]i ca fals, f`r` [ns` a face imposibil` alegerea .El voia de fapt s` spun` c` g@ndirea uman` are tendin\a de a [nlocui realul cu imaginarul, care [ntr-adev`r este un viciu al Fiin\ei umane.Adev`rul de congruen\` rezult` din analiza judec`\ilor apodictice care se raporteaz` la ce este necesar.Aceast` necesitate Aristotel o [n\elege ca fiind tot ceea ce nu este posibil s` fie altfel.Judecata de forma "Pentru a ra\iona avem nevoie de g@ndire" este o judecat` apodictic` care red` [n mod evident adev`rul unor rela\ii.Verbele acestui tip de adev`r sunt toate celelalte ce sunt ]i pot forma astfel de judec`\i [n afara cazurilor [n care verbele "a fi" ]i "a exista" sunt folosite [n propozi\ii simple de genul celor comentate anterior ]i care fac obiectul judec`\ilor asertorice. C.Al treilea tip de adev`r este cel de imaginare, care folose]te judec`\ile ce se refer` la posibil sau imposibil. Diodor, referindu-se la judec`\ile apodictice spunea: necesarul ceea ce, fiind adev`rat nu va fi fals, ]i non-necesarul ceea ce, ori este anume ori va fi fals, iar despre judec`\ile posibile, posibilul este ceea ce este sau ceea ce va fi, iar imposibilul ceea ce fiind fals nu va fi adev`rat.

L-am citat pe Diodor fiindc` adev`rul imaginativ [mbin` necesarul cu posibilul, non-necesarul cu imposibilul, posibilul cu nonnecesarul ]i imposibilul cu necesarul, ]i chiar posibilul cu imposibilul, ca exemplu urm`toarele versuri: "Patul doarme l@ng` sob` Masa m`n@nc` [n picioare". Aici nu vom mai analiza adev`rul [n raport cu falsul, ci adev`rul existen\ei enun\ului cu adev`rul imaginat [n semnifica\ie.Adev`rul imaginativ este propriu propozi\iilor artei, care sunt prin excelen\` contradictorii, ele nefiind nici judec`\i asertorice, nici apodictice, ci o construc\ie special` real-ideal`.Judec`\ile posibile asa cum le [n\elege Aristotel au doar calitatea de a analiza un eveniment ce s-ar putea petrece dac` el nu este necesar.Este o interpretare probabilistic` ce ne poate conduce la: -un adev`r cu valoare 1 -un fals cu valoare 0 -un adev`r pe jum`tate cu valoare 1/2 = posibil -un fals pe jum`tate cu valoare 1/2 = posibil Judecata "E posibil ca m@ine s` plou`"este o judecat` care se bazeaz` pe rela\ia posibil-imposibil ]i nu posibil-real, [n care dac` va ploua ob\inem adev`rul, dac` nu va ploua ob\inem falsul, iar dac` nu vom a]tepta rezultatul ]i [ncerc`m s` rezolv`m apriori problema, avem de-a face cu un adev`r pe jum`tate ca posibilitate a imposibilit`\ii de a ]ti c` va ploua ]i de asemenea vom avea un fals pe jum`tate datorat imposibilit`\ii de a ]ti c` e posibil s` plou`.Acest gen de judec`\i au dus la crearea logicilor trivalente.Acestea [ns` creaz` valoarea de posibil 1/2 f`r` a distinge c` aceast` posibilitate este combina\ia celor dou` valori de baz`, adev`rul ]i falsul.Ra\ion@nd corect trebuie admis c` valoarea de posibil este una de compromis ]i trebuie s` aib` dou` valori 1/2, una pentru adev`r ]i una pentru fals.Realul deci trebuie s` con\in` [n sine p@n` la manifestare, ca eveniment anume, ambele valori care [n predic\ia logic` nu pot fi luate ca unul dec@t dup` petrecerea ac\iunii. O alt` caracteristic` a adev`rului este ]i aceea c` el dup` apari\ie se pierde [n erudi\ie.El niciodat` nu poate fi spus dec@t pe jum`tate, deoarece fiin\a care este cauza dorin\ei de cunoa]tere, este aproape imposibil de reprodus ca termen complex fizic, psihic ]i logic.Orice fiin\` care este [n cercetare caut` ]i reu]e]te s` se sustrag` adev`rului pe care ]i-l propune.Adev`rul, pe l@ng` conota\ia logic` are [n primul r@nd o conota\ie psiho-logic`, f`r` de care Fiin\a cuget`toare nu poate fi judecat` fiindc` trebuie s` posede adev`rul vorbirii.{n acest sens Jacques Lacan spune: Este clar c` vorbirea nu [ncepe dec@t ca trecerea simul`rii [n ordinea semnificantului ]i c` semnificantul reclam` un alt loc - locul Celuilalt, Cel`lalt ca martor, martorul Altul dec@t vreunul dintre parteneri-pentru c` vorbirea pe care el o suport` s` poat` min\i, adic` s` se prezinte ca Adev`r.{n consecin\`, de altfel tocmai de la Realitatea pe care o are [n vedere []i trage garan\ia Adev`rul:este vorbirea, ]i tot de la ea []i primeste acea marc` ce o

instituie [ntr-o structur` de fic\iune. « Orice lucru este o judecat` » spune Hegel - ]i trebuie s`-i d`m dreptate, fiindc` lucrul se ofer` pe sine cu logica existentului ce nu poate fi negat dec@t de propria sa structur`.El este primit [n memorie sau nu, dar el exist` ca judecat` a calit`\ilor ce i-au fost impuse de fiin\are.{n acest fel orice fiin\are exprimat` natural, ca existent trebuie s` fie ]i adev`rat`. Ra\ionamentul nostru [n ce prive]te primirea adev`rului poate fi gre]it, ceea ce conduce la o concluzie fals`.Aceasta [ns` nu desfiin\eaz` obiectul, ci [i schimb` rolul ]i statutul [n cadrul lan\ului natural al evenimentelor, schimbare care are loc desigur [n mod subiectiv numai pentru cel ce cuget` obiectul.{n realitate acesta []i joac` rolul sau [n mod obiectiv, independent de cel ce-l cuget`.Nietzsche are o viziune aparte despre adev`r, consider@nd c` adev`rul este acel tip de eroare f`r` de care un anume fel de vie\uitoare (omul, sn.) nu ar putea tr`i. Esen\a acestui adev`r ar fi modificarea ]i falsificarea de c`tre g@ndire a realului judecat.Realitatea fiind [n devenire continu`, judecarea acesteia prin [ncremenirea impus` de de schemele logice determin` starea de nefiin\` improprie celui ce este.Aceast` oprire a mi]c`rii realului creaz` eroarea care ne conduce la un adev`r par\ial fals. Adev`rul ca ]i falsul deci nu pot fi concepte pure iar logica este de fapt o stiin\` experimental` ce lucreaz` cu "discernabile" ]i "indiscernabile", acestea din urm` av@nd voca\ia esteticii.Heidegger crede c` exist` o g@ndire esen\ial` care este o dep`]ire a logicii [n m`sura [n care a face experien\a adev`rului fiin\ei presupune a dep`]i adev`rurile ce decurg din obiectualizarea fiin\ei.G@ndirea esen\ial` ar fi aceea care [n permanen\` ne aduce aminte c` suntem prin cuv@nt, prin vocea mut` a g@nditorului ce mijloce]te [ntre fiin\` ]i limb`, ]i care roste]te fiin\a [mpotriva uit`rii. Singurii capabili s` perceap`, spune Heidegger, [n suita ascunderilor ]i dezv`luirilor ei glasul Fiin\ei ]i s`-i reproduc` adresarea, sunt g@nditorii ]i poe\ii.G@nditorul roste]te Fiin\a.Poetul roste]te sacrul. La r@ndul lui, falsul este ]i el un temei subiectiv prin care fiin\a se ofer` cunoa]terii umane direct ca neadev`r grosolan ori mediat,sub forma unui adev`r travestit ca o consecin\` a ascunderii fiin\ei [n chiar realitatea sa precar`.Ne amintim c` ]i la fiin\area fiin\ei aceasta era scoas` din ascundere de c`tre nefiin\`,iar dup` fiin\are urma ascunderea r`t`cirii, ca fiin\` prezent` desprins` total de nonexistent.Falsul deci,[n prelungirea acestei idei, reflect` [nc` reticen\a fiin\ei de a se dezv`lui total ]i totdeauna.Ea r`m@ne [ntr-o legatur` secret` cu toate instan\ele superioare ei,ceea ce face ca demersul logic al Fiin\ei umane s` aib` un rezultat opus celui c`utat,sau unul contradictoriu,dac` ob\inem ca r`spuns ]i adev`rul ]i falsul [n egal` m`sur` acceptabile.Dar dac` realiz`m falsul [n sine, acesta nu este contradictoriu,fiindc` el este o eroare a g@ndirii umane ]i nu a Fiindului.Astfel,dac` facem o paralel` cu tipurile de adev`r,aici vom remarca c` falsul de existen\` nu poate fi, deci nu putem spune c`

ceea ce exist` este fals.O judecat` asertoric` de genul "Omul nu exist`" este [n mod evident fals`.{n schimb exist` falsul de incongruen\` ca rela\ie inadecvat` [ntre Fiin\a uman` ]i Fiind,redat` prin intermediul judec`\ilor apodictice construite gre]it sau interpretate [n acest fel.Ex.:"Socrate a fost elevul lui Platon" este evident fals`.Avem, ca ]i la adev`r, falsul de imaginare,care este egal ca valoare cu adev`rul imaginativ.Av@nd [n vedere c` propozi\iile imaginative sunt contradictorii,prin natura lor opuse existentului,ca logic` impus` de re-crea\ia acestuia,ele nu pot fi judecate dup` legile realit`\ii date.Ele sunt rodul intui\iei sau inspira\iei artistice sau al revela\iei religioase.Adev`rul ]i falsul imaginativ nu sunt distincte [n astfel de propozi\ii ]i din aceast` cauz` nu sunt opozabile.{ntr-o propozi\ie poetic` de exemplu,de]i ea este contradictorie [n mod evident,adev`rul ]i falsul sunt [mp`cate fiindc` am@ndou` sunt temeiuri subiective ale g@ndirii Fiin\ei umane ce are nevoia de a-]i subordona un univers propriu.Acest univers virtual [ns` este lipsit de Fiind,ceea ce reclam` o nou` consisten\` realit`\ii.Acum ea trebuie s`-]i caute alte repere,cele legate de cunoa]terea sensibil`,adic` frumosul,sublimul,divinul. Aristotel spunea c` fiecare lucru particip` la adev`r [n m`sura [n care particip` la Fiin\`. Suntem de acord doar [ntr-o singur` privin\`:participarea la fiin\` determin` participarea oric`rui lucru p@n` la nivelul Fiin\ei umane ]i a Fiin\ei divine.Dar mai departe exist` adev`rul celorlalte instan\e,deci trebuie s` reformul`m astfel:fiecare lucru particip` la adev`r [n m`sura [n care particip` la Fiind.Platon afirma c`: [n orice lucru natura celuilalt transform` fiecare (existent, sn.) [n altul dec@t Fiin\a ]i face din el o Nefiin\`.Nega\ia nu [nseamn` contrarietate,expresiile "nu" ]i "a nu" [nseamn` pur ]i simplu altceva. Spre deosebire de Aristotel,el [n\elege c` fiin\a [ntemeiaz` fiin\a dar ]i c` fiin\a [ntemeiaz` nefiin\a.Nega\iile la Platon [nseamn` afirma\ia nefiin\ei care este mai presus de adev`r ]i fals ]i constituie Ideea.Ideea nu poate fi conceput` [n afara nefiin\ei fiindc` ea este suportul acesteia.Totodat` adev`rul ]i falsul se [nso\esc reciproc pentru a-]i convinge fiin\a de netemeinicia existentului.Falsul [ns` are ]i un rol [n eviden\ierea fiin\ei ca "substan\` de contrast",fiindc` odat` eviden\iat,ra\ionamentul care a e]uat din cauza lui, poate fi ref`cut ]i rezultatul s` fie altul.Este [ns` foarte important de ]tiut c@t de evident ]i de sup`r`tor este falsul ob\inut,[n a]a fel [nc@t s` necesite efortul de a-l dezarma.Exist` destule exemple,mai ales [n istoria ]tiin\elor,c@nd falsul a rezistat cu succes secole de-a r@ndul f`c@nd chiar carier` pe post de adev`r.El nu a deranjat ra\iunea niciodat` ]i a fost considerat ca fiind [nlocuitor de adev`r,fiindc`, (]i acesta este un paradox) [n absen\a adev`rului nu putem avea dec@t falsul. Se cuvine s` facem precizarea c` [nc` din antichitate s-a facut confuzie [ntre fals ]i minciun`.Minciuna este tot un fals,dar un fals fabricat cu caracter inten\ionat,av@nd rolul de a escamota adev`rul ]i pe care cel ce minte,de]i [l cunoa]te.{n cazul falsului propriuzis,acesta este neinten\ionat,decurge dintr-o inferen\` logic` ]i noi nu

cunoa]tem adev`rul din spatele lui.Dac` nu ar fi fost a]a,nu ar mai fi avut rost demersul logic ]i mai ales ob\inerea ]i aprobarea rezultatului fals.O alt` caracteristic` a falsului este ]i aceea c` nu are grade de complexitate a]a cum are adev`rul,neexist@nd un fals simplu sau altul mai complicat,ci doar unul singur care afirm` neconcordan\a fiin\ei cu existentul s`u.

4.1 Num`rul ca m`rime fals` a fiin\ei {ncerc@nd s` d`m o defini\ie a num`rului vom sus\ine c` el este c@timea rezultat` din diferen\a temporal`, ordinal` ]i cantitativ` a ] irurilor de semne ce se subordoneaz` ]i supraordoneaz` unit`\ii etalon "1", fiecare cu alt simbol, pentru a reda gradul de multiplicare pozitiv` sau negativ` al acestuia. Din vremuri imemoriale, chiar [naintea apari\iei vorbirii, numerele erau reprezentate mental ca evenimente ce se petreceau [ntr-o succesiune nesesizat` ini\ial ca repetitiv`.Mai t@rziu, eviden\a amintirii unor fenomene ce aveau loc cu o anumit` frecven\` s-a fixat [n g@ndirea Fiin\ei umane ca evenimente temporale num`rabile, dar [nc` [n dev`lm`]ie.Astfel, [ntr-o prim` faz` s-a perceput l`sarea serii, r`s`ritul soarelui, ploaia, tunetul, fulgerul, anotimpurile, etc., ceea ce putea fi num`rabil ca fiind o dat`, de dou` ori, de trei ori, deci ca [nt@mplare fixat`.Dup` aceast` faz`, g@ndirea distinge [ntre fenomene, ca ordin a succesiunii, cre@ndu-se o con]tiin\` firav` a cauzalit`\ii, func\ie de pozi\ia evenimentului [ntr-un ]ir deja [nv`\at.Aspectul cantitativ, grosier, dar [n mod paradoxal abstract, apare abia o dat` cu limbajul care are ]i acesta dou` faze de evolu\ie: - perioada limbajului oral, [n care se p`streaz` num`rul [nc`rcat de substan\`, ex.1 m`r +1 m`r = 2 mere - perioada limbajului scris, c@nd abstractizarea duce la dispari\ia [nc`rc`turii concrete ]i num`rul devine un simbol liber de a intra [n orice combina\ie. Referitor la num`r, George Berkeley spunea: Trebuie s` avem [ncredere c` num`rul nu este ceva fix ]i stabilit, nu este un existent real [n lucrurile [ns`]i.El este [ntru totul o crea\ie a cugetului care prive]te fie o idee [n sine, fie o combina\ie de idei c`reia i se d` un nume, f`c@nd-o astfel s` treac` drept o unitate.{n func\ie de modul variat [n care cugetul combin` ideile sale, variaz` ]i unitatea , iar a]a cum variaz` unitatea, variaz` ]i num`rul care este numai o colec\ie de unit`\i. Erwin Schröder are un punct de vedere mai nuan\at sus\in@nd c` num`rul copiaz` realitatea prin aceea c` unit`\ile sunt [nf`\i]ate prin intermediul unu-rilor.Acest proces este denumit de el abstragerea num`rului.Copierea prezint` unit`\ile numai sub raportul frecven\ei lor, toate celelalte determin`ri ale lucrurilor-culoare, forma, etc.-sunt l`sate deoparte.Num`rul ar fi un semn care are un concept ce-l delimiteaz` de mediul [nconjur`tor ca ceea ce cade sub el.Adic`,

conceptul liter` a cuv@ntului "cinci" [l delimiteaz` pe "c" de "i", fa\` de "n", de "c" ]i "i".Conceptul "silab` a cuv@ntului cinci"desprinde cuv@ntul ca un [ntreg ce este indivizibil [n sensul c` p`r\ile nu mai cad sub conceptul "silab` a cuv@ntului cinci".Regula deci ar fi c` numai un concept care delimiteaz` [n mod determinat ceea ce subsumeaz` ]i care nu permite o divizare arbitrar` poate fi unitate [n raport cu un num`r finit. St.Jevons spune pe de alt` parte c` num`rul este o unitate a unit`\ii, ca obiect al g@ndirii ce poate fi distins de orice alt obiect tratat ca unitate [n cursul acelora]i probleme.Ori de c@te ori utilizez simbolul "5" [n\eleg de fapt 1+1+1+1+1 ]i este perfect clar c` fiecare din aceste unit`\i este distinct` una de alta.Acest lucru ne oblig` s` le masc`m diferen\a astfel: 1/ +1//+1///+1////+1///// [n care rezultatul nu se poate ]ti, deci trebuie s` facem abstrac\ie de notele distinctive ale lucrurilor. Num`rul abstract ar fi deci forma vid` a diferen\ei.Dac` nu proced`m la eliminarea diferen\elor vom avea situa\ia "paradoxalnormal`", spunem noi, a existen\ei num`rului "unu ≠ unu, doi ≠ doi, trei ≠ trei,etc.", ceea ce este incompatibil cu matematica.De exemplu, num`rul 10 nu este o unitate, ci este o sum` a adev`ratei unit`\i care este "1".Num`rul 10 ca oricare alt num`r are un caracter finit impus tocmai de nivelul acceptat ca limit` a multiplicit`\ii ce [l identific` ca grup.Acestui num`r i se satisface m`rimea convenit` prin toate opera\iile de [nsumare a unit`\ii "1" multiplicat` ]i [n celelalte numere subalterne lui.Nu putem concepe deci num`rul "10" dec@t ca fiind compus din alte numere de diferite m`rimi mai mici dec@t el,ca rezultat al [nsum`rii p`r\ilor, altfel orice num`r, 100, 1000, etc.ar fi egal cu "1", ceea ce este exclus prin conven\ie.Singur num`rul "1" con\ine [n sine unitatea ]i se opune prin con\inutul s`u intrinsec pe care-l imagin`m, tuturor numerelor.Aceast` caracteristic` face ca chiar existen\a num`rului "1" s` fie contradictorie, adic` de a fi [n acela]i timp "clas` a unui obiect" ]i "clas` de obiecte".Bertrand Russell face urm`toarea demonstra\ie a nedefinirii lui "1": Dac` x ]i y sunt membrii unei clase nule ]i dac` x=y, atunci clasa este singular`.Dar ca s` aib` loc x=y ar trebui ca "x" s` fie identic cu "y", ceea ce este imposibil.Fiecare termen nu poate fi identic dec@t cu sine.{n acela]i timp, dac` fiecare termen este identic cu sine, "x" ]i "y" sunt diferi\i, ]i ei nu mai pot constitui membrii unei clase dec@t separat, adic` clase cu c@te un membru, ceea ce contrazice premisa din defini\ia dat`. Ideea de num`r, spune Virgil Stancovici, fie el cardinal sau ordinal, poate exprima situa\ii de univers de ordin cantitativ sau calitativ. Este adev`rat, dar aceast` exprimare a concretului prin abstract face ca situa\ia de univers avut` [n vedere s` fie viciat` de lipsirea fiin\ei ce se manifest` ca existent.

{n cadrul unor asemenea evalu`ri cantitative (cu ajutorul numerelor cardinale) ]i calitative (cu ajutorul numerelor ordinale), noi putem avea surpriza s` analiz`m segmente de universuri diferite, adic` de obiecte num`rabile ]i ordonabile, dar, ]i de non-obiecte unde nu avem ce num`ra ]i ordona.{ntr-un asemenea segment de univers, ce va reprezenta ideea de num`r?A]a cum spunea V.A.Markov, universul este marcat ]i de linii neumplute, de neant, iar [n eventualitatea c` ]irul numerelor este [ntrerupt de absen\a substan\ei num`rabile, ce se va [nt@mpla [n acel interval c@nd de exemplu [ntre 5 ]i 6 exist` spa\ial ]i temporal o [ntrerupere semnificativ`? Mai concret, dac` num`r`m p@n` la 5 ]i facem o [ntrerupere de 100 de ani ]i rostim apoi 6, sau scriem 1, 2, 3, 4, 5, aici pe aceast` pagin` ]i continu`m ]irul abia peste 100 km dep`rtare, ce valori se interpun ca fiind corespondente ale realului ]i care s` redea continuitatea sau discontinuitatea?Aceasta credem c` este doar una dintre marile contradic\ii pe care g@ndirea logic` le semnaleaz` matematicilor.Abstractizarea distruge ]i fiin\a ]i nefiin\a cre@nd o realitate conven\ional`, ce func\ioneaz` paralel ca un joc virtual. S` lu`m ca exemplu expunerea lui Virgil Stancovici care are desigur meritul de a fi f`cut efortul s` ierarhizeze gradele de [n\elegere ale num`rului. Astfel el stabile]te urm`toarele niveluri: - primul grad este concretul empiric ]i obiectual: (acest m`r, acest toc, acest fapt) - al doilea grad este gradul logic sau no\ional: (1 m`r, 1 toc, 1 fapt) - al treilea grad este gradul epistemologic sau ]tiin\ific (1, 1, 1, sau 2, 2, 2, sau 1, 2, 3, ) - al patrulea grad este cel ontologic exprimat prin (1=1= (A=A). Autorul "Filozofiei integr`rii" la care facem referire, nu distinge [ns` [ntre nuan\ele ce pot interveni [n limbajul natural ce poate oric@nd schimba [n\elesul unei expresii, ]i limbajul matematic care [n aceast` prim` faz` [ncearc` s` se integreze sensului ]i nu semnifica\iei obiectului.El consider` c` dac` la primul grad de formalizare, empiric, "acest m`r" exist`, la gradul urm`tor, cel logic, acestei expresii trebuie s`-i corespund` ca limbaj superior "1 m`r", apoi [n gradul trei, m`rul trebuie s` dispar` ]i r`m@ne 1, ca [n ultim` instan\` 1 ]i cu m`rul ce a disp`rut e totuna, adic` 1 prezent ]i cu 1 absent =1.Autorul se [n]eal` chiar de la primele exemple empirice. Dac` vom folosi expresia "acelui m`r", [n loc de "acest m`r", nu va mai fi valabil` egalitatea cu 1.Sau dac` vom spune "cel`lalt fapt" ce echivalent [i vom g`si, tot 1 sau 2? Dup` cum se constat`, trecerea de la gradul empiric la cel logic poate fi [mpiedicat` de aspectul (unul din multe altele) temporal."Acelui m`r", care a fost [n trecut, nu i se poate asocia cifra 1 fiindc` "obiectul"ce trebuie s` fie substratul la vedere ini\ial ]i mai apoi doar prin implica\ie, lipse]te, el nu mai exist`. La al doilea exemplu, a considera expresia "celalalt fapt" [nseamn` a recunoa]te c` mai exist` un prim fapt, ceea ce ne pune [n

dilem`, [n a considera "cel`lalt fapt"=1 c@nd ar trebui, logic, s` avem egalitatea "cel`lalt fapt=al doilea fapt, "exprimat deci prin num`r ordinal. {n continuare, analiz@nd trecerea de la gradul doi la gradul trei de abstractizare, de la cel logic la cel ]tiin\ific, nu ne d`m seama cum 1 m`r, 1 toc, 1 fapt, pot deveni 1, 1, 1, sau 2, 2, 2, sau 1, 2, 3, c@nd [ntr-un exerci\iu ca 1+1=2 noi putem s` consider`m pe 1 orice obiect, nu numai obiectele de mai sus.Adic`, pentru g@ndire este absolut straniu ]i nes`n`tos [n a opera cu ni]te simboluri ce pot fi orice []i [nchipuie fiecare.Fiindc` este clar, cine face o opera\ie aritmetic` nu-]i reprezint` nici-un obiect cu cifrele.Or, dac` 1 [n cazul de fa\` este un m`r, cum mai poate fi altceva?Atunci [nseamn` c` 1 nu este egal cu 1.Normal ar fi ca 1 s` fie "ocupat" de un obiect, 2 de alt obiect, ]. a.m.d.Altfel, ne]tiind ce se afl` [n spatele cifrelor, ele r`m@n o cabala a nim`nui.S` lu`m acum ca exemplu o opera\ie de aritmetic` care, [n ciuda rezultatului firesc, general-acceptat conduce la contradic\ie.Ca ]i [n logic`, [n aritmetic` lucr`m cu termeni de baz` categoremata, care sunt numerele ]i termeni cu rol secundar, de leg`tur`, syncategoremata care sunt ("+", "-", "x", "/ "etc.).{ntr-o propozi\ie de felul 7+5=12 se presupune a fi nu numai o egalitate ci ]i o identitate, ceea ce este fals.Renun\@nd la syncategoremata, [ntre grupul (7 ]i 5) ]i 12 exist` o rela\ie [n sensul c` 12 este divizat f`r` rest [ntr-o sum` de no\iuni par\iale (7 ]i 5).Chiar f`c@nd [ns` divizarea, ob\inem contradic\ii [n ce prive]te adunarea p`r\ilor divizate, care nu pot realiza [ntregul, sau dimpotriv` s`-l dep`]easc` ca m`rime, fiindc` num`rul 12 []i regleaz` egalitatea cu aceea a p`r\ilor numai dac` ]i p`r\ile sunt identice cu el, ceea ce este absurd. Rezult` deci c` orice calcul matematic con\ine eroarea de a nu respecta identitatea fiin\ei cu care se asociaz` mental num`rul.Cazul num`rului "zero" este ]i el edificator pentru demersul nostru.Zero se vrea rezultatul inexisten\ei a ceva ce se neag` pe sine, ca de exemplu expresia 1-1=0.Dar [ns`]i logica care l-a desemnat pe zero ca semn pentru fals, se [mpotrive]te inexisten\ei a dou` cantit`\i care se neag`.Este vorba [n rela\ia noastr` de o cantitate care se lipse]te pe sine de propriul atribut, de o caracteristic` a sa ]i care desigur nu este singura,cu aceasta suntem de acord.Dar a considera c` ceva existent sub denumirea de "1" sc`zut cu altul de aceea]i m`rime dispare, rezult@nd nimicul, a]a ceva nu este posibil. Aceasta din urm`toarele motive: a) Zero nu este un num`r (nu suntem de acord cu Peano) b) Zero nu poate reprezenta nimicul fiindc` no\iunile de "tot" ]i "nimic"nu pot participa la opera\ii ce ignor` calit`\ile obiectelor c) Rezultatul unei opera\iuni,chiar dac` este matematic, ]i deci nu \ine cont de realitatea pe care o implic`, aduce [n discu\ie iar`]i inegalitatea termenilor folosi\i; nici-o cantitate nu poate fi ideal egal` cu alt` cantitate ]i deci rezultatul sc`derii a dou` concepte-num`r cu aceea]i [nc`rc`tur`, va fi diferit de zero.

Dac` nu se \ine cont de realitatea fiin\ei ]i se invoc` pura conven\ie matematic`, atunci cantitatea negat` prin sc`dere, cea pozitiv` (c`ci [n forma explicit` noi avem +1-1= 0) []i pierde doar cantitatea ]i locul .Cantitativ, "+1" nu va mai reprezenta dec@t un num`r f`r` sarcin`, care nu mai poate r`m@ne unitate ]i va intra [n alte combina\ii ca zecimal` a altui num`r.A]adar +1-1= fals este un rezultat logic, mult mai aproape de [n\elegerea fiin\ei.Fiindc` nu s-a putut da o defini\ie a numerelor 0 si 1, Gottlob Frege [ncearc` s` o fac`, complet@ndu-l pe Leibniz: Astfel num`rul 0 revine unui concept atunci c@nd sub acesta nu mai cade nici un obiect sau altfel spus, num`rul 0 revine unui concept atunci c@nd propozi\ia c` "a" nu cade sub acest concept este valabil` [n general pentru orice "a".{n mod similar num`rul 1 revine unui concept F atunci c@nd propozi\ia c` "a" nu cade sub F nu are loc [n mod general pentru orice "a", ]i c@nd din propozi\iile:"a cade sub F" ]i "b cade sub F "urmeaz` [n general c` “a” ]i “b” sunt identici.Pentru trecerea la num`rul urm`tor avem urm`toarea formulare: num`rul (n+1) revine conceptului F atunci c@nd exist` un obiect "a" care cade sub F ]i este astfel [nc@t num`rul "n" revine conceptului subsumat lui F, dar nu "a". La cele spuse p@na acum de Frege trebuie s` facem remarca evident` c` defini\ia num`rului 0 este aceea]i cu a num`rului 1.Aceasta din cauz` c` zero revine unui concept vid de semnifica\ii ]i sub acesta nu mai cade dec@t tot zero.{n cazul num`rului 1 acesta revine unui concept tot atunci c@nd sub el nu mai cade dec@t 0.De aici ]i 1 egal cu 0, rezult` contradic\ia c` 0 este egal cu 1, deci aceste defini\ii nu sunt valabile, din punctul nostru de vedere. Dar Frege []i d` seama de paradox ]i [ncearc` s`-l rezolve: 0 este num`rul care revine conceptului "neidentice cu sine. Asta [nseamn` c` vom avea " 0 nu este identic cu 0" Pentru a ajunge ]i la definrea num`rului 1 Frege vrea s` arate c` exist` ceva ce succede imediat lui 0 [n ]irul numerelor naturale: -conceptului"identic cu 0" i se subsumeaz` num`rul 0 -conceptului "identic cu 0 dar nu identic cu 0" nu i se subsumeaz` ceva deci vom avea tot 0 Avem deci un concept"identic cu 0" ]i un obiect 0 ce i se subsumeaz`, despre care au loc: - num`rul ce revine conceptului"identic cu 0" este identic cu num`rul ce revine conceptului "identic cu 0" - num`rul ce revine conceptului "identic cu 0 dar nu identic cu 0" este num`rul 0.Astfel, conform defini\iei, num`rul ce revine conceptului "identic cu 0" succede imediat lui 0 [n ]irul numerelor naturale.Deci dac` definim,"1" este num`rul ce revine conceptului "identic cu 0", ultima propozi\ie o putem exprima astfel: "1 succede imediat lui 0 [n ]irul numerelor naturale" Din cele expuse p@n` acum de Frege rezult` alte concluzii dec@t ]i-a dorit el.Acestea credem c` pot fi urm`toarele:

- num`rul 0 nu-]i poate subsuma ceva, fiindc` el [nsu]i nu [nseamn` ceva.Sub el nu poate s` cad` un "obiect" fiindc` el [nsu]i nu este obiect - dac` sus\inem c` num`rul 0 este identic cu 0, acesta este o identitate fals` - dac` num`rul 0 nu este identic cu num`rul 0 ]i num`rul 1 revine conceptului sub care nu mai cade nici un obiect, [nseamn` c` zero nu poate s` fie propriul s`u succesor sau antecesor, deci 0 nu exist` ca num`r - primul num`r este 1 ca unitate etalon al celorlalte numere, fiecare oric@\i de 1 am [nsuma ei sunt identici fiindc` nu reprezint` obiecte din exterior, ci obiecte ale min\ii - num`rul 1 este mereu cu acelea]i dimensiuni fiindc` l-a fabricat g@ndirea o singur` dat`, cu toate calit`\ile sale.Nu g@ndim num`rul altfel la fiecare exprimare a lui.El are un tipar mental, ceea ce face ca el s` fie reprezentat ]i [n\eles identic ori de c@te ori este necesar - unitatea lui 1 nu se confund` cu multitudinea sau pluralitatea lui, cu faptul c` este m`sura unic` ce se adaug` egal oric`rui num`r pe care-l succede [n fiin\are Deci sensul dat de Frege ]i al\i anali]ti ]i care a dus la confuzii [l consider`m eliminat prin explicarea unit`\ii ca unicitate: - zero este un semn ce desemneaz` [n logic` falsul, iar [n aritmetic` [l putem considera ca fals [nceput, a]a cum semnul pentru infinit este un fals sf@r]it - problema fundamental` a numerelor este de a stabili care dintre numerele ]irului natural constituie [nceputul acestuia, al c@telea membru al succesiunii este membrul ultim, precum ]i problema spa\iilor dintre numere, care este unitatea [ntreag` dar ]i mic]orat` ca frac\ii ]i zecimale. De]i Frege, pentru a demonstra infinitatea ]irului numerelor naturale, sus\ine c` nici un num`r finit din acest ]ir nu este propriul s`u succesor, noi avem urm`toarele obiec\iuni: - num`rul 1 este propriul s`u succesor multiplicat, [n sensul c` succesorul este produsul unita\ii etalon;unu succede lui unu ]i este doi, unu succede lui doi ]i este trei, etc. - [ntr-un ]ir de numere naturale [ntrerupt:1, 2, 3, 4, ...7, 8, ]. a.m.d.,ultimul num`r dinaintea [ntreruperii devine propriul s`u succesor ad`ug@ndu-]i fiecare c@te o unitate etalon adic` 4+1=5 ; 5+1=6. Frege, spre sf@r]itul vie\ii, spune ca o concluzie la tot ce a [nsemnat demersul s`u: Sfor\`rile mele de a aduce lumin` [n chestiunile legate de cuv@ntul "num`r", legate de numeralele disparate ]i de simbolurile numerice par a se fi [ncheiat printr-un e]ec deplin. Una dintre cele mai mari probleme asupra c`reia Frege nu a facut o analiz` ce putea folosi demersului s`u, este aceea a intervalelor din cadrul numerelor naturale.{nc` de la Berkeley care respingea infinitezimalul,se f`cea distinc\ie [ntre cantitate

discontinu` ]i cantitate continu`.Cantitatea discontinu` este cantitatea numeric` iar cea continu` este cantitatea spa\ial`, iar deosebirea dintre ele const` [n faptul c` cea de a doua cantitate nu poate fi reprezentat` complet prin prima. Cantitatea discontinu`-spune el-este exprimat` de seria numerelor [ntregi or, aceast` serie cre]te infinit [ncep@nd cu unitatea f`r` a ajunge vreodat` la un termen ultim.Dac` situ`m seria numerelor [ntregi pe o linie dreapt`, apare evident c` aceast` serie, tocmai unitatea existen\ei intervalelor egale cu unitatea dintre elementele ei, este incapabil` s` surprind` natura [ntinderii.Matematicienii au [ncercat s` reduc` aceste intervale prin introducerea numerelor frac\ionare.Dat fiind c` numerele frac\ionare sunt inversele numerelor [ntregi ]i c` deci, numitorii lor sunt totdeauna astfel de numere, cre]terea indefinit` a seriei numerelor [ntregi implic` descre]terea indefinit` a numerelor frac\ionare.Cu c@t cre]te numitorul unui num`r frac\ionar, cu at@t descre]te diferen\a dintre acest num`r ]i elementele precedente seriei, dar oric@t s-ar mic]ora aceast` diferen\`, ea nu poate fi vreodat` suprimat`. De aici se poate trage concluzia care concord` cu pozi\ia noastr`, c` intervalul dintre numerele naturale este unitatea, adic` num`rul 1, ca etalon ce poate fi comprimat [ntr-o m`sur` incalculabil` a zecimalelor nesf@r]ite, ce apropie dou` numere vecine p@n` la minimum ordinal.Acest minimum sensibil ar trebui s` fie zero, dar [n fapt el nu exist` fiindc` nici un interval nu se poate suprima total, unitatea revenind totdeauna la [ntinderea ei ini\ial`.Facem precizarea c` pentru logic` trebuie g`sit un termen comun al matematicii ]i gramaticii, care s` redea num`rul ]i numeralul [ntr-un singur concept pentru a fi coeren\i [n g@ndire,deoarece operarea strict matematic` cu numere ce exprim` doar cantitatea, nu ]i calitatea acestora, sunt de natur` s` creeze insolubilia.Vom denumi deci, num`rul-numeral prin termenul generic de numerabil care poate lua forma cardinal` pentru cantitate ]i ordinal` pentru calitate.A]adar, [n ]irul numerabilelor cardinale avem intervale spa\iale, spre deosebire de ] irul numerabilelor ordinale unde avem intervale temporale. Av@nd de exemplu ]irul numerabilelor cardinale p@n` la 9 [n coresponden\` cu ]irul numerabilelor ordinale,primul, al doilea, al treilea, etc., constat`m c`: 1= primul 2= al doilea 3= al treilea, etc., caz [n care din punct de vedere existen\ial numerabilele cardinale de la 1 la infinit sunt de fapt numerabile ordinale de la "primul" la cel al "ultimului"ca infinit mic.Dac` ]irul numerabilelor ordinale ]i cardinale cresc`tor sau descresc`tor respect` succesiunea natural`, cum este [n exemplul dat, coresponden\a este posibil` [ntre limitele ar`tate.Dac` [ns` ]irurile nu sunt echivalente, deci nu [ncep cu acela]i numerabil, de exemplu ]irul numerabilelor cardinale [ncepe cu "6" ]i cel al numerabilelor ordinale [ncepe cu "al zecelea", avem o asimetrie existen\ial` care face s` avem capete ale ] irurilor ce ram@n [n afara ordinii, precum numerabilele cardinale de la

1 la 5 ]i cele ordinale de la primul la al nou`lea.{n aceste condi\ii numerabilele 6,7,8,9 nu mai au din punct de vedere existen\ial temeiul [nt`ritor al numerabilelor ordinale, ]i nici numerabilele ordinale de la "primul" la al nou`lea" nu-]i mai respect` locul, ele fiind [n afara ]irului, [n dev`lm`]ie.Rupte din ]irul infinit, ]i numerabilele cardinale ]i cele ordinale au existen\a separat`, dar ele totu]i ar trebui s` fie apte de opera\iuni matematice.Dac` numerabilele corespondente din cele dou` ]iruri sunt ]i identice, atunci avem opera\ia de [nsumare a lor ]i va avea ca rezultat "1", adic`: 1 + primul=1, 2 + al doilea=1, 8 + al optulea=1. Ruperea ]irurilor [n orice fel ]i operarea cu numerabile asimetrice pozi\iei lor, face ca opera\iile matematice s` fie foarte dificile, deoarece [ns`]i existen\a se opune cre`rii altei st`ri cantitativ constante a "primului numerabil "]i a "ultimului numerabil".Astfel, opera\ii ca: 3 + al cincilea,10 - al doilea ,7 x primul,6 : la al treilea ,sunt imposibile. Rezolvarea acestor opera\ii ar fi posibil` numai dac` numerabilele ar avea ]i forma de plural, ori acest lucru este imposibil din cauza existen\ei ce nu se evalueaz` dec@t prin ]iruri de unicate, care este doar o form` de plural matematic.{ncercarea de a formula gramatical pluralul numerabilelor este imposibil`.Singurul num`r ce are pluralul gramatical este numerabilul ordinal "primul" cu forma "primii", fiindc` forma de numerabil “ultimul” este provizorie ]i labil` [n oricare ]ir ]i comport` o alt` analiz`. Acest caz singular []i explic` existen\a datorit` necesit`\ii ca numerabilul ordinal "primul" s` poat` crea odat` cu ]irul s`u ]i primul numerabil al ]irului cardinal, "unu", pentru a avea simetria [nceputului.Deci primii [nseamn` "primul" ]i "unu".Crearea numerabilelor cardinale a fost posibil` datorit` numerabilelor ordinale.{nainte de a avea simbolurile cifrice, Fiin\a uman` a avut doar gramatica limbii obi]nuite, a logicii, ]i numerabilele ordinale au fost folosite [n primul r@nd ca numerale.{n crearea ]irului de numere era necesar ca simbolurilor s` li se asocieze ordinea care stabilea [n acela]i timp ]i ordinul de m`rime al acestora.C@ndva, probabil c` se num`ra a]a:primul este 1, al doilea este 2, al treilea este 3, ].a.m.d.,ceea ce [nseamna c` primele numere concepute de om au fost numeralele ordinale, "numerele logice" care le-au creat pe cele cardinale, matematice.Oricum este sigur ca ele au fost folosite mult timp [mpreun` pentru a da pu\in` substan\` abstractului,numeralele ordinale av@nd menirea de a fiin\a ]i a fi fiin\a m`rimilor matematice.

4.2 Geometria fals` a fiin\ei Trebuie s` spunem c` cea mai pl`cut` ramur` a matematicii care este geometria plan`, este ]i cea mai fals` redare a fiin\ei, c`ci ea studiaz` suprafe\e imaginare ale unor corpuri spa\iale, suprafe\e aflate [ntr-un cu totul alt raport matematic cu universurile.Nu ne vom

[ntreba acum care sunt rosturile acesteia, pe care nu le deslu]im, dar vom atrage aten\ia matematicienilor c` geometria nu poate exista dec@t ca existen\` a figurilor geometrice [n spa\iu, ]i c` acestea au toate atributele unor corpuri.Este absurd s` crezi c` po\i trasa un unghi f`r` s`-i acorzi toate dimensiunile; astfel simpla trasare pe h@rtie cu creionul a unei figuri geometrice creaz` prin a]ternerea minei de creion pe acea suprafa\` folosit` a unei grosimi infime, dar care exist` ca nou` dimensiune ce ne d` dreptul s` calcul`m volumul triunghiului isoscel sau al p`tratului, etc.Chiar simpla imaginare a unei figuri geometrice are spa\ialitatea pe care i-o confer` geometria intelectului Fiin\ei umane, care ea [ns`]i fiind [n spa\iu []i con\ine ]i pl`smuirile. In Dialogul asupra celor dou` mari sisteme ale lumii publicat in 1632, Galileo Galilei cu ajutorul personajelor sale aduce argumente pro ]i contra necesit`\ii implic`rii matematicii [n realitate, chiar dac` scopul propus era acela de a discerne [ntre teoria ptolemeic` ]i cea copernican` asupra universului.Aceast` discu\ie [ns` trebuia s` recurg` la metafizic` ]i epistemologie pentru a da consisten\` pozi\iei ]tiin\ifice. Av@nd postura celui ce are deja convingerile sale ad@nc [nr`dacinate, Salviati (Galileo) opune logica sa demonstra\iilor lui Simplicio (Aristotel) ce sunt de ne[n\eles pentru Sagrado, care este un nobil vene\ian neini\iat,dar care pare s`-]i foloseasc` naivitatea cu viclenie pentru a veni [n sprijinul demonstra\iei matematice. Aici noi vedem doar o reeditare a polemicii Aristotel – Platon, in problema importan\ei matematicii,dar ne intereseaz` doar o fraz` a lui Simplicio care face referire la [ncadrarea matematic` a realit`\ii.Toate aceste subtilit`\i matematice (figuri geometrice, sn.) explic` Simplicio sunt adevarate in abstracto (doar ca fiin\`ri, sn.).Dar aplicate la materia fizic` ]i sensibil` ele nu func\ioneaz`. Materia manifestat` deci, are forme geometrice imperfecte ce va crea o geometrie vag`, mai pu\in cantitativ` ]i mai mult calitativ`,careia nu i se mai poate aplica formulele de calcul consacrate. Cu ani [n urm`, pe marginea unei discu\ii despre matematica altor civiliza\ii, extraterestre, un confrate mi-a m`rturisit foarte convins c` nu crede [ntr-o anulare a ceea ce s-a construit teoretic, din simplul motiv c` aceast` ]tiin\` nu poate avea caracter zonal, ea ori exist` pentru tot universul ori deloc..Argumentul de care s-a folosit a fost acela c` [n orice galaxie ]i de c`tre oricine s-ar g@ndi cercul, acesta va fi la fel reprezentat de constanta π, ca rela\ie absolut` [ntre lungime si raza sa, chiar dac` s-ar folosi alte simboluri.Solomon Marcus, dac` luam un alt exemplu, [ntr-un studiu dedicat lui Matila C. Ghyka are aceia]i p`rere entuziast` despre universalitatea unor numere: acele mesaje laconice pe care p`m@ntenii le lanseaz` c`tre ni]te posibili locuitori ai altor planete sau corpuri cere]ti ar trebui poate s` con\in`,al`turi de π ]i de numerele prime ]i num`rul de aur. Aceast` sigurant` a conven\iei matematice vine dintr-o acceptare comod` a ideii de univers falsificat pentru uzul g@ndirii me]tesug`re]ti.{n realitate cercul nu exist`, ]i deci nici constanta amintit`, exist` doar

elipse particulare, nici un corp ceresc neav@nd contur geometric precis.Iar dac` posibilele civiliza\ii, mult mai avansate au renuntat demult la protogeometrie ]i lucreaz` direct cu fiecare corp [n parte, atunci [ntreg sistemul nostru de g@ndire paradoxal trebuie reconstruit din temelii.Acest lucru va fi resim\it ca o mare decep\ie pentru umanitate, dar va avea desigur ]i par\ile ei bune rezultate din clarificarea multor insolubile matematice.M` g@ndesc doar la quadratura cercului, la care efortul lui Antiphon de a g`si solu\ia cre@nd triunghiuri la nesf@r]it ar putea fi r`spl`tit` cu o variant` simpl` prin sugerarea unui cerc imperfect [mplinit ca p`trat perfect. O alt` problem` nefireasc` a geometriei plane dar ]i a celei [n spa\iu de aceast` dat`, este c` se folosesc la trasajul figurilor ]i corpurilor geometrice linii drepte ]i nu curbe.Toate figurile geometrice la care se folosesc linii drepte au forme nereale [ntr-un spa\iu curb.Liniile drepte pot merge la infinit f`r` s` [nchid` spa\ial (de]i se recunoa]te c` se [nt@lnesc la infinit), a]a cum se [nt@mpl` cu liniile curbe, ]i din aceast` cauz` figurile geometrice sunt multiplicate pe un spa\iu inexistent. Referitor la liniile ce le folosim pentru a trasa corpuri ]i nu doar figuri geometrice imaginare, trebuie s` spunem c` ele [nsele sunt corpuri geometrice care au [n mod necesar dimensiuni spa\iale.C@nd tras`m deci o linie pe h@rtie, ea trebuie s` fie [n mod necesar o linie curb` care are o lungime, o l`\ime ]i o grosime, deci va fi un paralelipiped curb, cu arii ]i volume specifice alurii ei.Aproape de acest adev`r a fost Sextus Empiricus care a recunoscut c` linia ce se rote]te [n jurul unui cap`t al ei traseaz` un cerc, tocmai pentru faptul c` linia av@nd l`\ime, aceasta se adaug` sie]i [n permanen\`, form@nd aria cercului.Sigur, el nu ]i-a dat seama c` linia are ]i o a treia dimensiune, ]i c` de fapt [n rotirea ei ea creaz` un segment de sfer`. Aceea]i consisten\` paradoxal` o are [n geometrie ]i punctul.{n general se define]te punctul ca fiind rezultatul intersec\iei a doua drepte, unde [n zona de inciden\` se stabileste un loc imaginar al acestuia.Iat` ce spune Louis Couturat despre punct: No\iunea de punct nu joac` nici un rol [n construc\ia logic` a geometriei.Punctele nu sunt altceva dec@t elementele multiplicit`\ii sau mai degrab` membrii unei anumite rela\ii, sunt obiecte oarecare de natur` necunoscut` ]i nedeterminat`, despre care se ]tie doar at@ta, c` ele sunt purt`toarele unor rela\ii.Sau mai bine zis nu se ]tie chiar nimic, nici m`car acest lucru: se ]tie doar c` dac` anumite obiecte pe care le numim puncte sau altfel, [ntre\in anumite rela\ii fundamentale, atunci toate acestea satisfac legile care decurg logic. Aici am aflat deci c` nu putem afla nimic, deoarece to\i matematicienii fac aceea]i gre]eal` de a considera punctul un nimic, un accesoriu, o inven\ie teoretic` necesar` demonstra\iei.Curios este faptul c` pe matematicieni ]i logicieni nu-i deranjeaz` construc\ia punctului, care este o opera\iune mecanic` de intersectare a dou` drepte [n viziunea lor, f`r` relevan\` [n planul demonstra\iei ce urmeaz` a fi f`cut`.Vom ar`ta c@t de gre]it` ]i p`gubitoare este aceast` abordare a punctului.Se sus\ine c` punctul

nu are dimensiuni ]i nu semnific` nimic.Dar noi am stabilit deja c` linia dreapt` este o curb` de fapt ]i ea are dimensiuni spa\iale, fiind un paralelipiped.O astfel de linie-corp care se intersecteaz` cu o alt` liniecorp, creaz` o zon` de inciden\` omogen` ]i ca urmare a presiunii de executare a intersec\iei, liniile se prelungesc [n curbura lor p@n` se adun` [ntr-o sfer` deschis` (vezi figura 1). Fig.1

A]adar, punctul [n matematic` nu este tot una cu punctul [n gramatic`, pe care desigur [l putem [ndep`rta de virtu\ile corpului geometric.Iar dac` oper`m aceast` distinc\ie, trebuie s` \inem cont ]i de urm`toarele caracteristici ce ni se impun pe cale natural`: - linia dreapt` (sau curba mai corect) care se intersecteaz` cu o alta pentru a localiza punctul, este ea [ns`]i compus` dintr-un num`r indefinit de puncte tangibile care realizeaz` dimensiunile acesteia - linia,a]a cum am ar`tat mai [nainte, nu este o simpl` trasare imaginar` ci este un corp [n spa\iu, paralelipiped - liniile ce se intersecteaz` pentru a realiza punctul sunt corpuri [n spa\iu care se intersecteaz` - intersec\ia a dou` corpuri [n spa\iu nu este posibil` dec@t prin modificarea structurii moleculare a acestora - intersec\ia dac` se petrece va realiza un punct asimetric intersec\iei, datorit` modific`rilor fizico-chimice ale corpurilor - aceste linii cu dimensiuni spa\iale intersectate, dac` se prelungesc [n ambele sensuri, vor realiza o sfer` deschis` cu aria infinit` la interior ]i la exterior - spa\iul [nchis ]i [n acela]i timp deschis de sfera format` va fi chiar universurile, iar punctul interior al intersec\iei va fi centrul acestora care conform teoriei relativita\ii este pretutindeni ]i nic`ieri.

PARTEA A DOUA : INSOLUBILIA

CAPITOLUL V

Argumentul aporeic

{nc` din antichitate filozofii au fost atra]i de acele contradic\ii

ce se creaz` [n g@ndirea Fiin\ei umane atunci c@nd experien\a practic` ori intui\ia corelat` cu ra\ionamentele cele mai profunde nu determin` o solu\ionare "ortodox`" a problemelor ce se analizeaz`.Contradic\iile de acest fel dep`]esc [n mod neobi]nuit cadrul comun ]i prestabilit al inferen\elor noastre,pe care le contrazice dar nu le anuleaz`,oblig@nd ra\iunea s`-]i asume concomitent solu\ii ce se exclud reciproc.Scolasticii au denumit toate aceste cazuri neobi]nuite de sfidare a legilor g@ndirii cu termenul de insolubilia.Ei distingeau trei tipuri de insolubilia:

1) Insolubilia care nu pot fi rezolvate [n nici un fel, acestea fiind denumite "cuvinte imposibile" (vox invisibilis) 2) Insolubilia care de]i se pot rezolva,din cauza unei dificult`\i oarecare nu sunt rezolvate, aceasta numindu-se "piatra ascuns` [n p`m@nt" (lapis absconditus in terra invisibilis). 3) Insolubilia care sunt dificile dar se pot rezolva cu greutate (difficile salutur). {ncerc`m [n aceste r@nduri s` prezent`m str`daniile scolasticilor de a g`si c`i de rezolvare pentru insolubilia,[n cele cincisprezece posibilit`\i pe care le vom analiza succint. De]i acest lucru nu este posibil,este interesant sub aspect logic care sunt argumentele folosite pentru o astfel de [ncercare. 1.- prima opinie consider` c` insolubilia trebuie rezolvat` prin fallacia figurae dictionis Rezolvarea ar trebui deci s` [nl`ture confuzia provocat` de faptul ca dou` lucruri diferite au inflexiuni gramaticale identice.Astfel,[n propozi\ia "Socrate spune ceva fals,deci Socrate spune falsul"are loc aceast` confuzie.Dac` [ns` [nl`tur`m ceva din aceast enun\ distrugem insolubilia ce s-a creat [n aceast` form`,]i deci nu putem vorbi de o rezolvare. 2.- a doua opinie presupune c` insolubilia trebuie s` fie rezolvat` per fallaciam secundum non causum. Aici solu\ia se refer` la sofismul c@nd se ia drept cauz` logic` a unui lucru ceea ce nu este cauza sa.Propozi\ia "Socrate spune ceva fals"este luat` drept cauz` logic` a propozi\iei consecvente "Socrate spune falsul" ([n general, sn.) ]i care nu este cauza antecedentului.O astfel de solu\ie,dup` p`rerea noastr`,conduce la o alt` insolubilia de genul"Cine spune falsul,nu poate spune ceva fals",fiindc` falsul [n genere cuprinde [n sine toate cazurile de fals particular,ori a spune totul despre ceea ce este ,trebuie s` fie adev`rat. 3.- a treia opinie afirm` c` Socrate spun@nd "Socrate spune falsul", acest verb "a spune",chiar admi\@nd c` se refer` la timpul prezent,trebuie [n\eles totu]i ca fiind un timp ce precede momentul pronun\`rii sale.Deci,"a spune"din antecedent ]i "a spune" din consecvent se refer` la timpi diferi\i. 4.- cea de-a patra opinie consider` c` nimeni nu poate s` spun` c` spune falsul ]i nu exist` propozi\ii din care s` poat` fi generat` o insolubilia.Opinia se bazeaz` pe ra\ionamentul c` dac` spui ceva,necesarmente este ]i adevarat,fiindc` tot ceea ce este este adev`rat. {n principiu suntem de acord c` enun\ul rostit ]i luat ca atare ca fiind un grup de sunete f`r` semnifica\ii,reprezint` adev`rul gr`irii,f`r` leg`tur` cu logica.Am rostit ceva,dezbr`cam cuvintele de semnifica\ia lor,sau l`s@ndu-le semnifica\ia nu o raport`m la nici o judecat`,nu facem nici o rela\ie cu vreo idee ]i atunci chiar dac` spunem ceva fals,el este descalificat de adev`rul existentului acelui cuv@nt fals, care este adev`rat dar f`r` noim`.

5.- a cincea opinie consider` c` Socrate spun@nd c` el [nsu]i spune falsul,nu spune nimic. Dar cine spune falsul nu poate pretinde c` nu spune nimic.{n esen\`,orice rostire cu privire la existent reprezint` ceva ce este,dar dac` ne referim la faptul c` falsul nu exprim` nimic real,consider@nd c` doar ce este adev`rat este real,atunci trebuie s` judec`m falsul ca pe o fic\iune,[ntruc@t ceea ce nu este conform realului este o realitate virtual`.Realitatea virtual` a falsului se [nscrie [n imagina\ia comun` sau cea estetic` ca o alternativ` de univers paralel,[n care falsul poate c`p`ta aparen\` de adev`r.Orice insolubilia con\ine [n sine Fiindul, care alc`tuie]te fiin\ele ]i nefiin\ele cu acela]i limbaj.{n mod firesc,realitatea exterioar` fiin\ei este cel mai [nalt grad de certitudine,fiindc` altul este mai pregnant prezent prin diversitate dec@t sine [nsu]i,]i atunci orice imaginare [n afara acestui real se manifest` ca o nefiin\` [n g@ndirea Fiin\ei umane ce devine estetizant`,activ` ]i pozitiv`.Spre deosebire de aceasta,constiin\a ce r`m@ne doar a Fiin\ei umane,are un caracter conservator ]i contradictoriu, fa\` de sine ]i altul.Insolubilia sunt cazuri speciale de contradic\ii [n g@ndirea pozitiv`,transmise de constiin\a abisal` prin intermediul nefiin\ei.{n anumite situa\ii realitatea nu mai poate fi probat` prin simple judeca\i ]i se autodistruge prin pierderea semnifica\iei.Atunci,[n locul acestei realit`\i se na]te o "gaur` neagr`"unde adev`rul ]i falsul sunt totuna,un continuu de sens ]i semnifica\ie. 6.- a ]asea opinie presupune c` insolubilia nu e nici adevarat` nici fals`,ci e la mijloc,indiferent` fa\` de unul sau altul,de adev`r sau de fals. Cum tertium non datur nu este valabil dec@t pentru propozi\iile care se refer` la prezent, ar rezulta concluzia c` insolubilia este [ncadrat` [n registrul posibilului,dar ]i posibilul se realizeaz` ori ca adev`r ori ca fals, nu ca o a treia cale.Am v`zut c` [n logicile polivalente posibilul este considerat ca o cale de mijloc provizorie p@na judecata va fi validat` sau invalidat` ca adev`r sau fals,dar o cale de mijloc definitiv` ob\inut` pe baze formale este imposibil`.Scolasticii [n]i]i au intuit c` din moment ce insolubilia rezist` at@t logicii formale,c@t ]i realit`\ii,contradic\ia din interiorul insolubiliei nu este distructiv`,ci ea este echilibrat` de ceva.Acest miez comun este [nc`rc`tura estetic` a datului unor elemente sensibile despre care am mai vorbit.Orice insolubilia [n ultim` instant` rezist` ca expresie paradoxal` datorit` con\inutului metaforic ce plute]te [ntre adev`r ]i fals. 7.- a ]aptea opinie consider` c` insolubilia trebuie s` fie rezolvate prin fallacia aequivocationis. Se recomand` deci folosirea judec`\ii echivoce,cu dublu sens ce nu poate fi nici adev`rat ]i nici fals`.Ex.: "Socrate este [nc` printre noi", este o judecat` echivoc`,fiindc` nu precizeaz` [n ce fel (fizic sau spiritual) filozoful mai exist`.}i atunci o propozi\ie insolubilia de genul "Socrate a murit,traiasc` Socrate!" se poate "rezolva"prin

ambiguitatea afirm\iei c` acesta oricum este [nc` printre noi.Am spus rezolvare ca s` fim [n cadrul inten\iilor scolasticilor,dar dup` cum v` da\i seama,insolubilia r`m@ne [n aceea]i postur`,dat fiind faptul c` o judecat` echivoc` indic` cert retragerea din fa\a obstacolului. 8.- a opta opinie presupune c` insolubilia nu e adevarat` sau fals`,fiindc` nici o propozi\ie de felul acesta nu este o propozi\ie. Problema dac` insolubilia este o propozi\ie sau nu,fiind adev`rat` ]i fals` [n acela]i timp,nu mai are din punctul nostru de vedere nevoie de comentariu deoarece ele sunt deja recunoscute ca propozi\ii cu statut special.Consider@nd c` ]i [n propozi\iile normale adev`rul ]i falsul sunt impure [n sensul c` cele dou` concepte se [nterp`trund p@n` la judecat` iar apoi conceptul ce se impune nu bruscheaz` g@ndirea,credem c` dincolo de contradic\ia evident` care este doar a g@ndirii ]i nu a propozi\iei [n sine,adev`rul ]i falsul []i g`sesc starea de gra\ie tocmai [n aceste insolubilia care sunt propozi\ii ideale,dar nu pentru lumea Fiin\ei umane.Propozi\iile cu care lucr`m [n normalitate ]i care nu deranjeaz` cugetarea sunt propozi\ii “negociate” de Fiin\a uman` cu Fiindul [n care nefiin\a este nemanifestat` ca Idee.Deci preten\ia scolasticilor de a rezolva insolubilia prin desconsiderarea acestora ni se pare o copil`rie,mai ales c` dac` vom fi de acord cu acest punct de vedere,ne vedem sili\i a spune ce altceva sunt.Cu c@t contradic\ia unei insolubilia este mai evident`,cu at@t ea este mai [ndrept`\it` s` fie propozi\ie, ca afirmare a sa dincolo de ceea ce vrea s` spun`. 9.- a noua solu\ie consider` c` insolubilia este o propozi\ie adev`rat` sau fals`,dar nu este adev`rat` ]i nu este fals`.Adica,A este adev`rat sau fals,dar A este adev`rat ]i A este fals nu este posibil. Se pune iar problema tertiului exclus care nu permite ambelor valori s` existe [n mod concomitent,ceea ce se [nt@mpl` [n fapt. Orice insolubilia este o [nc`lcare a principiului noncontradic\iei ]i ea nu poate fi judecat` prin disjunc\ia "ori-ori". 10.- a zecea opinie consider` c` se pot rezolva insolubilia prin fallacia secundum quid. Acest mod de a c`uta rezolvarea se refer` la solu\ia dat` de Aristotel paradoxului mincinosului. 11.- a unsprezecea opinie consider` c` orice insolubilia semnific` ea [ns`]i c` e adev`rat` ]i ea [ns`]i c` e fals`,dar e vorba de semnifica\ia ei adev`rat`. Solu\ia se refer` la ideea lui Albertus de Saxonia care [n\elegea prin semnifica\ie adecvat`, plasarea optim` a cuvintelor [n propozi\ie,acolo unde trebuie s` le fie locul pentru a semnifica obiectul avut [n vedere ]i nu altul,a]adar [nl`turarea complet` a echivocului.Cum acest lucru nu este posibil,oric@t` erudi\ie ]i m`iestrie ar exista la un filosof sau un logician,[nseamn` c` acest loc ideal al semnifica\iei trebuie g`sit numai [n art`,acolo unde se pare c` orice cuv@nt se afl` [n pozi\ii infinite de semnifica\ii.

12. -a dou`sprezecea opinie trateaz` insolubilia ca pe un caz fortuit,care propozi\ie dac` ar fi ceea ce [nseamn` cu adev`rat nea]teptat,ar trebui s` fie natural adev`rat` ]i fals` ea [ns`]i. 13.- a treisprezecea opinie sun` astfel:nici un lucru creat nu poate s` se reprezinte el [nsu]i [n mod distinct [ntr-o manier` formal`,dar el poate s` se reprezinte pe sine cu totul obiectiv.Nici o propozi\ie mental` propriu-zis` nu poate semnifica c` ea [ns`]i este adev`rat` sau c` ea [ns`]i este fals`; o parte a unei propozi\ii mentale nu poate fi pus` [n locul propozi\iei [ns`]i; orice propozi\ie insolubil` e o propozi\ie vocal`, scris` sau mental`, impropriu-zis`,oric`rei insolubilia [i corespunde o propozi\ie mental` propriu-zis` adev`rat` sau o propozi\ie mental` propriu-zis` fals`. Este adev`rat c` propozi\ia se construie]te mental ]i g@ndirea lucreaz` pe realul sim\it ]i intuit cu dou` valori de sistematizare ]i ierarhizare a fiin\ei exterioare umanului.Reprezentarea a ceva este ori crea\ia fiin\ei ce g@nde]te acest lucru,ori insinuarea acelui dat c` fiin\a exterioar`,str`in` de g@ndirea uman`, se al`tur` unei asemenea judec`\i.Abia dup` ce a fost exprimat` propozi\ia,rostit` sau scris`,ea devine apt` de adev`r sau fals.Deci nu putem fi de acord cu opinia c` mental insolubilia are [n mod distinct caracterul contradictoriu ce urmeaz` enun\`rii ei.Totdeauna [n g@ndire,judec`\ile se formeaz` cu preconcepte vagi, pe care [n prim` instan\` Fiin\a uman` nu reu]e]te s` le discearn` ]i s` le exprime, astfel [nc@t [n acest stadiu nu exist` dec@t un rudiment de contradic\ie care ia amploare doar dup` ce ra\ionamentul vexeaz` nefiin\a.Aceasta trebuie s` se dezv`luie cu ira\ionalul,ceea ce va determina desigur Fiin\a uman` s`-l transfere subtil [n art` pentru a surmonta contradic\ia cauzat` de judecarea realului prin imaginar. 14.- a patrusprezecea opinie presupune c` insolubilele trebuie rezolvate prin fallacia accidentis. Paulus Venetus explic` astfel: c@nd Socrate spune "Socrate spune falsul" el spune ceva fals; dar [n argument noi avem "Socrate spune ceva" ]i acest ceva este fals,deci Socrate spune falsul. Aici avem accident [n sofism prin schimbarea termenului de fals.{n antecedent termenul "fals"e pus pentru un anumit lucru pe care Socrate [l declara fals dar [n consecvent termenul este plasat pentru tot ce spune Socrate,inclusiv propozi\ia declarat` de el.Rezult` c` propozi\ia "Socrate spune falsul",[nseamn` c` Socrate spune ceva fals sau c` ceea ce spune el [nsu]i e fals,dar ceva fals diferit de ceea ce spune el. 15.- a cincisprezecea opinie apar\ine lui Paulus Venetus ]i nu are o solu\ie original` ci mai degrab` un amestec de solu\ii deja cunoscute,[n special cele spuse de Albert Saxonul. Trebuie s` sus\inem [mpotriva tuturor p`rerilor c` insolubilia nu pot fi rezolvate nicicum fiindc` ele oglindesc contradic\iile realului absurd cu formalul firesc al g@ndirii care se bazeaz` pe o realitate conven\ional`.S-a crezut ]i se crede c` insolubilia sunt datorate exclusiv limbajului Fiin\ei umane ]i c` vis-a vis de acesta realul este

necontradictoriu.Nimic mai fals.Vom admite ca logic faptul c` orice conven\ie este necontradictorie tocmai fiindc` nu ar avea sens s` construim aberant ceea ce st` [n posibilitatea noastr` de [n\elegere.Deci orice discurs al g@ndirii Fiin\ei umane este corect [n sine f`r` referire la realitatea din afara sa.Cum [ns` acest lucru nu este posibil,orice evaluare a realului devine surs` de contradic\ii pentru [email protected] [nconjuratoare ca Fiin\` univers este "virusat`", ]i ea este cauza suspend`rii judec`\ii [n toate cazurile de insolubilia.{n alt` privin\` [ns`, construc\ia formal` a conven\iei cu noi [n]ine vis-avis de instantele superioare Fiin\ei univers (Fiin\a divin`,Fiind,Trecut) determin` ]i ea o suspendare a judec`\ii datorate nu vreunei contradic\ii,ci neputin\ei de a concepe o construc\ie de o asemenea [n`l\ime a g@ndului. Acum,din punct de vedere logic,s` vedem [n ce situa\ii suntem nevoi\i a suspenda judecata: - stadiul contrazicerii [n care de]i avem argumente,acestea sunt comb`tute egal,nefiind [n stare s` opt`m pentru o solu\ie sau alta,ori s` le respingem - stadiul regresiunii la infinit [n care sus\inem c` lucrul adus drept dovad` a altui lucru propus mai are ]i el la r@ndu-i nevoie de o dovad` ]i aceasta de o alta,].a.m.d.la infinit,f`r` putin\a de a [ncepe de undeva demonstra\ia - stadiul [ntemeiat pe rela\ie,c@nd lucrul exterior apare [ntr-un fel sau altul [n raport cu cel ce judec` ]i lucrurile sunt considerate a fi [mpreun` cu el,ceea ce ne deruteaz` [n raport cu natura sa real` - stadiul [ntemeiat pe presupunerea care [ncepe cu o supozi\ie nedemonstrat`,dar care trebuie acceptat` absolut ca principiu - stadiul [ntemeiat pe cercul vicios,care are loc atunci c@nd lucrul de care e nevoie pentru a [nt`ri obiectul cercet`rii are nevoie de confirmarea care vine tocmai de la lucrul cercetat. Putem considera deci c` sunt trei conditii de baz` [n formarea insolubilia: a) existentul Fiin\ei paradoxale ca nefiin\` neimplinit` (stadiul ce dep`]e]te contradic\ia fiind Nefiin\a estetic`) b) asumarea discursului logic al Fiin\ei umane ca efect ratat al [ncerc`rii de armonizare Fiin\ei virtuale (constr@ns` de real) cu Fiin\a univers (constr@ns` de ireal) c) acceptarea de c`tre existent [n egal` masur` a adev`rului ]i falsului g@ndirii Fiin\ei umane ca form` de relativizare a cunoa]terii. Pe baza acestor criterii de formare putem afirma [nc` o dat` c` insolubilia nu pot fi solu\ionate [n ciuda oric`ror preten\ii.Noi vom propune doar [n\elegerea ]i nu rezolvarea insolubilia,care devin altceva atunci c@nd se [ncearc` acest lucru.Recurgerea la clasicul bun-sim\ specializat ni se pare a fi singura posibilitate de a [mp`ca materia cu spiritul, pentru c` [n final aceasta este opozi\ia fundamental` a existentului. Astfel propunem urm`toarele: -bunul-sim\ filozofic (intui\ia apriori)

-bunul-sim\ etic (norma moral`) -bunul-sim\ religios (dogma) -bunul-sim\ estetic (frumosul). Toate aceste c`i de cunoa]tere,dac` nu separat,[mpreun` sigur pot s` ofere senin`tatea [n\elesului adecvat pentru g@ndirea Fiin\ei umane,care a]a cum am mai spus,con\ine ]i [n ea [ns`]i o contradic\ie:aceea a necesit`\ii nefiin\ei de a se manifesta f`r` s` se nasc` ]i a fiin\ei f`r` s` piar`.Trebuie s` preciz`m c` toate contradic\iile g@ndirii Fiin\ei umane le vom denumi cu termenul scolastic ]i generic de insolubilia, fiindc` el reflect` cel mai bine toat` gama de probleme logice contradictorii indiferent de cauza lor. Propriu-zis, insolubilia con\inea p@n` [n Evul Mediu doar sofismele, dilemele, aporiile, paradoxele ]i paralogismele, de multe ori f`c@ndu-se confuzie [ntre acestea.De atunci se mai [nregistreaz` doar antinomiile, de]i cel pu\in [nc` dou` categorii merit` a fi incluse [n r@ndul insolubilia; [ndoiala negativ` ]i expresia paradoxal`, aceasta din urma ca precursoare a expresiei metafizice ce va face posibil` trecerea insolubilia din registrul logic [n cel estetic. Vom avea deci ca ilustrare a existentului contradictoriu al Fiin\ei umane urmatoarele insolubilia: - paralogismul, [ndoiala negativ`, aporia,dilema,trilema, paradoxul, sofismul, antinomia ]i expresia paradoxal`.

5.2 Paralogismul Paralogismele sunt erori logice neinten\ionate,spre deosebire de sofisme,unde se b`nuie]te c` autorul manipuleaz` constant eroarea spre a o impune ca solu\ie [n aflarea adev`rului.Grani\a [ns` dintre paralogism ]i sofism este greu de trasat,[ntruc@t esen\a g@ndirii este contradictorie iar de la cel mai [nalt nivel Fiindul [i d` afirma\ia ]i nega\ia ca expresie a Eului ce se reprim` pentru a fi altul.Acest fapt viciaz` rezultatul demersului logic prin introducerea unei st`ri subiective de natur` psiho-logic`,raportat` la emo\ia Sinelui.Un alt factor determinant mai ales [n cazul insolubilia,este ac\iunea Nefiin\ei pure ce se opune fragment`rii Existen\ei ]i Nonexisten\ei ( fiindc` prin judecat` se fragmenteaz` ]i realul ]i irealul),ac\iune ce are ca rezultat ob\inerea unor solu\ii contradictorii, sau chiar lipsa acestora,ce impune o suspendare a judec`\ii.Paralogismul logic, spune Kant,const` [n falsitatea unei deduc\ii ra\ionale [n raport cu forma,con\inutul lui put@nd fi arbitrar.Un paralogism transcedental are [ns` un temei transcedental: a conchide fals respect@nd forma.{n felul acesta o deduc\ie fals` []i va avea temeiul [n ra\iunea omeneasc` ]i va conduce la o iluzie inevitabil`-de]i solu\ionabil`.

Credem c` prezentarea paralogismelor kantiene este cea mai reprezentativ` [ntruc@t g@ndirea apriori a erorii este de fapt un sofism.S` revedem cele patru paralogisme transcedentale kantiene:

1.Paralogismul substan\ialit`\ii I.Dar o Fiin\` g@nditoare considerat` numai ca atare nu poate fi altfel g@ndit` dec@t ca subiect. II. Deci ea nu exist` dec@t ca atare, adic` [n calitate de substan\`. Din simplul fapt "eu g@ndesc", ra\iunea vrea s` scoat` existen\a substan\ial` a aceluia care g@nde]te.Ca Fiin\` g@nditoare,eu sunt subiectul absolut al tuturor judec`\ilor unele posibile ]i aceast` reprezentare despre mine [nsumi nu poate fi [ntrebuin\at` ca predicat al nici unui lucru.Deci ca Fiin\` g@nditoare (suflet) eu sunt substan\a. O prim` remarc` ar fi aceea c` nu sufletul cuget`,ci spiritul care se pregate]te a deveni Nefiin\` estetic`.Descartes, atunci c@nd a dovedit prin ra\ionamentul s`u c` Fiin\a g@nditoare exist`,nu a apreciat dac` se refer` la corporal sau incorporal.G@ndesc,deci exist, era minimum de certitudine necesar` pentru a ]ti dac` cel ce produce g@ndul despre sine este chiar subiectul.Nu este deloc sigur c` prin con]tientizarea apartenen\ei g@ndului ra\iunea [ncearc` s` scoat` [n eviden\` substan\ialitatea acesteia.Eu, cel ce cuget exist ]i ca predicat nu numai ca subiect fiindc` [mi folosesc totu]i existentul ca reprezentare a lui "eu sunt,eu nu sunt",pentru a putea spune c` totul este dincolo de mine.Existentul substan\ial este o experien\` exterioar`,prin aceasta [n\eleg@nd chiar proximitatea corpului meu care-]i are Eul s`u aparte.Acceptarea lui "eu g@ndesc"este relevant` tot pentru interiorul nesubstan\ial,fiindc` incertitudinea de a nu te ]ti este interioar` ]i ea trebuie potolit` tot acolo,f`r` a aduce la suprafa\` dovada con]tiin\ei de Sine.Apoi,dac` eu sunt subiectul tuturor judec`\ilor,unele posibile cum spune Kant,ce se [nt@mpl` cu expresia"eu nu g@ndesc"?.Mai putem vorbi [n acest caz de un existent substan\ial al subiectului cuget`rilor?Eu cuget ,deci exist,trebuie s` scoat` [n eviden\` doar pentru sine existentul substan\ial, ]i nu fiin\a ca atare,care p@n` la urm` are parte tot de certitudini provizorii.A exista [nseamn` pentru Fiin\a uman` o tranzi\ie dinspre necunoscut spre necunoscut ]i deci important pentru ea este s` fie predicabil` [ntr-o realitate g@ndit` de altcineva ca nesubstan\ial`. 2.Paralogismul simplicit`\ii

I. Acel lucru a c`rui ac\iune nu poate fi considerat` niciodat` ca o colaborare a mai multor lucruri [n ac\iune este simplu. II. Dar sufletul sau Eul g@nditor este un astfel de lucru. Nici un lucru nu poate avea calitatea de a ac\iona singur,fiindc` el se supune unei cauzalit`\i.El ac\ioneaz` aparent singur dar sub imboldul unei mecanici divine ce-l [nso\e]te [n toat` traiectoria sa ca hazard sau destin.Deci nimic nu poate fi simplu dec@t aparent,ca frontiere corporale.{n cazul Fiin\ei divine,ea ac\ioneaz` singur` dar [n nici un caz nu poate fi simpl`.Nu poate fi nici complicat` deoarece perfec\iunea nu poate fi m`surat` pe nici o scar` de complexitate.Eul g@nditor al Fiin\ei umane este [nso\it de Creator ]i de Diavol(ca nefiin\` a Divinit`\ii),ceea ce-l determin` s` cugete binele sau r`ul sub forma judec`\ilor de tot felul.Eul g@nditor nu este simplu, nu numai pentru faptul c` are o asemenea “colaborare",ci ]i pentru toate [ndoielile sau contradic\iile ce se nasc din judecarea existentului.Fiin\a uman` este asaltat` de toate instan\ele ]i determinat` s`-]i alieze g@ndurile cu fiin\e imaginare care s-o [nal\e deasupra propriei condi\ii ]i s`-i permit` apropierea de Creator. 3.Paralogismul personalit`\ii I. Ceea ce este con]tient de identitatea numeric` a Eului s`u [n diferite timpuri, este [n aceast` calitate o persoan`. Kant sus\ine c` timpul interior corespunz`tor Eului este un [ntreg ce determin` unitatea individual`,adic` o identitate numeric` a persoanei,ceea ce o face con]tient` de existentul s`u.Raport@nd la concep\ia noastr` despre Fiin\a g@nditoare, spusele lui Kant ne [nt`resc convingerea c` nefiin\a ca timp interior individualizat d` nu numai con]tiin\a existen\ei persoanei,ci ]i a personalit`\ii prin formarea Nefiin\ei estetice.Dorin\a lui Kant de a fi con]tient de sine numai g@ndind []i g`se]te desigur satisfac\ii [n doar jum`tatea ra\ionamentului cartezian "m` [ndoiesc,deci cuget " care trebuie s` fie o certitudine a Fiin\ei umane ce se poate surprinde g@ndind f`r` s` ] tie c` este. 4.Paralogismul identit`\ii I. Percep\iilor noastre exterioare nu numai c` le corespunde dar trebuie s` le corespund` ceva real [n afar` de noi. Percep\ia exteriorului este o condi\ie a identit`\ii numerice a persoanei,fiindc` numai prin raportare la altul po\i ]ti c` e]ti unul.Kant define]te ca identitate toate fenomenele ce se ofer` sim\urilor ca percep\ie extern` ]i ca incertitudine a acestora, uit@nd c` tot ele constituie sursa de ideal a Fiin\ei umane care-]i modific` interiorul invers dec@t realitatea.Cazul cel mai nebulos pentru Kant este acela

al intui\iei externe a spa\iului pe care Fiin\a uman` o are apriori.Acest lucru este posibil prin faptul c` noi suntem identitatea pentru Fiin\a univers,ca reciprocitate a ac\iunii de a fi altul s`u ce-l confirm` f`r` g@nd.

5.3 {ndoiala negativ` Avem urm`toarele trei teze: 1-De existat nu exist` nimic. a)Neantul nu exist`.Pentru c` dac` neantul ar fi, el ar exista ]i nu ar exista; [ntr-adev`r, c@nd este g@ndit ca neexistent nu va exista; [ntrat@t c@t inexistentul este, dimpotriv`, va exista.Este ceva total contradictoriu ca ceva s` fie ]i s` nu fie [n acela]i timp.Nu exist` astfel neantul. b)Nu exist` nici existentul.C`ci dac` existentul exist`, el este sau etern sau are un [nceput.Dar dac` existentul este etern, atunci nu are [nceput, iar dac` nu are [nceput este nem`rginit; dar dac` este nem`rginit nu este nic`ieri.C`ci dac` ar fi undeva, atunci exist` ]i spa\iul [n care el este diferit de el; atunci nu ar mai fi existentul nem`rginit fiindc` ar fi cuprins [n altceva.C`ci mai mare dec@t cuprinsul este ceea ce [l cuprinde.S` presupunem pe de alt` parte, c` existentul are un [nceput ; atunci va fi ie]it sau nu din neant sau din existent.Dar nimic nu poate ie]i din existent f`r` a fi el [nsu]i altceva dec@t existentul, deci ar fi neant, ]i nu poate ie]i din neant, c`ci dac` neantul nu exist` i se poate aplica principiul:nimic nu se na]te din nimic, deci existentul nu exist`. 2-Daca ar exista ceva ar fi necunoscut pentru Fiin\a uman`.Daca ar exista ceva nu ar putea fi cunoscut.{ntr-adev`r existentul nu este g@ndirea ]i g@ndirea nu este existentul.Astfel, dac` ar exista identitate [ntre existent ]i g@ndire, ar trebui s` spunem c` tot ce g@ndim exist` ]i c` nu exist` nimic fals.Dar existentul este str`in, el nu este g@ndit ]i deci este incognoscibil. 3-Dac` ar exista ceva ce ar putea fi cunoscut, nu ar fi comunicabil celorlalte Fiin\e cuget`toare.{n sf@r]it s` presupunem c` existentul este cognoscibil; dar atunci nu ar putea fi f`cut cunoscut prin cuvinte, fiindc` cuvintele, departe de a produce cunoa]terea lucrurilor, doar o presupun.De altfel, acela]i lucru, neput@nd s` fie [n subiecte diferite, acela care vorbe]te ]i acela care ascult` nu ar putea avea, [n ce prive]te cuvintele, aceea]i g@ndire.}i chiar atunci c@nd acela]i lucru ar fi [n subiecte diferite, el ar ap`rea diferit, prin aceea c` aceste subiecte sunt diferite ]i [n locuri diferite.

Cunoscut ca unul din cei mai profunzi filosofi sceptici,Gorgias se [ndoie]te de tot ce exist`,dar nu pentru a-]i recunoa]te fiin\a cum va face Descartes mai t@rziu,ci numai [n scopul de a demonstra imposibilitatea existentului fiin\ei.De aceea noi consider`m c` scepticismul lui este un tip negativ de [ndoial`, opus` celei pozitive dezvoltat` ca metod` de analiz` constructiv`.Oricum,argumenta\ia lui are o logic` tulbur`toare fiindc` p@n` la urm` tot ce spune este corect,dar pleac` de la o premis` fals`.Conform primei teze a lui Gorgias, dac` nu exist` nimic, nu exist` nici Fiin\` cuget`toare.Atunci cine cuget` [n locul lui Gorgias? Fiin\a divin`? Aceasta nu se [ndoie]te de nimic fiindc` "totul" dac` este sau nu este, [i apar\ine.Fiin\a univers nu g@nde]te, de]i este fiin\` atotcuprinz`toare [ntre Fiin\a divin` ]i Fiin\a uman`.R`m@ne s` concluzion`m c` cel ce se [ndoie]te nu este neantul, c`ci nu poate avea aceast` calitate, deci g@nde]te chiar Gorgias, iar dac` acesta exist`,exist` ]i neantul ca nefiin\` care [ntrege]te existentul. Referitor la teza a doua este adev`rat c` existentul este str`in g@ndirii, dar el este g@ndit [n termenii logicii Fiin\ei umane care a formalizat Fiin\a univers [n a]a fel [nc@t acesta s` aib` coeren\` ca existent pentru sine.Existen\a falsului [n ra\ionamentele Fiin\ei umane nu modific` realitatea ci doar alc`tuie]te un univers paralel unde ne fabric`m scenariile de via\` ca alternativ` estetic`. Cu privire la teza a treia, este foarte adev`rat c` no\iunile limbii nu pot acoperi [ntreaga arie de obiecte de cunoa]tere ]i nici s` le redea fidel caracteristicile.Este demonstrat de chiar cazurile tratate [n aceast` lucrare c` fiecare fiin\` studiat` determin` un alt nivel de limbaj.Altminteri, ra\ionamentul rece ]i conven\ional al diverselor ] tiin\e, ]i chiar al logicii, nu face altceva dec@t s` eviden\ieze opozi\ia dintre cele trei Fiin\e fundamentale: Omul, Universurile ]i Dumnezeu.Modalitatea de a ne armoniza imperfec\iunea cunoa]terii cu ceea ce este mai [mplinit dec@t percep\ia noastr` subiectiv-] tiin\ific`, este judecata estetic` al c`rei rod este opera de art`.Ra\ionamentul paradoxal-sensibil este mai presus de obiectivitate sau subiectivitate, obiectul cugetat astfel, devine ce dore]te artistul, o replic`, un existent paralel c`ruia [i atribuim ]i ceea ce nu ]tiam.

5.4 Aporia domeniilor Avem enun\ul: "{n domeniul celor mari nu exist` un cel mai mare ]i [n domeniul micimii nu exist` un cel mai mic." F`c@nd un ra\ionament bazat pe acest enun\,trebuie s` fim de acord c` domeniul micimii este inclus [n domeniul m`rimii ]i nu invers.Atunci ]i fiecare micime [n parte se include [ntr-o micime mai

mare,precum ]i o m`rime mai mic` [ntr-o m`rime mai mare.A]a g@ndind,este sigur c` pentru toate m`rimile mai mici exist` o marime care le include pe toate, dar nu poate fi ea cea mai mare m`rime fiindc` ajungem la paradoxul teoriei mul\imilor.Deci [n acest sens suntem de acord cu Anaxagora c` nu exist` “un cel mai mare” [n domeniul celor mai mari (ca macrocosm).{n ce prive]te a doua parte a enun\ului, cum c` nici [n domeniul micimii nu exist` “un cel mai mic”,apreciem c` filosoful grec a intuit c` nici atomul ]i nici altceva mai mic ca el nu poate fi cap`tul micimii,c`ci la acest cap`t dimensiunea cap`t` aspecte ce ies din cadrul m`surabilului ]i se trece [n Nefiin\a pur`. {n microcosm se petrece un fenomen straniu,acela c` ultimul mic m`surabil con\ine nem`surabilul,ceea ce duce la o pleiad` de infinituri mici, egale, cum sunt toate particulele elementare rezonante.Deci la cap`tul de sus [n infinitul poten\ial,exist` un “cel mai mare” provizoriu,iar la cap`tul de jos [n infinitul mic, avem mai multe micimi egale ]i eterne.Men\ion`m c` no\iunile de infinit mare ]i infinit mic, noi le [n\elegem invers de cum este consacrat.Infinitul macrocosmosului este un infinit limitat dar cu posibilitatea de a se dep`rta de noi, iar infinitul a]a-zis mic este de fapt infinitul care este nelimitat, fiindc` dup` ce epuizeaz` materia merg@nd spre originele ei, continu` apoi cu neantul, la care infinitul mare nu poate ajunge deoarece este un rezultat dispersat al concentra\iei cauzale a infinitului mic.

5.5 Aporia Marii ]i Micii Unit`\i Avem enun\ul: "Cel mai mare nu are nimic [n afara sa; eu [l numesc"Marele Unu", ]i cel mai mic, care nu mai are nimic [n sine poart` numele de "Micul Unu". Cercet`torii acestui text chinezesc au interpretat "Marele Unu" ca fiind Marea Unitate - infinitul, iar "Micul Unu" ca Mica Unitate, acesta fiind atomul.Dar tocmai folosirea termenului de ”unitate”,nu se sus\ine [n cazul atomului ca micime ultim` a materiei.Exprimarea "cel mai mic care nu mai are nimic [n sine" cap`t` un aspect paradoxal, c`ci nu se poate concepe un sine golit de orice, dar cu un con\inut exterior care s` alc`tuiasc` o unitate.Aceast` unitate dac` este g@ndit` ca particul` elementar`, subatomic` ori subnuclear`, continu` s` fie "un infinit [n jos" al materiei,care tinde actual ]i poten\ial spre "un infinit [n sus".A]a cum am [n\eles unitatea "Micului Unu", prin analogie putem spune c` dac` "Marele Unu"nu are nimic [n afara sa, el are suficient ca infinit [nl`untru care nu-]i revars` nimic peste margini, dar care ofer` [n afara sa propria mare\ie incomensurabil`.Neexist@nd

exterior la "Marele Unu", totul este g@ndit ca plin, iar la "Micul Unu" totul este g@ndit ca fiind gol [nl`untrul s`u, oblig@ndu-ne s` concluzion`m c` plinul interior al macrocosmosului este inclus [n golul exterior al microcosmosului.Acesta ar fi primul raport straniu [ntre cele dou` concepte-dimensiuni, iar al doilea se refer` desigur la [n-sinele Micului Unu fa\` de [n-sinele Marelui Unu.Paradoxal, Marea Unitate ]i Mica Unitate nu au nimic propriu [n ele [nsele, ci totul adus din alt concept care se relev` la grani\a dintre dimensiunea dep`]it` ]i cea nedep`]it`.Astfel, salturile particulelor subatomice de la un nivel la altul, care creaz` sarcini ]i configura\ii noi, produce un al treilea operator dimensional,cel al Mediei Unit`\ilor, relevat ca etalon dinamic al apari\iei ]i dispari\iei materiei.

5.6 Aporiile lui Zenon 1) Argumentul spa\iului "Dac` tot ceea ce este exist` [ntr-un spa\iu, acesta trebuie s` existe [ntr-un alt spa\iu, iar acesta [n altul, ]i a]a la nesf@r]it.Deci, bunul sim\ ne conduce la concluzia c` spa\iul nu poate exista". Unii cercet`tori au considerat c` Zenon ia atitudine [mpotriva celor care sus\in existen\a vidului,dar noi credem c` el formuleaz` implicit ceea ce mai t@rziu va forma paradoxul teoriei mul\imilor a lui Cantor, paradox al incluziunii la infinit.Remarcabil este faptul c` Zenon abstractizeaz` ]i d` o form` mai elegant` acestui paradox, el lucr@nd nu cu mul\imi de obiecte, ci cu mul\imi de spa\ii, ceea ce duce la concluzii asem`n`toare, dar diferite ca fond.Cantor va demonstra c` nu exist` o mul\ime a tuturor corporabilelor,iar Zenon c` nu exist` un hiperspa\iu al necorporabilelor.Ori dac` nici nimicul nu poate exista, ca maximum de absen\`, este sigur c` spa\iul [n oricare din dimensiuni nu poate exista.

2) Argumentul dihotomiei "Orice unitate se poate divide [n dou`, ]i urm`toarele iar`]i, ]i tot a]a la infinit, opera\ie ce nu se poate sf@r]i niciodat`.Aceasta duce la concluzia c` nu exist` p`r\i ]i c` totul este continuu, o singur` unitate, un infinit dintr-o bucat`". Aici apare ideea absurd` c` dac` vom considera infinitul ca fiind o"unitate mare",o singur` bucat`, bunul sim\ ]i ra\iunea [ns`]i [l va g@ndi finit fiindc` g@ndirea [ns`]i este finit` ]i deci infinitatea ar fi ra\ional` numai [ntr-o [njum`t`\ire a sa m`car o singur` dat`.Deci

infinit [ntreg nu putem concepe, iar jocul matematic cu plus ]i minus infinit nu are rost din moment ce nu oper`m cu [ntreaga substan\` a conceptului. 3) Argumentul s`ge\ii [n zbor "Dac` mi]carea este posibil`, un lucru (s`geata) poate parcurge [ntr-un timp finit un num`r infinit de lucruri, ating@nd pe fiecare dintre ele;dar aceasta este imposibil, deci mi]carea este de fapt repaos ]i s`geata care zboar` este [n repaos, fiindc` fiecare lucru este [n repaos c@nd ocup` un spa\iu egal cu el [nsu]i". Altfel spus, orice punct material din infinitatea celor ce compun s`geata se afl` ]i ocup` un spa\iu egal cu sine [nsu]i [n timp ce s`geata zboar`, deci toate aceste puncte compun repaosul ce d` unitate [n primul r@nd s`ge\ii.Punctele ce compun s`geata nu zboar` independent, ci solidar,constituind lucrul [nsu]i ce urmeaz` a fi mi]cat, adic` s`geata infinit` ce nu mai are unde s` se mi]te (infinitul ocupa un spa\iu egal cu orice) ]i atunci cu at@t mai mult o s`geat` finit` este [ntr-un zbor nemi]cat. 4) Argumentul stadionului “Dac` vom considera trei grupuri de atle\i afla\i pe un stadion, primul r@nd r`m@n@nd nemi]cat, iar altele dou` fugind [n sens contrar fa\` de primul grup care este [n repaos, cu vitez` constant` [ntr-o unitate de timp nedivizibil`, vom avea dup` aceasta o aliniere a celor trei echipe, cot la cot, astfel c` un atlet a parcurs de dou` ori spa\iul fa\` de echipa aflat` [n competi\ie, dac` compar`m cu echipa aflat` [n repaos.De unde rezult` c` dublul timpului afectat alerg`rii este egal cu jumatatea lui". Un exemplu concludent [l reprezint` [ntrecerea dintre Achile ]i broasca \estoas`.Zenon a imaginat aceasta tocmai pentru a releva un fapt ignorat de to\i filosofii de p@n` azi:acela c` cei doi concuren\i nu aveau aceea]i \int` de atins.Broasca nu avea nici o destina\ie, ci doar dorin\a visceral` de a nu fi ajuns` de Achile, pe c@nd acesta avea \inta chiar [n fa\a sa, ceea ce f`cea ca efortul s`u s` fie motivat ]i ra\ional.Ce relevan\` ar putea avea acest lucru?Este clar c` Achile trebuie s` parcurg` mai [nt@i jum`tatea distan\ei ce-l separ` de broasc` ]i apoi jum`tatea jum`t`\ii acesteia.Lu@nd ca exemplu distan\a de 1 mil` [ntre cei doi concuren\i, [nseamn` c` Achile are de parcurs mai [nt@i o distan\` de 1/2 mil`, [n 2 minute s` zicem, apoi 1/4 mil` [ntr-un minut, apoi 1/8 mil` [n 30 de secunde, ].a.m.d.{n schimb, broasca \estoas` nu are \int` ]i deci ea parcurge spa\ii [ntregi [n timpi [ntregi, ceea ce face ca [n loc s` se mic]oreze distan\a [ntre concuren\i, aceasta se m`re]te, [n ciuda vitezelor invers propor\ionale.Aceast` concepere a alerg`rii distan\ei, continuu

[njum`t`\it` are drept rezultat r`m@nerea [n repaos a lui Achile.Obligarea acestuia s` parcurg` avansul dat broa]tei \estoase [n regresie finit` determin` imposibilitatea mi]c`rii din start, fiindc` chiar sub c`lc@iul s`u, Achile are un spa\iu de parcurs [n propriul repaos.

5.7 Aporia s`ge\ii [n zbor (varianta chinez`) Avem enun\ul: "Un arca] are puterea de a face s` se ating` v@rful unei a doua s`ge\i cu coada unei s`ge\i trase mai [nt@i, ]i la fel, poate s` trag` o a treia s`geat` al c`rei v@rf s` ating` coada celei de a doua ].a.m.d., c`p`t@ndu-se o serie ne[ntrerupt` de s`ge\i ale c`ror v@rfuri ]i cozi se ating necontenit, astfel [nc@t de la prima la ultima, ele ating coarda arcului ]i parc` nu fac dec@t una.Cu alte cuvinte, se formeaz` o s`geat` mai mare a c`rei coad` care cre]te continuu s` ating` tot timpul cu coarda arcului, deci este nemi]cat`". Aceast` variant` ne d` posibilitatea de a merge mai departe cu ra\ionamentul dec@t [n cazul aporiei lui Zenon.}i acolo ]i aici s-a dorit a demonstra c` s`geata [n zbor este de fapt [n repaos.{n plus [ns`, la varianta chinez`, demonstrarea prin [nsumarea s`ge\ilor spre coarda arcului ne determin` s` construim mental o s`geat` uria]` ]i s-o prelungim obligatoriu la infinit ca posibil` \int`.Aceasta [nseamn` c` prima s`geat` dup` care se aliniaz` [n spatele ei toate celelalte, constituie o limit` lateral` pentru infinitul ce se desfa]oar` [napoia s`ge\ii, a]a cum de exemplu Trecutul este limita lateral` dinapoia Fiin\ei divine.|intind s`geat` dup` s`geat` [napoia primei s`ge\i, arca]ul de fapt se retrage [ntr-o mi]care de [ncetinire p@n` la zero, c@nd tragerea ultimei s`ge\i [nseamn` repaosul pentru toate s`ge\ile [nsumate.{nseamn` c` infinitul este plin de lungimile s`ge\ilor create ] i nu mai are unde s` se mi]te,nici [nainte ]i nici [napoi, ci doar lateral divizat doar de timp, dar nu ]i de spa\iu [n interiorul dimensiunii sale exterioare a]a cum am comentat la Marea ]i Mica Unitate.Ajungem la paradoxala constatare c` partea este mai mare dec@t [ntregul, adic` toate s`ge\ile trase [nsumate au o lungime mai mare dec@t s`geata [ntreag` format` din acestea.Explica\ia const` [n faptul c` s`geata uria]` format` din segmente egale ce se adaug` continuu divizeaz` lungimile s`ge\ilor [n sens progresiv nu regresiv, a]a cum suntem nevoi\i s` g@ndim s`geata unic`.Aici intervine desigur"dialectica"infinit actual-infinit poten\ial, caz [n care s`geata uria]` este infinitul poten\ial ce are [n mod fatal de str`b`tut [nc` distan\a de la v@rful s`ge\ii p@n` la \int`.Abia c@nd ar ajunge \inta (dac` nu ar fi [n nemi]care [n zbor) cele dou` infinite dimensiuni ale s`ge\ii, dimensiunea exterioar` ]i cea interioar` ar fi echivalente.

5.8 Aporia existentului Zenon are argumente ]i contra mul\imii Fiindului pe care [ns` [l [n\elege doar ca existent,acesta neav@nd atributele instan\ei pe care noi am explicat-o [n primul capitol. “Dup` m`rime, dac` Fiindul const` din mai multe Fiinde trebuie s` fie pe de o parte nesf@r]it de mic, pe de alt` parte nesf@r]it de mare.Primul Fiind, deoarece compunerea chiar a p`r\ilor sale c@t are de multe, dintre care fiecare parte [ns`]i ca unitate trebuie s` fie indivizibil`, adic` trebuie s` fie a]a de mic`, [nc@t [n genere nu mai are m`rime, de asemenea nu poate produce m`rime. Al doilea Fiind, deoarece fiecare din p`r\ile sale [n calitate de Fiind nu numai c` ar trebui s` aib` ea [ns`]i o m`rime, dar ar trebui s` fie [ndep`rtat` de fiecare alt` parte cu o oarecare distan\`.Dup` num`r, iar`]i Fiindul, dac` trebuia s` fie ceva mult, trebuie s` fie cugetat tot at@t de bine m`rginit c@t ]i ca nem`rginit: primul Fiind, deoarece Fiindul este tocmai a]a de mult, c@t este, nu mai mult sau mai pu\in; ] i al doilea Fiind, deoarece [ntre dou` Fiinduri diferite ar trebui s` se g`seasc` mereu un al treilea, etc.]i a]a p@n` la infinit”. Primul argument se refer` la m`rimea Fiindului ]i al doilea la num`rul Fiindului. Deci Zenon pune problema astfel: ori mul\imea existent` este at@t de mic` [nc@t [ntre p`r\ile sale indivizibile ca micime s` nu existe nimic, ele neput@nd reprezenta o m`rime ]i deci mul\imea nu exist`, ori mul\imea existent` este at@t de mare [nc@t [ntre p`r\ile sale trebuie s` existe distan\e.{n primul caz se afirm` continuitatea spa\iului iar [n al doilea discontinuitatea.Acum, judec@nd dup` num`r, dac` Fiindul trebuie s` fie ceva mult trebuie g@ndit ca finit sau infinit.Se constat` astfel c` avem ]i dup` num`r dou` Fiinde diferite:primul, finit cu at@t c@t este, nici mai mult nici mai pu\in, iar al doilea cu diferen\a p@n` la infinit, dat` de interpunerea a “n” Fiinde [ntre cele existente, pentru a umple aceast` diferen\`.Concluzia este c` ]i numeric avem acela]i rezultat, [ns` cu datele inversate.Aici Fiindul mare este omogen ]i indivizibil, din cauz` c` toate distan\ele sunt ocupate de p`r\i ce se adaug` [ntre cele dou` Fiinde diferite, iar Fiindul mic are p`r\i ce nu se ating nici [ntre ele nici cu Fiindul mare.Avem astfel redat` de Zenon ]i contradic\ia finit-infinit [n felul s`u caracteristic de a pune problemele.

5.9 Aporia imposibilit`\ii contradic\iei Avem enun\ul:

"Fiecare enun\ este adev`rat, c`ci acela care vorbe]te spune ceva, cel ce spune ceva spune ceea ce este, iar cel ce spune ce este spune adev`rul". Chiar premisa cu care [ncepe aporia Fiecare enun\ este adev`rat are un caracter paradoxal, fiindc` putem face enun\ul de tipul mincinosului, adic` "Ceea ce spun acum este o minciun`", deci de la [nceput totul debuteaz` cu o contradic\ie.Antistene, fiindc` lui [i dator`m aporia, [ncearc` s` impun` ideea c` indiferent de valoarea enun\ului din punct de vedere logic (adev`rat sau fals), el are [n sine adev`rul realit`\ii spuselor.Dar realitatea spuselor unui enun\ poate fi imaginat` ca estetic` a falsului,ceea ce din punct de vedere artistic echivaleaz` cu adev`rul.Antistene []i bazeaz` totu]i enun\ul aporeic pe ideea de existent ca amestec de real ]i imaginar, falsul fiind o construc\ie artificial` a ra\iunii, adic` realul spus altfel.Din acel fragment al enun\ului s`u,cel ce spune ceva spune ceea ce este, mai putem [n\elege inversul situa\iei: acest spune ceva relativizeaz` total orice interpretare, ]i [n consecin\`, [n locul expresiei acesteia vagi (introdus` inten\ionat sau nu), putem s` [n\elegem c`, fie chiar o spus` fals`, dac` ea este,este adevarat` tocmai fiindc` este relativ`.Acest coeficient de dubiu ac\ioneaz` [n favoarea existentului material ca prelungire a existentului mental ce con\ine [n dev`lma]ie orice enun\ opozabil realit`\ii.Finalmente, realitatea este negat` prin orice enun\ care spune ceva iar legea nu face altceva dec@t s` ne armonizeze erorile cu aspira\ia c`tre estetic pe care ra\iunea o consum` paradoxal.

5.10 Aporia celor dou` corpuri inegale Avem enun\ul: “Dac` lu`m dou` corpuri [n mi]care ale c`ror viteze naturale sunt diferite, atunci este evident c` leg@ndu-le unul de cel`lalt, cel rapid va fi [mpiedicat [ntr-o oarecare m`sur` de cel lent, iar ultimul va fi accelerat de c`tre cel rapid.S` zicem c` o piatr` mai mare se mi]c` cu o vitez` de opt pa]i ]i una mic` cu o vitez` de patru, atunci dup` legarea lor, viteza sistemului compus va fi mai mic` de opt pa]i.Dar cele dou` pietre legate alc`tuiesc o piatr` ]i mai mare dec@t prima, care se deplaseaz` cu viteza de opt pa]i.De aici urmeaz` c` de]i mai greu dec@t primul corp singur, corpul compus se va deplasa mai lent dec@t acesta, ceea ce contrazice premiza ]i rezultatul este absurd”. Aporia a fost formulat` de Galilei ca obiec\iune la teza lui Aristotel privind viteza natural` a corpurilor, [n care el sus\inea c` un corp mai greu are o vitez` natural` mai mare dec@t unul mai u]or. Prin vitez` natural` se [n\elege, desigur, c`derea liber` a unui corp pe

p`m@nt de la o [n`l\ime oarecare f`r` a i se da nici-un impuls Astfel, Galilei imagineaz` tandemul celor dou` corpuri legate [ntre ele. Dar exemplul lui pare u]or criticabil prin faptul c`, cele dou` corpuri nu sunt legate unul l@ng` altul pentru a face corp comun, ci cu distan\` [ntre ele, ceea ce face ca [ntr-adev`r aceast` compunere a for\elor s` reduc` pe ansamblu viteza, corpul mic constituind un fel de para]ut` de fr@nare pentru corpul mare chiar dac` viteza corpului mic este accelerat`.Dac` cele dou` corpuri ar fi legate unul l@ng` altul aporia nu ar exista,dar noi trebuie s` judec`m situa\ia dat`, ori contradic\ia a]a cum se prezint` este evident`.Mult mai important este [ns` faptul c` aceast` aporie genereaz` o alta mult mai grav`,aceea c` dac` vom lega de corpul mare un num`r infinit de corpuri mai mici,corpului mare [i va fi anulat` viteza.El va r`m@ne [n repaos pe traiectoria sa, iar restul de corpuri mai mici vor avea viteze din ce [n ce mai mari func\ie de pozi\ia lor fa\` de corpul-locomotiv`.Astfel,primul corp mai mic dup` cel mare va avea o vitez` infim`,deoarece abia urmeaz` repaosului corpului din fa\`,iar ultimul corp al ]irului infinit va avea viteza cea mai mare,devenind el locomotiva.Dar acest sistem compus ar constitui un corp infinit care se mi]c` ]i nu se mi]c`, iar un corp infinit nu se poate mi]ca fiindc` locul [n care ar avea loc mi]carea ar trebui s` fie mai mare dec@t acesta. }i totu]i corpurile se mi]c` din cauz` c` nu exista un corp infinit ci unul finit al tuturor corpurilor ce sunt legate [ntre ele prin interac\iunea for\elor cosmice slabe ]i tari, for\e ce respect` leg`tura propus` de Galilei,dar care le acord` ]i independen\a de mi]care.Este o posibil` explica\ie,dar nel`murirea persist`. 5.11 Aporia universaliilor Avem enun\ul: "Nu exist` lucruri [n lume f`r` universalii, dar ele [nsele sunt f`r` universalii." Una din marile dispute filosofice ale Evului Mediu, dar care []i are r`d`cinile [n antichitate, a fost ]i cea a raportului dintre individual ]i general, dintre percep\ie ]i concept.Conceptele generale (universalia) reprezint` o esen\` general` diferit` de lucrurile individuale, aceste concepte reprezent@nd realul ]i originalul ca fiind adev`ratele lucruri din care se ive]te particularul.Aceasta era pozi\ia reali]tilor.Acelea]i concepte [ns` erau considerate de nominali]ti ca fiind simple cuvinte care [ntocmesc [n ele asem`n`torul, ca abstrac\ii ale min\ii noastre, [n realitate neexist@nd dec@t lucruri individuale.Toma d’Aquino a c`utat o solu\ie de compromis [ntre cele dou` pozi\ii filosofice ]i a sus\inut c` universaliile exist` [n mod real ]i c` ele sesizeaz` esen\a lucrurilor dar numai [n lucrurile individuale.{ntre timp problema s-a mai limpezit [n sensul c` majoritatea filosofilor au [n\eles c` orice lucru individual care are un nume asociat calit`\ilor sale de orice fel se manifest` ]i ca fenomen ]i ca esen\`.Denumirea unui lucru ce-l face distinct de altul

nu este desigur dec@t o conven\ie, dar ea reflect` ]i esen\a fenomenului ca sum` a calit`\ilor ]i utilit`\ii acestuia.Putem s` imagin`m c` nu exist` nume pentru nici un obiect din universuri, ]i asta ar fi [n defavoarea reali]tilor, fiindc` f`r` a nominaliza un obiect ca individualitate nu am putea sesiza corect nici universalul. Este clar c` disputa este dep`]it` [n prezent fiindc` ambele tabere aveau dreptate.Obiectele nu ar putea avea coeren\` pentru Fiin\a uman` dac` totul ar fi otova, ]i [n mod sigur propria percep\ie asupra eului nostru ar fi alterat` de singur`tatea universalului.Filosoful merge mai departe cu g@ndul ]i afirm` c` de]i nu se poate concepe o lume care s` con\in` lucruri f`r` universalii, universaliile ele [nsele sunt f`r` universalii. Afirma\ia este paradoxal` nu numai vis-a-vis de premis`, ci ]i de ea [ns`]i fiindc` las` f`r` temei esen\a tuturor obiectelor ]i stabilitatea sistemului de [n\elegere al realit`\ii.Se na]te astfel [ntrebarea dac` universaliile la r@ndul lor mai pot avea alte universalii ce exist` dincolo de esen\` ca tr`s`tur` contradictorie a existen\ei materiei.Aristotel spune:Universal se nume]te ceea ce apar\ine [n mod firesc unei pluralit`\i.Deci universalul va fi substan\` ori a tuturor, ori a nici unuia, dar nu este posibil s` fie al tuturor, dar dac` va fi al unuia singur, atunci celelalte lucruri vor fi acest singular [nsu]i, c`ci existen\ele a c`ror substan\` e una, esen\a lor e una ]i aceea]i, ]i toate aceste existente sunt unul singur.Pe deasupra substan\a se afirm` despre ceea ce nu e predicat, dar universalul se afirm` totdeauna despre predicatul unui subiect. Din aceast` cauz` noi nu mai putem concepe un universal al universaliilor dec@t dac` vom realiza o suprarealitate [n plan sensibil care s` subordoneze planul inteligibil.Nemaiput@nd raporta la o categorie mai larg` no\iunea de universal (no\iune incapabil` s` suporte chiar numai lingvistic acest lucru) se pare c` filosoful ce ne face complici la propria-i nel`murire, sugereaz` c` [n realitate obiectele se manifest` ca universalii, dar subiectivitatea g@ndirii noastre confer` acestora calit`\i individuale inexistente, legate strict de [n\elesul uman: utilitar-pragmatic, ]tiin\ific, estetic, religios.Ceva [ns` ce nu se con\ine pe sine contravine principiului identit`\ii ]i desfiin\eaz` conceptul.Pe de alt` parte universaliile nu pot avea ele [nsele universalii de referin\` (ca altele pentru ele), fiindc` dincolo de conceptul general de existent, mai avem doar Nefiin\a pur` ceea ce nu este nici universal nici individual, ea este conceptul alterit`\ii [ns`]i preg`tit s` fie.

5.12 Aporia Fiin\ei perfecte Avem enun\ul: "Fiin\a perfect` cuprinde [n conceptul s`u toate perfec\iunile, iar [n num`rul acestora intr` ]i existen\a, fiindc` o Fiin\` neexistent` ar fi

imperfect`.Nu-i exclus ca o Fiin\` av@nd toate perfec\iunile s` fie imposibil`, perfec\iunile dovedindu-se prin natura lor a fi contradictorii; de aici decurge ca [nainte de toate, Dumnezeu e posibil sau nu-i posibil". Ra\ionamentul lui Leibniz este corect dac` asert`m c` Dumnezeu este o Fiin\` perfect`.{n aceast` privin\` convingerea comun` este fals`, ceea ce [ncearc` s` sugereze ]i filosoful german, dar el merge cu insinuarea mai departe, pun@nd sub semnul [ntreb`rii Fiin\a divinit`\ii.Trebuie spus din capul locului c` Fiin\a divin` nu este perfect`, ]i ea nu poate cuprinde [n sine Existen\a ci aceasta o include pe ea, a]a cum [ns`]i Existen\a nu este perfect` pentru c` este o instan\` derivat` a Fiindului.Dar dac` Fiin\a divin` nu este perfect`, atunci ea este sigur prima fiin\` dup` care toate celelalte se ordoneaz` conform voin\ei sale.Deasupra Fiin\ei divine nu se mai afl` alte fiin\e ci doar poten\e atrofiate precum Existen\a ]i Nonexisten\a, care r`m@n doar istoria supranatural` a devenirii existentului ce coboar` de la Fiin\a divin` p@n` la om.Existen\a nu poate fi comun` tuturor fiin\elor, fiindc` ar [nsemna c` avem acela]i suport de Fiind cu Fiin\a divin`,or existen\a de dup` aceasta devine existent derizoriu.Existen\a Fiin\ei divine nu poate fi pus` la [ndoial` din simplul motiv c` nu este perfect`.Leibniz [nsu]i ra\ioneaz` de manier` s` dovedeasc` contrariul a ceea ce sus\ine.O fiin\` neexistent` ar fi imperfect`, spune el,dar asta [nseamn` c` prin inversarea ra\ionamentului putem presupune c` oricare fiin\` existent` poate fi perfect`, ceeace nu rezist` logic, pentru c` din moment ce unei fiin\e inexistente i se refuz` aceast` calitate, cu at@t mai mult ceea ce are existent apare caduc.Perfec\iunea a ceea ce nu are [nc` fiin\are este mai plauzibil` deoarece apar\ine unei instan\e superioare ]i numai prin apartenen\a la existentul fiin\elor ea devine imperfec\iune,adic` []i pierde calitatea supranatural`.Ar fi absurd ca noi s` fim perfec\i f`r` a ne raporta la nimic ]i Fiin\a divin` s` nu existe,ea care este leg`tura coerent` dintre Trecut ]i existentul nostru efemer.Ajungem astfel la o situa\ie contradictorie: am fost crea\i de Fiin\a divin` care nu este perfect` cu scopul de a ne d`rui ei ]i a deveni noi perfec\i.Imperfec\iunea noastr` [ns` este limitat` iar a Fiin\ei divine nelimitat`,acest lucru fiind evident [n misiunea sa de asumare a p`catelor lumii ce-i alimenteaz` perpetuu remu]c`rile.

5.13 Aporia soritelor Avem enun\ul: “Lumea noastr` vizibil` este compus` din totalitatea particulelor invizibile,iar o p`rticic` invizibil` nu formeaz` un obiect vizibil,nici dou` particule invizibile,nici trei particule invizibile,etc.Oricum,la un punct,colec\ia de puncte invizibile devine suficient de larg` pentru a

forma un obiect vizibil,dar aparent nu este definit un punct [n care se [nt@mpl` aceasta.Acela]i lucru paradoxal se va dezvolta ]i dac` judec`m din direc\ia opus`,adic` mi]carea particulelor invizibile dintrun obiect vizibil p@n` la un moment dat ,c@nd acesta prin ie]irea lor va deveni invizibil,dar nu este definit punctul [n care se [nt@mpl` aceasta.” Aporia semnalat` de Florentin Smarandache, impropriu denumit` paradox al soritelor, []i are originea [n sofismul “gr`mezii” ]i “chelului”,dar se constituie interesant ]i modern datorit` implic`rii logicii ]i filosofiei pe t`r@mul particulelor fiin\e-nefiin\e elementare ale materiei.Aici logicianul trebuie s` p`r`seasc` terenul [ngust al judec`\ilor explicative ]i s` apeleze la cele intuitive ori estetice pentru a surprinde frontiera volatil` dintre A ]i non-A,dintre obiect ]i umbra sa. Lotfi Zadeh a introdus [n anul 1965 Teoria seturilor vagi,o logic` paraconsistent` ce avea de judecat imprecizia lumii obiectuale infinit evaluabil`.{n acest tip de logic`,judecata exact` de tip scientist este considerat` un caz limit` al judec`\ilor aproximative.Plec@nd deci de la aceast` baz` ,dac` abord`m lumea cu valori rigide,dar aplicabile lingvistic,[nseamn` c` cel pu\in o serie de [n\elesuri ]i valori semantice sunt inevitabil pierdute.Acela]i sistem creaz` [ns` ]i posibilitatea nedorit` de a face ca orice sistem logic supus construc\iei s` devin` vag,adic` s` simuleze o realitate care p@n` la proba contrarie este doar b`nuit` de a fi imprecis`. Dar, spunem noi,a desc`rca sau [nc`rca atom cu atom un obiect pentru a-l face vizibil sau invizibil,devine nu numai o logic` ci ]i o matematic` foarte precis`,[n contradic\ie cu instrumentul de lucru propus.Mai bine g`sit` este expresia de logic` neutrosofic` folosit` de Florentin Smarandache care, cel pu\in prin r`dacinile sale semantice din concept, ne propune o neutralitate filosofic`,ce vrea s` lase c@mp liber oric`ror contradic\ii [n intervalul ne-standard ] -0, 1+ [ deoarece aici se poate petrece o infinitate de evenimente [ntre adev`r ]i fals.Dar adev`rata problem` este aceea de a g`si ]i numi momentul de adev`r sau de fals ce corespunde [nc`rc`rii sau desc`rc`rii de Sine a obiectului cercetat.Altfel,vizibilitatea ori invizibilitatea lumii r`m@ne o constant` a obi]nuin\elor noastre ce nu mai are necesitatea explica\iei savante,ci poart` [n continuare pecetea firescului natural.Desp`r\irea de trecut a obiectului transfinit, ca vizibil sau invizibil,nu poate fi sesizat` doar cu un model matematic,a]a cum crede autorul,fiindc` nici-un num`r nu poate imortaliza tranzitul delicat de fiin\` ]i nefiin\`.Mai mult, c@mpul neutrosofic constituit de c`tre judec`\ile vagi,provoac` dezordini subiectiv-cognitive ce nu ne mai permit accesul la a ne imagina facerea ]i desfacerea realit`\ii obiectuale.A]a cum bine sus\inea chiar Florentin Smarandache [ntr-un interviu,acolo unde ]tiin\a ]i logica se dovedesc neputincioase, trebuie s` intervin` filosofia ]i arta ce au putin\a de a transcende gandirea

discursiv`.Pentru noi este clar c` aceste dispozi\ii ale materiei de a ni se oferi sau nu, \in de logica intern` a energiilor subnucleare, ]i poate chiar de un scop ascuns al materiei,care dup` cum se ]tie lucreaz` nev`zut ca Univers de umbr`.{n ce m`sur` se fac aceste compensa\ii ]i decompensa\ii energetice ]i [n ce moment anume, este probabil cel mai mare secret al proceselor interne ale materialit`\ii.Materia se na]te ]i moare ca orice fiin\`,]i atunci dispari\ia ei este legat` strict de aceste procese natural-supranaturale ale trecerii nefiin\ei [n fiin\` ]i invers.A]a cum nu ]tim care este exact momentul mor\ii noastre ca interval ne-standard netr`it ]i nemurit de nimeni,imposibil de m`surat ]i conceput apriori,tot a]a se [nt@mpl` cu obiectele ce ni se ofer` oricum par\ial, sau cu partea v`zut`, sau cu cea nev`zut`.

5.14 Dilema Dilema este o specie de ra\ionament care con\ine dou` alternative ce se exclud reciproc aduc@ndu-ne de obicei [n situa\ia de a nu mai putea decide, sau dac` aceast` decizie are loc, se face ignor@nd sau sacrific@nd cealalt` alternativ`.Dilema cea mai popular` este cea a m`garului lui Buridan care [nfometat ]i [nsetat [n egal` m`sur`, nu a putut decide [n fa\a unui bra\ de f@n ]i a unei g`le\i de ap` ce s` [nceap` mai [nt@i -s` m`n@nce sau s` bea ap`- indecizie de la care i s-a tras moartea.Aceasta ar fi dilema simpl` care nu solicit` ra\iunea ]i nici n-o pune [n dificultate.Sub aspectul necesit`\ilor fiziologice, dilema oricare ar fi ea, nu are valoare logic` dec@t dac` ne putem permite s` alegem o alternativ` ra\ional`.Cum acest lucru este [n`bu]it, puterea sim\urilor ce se dovedesc "ira\ional logice", conduc ca ]i [n cazul m`garului lui Buridan la o ab\inere total` [n a alege alternativa.Dac` [n locul m`garului ar fi fost un om, acesta ar fi ales calea invers`, cea "ilogic ra\ional`", motiv@nd totu]i ra\ional c` trebuie s` eludeze contradic\ia.{n mod paradoxal, animalele folosesc pu\ina ra\ionalitate de care dispun pentru a muri, iar oamenii imensa ira\ionalitate pentru a tr`i.{ntre cel ce surprinde contradic\ia ]i tri]eaz` ]i cel ce n-o [n\elege, dar nu poate ac\iona dec@t instinctiv, exist` o diferen\` specific` natural`: [nt@ietatea celui ce [n\elege consecin\ele. Un alt caz celebru este cel al lui Protogoras care s-a angajat s`-l [nve\e retorica ]i ]tiin\a argumenta\iei pe Eutathos pentru ca acesta s` poat` pleda [n viitoarea carier` de avocat.Contractul stipula c` plata lec\iilor va fi facut` de elev jum`tate pe durata studiilor, iar cealalt` jum`tate la primul proces c@]tigat.Elevul nu a mai urmat ulterior cariera juridic` ]i Protogoras l-a dat [n judecat` iar [n fa\a tribunalului a argumentat printr-o dilem` c` elevul s`u trebuie s`-i pl`teasc`. El a spus: "Elevul meu are dou` posibilit`\i:s` c@]tige sau s` piard` procesul.Dac`-l c@stig`, va fi primul s`u proces c@]tigat ]i conform contractului va trebui s` pl`teasc`, iar dac`-l va pierde va trebui s` plateasc` prin hot`r@rea tribunalului”.

Elevul lui Protogoras a rebutat dilema astfel: "n-am dec@t dou` posibilit`\i:s` c@]tig sau s` pierd procesul.Dac`-l c@]tig nu-i voi pl`ti fiindc` aceasta va fi hot`r@rea tribunalului, iar dac` pierd nu-i voi pl`ti conform contractului nostru fiindc` e primul proces al meu ]i e pierdut, deci nu-i voi pl`ti”.

5.15 Dilema schimb`rii Avem enun\ul: "Dac` ceva se schimb` este sau corp sau incorporal, se schimb` sau ceea ce exist` sau ceea ce nu exist`.Dar ceea ce nu exist` este nereal ]i nu poate nici s` ac\ioneze, nici s` fie ac\ionat, [nc@t nici nu admite schimbare.Dar dac` se schimb` ceva ce este, atunci se schimb` [n m`sura [n care este real sau [n m`sura [n care nu este real.{n m`sura [n care nu este real nu se schimb`, c`ci ceea ce nu este real nu exist`.Dar dac` se schimb` [n m`sura [n care este real, va fi altul dec@t realul, deci va fi non-existentul.Deci nici realul nu se schimb`.Dar dac` nici realul nici non-existentul nu se schimb` ]i [n afar` de acestea nu exista nimic altceva, r`m@ne s` sus\inem c` nimic nu se schimb`” Teza sus\inut` de filosof este aceea c` dac` se schimb` ceva se schimb` sau corporalul sau incorporalul, sau mai general spus ceea ce exist` sau ceea ce nu exist`.Pentru a face mai interesant comentariul, nu vom mai recurge la a mai implica fiin\a ca Existen\` negat` ]i nefiin\a ca Nonexisten\` afirmat`.Vom considera c` ceea ce exist` este adev`rat ca existent manifestat iar ce nu exist` este fals ca nonexistent manifestat.Este de prisos s` mai demonstr`m c` orice adev`r enun\` realitatea ]i orice neadev`r nerealitatea.Referindu-ne acum la substan\` sau absen\a ei, vom considera orice corporal egal cu adev`rul ]i orice incorporal egal cu falsul. Cum poate avea loc schimbarea [n cazul adev`rului? Dac` adev`rul se schimb`, se schimb` corporalul sau adev`rul?Avem urm`toarele variante: 1) adev`rul nu se schimb` ci doar se [nlocuie]te cu falsul sau probabilul.{n ambele situa\ii corporalul ca motiva\ie a adev`rului dispare ca ocupat de nonexisten\` sau r`m@ne ascuns [n a]teptare ca probabil.Deci nu putem avea schimbare sau transformare dintr-un adev`r [n altul.Trebuie s` existe un alt corporal cu alt temei de adev`r pentru a ob\ine o succesiune de schimb`ri.Ori, acela]i corporal s` produc` mai multe adev`ruri este imposibil. 2) adev`rul poate fi temei ]i pentru incorporal ca idee despre realitatea unui corporal [nchipuit dar reprezentat concret [n logic` sau estetic`, [n plan artistic.Incorporalul [n aceast` situa\ie nu mai [nseamn` nonexisten\`, nu [nseamn` fals, fiindc` pl`smuirea cap`t`

prin intermediul g@ndirii forme concrete, sub forma cuv@ntului, sunetului, culorii, etc.Dar poate oare falsul s` se schimbe? 3) Falsul dup` p`rerea noastr` este un adev`r ratat, ]i [n consecin\` el se poate desface [n treapte intermediare de posibil.Probabilitatea este acea realitate corporal-incorporal care mediaz` transferul de informa\ie adecvat` despre ceea ce urmeaz` s` fie ca adev`r deta]at de timpul prezent.Presupunerea succesiunii unor fapte ca fiind probabile [n viitor, atrage adev`rul ca temei, fiindc` ]i realitatea virtual` face parte din ceea ce exist`, nu din ceea ce nu exist`.Falsul [ns` nu se poate instala drept expresie a ceea ce nu exist` dec@t post factum ca retragere a adev`rului [n alt corporal. 4) Falsul nu are deci mobilitatea adev`rului ]i de cele mai multe ori el r`m@ne neschimbat ca simbol al pierderii unei realit`\i.El poate fi [ns` reabilitat, poate fi schimbat [n adev`r probabil, dac` ]irul de evenimente din care a rezultat a avut alte efecte [n timp ]i permite refacerea realit`\ii.Este cazul multor teze considerate false [n istoria filosofiei care s-au dovedit valabile p@n` la urm`. 5) Adev`rul se poate transforma [n fals numai ]i numai dac` prin mijloace sofistice i se r`pe]te temeiul corporal ori virtual, altfel el nu a fost niciodat` adev`r, ci un fals cu masca realit`\ii.

5.16 Dilema pieirii Avem enun\ul: "C`ci dac` ceva piere, piere existentul sau nonexistentul.Dar nonexistentul nu piere c`ci ceea ce piere trebuie s` sufere ceva.Dar nici existentul nu piere.El ar trebui s` piar` fie continu@nd a fi existen\`, fie necontinu@nd. Dac` persist` [n a fi existent, acela]i lucru ar [nsemna s` fie [n acela]i timp existent ]i nonexistent .Dar e absurd a spune acest lucru.Deci existentul nu piere persist@nd [n a fi.Dar dac` existentul piere, nepersist@nd [n a fi, ci mai [nt@i se transform` [n nonexistent ]i astfel piere, atunci nu mai piere existentul, ci nonexistentul.Ceea ce iar`]i este imposibil ]i deci nimic nu piere." Este vorba, desigur, despre existent ]i nonexistent ca p`r\i manifestate afirmativ ]i negativ al Naturii ]i Supranaturalului.Deci nu trebuie s` facem confuzie [ntre Existen\` ca nega\ie a Fiindului f`r` fiin\` ]i existent ca nega\ie a Existen\ei cu fiin\`.{n mod similar oper`m distinc\ia [ntre Nonexisten\` ca afirma\ie a Fiindului f`r` nefiin\` ]i nonexistent ca afirma\ie a Nonexisten\ei cu nefiin\`.Vorbind despre pieire vom [n\elege acum, c` acest fenomen are loc doar la nivelul fiin\ei ]i al nefiin\ei.Existentul nu poate pieri fiindc` [ns`]i pieirea face parte din el ca nefiin\` ce cre]te [n fiin\are, precum nici nonexistentul, deoarece pieirea ca parte afirmat` [n existent nu este [nc`

nefiin\`.Aparent este logic s` piar` unul din cele dou` concepte, dar la nivelul fiin\ei ]i nefiin\ei, existentul ]i nonexistentul tr`iesc ]i mor [mpreun` absolut individualizate de ceea ce reprezint` ele ca entit`\i ale Viului.Existentul este viu prin fiin\` ]i nonexistentul este viu prin nefiin\`.Fiin\a afirm` nefiin\a ca pieire prin na]tere iar nefiin\a neag` fiin\a ca pieire prin moarte.}i existentul ]i nonexistentul se nasc ]i pier, [nsufle\esc sau devin ne[nsufle\ite ca urmare a schimb`rilor ce survin prin intermediul Spiritului universal din ascenden\a instan\elor ce produc echilibrul ]i dezechilibrul Universului de lumin` ]i a Universului de umbr`.Pieirea deci nu vizeaz` numai fiin\a, ci ]i nefiin\a a c`rui pieire se consider` a fi fiin\area. {n cazul Fiin\ei umane,datorit` structurii ]i comport`rii contradictorii a acesteia, ea se transform` [n Nefiin\` estetic` ca o compensa\ie a afirm`rii logicului [n estetic`.Acest proces de salvare a Fiin\ei umane din absurdul unui existent [mpotriva firii, face ca actul de crea\ie realizat s` fie receptat la pieire ca armonizare a judec`\ilor cu logica estetic` a Fiin\ei divine.Astfel putem spune c` pieirea ne desparte de cei ce au fost fiin\e ]i de cei ce r`m@n fiin\e,adic` r`m@nem [ntre lumi, ca fiin\e virtuale [n Universul de umbr` ]i Nefiin\e estetice [n Fiin\a divin`.

5.17 Dilema lui Petru Avem enun\ul: "Era oare [n puterea lui Petru de a nu se lep`da de Hristos, dup` ce Hristos i-a spus: ai s` te lepezi de mine de trei ori?" Dilema se prezint` astfel: dac` Petru afla c` va gre]i fa\` de Hristos [nainte de a se petrece faptele,atunci st` [n puterea lui s` evite acest lucru lep`d[ndu-se de mai pu\ine ori sau deloc,ceea ce [nseamn` c` Hristos a rostit falsul,lucru desigur absurd, iar dac` totu]i o va face exact de trei ori, [nseamn` c` nu-i este credincios lui Hristos ]i p`c`tuie]te cu premeditare.Lui Petru i se las` posibilitatea alegerii sau nu? Din momemt ce Hristos [i spune dinainte ce se va [nt@mpla, s-ar p`rea c` poate alege,dar faptele sunt petrecute ]i noi ]tim c` Petru s-a lep`dat chiar de trei ori.Atunci ce a fost, predestinare sau conformism din partea lui Petru, ca nu cumva printr-o decizie contrar` s` infirme spusele lui Hristos ]i s` descopere c` nu acesta este Mesia? Dar tocmai acest` demascare putea s` justifice lep`darea de Hristos. Este greu de spus de ce a ales calea cea mai riscant`,dar noi credem c` de c@te ori s-a lep`dat Petru a f`cut-o de fiecare dat` cu [ndoial` ]i tocmai acest lucru l-a salvat, [n sensul c` Hristos de tot at@tea ori s-a dovedit a fi cel ce nu gre]este ]i iart`.

5.18 Dilema prizonierului Doi suspec\i sunt aresta\i sub [nvinuirea de a fi comis o crim` [mpreun`,dar nu exist` suficiente dovezi pentru a fi condamna\i la mul\i ani de [nchisoare.Ei au fost [nchi]i [n celule separate,iar procurorul a discutat cu fiecare ]i le-a propus un t@rg."Oricum,nu pute\i sc`pa am@ndoi nepedepsi\i.Ave\i dou` posibilit`\i:s` m`rturisi\i sau s` t`ce\i.Dac` am@ndoi t`ce\i,ve\i fi condamna\i la c@te cinci ani fiecare,dac` m`rturisi\i,am@ndoi ve\i fi condamna\i la c@te zece ani fiecare,iar dac` unul tace ]i cel`lat m`rturise]te,primul va primi 25 de ani,iar celui ce ]i-a [nvinuit complicele i se vor retrage toate acuza\iile ]i va fi liber”. Este clar c` dilema const` [n faptul c` fiecare dintre prizonieri nu poate s` ]tie ce decizie va lua cel`lalt.Aparent,decizia de a tace este cea mai profitabil` dac` am@ndoi o adopt`,pentru c` pedeapsa este mai mic`,dar ]i varianta m`rturisirii este tentant` [n ideea c` cel`lalt va tace ]i asta [i va aduce eliberarea.Deci avem urm`toarea schem`: 1.Am@ndoi prizonierii tac - c@te 5 ani [nchisoare. 2.Am@ndoi prizonierii m`rturisesc - c@te 10 ani de [nchisoare. 3.Unul m`rturise]te ]i cel`lalt tace - libertate pentru primul ]i 25 de ani pentru cel`lalt. Cel care tace are dou` posibilit`\i:ori va fi condamnat la 5 ani dac` tace ]i complicele s`u la 25 de ani dac` acesta vorbe]te.Cel care vorbe]te are ]i el dou` posibilit`\i: ori va fi liber dac` complicele s`u a t`cut,ori va fi [nchis 10 ani dac` acesta va vorbi ]i el. Se observ` c` prizonierul care tace are cel mai mult de pierdut ]i atunci fiecare ajung@nd la aceast` concluzie va fi ispitit s` m`rturiseasc`.Aceasta este cea mai logic` solu\ie de adoptat,dar practic prizonierii pot opta pentru o alt` decizie av@nd [n vedere c` se poate miza pe t`cerea comun` cu pedeapsa minim` sau pe t`cerea celuilalt cu ob\inerea libert`\ii.Dilema,a]a cum este ea cercetat` de logicieni,vrea s` arate c` orice decizie ar lua separat prizonierii,ei ob\in o sentin\` mai proast` [n cazul [n care m`rturisesc am@ndoi dec@t [n cazul [n care ar t`cea am@doi,ceea ce este nefiresc [ntr-adev`r,dar nu [n asta const` problema,deoarece acest lucru poate fi evitat de c`tre prizonieri prin op\iuni diferite.

5.19 Dilema imposibilelor mi]c`ri Avem enun\ul:

"Dac` lucrurile se mi]c`, atunci se mi]c` sau [n spa\iul [n care sunt sau [n spa\iul [n care nu sunt, dar nu se pot mi]ca nici [n spa\iul [n care sunt, nici [n cel [n care nu sunt." Dac` vom [n\elege c` fiecare fiin\` exist` [ntr-un spa\iu al ei, ca fiind [nf`]urat` [n el a]a cum avem ap` [n jurul nostru c@nd suntem cufunda\i [n ea, atunci mi]carea poate fi de trei feluri: - o mi]care interioar` acestui spa\iu, [n care fiin\a se deplaseaz` doar [n raport cu sine, a]a cum Pam@ntul se rote]te [n jurul axei sale - sau o mi]care de ie]ire din acest spa\iu [n exterior, dar care nu este posibil` deoarece avem aceea]i situa\ie ca la aporia lui Zenon cu Achile ]i broasca \estoas`.Adic`, pentru a ie]i din propriul spa\iu spre exterior este necesar s` parcurgem un spa\iu str`in par\ial, timp [n care o por\iune din fiin\` ar r`m@ne tot timpul [n vechiul spa\iu, fiindc` partea ce r`m@ne parcurge jum`tate de spa\iu fa\` de partea care iese din spa\iu, a]a [nc@t la un moment dat fiin\a st` pe loc, deci mi]carea este imposibil` - sau mi]carea are loc cu spa\iul propriu cu tot, ceea ce antreneaz` tot spa\iul [ntr-o mi]care for\at` de [mpingere a spa\iului [n general de c`tre spa\iul fiin\ei. A]adar, noi consider`m c` fiin\a nu poate ie]i din spa\iul ei, iar mi]carea este posibil` tot [n acest spa\iu, chiar dac` antreneaz` totul cu sine.

5.20 Dilema conului Avem enun\ul: "Dac` un con este t`iat de un plan paralel cu baza, cum trebuie s` privim suprafe\ele segmentelor, ca egale sau inegale? Dac` ele sunt inegale, conul va p`rea neregulat [n trepte, iar dac` ele vor fi egale, segmentele vor fi egale ca diametru iar conul se va dovedi c` este cilindru, format din cercuri care nu sunt inegale, ci egale, ceea ce este absurd." Chrysippus consider` c` suprafe\ele respective nu sunt nici egale nici inegale, deoarece corpurile ob\inute sunt inegale, av@nd suprafe\ele nici egale nici inegale.El vede [n aceast` situa\ie o stare intermediar` [ntre egal ]i inegal, dar nu reu]e]te s` o defineasc`.El intuie]te c` poate exista o “stare de drept" a echilibrului interior corpului nesec\ionat,c@nd suprafe\ele [n discu\ie sunt egale ca una singur`, ]i o “stare de fapt"c@nd cele dou` suprafe\e sunt desp`r\ite efectiv ]i ele nu pot fi dec@t inegale, ca produc`toare a altui con mic]orat prin desprinderea celeilalte suprafe\e, respectiv partea superioar` a trunchiului de con.Logic [ns`, suprafa\a cea mai joas` a corpului de sus trebuie s` fie egal` cu suprafa\a cea mai [nalt` a

corpului de jos, [n ciuda unghiului sub care se face sec\ionarea conului.Oricum am privi suprafe\ele, ele ne for\eaz` g@ndirea s` accept`m dilema unui con-cilindru sau a unui cilindru-con ce se anihileaz` reciproc.Dilema poate fi judecat` deci [n felul urm`tor: - dac` se va considera conul ca fiind sec\ionat doar [n mod teoretic, atunci suprafe\ele rezultate vor fi egale [ntre ele ca suprapunere a ceea ce nu a fost separat ]i care nu poate avea dimensiuni inegale, conul exterior fiind un cilindru interior - dac` [ns` conul va fi sec\ionat [n mod real, atunci deformarea produs` la nivelurile inferior ]i superior ale celor dou` corpuri va determina dimensionarea diferit`.{n aceast` situa\ie a]a-zisul con este de fapt un cilindru ratat datorit` fiec`rei suprafe\e egale cu sine la exterior (ca extensie a lungimii cercului) ]i un con interior care evolueaz` unghiular ca suprafa\` a fiec`rei baze de corp ce se suprapune sie]i inegal`.

5.21 Dilema califului Omar {n fa\a bibliotecii din Alexandria, califul Omar face urm`torul ra\ionament: "Dac` aceste c`r\i con\in aceea]i doctrin` ca [n Coran, atunci ele sunt de prisos; dac` aceste c`r\i con\in o alt` doctrin` dec@t [n Coran, atunci ele sunt p`c`toase ]i d`un`toare".}i [ntr-un caz ]i [n cel`lalt concluzia este c` biblioteca trebuie distrus`”. Este evident vorba de o pseudo-dilem` deoarece nu implic` indecizia "ori, ori".Enun\ul poate deveni o dilem` doar dac` Omar face presupunerea c` de]i c`r\ile pot avea aceea]i doctrin` ca ]i [n Coran, [ns`]i Coranul s` fie printre ele ]i deci s`-i fie imposibil a risca s` fac` un asemenea p`cat, s` distrug` biblioteca.De asemenea ]i dac` scrierile ar avea o alt` doctrin` dec@t cea musulman` ar fi posibil ca printre c`r\ile bibliotecii s` existe ]i Coranul ceea ce ar face imposibil` o decizie. Deci dilema ar fi urm`toarea:ori distruge biblioteca [mpreun` cu Coranul ]i astfel va pieri de m@nia lui Allah sau a supu]ilor, ori nu o va distruge salv@nd ]i Coranul, dar va pierde [ncrederea ]i respectul supu]ilor.F`r` a introduce aceast` presupunere, c` exist` ]i Coranul [n biblioteca din Alexandria, dilema nu exist` ]i ambele ra\ionamente ale lui Omar [l conduc clar la concluzia c` biblioteca trebuie distrus`.Este chiar de neconceput ca [ntr-o astfel de bibliotec` care cuprinde tot ce a g@ndit omenirea mai bun p@n` [n acel moment, s` nu fi existat ]i Coranul.

5.22 Dilema multiplicit`\ii Avem enun\ul: a) »Dac` lucrurile sunt multiple, atunci cu necesitate vor fi mici sau mari, mici pot fi [ns` p@n` c@nd nu mai au m`rime, mari p@n` devin infinite. b) Dac` lucrurile sunt multiple, ele trebuie s` fie tot at@tea c@te sunt, deci sunt finite ca num`r, dar dac` sunt multiple, vor exista [ntotdeauna [ntre ele ]i alte lucruri, deci sunt infinite." Problema care se pune este aceea a continuit`\ii sau discontinuit`\ii existentului.Categoric, c` dac` vom considera un singur lucru existent cu m`rimea infinitului, nu am mai avea multiplicitate ]i am ie]i din [ncurc`tur`, dar din p`cate nu putem nega diversitatea lucrurilor (corect a fiin\elor).}i accept@nd acest fapt, trebuie s` admitem c` exist` un finit constant c`ruia i se opune un infinit poten\ial.Aceast` poten\ialitate este creat` tocmai de spa\iile ce exist` [ntre fiin\e, ca neant al nefiin\elor. {n ce prive]te micimea fiin\ei, ea merge deocamdat` p@n` la particula elementar` numit` tahion care este Nefiin\a pur`, iar [n cel`lalt sens, ca m`rime suprem` a fiin\ei, ajungem bine[n\eles la Fiin\a divin`.Problema care se pune este aceea c` dac` spa\iile dintre fiin\e nu sunt ocupate complet, acestea formeaz` un discontinuu asemeni celui ce l-a precedat, adic` [n spa\iile r`mase [ntre nefiin\e s` mai fie ceva, ]i abia atunci c@nd se vor ocupa ]i acestea [nc@t infinitul s` fie num`rabil prin alternan\a ve]nic` fiin\`-nefiin\`, putem spune c` multiplul este epuizat ca unic [n toate c@te sunt.

5.23 Trilema lucrului [n spa\iu Avem enun\ul: "Deoarece dimensiunile nu se observ` a fi duble (dreapta-st@nga, sus-jos, [nainte-[napoi) la fiecare din lucrurile despre care se spune c` sunt [n spa\iu, ci una e lungimea, alta l`\imea ]i alta ad@ncimea, aceste dimensiuni sunt oare numai ale corpului, sau numai ale spa\iului, sau ale am@ndorura? Dac` sunt numai ale spa\iului, atunci corpul nu va mai avea o lungime proprie, nici l`\ime, nici ad@ncime, [nc@t corpul nu va fi corp, ceea ce este absurd.Dar dac` dimensiunile apar\in am@ndorura, [ntruc@t vidul nu are nici o realitate pe l@ng` dimensiuni, iar dimensiunile vidului se [ntemeiaz` pe corpuri fiind elemente constitutive ale corpului [nsu]i, cele ce sunt elemente constitutive ale vidului, vor fi elemente constitutive ale corpului.Deoarece dimensiunile apar numai la corp, ele apar\in vidului ]i sunt

asem`n`toare cu vidul, deci corpul nu va fi dec@t vidul ceea ce este absurd" Vom [ncerca s` coment`m aceast` trilem` pornind chiar de la ultima fraz` a dezvolt`rii contradic\iei: corpul nu poate fi vidul [nsu]i, pentru simplul fapt c` dimensiunile corpului nu se pot eviden\ia dec@t [n exteriorul s`u [n spa\iu, [n vid.Corpul are o suprafa\` exterioar` care intr` [n contact cu spa\iul, iar aceast` atingere creaz` un negativ al corpului, care dac` [n mod ideal ar fi mutat [n alt loc, ar trebui s` lase un loc liber exact c@t volumul, forma ]i dimensiunile sale.A]adar, dimensiunile unui corp nu sunt numai ale sale ci ]i ale mediului [nconjur`tor, ca apa ce se muleaz` pe un corp scufundat.F`r` acest mediu de contrast, nu ar fi posibil` observarea corpului ca figur` geometric`.Totu]i s-ar putea pune [ntrebarea, de ce este posibil [n vid s` aib` dimensiuni un corp, din moment ce vidul fiind nimic nu permite atingerea, lipsa substan\ei neput@nd da exteriorul de contrast.Aici trebuie s` facem o clarificare.Vidul [n sensul [n care este folosit la aceast` trilem` este [n\eles ca spa\iu de cuprindere a ceva ]i nu spa\iu cosmic, vid cosmic sau orice alt h`u dematerializat.Vorbim deci de un spa\iu de cuprindere experimental ]i singular f`r` sistem de referin\` ca ]i cum [n universuri ar fi un singur corp.Spa\iul de care vorbim este pur ]i simplu locul unde trebuie sa realiz`m cele trei dimensiuni ale corpului.Spa\iul, timpul, lumina ]i [ntunericul sunt deja dimensiuni primordiale ce au precedat existen\a corpurilor.Ele sunt dimensiuni ale Existen\ei ]i Nonexisten\ei ]i fiecare din ele au dimensiuni complementare dreapta-st@nga, [nainte-[napoi, paralel-neparalel, dimensiunea eliptic`-intradimensiunea, etc.,care pot fi [n num`r mare datorit` diversit`\ii fiin\elor (unidimensionale, bidimensionale, tridimensionale,n-dimensionale).Deci dimensiunile unui corp sunt relative deoarece ele se vor modifica dac` simt atingerea cu lumina sau [ntunericul.Cine ne poate spune de exemplu ce este dimensiunea Universului de umbr` unde toate corpurile sunt negre?{n aceast` situa\ie trebuie s` ra\ion`m c` un corp invizibil poate avea un alt sistem de dimensiuni total diferit de cel consacrat de g@ndirea noastr`. Putem conchide [n cazul trilemei noastre, c` dimensiunea unui corp (a unei fiin\e) depinde de atingerea sa cu spa\iul proxim.Func\ie de calit`\ile acestui spa\iu ]i dimensiunile acelei fiin\e,acestea vor fi diferite de ale alteia, ceea ce [nseamn` c` dimensiunile corpului ca manifestare [n exterior vor fi ]i ale spa\iului ca limitare a exteriorului fiin\ei ]i va fi al am@ndorura ca realitate vizibil` sau invizibil`.Deci dac` ini\ial fiecare argument al trilemei ducea la contradic\ii, acum am reu]it s` reducem contradic\ia doar la cuplul corporal-incorporal.Din cele spuse p@n` acum se desprinde [ns` ]i o concluzie extrem de simpl` ]i surprinz`toare care nu a mai fost sesizat` de filosofi: aceea c` nu pot exista dou` corpuri (fiin\e) care s` aib` acelea]i dimensiuni.Fiecare fiin\` fiind un unicat, dimensiunea trebuie s` fie

proprie, ]i nerepetabil`.Prin dispari\ia fiin\ei, dimensiunea nu se mai poate actualiza, toate devenirile ulterioare aduc@nd noi dimensiuni.

5.24 Trilema electronului Avem enun\ul: "Electronul sau este corpuscul sau fenomen ondulatoriu sau ambele st`ri laolalt`". {n\elegerea acestui fenomen a debutat la [nceputul sec.XX cu lucr`rile lui Huggens ]i Fresnel care admiteau c` lumina are o natur` ondulatorie.Paralel se dezvolt` ]i teoria corpuscular`, cercet`rile [n domeniul fotoelectric demonstr@nd c` lumina are o consisten\` "granular`".Apoi s-a observat c` electronii, ca purt`tori ai unor sarcini electrice negative au ]i propriet`\i ondulatorii.Toate aceste observa\ii contradictorii au fost analizate de Louis de Broglie care a unificat teoriile ]i a asociat o und` fiec`rei particule materiale [n mi]care.Deci pe baza explica\iilor mecanicii cuantice, at@t pentru cuanta de lumin` (fotonul) c@t ]i pentru alte particule elementare este indispensabil s` se foloseasc` simultan imaginea de und` ]i de corpuscul, unda av@nd rolul de suport ]i de direc\ionare a mi]c`rii particulei.{n cazul electronului [n special trebuie [n\eles [n primul r@nd caracterul corpuscular care are o mi]care aparte, ceea ce face posibil` ]i trilema [n discu\ie: 1) Corpusculul nu trebuie [n\eles ca un corp mic, ci ca ceva material f`r` dimensiuni precise; el are un ordin de m`rime care determin` mai degrab` o zona de influen\` dec@t o zon` de existen\` 2) Nu se poate concepe c` electronul este o particul` material` [nc`rcat` cu energie negativ`, pentru c` a [nc`rca un corp cu electricitate negativ` revine la a adauga un electron la un alt electron ceea ce face doi electroni ]i nu un corp [nc`rcat cu energie negativ`.Deci folosirea expresiei uzuale"[nc`rcat cu energie negativ`" este nefericit` 3) de vreme ce nu i se pot fixa dimensiuni precise, corpusculul nu are o form` determinat`, deci el este lipsit de geometrie, care intervine doar la compunerea corpusculilor lua\i ca elemente.Geometria practic intervine atunci c@nd se trece de la atom la molecul`, molecula fiind un corp cu dimensiuni precise 4) Dac` corpusculul nu are form` determinat`, [nseamn` c` nu poate avea nici loc precis, localizarea acestuia fiind probabil` Aceast` realitate a dezv`luit natura discontinu` a lumii materiale ]i comportamentul paradoxal al particulelor elementare.Dirac a analizat comportamentul electronilor, care sco]i din starea lor de energie negativ` las` [n locul lor o gaur` care se comport` ca o particul` aflat` [ntr-o sarcin` opus` , deci

pozitiv`.Aceast` particul` ce se creaz` pe "nimicul g`urii" se nume]te electron pozitiv.Faptul senza\ional const` [n aceea c` dac` electronul negativ revine [n locul p`r`sit, rezultatul este c` ambele particule, ]i cea negativ` ini\ial` ]i cea pozitiv` ce s-a creat ulterior dispar.A]adar, [n "gaura" l`sat` de plecarea electronului s-a creat o antiparticul`, ca o antimaterie ce la [nt@lnire se anihileaz` reciproc cu materia care revine.Electronul este, bine[n\eles, o particul` elementar` notorie, dar exist` o pleiad` de alte particule ce b@ntuie prin atomi, denumite “particule stranii” datorit` vie\ii lor de efemeride.Acestora li s-a dat denumirea de "rezonan\e"ca duhuri ale materiei, existen\a lor nefiind m`surabil` dec@t indirect.Noi prefer`m s` consider`m aceste "rezonan\e"ca dematerializari ce duc spre Nefiin\ele pure ]i de unde materia apare [n alte consisten\e, ca energie pozitiv` ce d` echilibrul atomic tuturor fiin\elor.Aici putem spune c` dubla sau tripla condi\ie de existen\` a electronului are cauze ce privesc subtilitatea manifest`rilor din infrastructura sa, rela\ia dintre fiin\` ]i nefiin\` d@ndu-i mi]carea coerent` a interiorului ]i incoeren\` a exteriorului. Cum este posibil acest lucru ne spune Dionisos Cronos acum c@teva mii de ani [n urm`: Singur este posibil, sau ceea ce este adev`rat sau ceea ce pare s` fie adev`rat; tot ce nu va fi este imposibil. A]a cum am mai spus [ntr-un capitol anterior, existen\a unor fiin\e eterne care sunt anterioare fiin\elor [n mi]care este remarcat` de Aristotel.Dintre acestea,cele ce sunt numai act f`r` putere, noi le [n\elegem ca Nefiin\e pure ce constituie unda ]i suportul materiei la nivel atomic,iar cele ce sunt numai putere formeaz` [ntregul ansamblu de corpusculi al Fiin\ei univers.Raportat la trilema noastr`, Nefiin\ele pure tr`iesc infinitul ca und` ]i suport universal pentru timp ]i finit pentru fiin\a finit`, corpuscular`, pe care o [nso\e]te p@n` la dispari\ie c@nd aceasta []i epuizeaz` puterea.Oricum, [n cadrul studierii particulelor elementare intervin dou` inconveniente: 1) Subiectivitatea observatorului, aceasta influen\@nd direct sistemul studiat,perturb@ndu-l sau localiz@nd gre]it corpusculul prin reducerea pachetului de unde. 2) M`sur`torile ce se [ntreprind [n mecanica cuantic` depind de locul pe unde trece linia de demarca\ie dintre obiectul observa\iei ]i aparatul de m`sur` (teorema I a lui von Neuman) {n primul caz avem un exemplu dat de Louis de Broglie care face urm`torul experiment mental: Un corpuscul este [nchis [ntr-o cutie B.Astfel el este poten\ial prezent [n [ntreaga cutie, probabilitatea de localizare a lui fiind / ψ/ 2 .Dac` se separ` cutia [n dou` p`r\i egale B1 ]i B2, una r`m@n@nd la Paris ]i alta fiind dus` la Tokio, corpusculul r`m@ne poten\ial prezent [n ansamblul p`r\ilor, func\ia sa de und` ψ= C1 ψ1 + C2 ψ2 cu / C1/ 2 + / C2 / 2 =1 cuprinz@nd dou` p`r\i; ψ1 localizat` [n B1 ]i ψ2 [n B2.Dac` la Paris se face o experien\` de determinare a prezen\ei corpusculului asupra cutiei B1 probabilitatea ca aceast` experien\` s` dea rezultat pozitiv este de /C1/ 2 iar probabilitatea ca experien\` s` dea rezultat negativ este /C2/ 2 {n consecin\`, corpusculul care

poten\ial se afl` [n ambele cutii [naintea experien\ei, s-ar localiza brusc (prin reduc\ia pachetului de unde) [n cutia B1 sau B2. {n ce prive]te prima teorem` a lui Neuman, dac` linia de demarca\ie dintre obiectul observa\iei ]i aparatul de m`sur` poate fi trasat` oriunde, acest fapt duce la const`tari absurde.Avem ca exemplu paradoxul motanului lui Schrödinger:”Un motan se afl` [ntr-o cutie [nchis` ]i asupra lui este [ndreptat un pistol.Pistolul este declan]at de un detector de radia\ii care intr` [n func\iune c@nd asupra lui cade o particul` cuantic`.Dac` probabilitatea ca particula s` fie [nregistrat` de detector este de 50%, atunci la prima vedere, func\ia de und` care descrie starea motanului [nainte de deschiderea cutiei, este egal` cu suma func\iilor de und` a motanului "pe jum`tate viu" ]i a motanului"pe jum`tate mort".C@t timp observatorul nu deschide capacul cutiei, motanul se afl` [ntr-o stare nedeterminat`, deoarece afirma\ia despre via\a sa sau moartea sa se [ntemeiaz` pe o percep\ie subiectiv`. A]a [nc@t, trilema electronului departe de a fi rezolvat`, se transform` [ntr-o tetralem`:electronul este sau corpuscul, dar nu este; sau un fenomen ondulatoriu, dar este ]i nu este; sau laolalt`, dar nu este; ori este altceva, dar altceva nu poate fi [n mod categoric, fiindc` ie]im din fiin\`.

5.25 Antinomiile kantiene Prima antinomie: "Lumea are un [nceput [n timp ]i este de asemenea limitat` [n spa\iu (Teza). Lumea nu are un [nceput, nici limite [n spa\iu, ci este infinit` at@t [n timp c@t ]i [n spa\iu” (Antiteza). Unul din lucrurile importante de sesizat [n tez` este acela c` prin expresia Lumea are un [nceput [n timp se recunoa]te de fapt c` timpul este anterior lumii ca suport ce nu se putea na]te odat` cu aceasta.}i a doua parte a tezei con\ine o idee, credem noi, valoroas` din punct de vedere filosofic: ]i (lumea, sn.) este de asemenea limitat` [n spa\iu, ceea ce ne arat` logic c` ]i spa\iul a fost anterior lumii, altfel limita lumii ]i a spa\iului ar fi aceea]i, ceea ce nu se sus\ine [n tez`.Dac` ceva este considerat a fi limitat [n cadrul a ceva, atunci ceea ce asigur` desf`]urarea lucrului [n cadrul s`u are [n mod obligatoriu o arie mai mare.Astfel,de]i avem toate argumentele c` lumea are un [nceput [n spa\iu ]i timp ]i este limitat`, nu la fel de u]or putem concepe antiteza care ne spune c` lumea nu are un [nceput, nici limite [n spa\iu ]i este infinit` at@t [n timp c@t ]i [n spa\iu.Ideea unei lumi ce exist` dintotdeauna nelimitat` [n timp ]i spa\iu este contrazis` de faptul c` spa\iul ]i timpul au anterioritatea logic` pe care

am semnalat-o.Suprapunerea pe infinitatea spa\iului ]i timpului a unei lumi infinite nu este posibil`, deoarece maxima suficien\` a lumii const` [n substan\`, care prin defini\ie este limitat`.Orice existen\` [ntr-un spa\iu ]i timp infinit trebuie s` aib` limite pentru a putea fi perceptibil`, coerent` ]i evolutiv`.{n acela]i mod trebuie g@ndit ]i despre timp care dac` ar fi plin de evenimentele prezentei lumi, nu ar mai putea asigura viitorul ca rezerv` a dimensiunii sale pentru orice finit ce se manifest` temporal, ca devenire de azi spre [email protected] fiind totu]i contradictorie [n finitudinea sa, are un [nceput [n spa\iu ca fiin\` ]i un [nceput [n timp ca nefii\n` pur`.Cele dou` enun\uri kantiene ce rezist` separat dar se exclud reciproc, suport` totu]i compromisul fiindc` existen\a comun` a fiin\ei ]i Nefiin\ei pure relativizeaz` [nceputul ]i sf@r]itul p@n` la dimensiunea Fiin\ei divine.Sub prezum\ia c` [n existen\a anterior` lumii aceasta ocupa suficient spa\iu ]i timp pentru sine, crea\ia sa trebuie s` fi fost total neechilibrat` dac` a conceput-o infinit`, fiindc` ]i-a dep`]it posibilit`\ile, ceea ce nu este o ipotez` valabil`. A doua antinomie: "Orice substan\` compus` [n lume const` din p`r\i simple ]i nu exist` nic`ieri absolut nimic dec@t simplul sau ceea ce este compus din simplu (Teza). Nici un lucru compus din lume nu const` din p`r\i simple ]i nu exist` nic`ieri absolut nimic simplu [n lume"(Antiteza). Aparent Kant se refer` [n prima parte a tezei la substan\`, la corporabilul ce poate fi descompus [n p`r\i simple, dar [n partea a doua spune: ]i nu exist` nic`ieri absolut nimic simplu [n lume. Acest"absolut nimic"complic` lucrurile fiindc` r`m@n@nd la prima parte a tezei era clar ca atomul este "simplul" de la baza oric`rei substan\e.A]a [ns`, f`c@nd extensia la orice lucru, teza lui nu mai este valabil`.Astfel materia se descompune p@n` la un simplu ce devine complicat nu ca structur`, ci comportament, particulele elementare fiind un exemplu elocvent [n acest sens. Ultimile dovezi de materialitate la grani\a cu imaterialul sunt tahionii, a]a cum am mai spus [ntr-un capitol anterior.Ei reprezint` aproape stadiul ultim al desfacerii ]i facerii materiei, ]i transfer` extrem de rapid unit`\i de spa\iu ]i timp [ntre via\` ]i moarte, fiind concomitent [n prezent ]i [n trecut, [ntr-un timp deja consumat al reflec\iei noastre.Mai mult, tahionii respect` axioma primordialit`\ii mor\ii, [ntruc@t ei se manifest` ca nonexistent ce iese din sine f`r` a se na]te.Noi am numit aceste particule Nefiin\e pure ca unit`\i de timp reversibil ce c`l`toresc [n toate fiin\ele spre a fi existentul viu legat de Existen\`. A treia antinomie:

"Cauzalitatea dup` legile naturii nu este singura din care pot fi derivate toate fenomenele lumii.Pentru explicarea lor este necesar s` mai admitem o cauzalitate prin libertate (Teza). Nu exist` libertate, ci totul [n lume se [nt@mpl` dup` legi ale naturii"(Antiteza). Aici, ca ]i [n alte texte filosofice, conceptul de Natur` este ambiguu, el desemn@nd [n general cosmosul elementar opus omului ] i Fiin\ei divine.{n concep\ia noastr`, a]a cum am mai ar`tat, Natura este un concept mai larg desemn@nd Universul de lumin` (nu ]i cel de umbr`), Fiin\a uman`, ]i Nefiin\ele pure migratoare.{n aceast` perspectiv`, tot ceea ce se petrece ca eveniment cosmic are cel pu\in o dubl` cauzalitate; una dat` de instinctul de autoconservare a stabilit`\ii sistemului, ]i alta de cugetarea acestui fapt de c`tre un sistem con]tient ce perturbeaz` lipsa de sens a existentului cosmic. {n ce prive]te libertatea, a]a cum o [n\elege Kant, nu exist`.Ea nu produce cauze [n sensul deciziei libere, arbitrare, asupra fenomenelor, ci este doar o abandonare a cerin\elor Naturii ]i [ndep`rtarea de existent prin ignorarea legit`\ii.Libertate nu poate exista dec@t ca exprimare a Nefiin\ei estetice, cea care poate schimba raporturile de cauzalitate sau s` le anuleze cre[nd un univers paradisiac, necontradictoriu, ]i deci prizonier prin lipsa hazardului.{n rest, toate fiin\ele sunt prizoniere ale propriului existent ce-]i satisface cauza de-a fi printr-un efect destructiv p@n` la moartea subiec\ilor s`i.Chiar ]i Fiin\a divin` are constr@ngeri care o fac s` nu fie liber` [n ac\iunile sale, deoarece este legat` de crea\ia sa.Aceast` crea\ie prin evolu\ia ei intrinsec` determin` deciziile pe care Fiin\a divin` le ia privitor la ordinea cosmic`. Universurile artistice, spre deosebire de universurile reale ]i-au autocreat un program de existent pe care Fiin\a divin` [l poate schimba doar [email protected]\a uman` fiind Fiin\` paradoxal`, ra\ional-ira\ional-estetic`, nu-]i poate g`si libertatea dec@t [n art`, acolo unde nici m`car Fiin\a divin` nu poate decide c@t de ferici\i ]i liberi suntem.Sunt descoperite apoi [n ]tiin\e tot mai multe cazuri de fenomene la care efectul genereaz` cauza, ceea ce [nseamn` c` rela\ia clasic` de determinare numai [ntr-un singur sens, de la cauz` la efect, ]i-a pierdut consacrarea.Mai mult, [n dogmatica lui Teilhard de Chardin, inversarea rela\iei cauz`-efect determin` un proces, nu doar o schimbare printr-un simplu salt, el consider@nd c` Fiin\a divin` nu exist` [nc`, dar noi, la cap`tul existen\ei ]i efortului nostru de a tr`i creator, o vom concepe infinit, ca pe o cauz` a tuturor lucrurilor ce sau retras pentru a l`sa loc crea\iei sale. A patra antinomie: "Lumea implic` ceva care, fie ca parte sau cauz` a ei, este o fiin\` absolut necesar` (Teza).

Nu exist` nic`ieri o existen\` absolut necesar` [n lume, nici [n afara lumii ca fiind cauza ei"(Antiteza). Trebuie spus c` dac` o fiin\` n`scut` nu este necesar` nu exist` nici Fiin\a divin`, fiindc` necesitatea dac` se manifest` are ra\iuni egale cu ale Creatorului.Ori [n acest sens, putem spune c` oricare ar fi existentul, dac` el este, atunci implic` totul, inclusiv propria-i cauz`.Am sus\inut deja c` Fiin\a divin` nu poate exista [n chiar interiorul crea\iei sale nici ca parte nici ca [ntreg, ]i c` ea este [n afara universurilor, cum de altfel este ]i Fiin\a uman`.Cauza lumii trebuie s` fie cuplul Fiin\` divin`-Fiin\` uman`.Prima entitate a creat leg`tura Fiin\ei univers cu Fiin\a uman`, iar Fiin\a uman` a realizat leg`tura acestuia cu Fiin\a divin` prin intermediul artei.A]adar, ca s` d`m un r`spuns la antiteza lui Kant, sus\inem nu numai c` exist`,dar ele sunt dou` fiin\e absolut necesare lumii.

5.26 Antinomia facult`\ii de judecare Avem enun\ul: Tez`: orice producere a obiectelor materiale este posibil` [n conformitate cu legile pur mecanice. Antitez`: unele produceri ale obiectelor materiale nu sunt posibile [n conformitate cu legile pur mecanice. Kant prezint` aceast` antinomie mai [nt@i [n forma unor "maxime"ale facult`\ii de judecare reflexiv`,unde apar din c@nd [n c@nd dezacorduri [n natura facult`\ilor de cunoa]tere.Aceste"maxime"ar fi produsul intelectului pur ca intui\ie a priori ]i a experien\ei particulare ce pune [n joc ra\iunea care ar trebui s` fac` o apreciere a naturii corporale ]i a legilor ei.Atunci c@nd "maximele"nu pot exista ele se transform` [ntr-o antonimie ce dezorienteaz` facultatea de judecare.Nu avem nimic de obiectat asupra procesului de formare ]i transformare a acestor"maxime"[n antinomii dar trebuie s` eviden\iem faptul c` din punct de vedere logic antinomia susmen\ionat` nu este bine format`.Teza de exemplu, folose]te cuantificatorul universal "orice" iar antiteza folose]te cuantificatorul particular "unele".{n aceast` situa\ie nu poate exista o contradic\ie adev`rat`, deoarece va exista cel pu\in un fenomen care nu-]i va g`si contradictoriul [n opozi\ia prezentat`.{n mod normal ea trebuia s` foloseasc` cuantificatorul universal"orice"]i la tez` ]i la antitez`, adic`: "Orice producere a obiectelor materiale este posibil` [n conformitate cu legile pur mecanice" ]i "orice produceri ale obiectelor materiale nu sunt posibile [n conformitate cu legile pur mecanice".

{n aceast` formulare antinomia are simetrie ]i echilibru pentru sus\inerea ambelor enun\uri contrare.{n ce prive]te chiar fenomenul producerii obiectelor materiale [n conformitate cu legile pur mecanice,nu [n\elegem de ce Kant a introdus o condi\ionare at@t de strict` prin expresia “pur mecanic`”,]tiut fiind faptul c` nu exist` o cauzalitate ]i o legitate pur`, orice fiin\are av@nd loc [n baza unor legi ale existentului care sunt de naturi diverse,fizice,chimice,etc.Dac` [n antitez` filosoful german s-a g@ndit la o delimitare de legitatea divin`, ]i cu pruden\` a f`cut afirma\ia c` unele obiecte materiale nu se produc prin legi pur mecanice,atunci trebuie schimbat` ]i teza.Nu se poate concepe o legitate divin` care s` lucreze secven\ial ]i [n paralel cu o legitate universal` pur mecanic` care i-ar dep`]i condi\ia.Ori tocmai [n acest sens ra\ionamentul poate fi dublat de o antinomie secund`; Tez` : orice producere a obiectelor materiale este posibil` [n conformitate cu legile divine. Antitez`: orice producere a obiectelor materiale nu este posibil` [n conformitate cu legile divine. Av@nd [n vedere c` legitatea divin` este sigur implicat` [n toate transform`rile materiale ]i spirituale,presupunerea ori constatarea fiin\`rii a ceva este de natur` s` ne pun` problema legilor mecanice care pot func\iona fictiv,ca inven\ie uman`,dar care [n realitate s` fie legi divine,c`rora s` nu fim [n stare a le [n\elege suportul spiritual.{nsu]i Kant recunoa]te aceast` situa\ie spun@nd c` r`m@ne [ns` f`r` r`spuns [ntrebarea dac`, [n fondul intim al naturii, necunoscut pentru noi, rela\ia fizico-mecanic` ]i cea final` nu s-ar putea reuni, pentru acela]i obiect, [ntr-un singur principiu. 5.27 Antinomia gustului estetic Avem enun\ul: Tez` : Judecata de gust nu se [ntemeiaz` pe concepte; c`ci [n caz contrar gusturile s-ar putea discuta (adev`rul judec`\ilor s-ar decide prin argumente). Antitez`: Judecata de gust se [ntemeiaz` pe concepte; c`ci altfel ea nu ar putea fi, indiferent de varietatea ei, nici m`car obiect de disput` (a pretinde acordul necesar al celorlal\i cu aceast` judecat`). Kant [ncepe prin a reformula antinomia: Conceptul pe care trebuie s` se [ntemeieze universalitatea unei judec`\i este luat de noi [n cele dou` propozi\ii opuse [n acela]i sens, atribuindu-i totu]i dou` predicate care se contrazic.De aceea teza ar trebui s` sune [n felul urm`tor: judecata de gust nu se bazeaz` pe concepte determinate; iar antiteza: judecata de gust se bazeaz` totu]i pe un concept, de]i nedeterminat (]i anume pe acela al substratului suprasensibil al fenomenelor).{n acest caz [ntre ele nu ar mai exista nici o

contradic\ie.Mai mult dec@t s` [nl`tur`m aceast` contradic\ie a preten\iilor ]i contra-preten\iilor gustului nu putem face.Este pur si simplu imposibil s` d`m un principiu obiectiv, determinat, al gustului, [n func\ie de care s` poat` fi orientate, verificate ]i demonstrate judec`\ile de gust, c`ci atunci ele nu ar mai fi judec`\i de gust.Principiul subiectiv, adic` ideea nedeterminat` a suprasensibilului din noi, poate fi considerat ca singura cheie a dezleg`rii enigmei acestei facult`\i, ale c`rei izvoare sunt ascunse [n\elegerii noastre; mai mult dec@t at@t nu putem ]ti(...). Antinomia se bazeaz` pe afirma\ia din tez`, care d` ]i numele contradic\iei, aceea c` o judecat` de gust implic` subiectivitate ]i exclude conceptul care ofer` argument logic.Aici [n aceast` judecat` se pune accent pe "logica sim\irii"fiec`rui subiect, ceea ce duce desigur la o multitudine de solu\ii particulare, la gusturi diferite.{n antitez` se precizeaz` [ns` c` [n chiar aceast` situa\ie conceptele trebuie s` intervin` pentru ca judecata s` aib` o coeren\` a [n\elegerii pentru sine ]i mai ales pentru altul.Exist` din p`cate de mult timp convingerea c` gusturile nu se discut`, ceea ce este fals ]i d`unator pentru cei ce nu sunt ini\ia\i [ntr-ale artei mai ales.Gusturile sigur nu se discut` [n ce prive]te buc`t`ria, dar referitor la art`, aici gustul estetic trebuie impus prin concepte ]i argumente logic-sensibile [n a]a fel [nc@t cel neini\iat s`-]i formeze un gust estetic dac` nu-l are, sau s` ]i-l modifice dac` nu este cel adecvat.Judecata estetic` constituie [ntradev`r o antinomie, deoarece [ntre sim\irea abisal` ]i s`lbatic` a frumosului ]i conceptele ce trebuie s` o traduc` [n enun\uri logice ]i paralogice, se afl` desigur o mare pr`pastie, peste care cel ce dore]te [n\elegerea trebuie s` arunce o punte a imagina\iei metaforice, ce poate face leg`tura [ntre sim\ire ]i ra\iune ca existent necontradictoriu. Exist` opere unanim recunoscute care au format un gust universal [n estetic`, ]i care constituie un posibil reper pentru orice alt` oper` de art` ce trebuie judecat` din perspectiva cultiv`rii acestui gust pentru lume.Gusturile nu se discut` [ntre ignoran\i, fiindc` ei nu ] tiu s`-]i explice ceea ce simt prin frumos, pentru ei fiind suficient` judecata "nu este pe gustul meu, deci nu are valoare estetic`".Din contr`, frumosul trebuie demonstrat cu argumentele unei logici sensibile pentru a afirma gustul universal de la care dac` te ab\ii, devii demn de dispre\.S` ne imagin`m c` cineva ar considera "Mona Lisa" lui Da Vinci ca lipsit` de frumuse\e, justific@nd c` nu e pe gustul s`u, ]i conform principiului c` gusturile nu se discut`, el are dreptatea lui.Atunci desigur arta ar disp`rea [n haosul ordonat de fiecare individualitate ce poate crede c` frumosul se modific` dup` sim\irea oric`ruia.Noi credem c` marile opere de art` impun o judecat` estetic` ]i un gust universal recunoscute care oblig` pe cel ce nu le [n\elege s`-]i educe sim\irea pentru c` g@ndul s` fie cel adecvat.

5.28 Antinomia sc`derii ]i ad`ugirii Avem enun\ul: "Unui lucru nu i se poate ad`uga sau sc`dea nimic.Lu`m ca exemplu num`rul 10. Din analiza acestuia rezult` urm`toarele: - num`rul 10 este reuniunea celor 10 unit`\i ce-l compun (unitatea =1) ]i a p`r\ilor mai mari dec@t 1 - fiecare num`r cuprins [n num`rul 10 este parte a num`rului 10 ] i el [nsu]i este partea sa. - numerele ce sunt subordonate num`rului 10 sunt p`r\i ]i [ntreguri ale acestuia. Dac` sc`dem o unitate din numarul 10, [nseamn` c` vom sc`dea dintr-o unitate ce-l compune ,ceea ce nu este corect.Deci ar trebui s` facem aceast` sc`dere din fiecare parte din care se compune num`rul 10.F`c@nd aceast` sc`dere am ob\ine zece p`r\i ]i un rest de alte zece p`r\i de dup` sc`dere, ceea ce ar [nsemna c` zecele va fi dou`zeci.Am ob\ine astfel din num`rul 10 ini\ial, num`rul 20 format din 10 num`r [ntreg ]i 10 par\i de numere.Dac` vom [ncerca [ns` s` sc`dem o unitate din [ntregul num`r 10, consider@nd c` toate numerele subalterne acestuia sunt p`r\i, atunci vom avea urm`toarea schem`: 1, 2, 3, ....9 vor fi p`r\i ale num`rului 10. Sc`z@nd unitatea din fiecare parte vom avea urm`torul rezultat: 10-1=9 9-1=8 8-1=7 7-1=6 6-1=5 5-1=4 4-1=3 3-1=2 2-1=1 deci 10 = 45 Ambele situa\ii duc la concluzii absurde, ceea ce i-a determinat pe sceptici [n antichitate s` considere c` nimic nu se poate scade din ceva.Dar nici ad`ugarea a ceva la altceva nu este posibil`. “S` lu`m ca exemplu o m`sur` de patru litre ]i s` [ncerc`m a-i ad`uga [nc` o litr`.Trebuie s` ne [ntreb`m mai [nt@i cui i se adaug` aceast` litr`? Sie]i nu este cu putin\` c`ci lucrul care se adaug` este diferit de lucrul la care se adaug`, chiar dac` este aceea]i m`sur` a lucrurilor, ea vine din afara unit`\ii celor patru litre.Dar litra nu se adaug` doar celor patru litre, ci tuturor celor cinci litre ce-o va include, ceea ce este imposibil, c`ci nu se poate ad`uga ceva la ceva ce nu

exist` [nc`.Dac` totu]i amestec`m cele patru litre cu [nc` o litr`, cantitatea total` va fi de 6 litre, format` din 5 litre plus litra ad`ugat`.F`c@nd acela]i ra\ionament [n continuare, putem dubla cantitatea, deoarece litra devine coextensiv` cu cele patru litre ]i astfel ajungem la a contrazice realitatea.Deci dac` ad`ugarea nu se poate face nici sie]i, nici altui lucru, nici compusului format din acestea, [nseamn` c` nimic nu se adaug` la nimic”. Referitor la exemplul dat [n cazul sc`derii pentru a analiza contradic\ia trebuie s` g@ndim mai [nt@i c` fiecare num`r mai mic parte a lui 10 este inclus [n urm`torul num`r mai mare corespunzator pozi\iei sale fa\` de 10.{n acela]i timp, trebuie s` avem [n vedere faptul, care este determinant [n aceast` situa\ie, acela c` [ncep@nd cu num`rul 9 ca parte a lui 10, acesta transmite tuturor numerelor mai mici o parte a sa egal` cu [ntregul num`r subaltern, ceea ce face ca incluziunea fiec`rui num`r mai mic [ntr-unul mai mare, succesiv diminuat`, s` dea diferen\a de o unitate "1". 9 8 7 6 5 4

inclus [n 10=diferen\` 1 inclus [n 9= diferen\` 1 inclus [n 8 = diferen\` 1 inclus [n 7 =diferen\` 1 inclus [n 6 =diferen\` 1 inclus [n 5 =diferen\` 1 3 inclus [n 4 =diferen\` 1 2 inclus [n 3 =diferen\` 1 1 inclus [n 2 =diferen\` 1

Rezultatul astfel ob\inut, nu va mai fi [nsumarea tuturor p`r\ilor de la 1 la 9 care fac 45, ci [nsumarea diferen\elor de la partea transmis` tuturor numerelor care este 9, ]i atunci vom avea egalitatea 9=9.{n continuare, dac` [l vom considera pe 10 inclus [n 11, egalitatea va fi 10=10, pe 11 inclus [n 12 egalitatea va fi 11=11 ]. a.m.d. {n privin\a celui de al doilea exemplu, al imposibilit`\ii ad`ug`rii a ceva unui lucru, trebuie s` distingem dou` aspecte: 1)Sie]i un lucru []i poate ad`uga ceva ca altul, fiindc` fiecare lucru este el [nsu]i ]i nu este el [nsu]i.Kant a demonstrat aceasta prin eviden\ierea dualit`\ii lucru in sine-fenomen, dar dac` totu]i putem ad`uga cuiva, asta se [nt@mpl` doar fenomenului. 2)Lucrului [n sine (]i nu sie]i) nu i se poate ad`uga nimic, fiindc` acesta semnific` esen\a ce se afl` [n echilibru etern, noumen-ul neaccept@nd nici sc`derea dec@t ca distrugere prin ruperea echilibrului cosmic.Antiteza la aceast` antinomie trebuie deci s` fie simetric` [n sensul c`,orice se poate sc`dea sau ad`uga la ceva ,cu condi\ia s` afecteze doar efemerul.

5.29 Antinomia [ntreg-parte Avem enun\ul: 1.”Dac` exist` un [ntreg,acesta este fie altul [n afar` de p`r\ile sale (deci el [nsu]i), fie chiar p`r\ile sale (ca nefiind el [nsu]i). 2.Dac` exist` p`r\i,ele ori sunt ale [ntregului (ca altele) ori unele sunt ale altora dintre ele (ca ele altele) sau fiecare ar fi partea sa proprie (ca ele [nsele)”. S` lu`m cazul c` [ntregul ar fi el [nsu]i [n afara p`r\ilor sale.El nu poate fi lipsit de aceste p`r\i, fiindc` ar r`m@ne doar cu ideea nesubstan\ial` de [ntreg.Mai mult,golirea acestui [ntreg de p`r\ile sale mut` realitatea la un alt [ntreg pe care [l constituim mental din acelea]i p`r\i luate primului. Dac` am lipsit [ntregul de toate p`r\ile sale,s` vedem ce se [nt@mpl` [n schimb dac` [l lipsim numai de una din p`r\ile sale componente,mai este el [ntreg chiar f`r` o pies` lips`?Da,noi credem c` poate exista [ntreg c`ruia s`-i lipseasc` o parte, de exemplu corpul omenesc, c`ruia de]i i se poate extirpa un organ intern are totu]i fiin\a [ntreag` ca entitate deoarece func\ia acestuia este preluat` de ansamblu, care face compens`ri cu celelalte organe r`mase. {n ce prive]te dac` par\ile [ntregului sunt chiar [ntregul,credem c` ele nu pot fi [n acela]i timp ]i p`r\i ]i [ntreg. {ntregul []i are rolul de a reprezenta p`r\ile ca produs superior, mai ales ca armonizare calitativ` a p`r\ilor, altfel, judec@nd doar aspectul superficial cantitativ, vom constata c` p`r\ile unui [ntreg [l dep`]esc pe acesta. De exemplu, [n cazul numerelor, g`sim numere [ntregi ]i numere la care p`r\ile se continu` ]i [n afara [ntregului (ex.3,14 este un num`r care ne arat` c`, pe de o parte [ntregul nu-]i poate cuprinde toate p`r\ile oric@nd, iar pe de alt` parte c` p`r\ile nu sunt tot una cu [ntregul).Mai mult, p`r\ile ce stau [n afara [ntregului ca zecimale care-l [ntregesc pe acesta, sunt ]i p`r\i ale altor p`r\i,adic` m`rimea num`rului de zecimale la numarul 3,14 ne ofer` p`r\i con\inute [n p`r\i (ca ele altele).Eviden\ierea zecimalelor ne demonstreaz` c` dac` umbl`m la p`r\ile unui [ntreg prin opera\ii matematice [i distrugem unicitatea ]i integralitatea,zecimalele nefiind dec@t dovada neputin\ei noastre de a reface [ntregul.A]adar, putem spune c` p`r\ile unui [ntreg []i apar\in, fiindu-]i propria parte (ca ele [nsele) dar ]i c` [ntregul cu p`r\ile lui "[ntregi"este el, ca totalitate a [nsu]irilor comune asumate [n unitate.Nu putem lipsi un [ntreg de p`r\ile sale fiindc` nu poate fi el [nsu]i altul de unul singur. {n rest, sub acest nivel, [ntregul oricare ar fi el, este relativ ]i este parte al altui a]a-zis [ntreg sau parte a altei p`r\i. Referitor la corpul Fiin\ei umane, lucrurile se schimb` radical.Ea este [ntradev`r un [ntreg ce este altul [n afara p`r\ilor sale, av@nd con]tiin\a acestui fapt, dar este [nc` un altul care con\ine ]i o parte ce

nu-i apar\ine, Nefiin\a estetic`.{n sf@r]it, Fiin\a divin` reprezint` doar [ntregul paradoxal al p`r\ilor sale care nu se desfac niciodat` de Sine dec@t [n concept ca Treime a poten\ei ]i nu a Fiin\ei, poten\` ce a avut ]i chip uman prin Iisus.

5.30 Antinomia Ideii Avem enun\ul: "Ideea nu exist` nici [n ea [ns`]i, nici [n lume (Teza). Ideea exist` [n ea ]i [n lume (Antiteza)." Antinomia poate fi comentat` cel pu\in cu argumentele lui Platon care a fixat [n filosofie rolul Ideii ca dualitate universal-individual, Idee ce a evoluat [n concept p@n` la Kant ]i Hegel.Conform lui Platon trebuie s` [n\elegem c` fiec`rui lucru din lume [i corespunde o Idee care exist` [n ea [ns`]i tocmai fiindc` ea reprezint` alternativa ideal` pentru lumea imperfect`.Aceste proiec\ii ale Ideii fac ca plinul real s` fie ]i ideal din moment ce pe p`m@nt sunt doar copii am`gitoare ale acestei esen\e. Dac` judec`m c` fiec`rui lucru [i corespunde o Idee , trebuie s` ra\ion`m c` ]i Ideii [ns`]i trebuie s`-i corespund` o Idee, ceea ce [nseamn` c` ea exist` nu numai [n sine ci ]i [n afara sa.Patronul Ideilor este Fiin\a divin` care [n accep\iunea lui Platon reprezint` Ideea de Bine ceea ce este totu]i foarte pu\in, av@nd [n vedere c` [ntr-o propor\ie egal` avem ]i Ideea de R`u pe care Platon o cam neglijeaz`.Suntem de acord cu oricine c` Ideea exist` [n ea ]i [n lume f`r` s` se exclud` reciproc, dar cu precizarea f`cut` anterior c` Ideea [n lume este trec`toare.Suntem de acord cu aceasta, atunci [n mod paradoxal putem accepta ]i contrariul, adic` faptul c` Ideea nu exist` [n ea [ns`]i (ci [n altul ca Idee perfect`) ]i nici [n lume, fiindc` o copie, o umbr` a ceva, nu face dec@t s` confirme cu putere cauza sa din lumea ideal`.{n acela]i timp nu putem ignora faptul c` Ideea nu poate exista dec@t ca [nchipuire a ei despre sine ]i despre lume, ]i c` o Idee ca atare ce se manifest` separat de g@ndire ]i lume exist` ]i nu exist`.Nu exist` ca produs uman, dar exist` ca produs divin.Ideea se afl` [n afara ei ]i [n afara lumii ca Nefiin\` pur` ce-]i confirm` disponibilitatea de a se reprezenta estetic pentru Fiin\a divin`. Singurul lucru asociat cu Ideea este Fiin\a g@nditoare care, tot conform lui Platon, particip` la ambele capete ale existentului,adic` ]i la construirea propriei sale mor\i ]i la nemurire.Fiin\a g@nditoare este [n primul r@nd p`str`toarea Ideii de lume, ceea ce determin` imagina\ia s` produc` Idei de Bine"p`m@ntene" cu ajutorul artei.}tiut fiind c` Binele l`sat de Fiin\a divin` este doar o porunc` ce trebuie [mplinit`, Fiin\a g@nditoare devine Demiurg ]i creaz` o lume ideal` ce devine o copie a celei trec`toare.

5.31 Antinomia Existen\`-Nonexisten\` Avem enun\ul: "Existen\a exist`, dar ]i Nonexisten\a exist`.” {n filozofia indian`, spre deosebire de cea greac` aceast` antinomie nu exist`, cele dou` instan\e fiind de fapt la baza tuturor conceptelor pe care le dezvolt` logic. Existen\a con\ine urm`toarele categorii: - substan\a - calitatea - ac\iunea - universalul - specificitatea - coexisten\a Nonexisten\a con\ine urm`toarele categorii: - inexisten\a anterioar` (inexisten\a efectului unei cauze [naintea apari\iei lui) - inexisten\a posterioar` (efectul unei cauze dup` dispari\ia noului efect) - inexisten\a absolut` (inexisten\a [n toate timpurile ]i [n toate locurile) - inexisten\a reciproc` (un obiect nu este altul). Nonexisten\a determin` cunoa]terea lui "nu este ".Nyaya sus\ine c` percep\ia nonexisten\ei (de exemplu "nu exist` nici un ulcior aici ") este o percep\ie unitar` a unui [ntreg ca ]i oricare percep\ie a unei experien\e pozitive (de exemplu"exist` un ulcior aici").S-a obiectat c` [n percep\ia existen\ei pozitive a unui lucru exist` un con\inut senzorial, pe c@nd [n percep\ia nonexisten\ei unui lucru, nu exist` un asemenea contact.Dar [ntre nega\ie ]i lucrul negat nu exist` nici o rela\ie [nainte de negare, iar dup` aceasta obiectul negat nu exist`.Accept@nd [nc` o dat` c` cele dou` concepte nu sunt antinomice, trebuie s` facem c@teva preciz`ri care relev` confuzia termenilor folosi\i, lucru care d`uneaz` teoriei indiene.{n primul r@nd Existen\a trebuie s` con\in` existentul fiin\ei care [mbin` ]i reprezint` [n sine toate categoriile susamintite:substan\`,calitate,ac\iune,universalitate ]i particularitate precum ]i coexisten\a.{n ce prive]te coexisten\a, care este categoria cea mai interesant` a Existen\ei, trebuie s` subliniem c` aceasta se realizeaz` ca Fiin\` a universului informal cu Fiin\a uman` ]i cu Fiin\a divin` ca stare nou manifestat`, ]i va fi de fapt coexistent a toate ce se trec, ]i nu coexisten\` ca participare la etern.{n al doilea r@nd, Nonexisten\a este recunoscut` c` este ]i are rolul de a dezvolta

cunoa]terea lui “nu este”, ceea ce implic` o contradic\ie,adic` ne str`duim s` dovedim c` ceea ce este nu este.{n al treilea r@nd se face confuzia conceptelor folosite, adic` Nonexisten\a este [n\eleas` ca o suit` de inexisten\e, fiecare cu anumite calit`\i.Nonexisten\a este Existen\` negat`, dar ea exist`, iar inexisten\a este nimic.Ea nu exist` precum nu exist` ca nega\ie.Mai mult, a spune c` avem un nimic anterior, posterior, reciproc ]i absolut este inutil. {n filozofia greac`, Parmenide a sus\inut c` Nonexisten\a nu este. A g@ndi antinomic, [nseamn` a g@ndi Nonexisten\a, spune el.Dar cum orice g@ndire g@nde]te existentul ca viu manifestat al Existen\ei, urmeaz` c` g@ndirea care g@nde]te Nonexisten\a nu este g@ndire adev`rat`, ci am`gire.Nici cu Parmenide nu putem fi de acord, fiindc` de]i na]te o antinomie, Nonexisten\a exist` dar numai ca nega\ie a Existen\ei ]i nu ca inexisten\`.Nonexisten\a nici nu poate fi g@ndit`,ci doar intuit` ca extrapolare a nonexistentului cu care neg`m na]terea.Nega\ia na]terii este negarea nonexistentului [ns`]i ]i apari\ia existentului, iar nega\ia mor\ii este negarea Existen\ei ]i apari\ia Nonexisten\ei.Fire]te, na]terea ]i moartea sunt consecin\ele ultime ale neg`rii care se desf`]oar` pa]nic ]i continuu la nivelul fiin\elor ]i nefiin\elor p@n` ce acestea []i consum` energia, dup` care destinul continu` amestecul de fiin\` ]i nefiin\` pe plan estetic.

CAPITOLUL VI Argumentul paradoxal

6.1 Paradoxul mincinosului

Acest paradox a fost formulat pentru prima dat` de Eubulide [n

forma sa simpl` Min\i când spui c` min\i sau spui adev`rul? ]i preluat apoi de Epimenide Cretanul, care a afirmat c` To\i cretanii sunt mincino]i, consacrând astfel cel mai celebru paradox al antichit`\ii.{n ambele situa\ii, conform principiului logic tertium non datur nu exist` decât dou` posibilit`\i:cel ce afirm` acest lucru ori minte ori spune adev`rul.Dac` cel ce spune c` minte minte, atunci spune adev`rul, iar dac` spune adev`rul [nseamn` c` minte.Epimenide fiind el [nsu]i cretan spunea deci adev`rul ]i min\ea [n acela]i timp.Paradoxul a fost comentat [nc` din antichitate de nenum`ra\i gânditori iar [ncerc`rile de a-i g`si o rezolvare s-au soldat cu tot atâtea e]ecuri.Mai mult, legat de obstina\ia unora de a-l vedea rezolvat, este semnalat` ]i o tragedie, gânditorul Philetas murind de congestie cerebral`.Mai târziu, [n Evul Mediu, paradoxul cunoa]te noi variante din care prezent`m câteva [n continuare a]a cum sunt redate de Albert Saxonul: 1) Nu spun altceva decât " spun falsul". 2) Propozi\ia pe care o exprim este asem`n`toare cu propozi\ia pe care o exprim` Platon,presupunând c` Platon enun\` o singur` propozi\ie fals` ]i numai una,de exemplu:"Omul este m`gar" ]i fie aceast` propozi\ie B,]i propozi\ia pe care o exprim este “Nici o alt`

propozi\ie pe care o exprim nu este asem`n`toare cu propozi\ia exprimat` de Platon”,]i fie aceast` propozi\ie A.Apoi ne [ntreb`m dac` A este adev`rat` sau fals`. 3) “Aceast` propozi\ie este fals`” presupunând c` prin cuvântul “aceast`” indic`m aceast` propozi\ie [n ea [ns`]i ]i c` o numim B.Ne [ntreb`m dac` aceast` propozi\ie B este adev`rat` sau fals`. 4) S` presupunem c` Socrate spune aceast` propozi\ie,”Platon spune falsul” ]i Platon spune aceast` propozi\ie “Socrate spune adev`rul”.Ne [ntreb`m dac` propozi\ia spus` de Socrate este adev`rat` sau fals`. 5) S` presupunem c` nu exist` decât trei propozi\ii disjunctive: "Omul este m`gar”,Dumnezeu nu exist`”]i “Orice propozi\ie este fals`”.Ne [ntreb`m dac` a treia propozi\ie este adev`rat`. 6) S` presupunem c` Socrate afirm` c` Platon spune falsul ]i c` Platon afirm` c` Cicero spune falsul ]i c` Cicero afirm` c` Socrate spune falsul.Dup` aceasta ne [ntreb`m dac` Socrate spune adev`rul. Dup` cum se observ`, are loc asertearea [n diverse combina\ii a aceleia]i propozi\ii spun falsul,care fie c` ne apar\ine fie o transfer`m altuia ce devine subiectul acestei rostiri,toate conduc la acela]i rezultat contradictoriu. Gh.Enescu [ncearc` s` redea contradic\ia [ntr-o demonstra\ie [n care [nlocuie]te o propozi\ie a scolasticilor considerat` de ei ca adev`rat`, de genul celor ar`tate mai sus, cu una adev`rat` prin rezultatul s`u aritmetic, adic` 2x3=6 iar una fals` cu 2x3=5, ceea ce este foarte riscant deoarece s-ar putea ca rezultatele s` fie corecte,ceea ce poate fi fals,sau s` fie incorecte ceea ce poate fi adev`rat.Suntem nevoi\i ]i [n acest caz a avea acela]i nivel de pruden\`, considerând ]i propozi\ia domniei-sale 2x3=6 fiind ca adev`rat` ]i nu una adev`rat`.Acceptarea unei solu\ii cantitative,oricum provizorie ]i pentru matematic`, ca unitate de m`sur` a calit`\ii unui ra\ionament logico-estetic este de natur` s` provoace o ruptur` [ntre gândire ]i sim\ire. Oricum, variantele prezentate vor fi reanalizate ]i reformulate [n logicile moderne care [ns` nu vor convinge prin rezultatele lor, fiindc` marele handicap al logicilor polivalente (ca un paradox al paradoxului) este neimplicarea material` care conduce la necesitatea implic`rii, a]a [ncât paradoxul mincinosului r`mâne [n ciuda tuturor [ncerc`rilor o adev`rat` problem` pentru ra\iune.

6.2 Paradoxul vitezei supraluminice Avem enun\ul: "Dac` o substan\` se mi]c` [n spa\iu cu cel pu\in viteza luminii ]i aceasta cre]te continuu, substan\a va tinde s` aib` o mas` infinit` ]i o

rezisten\` la [naintare infinit`,ceea ce o descalific` [n nonsubstan\` ]i o aduce [n pozi\ia de repaos." A]a cum am mai sus\inut ]i cu alte ocazii,deplasarea cu viteze supraluminice are un singur sens: spre trecut.Nimeni nu ]tie [nc` cum se va putea c`l`tori [n timpul viitor,dar pentru trecut acest lucru este clar.M`rirea continu` a vitezei face ca timpul s` se scurg` din ce [n ce mai pu\in, pân` la [ncetare, cel ce c`l`tore]te ajung@nd astfel [n stadiul nemuririi.Aici toate procesele chimice ]i fizice r`mân [n repaos pentru orice gen de substan\` ]i orice metabolism.Nemurirea este o "moarte defect`",fiindc` ea nu mai poate fi conceput` ca via\` din moment ce mi]carea constructiv-distructiv` este anulat`, totul fiind f`r` sens prin lipsire de fiin\` ]i nefiin\`.Dac` substan\a devenit` nonsubstan\` (ca nemuritoare inert`), nu se va opri nici m`car [n nemurire, unde rezisten\a este infinit`, ]i va poseda o vitez` care s` o poat` [nfrânge pe aceasta,substan\a salvat` de nega\ia ei va tr`i toate stadiile ce i-au precedat existen\a pân` la Fiin\a divin`.Cum viteza genereaz` o rezisten\` direct propor\ional`,cel pu\in [n universul cunoscut de noi (cel de lumin`),se pare c` nimeni ]i nimic nu va reu]i s` se descompun` pân` la cap`t [ncât s`-l [ntâlneasc` iar pe Creator la [nceputul muncilor sale.

6.3 Paradoxul imposibilit`\ii Avem enun\ul: "Dac` orice este posibil, urmeaz` c` ]i imposibilul este posibil". Imposibilul nu este o posibilitate ci absen\a acesteia,deci exist` numai posibilul ca extensie a ceva existent prezent sau viitor.Imposibilul trebuie considerat ca extensie a Supranaturalului care este dar nu mai poate fi, adic` este imuabil,nu are mi]care,nu interac\ioneaz`.El este absen\a oric`rei posibilit`\i de-a fi ]i de a nu fi.Ceea ce este imposibil nu este opus posibilului,dar este limita lui la nivel conceptual, fiindc` [n realitate posibilul face-tot-ce-i-st`-[nputin\`.Aceast` putere se subordoneaz` imposibilului care are cuprinderea Supranaturalului.Orice este posibil se va petrece [n instan\ele subalterne Naturii ]i nu dincolo de ea.

6.4 Paradoxul toxinei Avem enun\ul:

"Toxina X este o substan\` care te face foarte bolnav pentru câteva ore,dar nu are efecte pe termen lung.Ca experiment,dac` inten\ionezi s` o bei pân` mâine la prânz vei fi recompensat.Nu e]ti obligat s` o bei,ci doar s` inten\ionezi s-o bei.Dac` la miezul nop\ii ai aceast` inten\ie,vei câ]tiga." Contradic\ia const` [n aceea c` dac` ]tii dinainte c` nu trebuie de fapt s` bei toxina,atunci nu po\i [n realitate s` inten\ionezi s-o bei.Astfel, [\i spui \ie [nsu\i c` pentru a putea inten\iona serios trebuie chiar s-o bei.Paradoxul toxinei are o tr`s`tur` aparte fa\` de altele: aceea c` sile]te ra\iunea s` traduc` un fapt de imagina\ie logic` [ntr-un gest absurd ]i concret pe care trebuie s` ]i-l reprime [n ultimul moment.Gestul de a bea toxina apar\ine exclusiv subiectului,f`r` nici o constrângere exterioar`.Dar dac` acest fapt nu este o condi\ie obligatorie ([n a bea toxina),scenariul ra\iunii transform` subiectul prin intermediul paradoxului [n c`l`u ]i victim` [n acela]i timp.Inten\ia de a bea toxina este dat` de porunca c`l`ului ]i ea este echilibrat` de con]tiin\a calm` a victimei care ]tie c` acest lucru nu se va [ntâmpla f`r` voia sa.El aduce finalul evenimentului presupus (b`utul toxinei) [ntr-un moment de gra\ie când victima este dispus` efectiv s` ri]te.Inten\ia (nu faptul [nsu]i) devine paradoxal` [n acest caz fiindc` poate fi probat` [n mod absurd tocmai pr[ntr-un fapt non-obligatoriu; acela de a bea toxina.

6.5 Paradoxul adjectivelor “S` presupunem c` ai exact doi fra\i; ambii mai mari ca tine.Atunci urm`toarea propozi\ie aparent fals` este de fapt adev`rat`: « Fratele meu mai tân`r este mai mare decât mine »”. Paradoxul de fa\` surprinde o contradic\ie generat` de adjectiv.Astfel,dac` ra\ion`m cum c` cei doi fra\i mai mari au vârste diferite, ]i sigur este a]a din moment ce nu sunt gemeni,atunci cel mai mic dintre ei fiind cel mai tân`r vine [n contradic\ie cu statutul s`u de frate mai mare pentru cel de al treilea frate,cel care cuget`.Dac` paradoxul este formulat explicit el nu mai constituie o contradic\ie:unul din fra\ii mei mai mari este mai tân`r decât cel`lalt dar oricum mai b`trân decât mine.Problema pus` de paradox este real` din cu totul alt` ra\iune, [ntrucât am sus\inut [ntotdeauna c` vârsta noastr` are baz` de calcul fals`.Noi ne-am obi]nuit a ne socoti vârsta [ncepând cu momentul na]terii,când de fapt acela ar trebui s` fie limita de vârst` real`; mai pe [n\eles spus,vârsta adev`rat` este vârsta nefiin\ei noastre ]i nu a fiin\ei.Astfel,dac` lu`m ca reper anul I e.n, fratele meu n`scut [n anul 1980 va fi mai [n vârst` decât mine

care sunt n`scut mai devreme [n 1960, fiindc` el are 1980 de ani de nefiin\`,iar eu doar 1960.Deci fratele meu mai tân`r este mai mare decât mine.

6.6 Paradoxul sculptorului “Sculptorul deta]eaz` cu dalta tot ceea ce nu seam`n` cu modelul, ori ata]eaz` ceea ce va fi subiectul s`u?” {n modul obi]nuit de a g@ndi chiar, ceea ce deta]eaz` cu dalta sculptorul ( a]chii sau f`râme) este negativul operei ob\inute.Dac` am lipi fiecare bucat` desprins` de pe suprafa\a sculpturii [n ordinea desf`]ur`rii lucr`rii,ele ar constitui masca perfect` a ceea ce sculptorul a p`strat ca fiind opera.Opera r`mas` [ns` seam`n` leit cu ceea ce s-a deta]at ]i atunci ne [ntreb`m care din cele dou` opere con\ine subiectul,din moment ce acesta a fost [nl`turat prin deta]area buc`\ilor de piatr`.Dac` vom ra\iona [n acest sens,subiectul ori este conservat [n negativul sculpturii ori este distrus de simpla dispersare a materialului.Atunci mai poate fi sculptura rezultat` subiectul asupra c`ruia a lucrat autorul? Noi credem c` este o copie a subiectului care sa ata]at de materia sacrificat` sub dalt`.

6.7 Paradoxul nemuririi Avem enun\ul: "Omul nu poate muri, fiindc` atâta timp cât tr`ie]te nu este mort, iar când este mort nu mai este el" Acest paradox ce a pornit de la cugetarea lui Prodicos cum c` moartea nu-i prive]te nici pe cei vii ]i nici pe mor\i, a fost remarcat ca având o logic` impecabil` chiar de Marx, a]a cum ne a]teptam mai pu\in de la un materialist convins, ]i neb`gat [n seam` de al\i gânditori mai ortodoc]i.Cazul [n spe\` ilustreaz` c` Fiin\a gânditoare con\ine ]i Nefiin\a estetic` ca un cuplu ce se opune mor\ii prin actul artistic ]i mai pu\in prin consumarea existentului ca un dat specific tr`irii.{n acest sens putem s` [nt`rim paradoxul cu sintagma "Omul este nemuritor fiindc` tr`ie]te", deoarece pe lâng` opera sa ce nu piere niciodat`, el este o fiin\` ce gânde]te pân` [n ultima clip` c` este ]i nu poate concepe altfel, iar ceea ce i se poate petrece f`r` cuno]tin\a sa nu-i apar\ine.Astfel, omul este nemuritor prin faptul c`-]i apar\ine sie]i con]tient, iar cel ce este mort nu mai poate fi om ci orice altceva.{n acela]i timp, cel ce este mort este ]i el, paradoxal, nemuritor [n felul s`u [n sensul c` nimic nu i se mai poate [ntâmpla, ceea ce creaz` o

echivalen\` stranie [ntre "a fi"]i "a nu fi", de neconceput pentru Fiin\a uman` care necon]tientizând momentul na]terii are numai obi]nuin\a de-a fi.

6.8 Paradoxul matematicii Avem enun\ul: "{ntrucât propozi\iile matematice se refer` la realitate, ele nu sunt sigure ]i [ntrucât nu sunt sigure, ele nu se refer` la realitate." Fiind de acord cu enun\ul acestui paradox, trebuie s` facem precizarea c` propozi\iile matematice nu se refer` la realitate, ci se crede c` se refer` la realitate.Pe de alt` parte trebuie s` recunoa]tem c` aceste propozi\ii sunt sigure c` pot avea un rezultat valabil doar [ntr-o realitate virtual` proprie acestei ]tiin\e.Din fericire nici un rezultat matematic nu aduce atingere realit`\ii adev`rate care este tr`it` ]i sim\it` doar logic ]i estetic.Putem spune c` nici nu exist` un paradox al matematicii, fiindc` ea [ns`]i este compus` din cuvinte (cifrele fiind ]i ele p`r\i de vorbire, [n fond) ce apar\in altei ] tiin\e:lingvistica.Iar lingvistica este singura ]tiin\` neparadoxal` deoarece con\ine limbajul natural, neformalizat.Paradoxul se na]te deci din [ncercarea noastr` de a organiza nelingvistic realitatea, ceea ce contrariaz` gândirea.Aceasta de]i [n\elege haosul ca fiind necontradictoriu, decât s`-l abandoneze, prefer` organizarea paradoxal` care s` produc` efecte estetice.

6.9 Paradoxul crocodilului Avem enun\ul: "Un crocodil a furat un copil ]i promite tat`lui acestuia c` i-l va da [napoi sau nu dac` ghice]te ce hot`râre va lua [n aceast` privin\`.” Dac` tat`l afirm` c` hot`rârea luat` de crocodil este de a nu-i restitui copilul, se na]te urm`torul paradox: - dac` este adev`rat c` nu i-l va da, atunci tat`l a ghicit ]i deci trebuie s` i-l dea,dar nu poate s` i-l dea fiindc` [ncalc` [ns`]i condi\ia c` nu-l va da - dac` este adev`rat c` i-l va da, atunci se prezum` c` tat`l nu a ghicit ]i deci nu trebuie s` i-l dea,de]i inten\ia crocodilului este de a-i restitui copilul.

Singura alternativ` pentru tat`l copilului pare a fi s` presupun` c`-i va restitui copilul, iar dac` aceast` presupunere va coincide cu hot`rârea luat` de crocodil, atunci nu mai avem paradoxul.Totul se opre]te aici, fiindc` a continua s` ra\ion`m ce se [ntâmpl` dac` crocodilul nu-i va da oricum copilul (ca hot`râre ascuns`, nedeclarat`, sau dac` ]i-o schimb` pe moment) [n pofida [n\elegerii, nu mai are relevan\`.Din punctul de vedere al tat`lui copilului, desigur, alegerea r`mâne cu acela]i grad de risc [n ambele variante.

6.10 Paradoxul c`r\ii Avem enun\ul: "O carte con\ine 100 de pagini, iar pe fiecare pagin` de la 1 la 99 scrie câte o propozi\ie:propozi\ia de pe urm`toarea pagin` este adev`rat`.Pe pagina 100 scrie [ns`, c` propozi\ia de la pagin` 1 este fals`". Dac` propozi\ia de la pagina 1 este adev`rat`, atunci din paginile urm`toare rezult` c` ea este fals`.Dac` [ns` o presupunem fals`, rezult` ca ea este adev`rat`. Aducem ca principal` obiec\iune acestui paradox faptul c` propozi\ia de la pagina 1 nu afirm` nimic despre sine, ci se refer` la intervalul paginilor 2-99, c` ele sunt adev`rate.Pagina 1 este contrazis` [n final de pagin` 100 unde enun\ul:"Propozi\ia tip`rit` pe prima pagin` este fals`" face ca prin raportarea fiec`rei pagini la urm`toarea, adev`rul s` fie con\inut de ultima pagin`.Cu alte cuvinte deci, dac` prima pagin` se refer` la a doua, la a treia, etc.,enun\ul despre adev`rul ce urmeaz` este transferat ultimei pagini care spune c` propozi\ia de pe prima pagin` este fals`.Asta [nseamn` c` este adev`rat c` toate paginile con\in propozi\ii false cu excep\ia paginii 1, care nu urmeaz` nici unei alte pagini ]i deci nu face obiectul acestui ra\ionament.Dac` [ns` vom elimina paginile 2-99, vom avea un paradox mai simplu cu dou` pagini de carte. - pagina 1 (propozi\ia scris` pe urm`toarea pagin` este adev`rat`). - pagina 100 (propozi\ia de la pagina 1 este fals`).

6.11 Paradoxul b`rbierului Avem enun\ul:

"Un b`rbier b`rbiere]te pe to\i din satul s`u care nu se b`rbieresc singuri.Dar ]i b`rbierul trebuie s` se b`rbiereasc`.Dac` se b`rbiere]te singur, nu se b`rbiere]te el, iar dac` nu se b`rbiere]te singur, [l b`rbiere]te b`rbierul satului, adic` se b`rbiere]te singur." Putem [ns` ra\iona c` [n ziua aleas` de b`rbier s` se b`rbiereasc` singur, el nu va mai b`rbieri pe nimeni ]i atunci el se va al`tura, cel pu\in pentru ziua respectiv`, mul\imii celor ce se b`rbieresc singuri ]i nu apeleaz` la b`rbierul satului.A]adar, consider`m ca b`rbierul satului poate fi lipsit pentru o zi de aceast` calitate, satul r`mânând f`r` b`rbier.Cei ce nu se b`rbieresc singuri vor trebui s` a]tepte revenirea b`rbierului sau s` se b`rbiereasca singuri, din acel moment renun\ând temporar sau definitiv la serviciile acestuia. Acest accident nu elimin` formal contradic\ia, fiindc` chiar dac` to\i s`tenii renun\` la serviciile b`rbierului, acesta conform premisei, nu se poate b`rbieri singur, fiindc` ar trebui s` nu mai fie b`rbierul satului ]i s` fie b`rbierit de altul.

6.12 Paradoxul necontradictoriu Avem enun\ul: Un cal ieftin este un lucru rar Un lucru rar este un lucru scump Deci un cal ieftin este scump. {n aceast` formulare avem desigur un paradox pe care nu-l putem ignora.Vom fi tenta\i s`-i [nlocuim termenul “rar”, a]a-zis ambiguu, pentru a ie]i din concluzia paradoxal` ieftin = scump. S` folosim [n loc de “rar”, termenul “neobi]nuit”.Astfel enun\ul va [ncepe cu o alt` premis`: Un cal ieftin este un lucru neobi]nuit care va modifica ]i a doua premis`, Un lucru neobi]nuit poate fi ori ieftin ori scump concluzia fiind necontradictorie datorit` condi\iei “ori - ori”. Deci un cal ieftin nu poate fi scump. Vom fi [ns` de acord c` acesta nu mai este paradoxul nostru, cel care nu poate fi rezolvat sau anulat pentru simplul fapt c` el exist` [n spa\iul semnelor asumate prin enun\ ]i nu prin altele.Dac` un termen anume, cum este “rar’ [n acest enun\, poate fi consider`t ambiguu (ca ]i altele),nu avem alt` solu\ie decât s`-l evit`m,dar dac` deja [l folosim [ntr-o anumit` forma\iune semantic`,trebuie s` accept`m rezultatul ca fiind ra\ional construit pe maximum de sens al termenului oferit de limbaj.Paradoxele exist` ]i pentru c` anumi\i termeni ai limbii

se potrivesc armonic-contradictoriu s` explice un fapt ignorat de ra\iune ca fiind banal ]i excep\ional [n acela]i timp.{n ambele cazuri faptul ignorat “se revolt` s` fie oricum”, ca existent neinteligibil.

6.13 Paradoxul predic\iei Avem enun\ul: “Un profesor []i anun\` studen\ii c` vor da un examen [ntr-o zi din s`pt`mâna urm`toare.Un student gânde]te despre afirma\ia profesorului astfel: Presupunând c` examenul este vineri, [n ultima zi de ]coal` a s`pt`mânii, atunci joi seara studen\ii vor ]ti c` examenul va fi [n ziua urm`toare, deci nu va fi nici o surpriz`.Deci examenul nu va fi vineri.Acum presupunând c` examenul este joi, atunci miercuri seara ei to\i vor ]ti c` examenul este [n ziua urm`toare, deci iar nu este nici o surpriz`, ]i de aceea examenul nu poate avea loc joi.Acela]i ra\ionament se aplic` pentru miercuri, mar\i ]i luni ajungându-se la concluzia c` nu va fi nici un examen s`pt`mâna urm`toare.Finalul acestui paradox este c` examenul are loc [ntr-una din zilele s`pt`mânii urm`toare, [n ciuda ra\ionamentului f`cut de studen\i ]i ace]tia sunt lua\i prin surprindere.Cum a fost posibil?” Presupunerea succesiv` de nedesf`]urare a examenului plaseaz` un eveniment viitor, ce poate surveni [n oricare din zilele s`pt`mânii, [n sens progresiv ]i regresiv [n acela]i timp.Aceast` asimetrie a realului cu logica, duce nu la aflarea zilei de examen ci la anularea f`r` temei a unui fapt posibil pe fondul de altfel firesc al unei predic\ii de genul:]tiu c` ceea ce trebuie s` se petreac` mâine nu poate avea loc din cauz` c` evenimentul va avea loc azi, iar dac` nu se va petrece totu]i, el nu va fi fost posibil nici ieri, nici alalt`ieri, etc.,deci niciodat`. Desf`]urarea surprizei aparent imposibile demonstreaz` c` [n ciuda oric`rui ra\ionament bine construit, evenimentul real ce se afl` preg`tit s` se manifeste are un comportament [ntâmpl`tor [n raport cu judecata studentului ]i un comportament necesar [n raport cu decizia absolut [ntâmpl`toare a profesorului.

6.14 Paradoxul nega\iei Avem enun\ul: "Dac` afirm`m o propozi\ie negativ`, rezult` c` neg`m, iar dac` neg`m o propozi\ie negativ` rezult` c` afirm`m". Conform lui Petre Botezatu, afirma\ia ]i nega\ia sunt dou` atitudini fundamentale fa\` de expresiile logice. Noi [ns` am spus deja c` Afirma\ia ]i Nega\ia sunt elemente constitutive ale Fiindului care se manifest` [n toate instan\ele cobor@toare lui, inclusiv [n Fiin\a divin`, care nu a fost ]i este, ci a devenit ]i este.Aceste dou` elemente contrarii se [nlocuiesc sub aspect existen\ial pentru a realiza contradic\ia necesar` fiin\ei,Afirma\ia con\in@nd Nega\ia ]i invers.Ele sunt elemente"contrarii" cu aceea]i t`rie ]i [n lumea material` ]i [n gândirea Fiin\ei umane.F`r` a avea Afirma\ia Fiindului, fiin\a nu ar putea pieri, iar f`r` Nega\ia Fiindului nu s-ar putea na]te.Ele sunt deci faptul concret de existent paradoxal [n care afirma\ia ]i nega\ia acceptate ca elemente formale ]i contradictorii de ra\ionare, fac totu]i [n plan secund jocul fiin\`rii abstracte.Totu]i, aceast` trecere a Nega\iei [n Afirma\ie ]i invers []i are temeiul chiar la nivelul gândirii care, supus` acestei altern`ri de exprimare a concretului, se resimte implicat` [n exteriorul s`u ca subiect contradictoriu pentru sine ]i pentru existent. Deci ,afirma\ia ]i nega\ia la care se refer` \in de existent,adic` de aceste forme de construc\ie contradictorie a firescului gândirii, ca specific al Fiin\ei umane.Petre Botezatu distinge [ntr-adev`r c` nega\ia are o manifestare interioar` ]i o alta exterioar`, dar el [n\elege aceste st`ri ale ei doar ca modificare a expresiei logice ce poate fi afectat` [n totalitate (nega\ia exterioar`) sau par\ial (nega\ia interioar`).Ori, noi consider`m c` nega\ia enun\at` [ntr-o expresie logic` este ]i formal ]i material exterioar` subiectului.Dup` felul cum reac\ioneaz` existentul, nega\ia poate avea ]i o manifestare interioar`, la nivelul perceperii rezultatului acceptat sau nu de gândire. Deci nega\ia interioar` ]i exterioar` nu se refer` numai la forma enun\ului ca logic` formal` ce decurge din legile semnelor ]i simbolurilor folosite, ci ]i ca logic` a Fiin\ei umane [n rela\ii cu logica altei fiin\e. Tot Petre Botezatu [ncearc` opozi\ia universal-particular: nega\ia propriu-zis`, exterioar`, se suprapune raportului de contradic\ie, care opune [ntre ele propozi\iile A ]i O, E ]i I. Se neag` "to\i sunt"prin "unii sunt" iar "nici unul nu este" prin "unii sunt".Aceste perechi de propozi\ii nu pot fi nici adev`rate nici false [n acela]i timp (....) dar pot fi false simultan, iar"unii sunt" ]i "unii nu sunt",dimpotriv` nu pot fi false [n acela]i timp, dar pot fi adev`rate concomitent dac` se ia [n considera\ie nega\ia interioar` ca opozi\ie atenuat`. Este evident c` [n aceste judec`\i nu este implicat` nici o fiin\`, totul fiind logica semnelor, gândirea operând abstract cu o clas` de

elemente presupus` a fi echivalent` ]i [n interiorul ]i [n afara ei.{n realitate afirma\ia "to\i sunt"se neag` prin "unii sunt" nu poate fi [ntotdeauna adev`rat` decât dac` se poate ]ti cu precizie c` "to\i sunt"sunt [ntr-adev`r to\i.Dac` r`mânem la aser\iunea simpl`"to\i sunt"f`r` a umple expresia cu fiin\e de exemplu, no\iunea de "to\i"este relativ` fiindc` exist` ]i "unii", ori "unii" pot fi "to\i" ]i "to\i"pot fi unii".S` convenim de exemplu, c` "to\i"epuizeaz` o clas` de fiin\e, iar "unii"sunt doar o parte din acea clas`.Dac` [ns`"to\i"nu epuizeaz` clasa, termenul devine opusul s`u, adic` "unii", cum ar fi "to\i minus unul" cel pu\in, ]i invers dac` "unii plus unii" se remarc` a fi o totalitate, atunci expresia adecvat` este"to\i".Cu alte cuvinte, [ntre aser\iunea preg`tit` ca ideal` pentru existent ]i [ns`]i realitatea ce neag` fiin\a pot exista diferen\e ce se reflect` [n paradoxul nostru.

6.15 Paradoxul mul\imilor Avem enun\ul: "Dac` orice mul\ime este inclus` [ntr-o alt` mul\ime Mul\imea tuturor mul\imilor [n ce este inclus`?” Teoria matematic` a incluziunii mul\imilor [ntr-o mul\ime superioar` a condus la ideea c` [ntr-un final trebuie s` rezulte o mul\ime a tuturor mul\imilor care [n mod logic nu se mai poate include [n nimic altceva.Dac` ea poate totu]i s` fie inclus`, [nseamn` c` nu este suficient de cuprinz`toare, iar dac` nu mai poate fi inclus` [nseamn` c` teoria cade. Noi [ncerc`m s` salv`m aceast` teorie prin intermediul no\iunii de mul\ime vid`, [n\elegând-o pe aceasta ca fiind nu mul\imea care nar con\ine nici un element cum s-a consacrat pân` acum [n logic` ]i matematic`, ci ca fiind acea mul\ime care con\ine fiin\e disp`rute ori fiin\e nen`scute [nc` .Gândit` astfel, mul\imea vid` include continuu tot ce a disp`rut precum ]i tot ce nu a ap`rut [nc` pân` la epuizarea mor\ii ]i na]terii.Când nimic nu va mai veni la aceast` mul\ime ]i nici nu va mai pleca, ea va deveni mul\imea tuturor mul\imilor ca Trecut ce se include pe sine f`r` lume.Mul\imea vid` trebuie s` fie acea mul\ime poten\ial pozitiv` sau negativ` care [ncarc` sau descarc` mul\imile reale cu obiecte sau fenomene dinl`untrul sau din afara existentului a]a cum mul\imea Fiin\ei divine []i satisface singur` ordinul de m`rime ca efect al faptului c` exist` Treimea. {n acest fel putem r`spunde ]i paradoxului mul\imii neutrosofice a lui Florentin Smarandache care spune c` [n virtutea legilor complementarit`\ii orice mul\ime trebuie s` fie egal` cu mul\imea exterioar` ei.

6.16 Paradoxul min\ii umane Avem enun\ul: "Un creier uman este o ma]in`rie finit`, prin urmare exist` un num`r finit de propozi\ii pe care le credem (p1, p2, ......pn, unde "n" este num`rul acestora).Deci noi credem fiecare dintre aceste propozi\ii.Dar dac` noi suntem reali]ti, ]tim c` uneori facem gre]eli ]i astfel nu tot ceea ce credem este ]i adev`rat.{nseamn` c` dac` nu suntem reali]ti, ]tim c` cel pu\in una dintre propozi\iile pe care le credem este fals`, ]i totu]i credem fiecare propozi\ie". {n primul rând mintea omeneasc` dac` este finit` sigur va emite un num`r finit de judec`\i, dar ]i un num`r finit de adev`ruri.Faptul c` noi credem [n adev`rul tuturor propozi\iilor pe care le putem emite este un fapt [ndoielnic, fiindc` sunt propozi\ii [n care nu credem din cauz` c` sunt minciuni.Astfel, num`rul finit de propozi\ii pe care le poate emite mintea omeneasc` con\ine o categorie [n care nu credem: cea a propozi\iilor fals construite [n mod con]tient.Chiar dac` mintea omeneasca ar fi o ma]in`rie infinit`, construc\ia arbitrar` a falsului r`mâne actual`, fiindc` logica evenimentului real nu poate fi tri]at` decât prin minciun`.Minciuna spre deosebire de falsul neinten\ionat con\ine imagina\ia altui real [n care vrem s` credem pentru a ne salva estetic.

6.17 Paradoxul lui Ulise Primul paradox al grecilor apare [n Odiseea.Aici Ulise [i spune ciclopului Polifem: "Eu sunt Nimeni, pe mine m` cheam` Nimeni". Platon comenteaz` astfel paradoxul: Nimeni este numele a Ceva, deci Nimeni ]i Nimic exist`, nonexisten\a exist`; exist` ceva ce se cheam` Nonexisten\`, exist` o fiin\` care poart` numele de Nimeni, precum exist` ceva ce se cheam` Fals, ]i dac` acest ceva este fals, atunci este adev`rat c` el este Falsul. S` analiz`m prima parte a paradoxului: Eu sunt Nimeni. Termenul de “nimeni” nu se poate raporta la o singur` persoan`, ci la mai multe.Apoi, referirea la “nimeni” se face prin nega\ie, nu prin afirma\ie, adic`: nu este nimeni, nu mai este nimeni, deci nu se poate r`spunde la [ntrebarea dac` este cineva [ntr-un loc sau altul cu expresia"este nimeni".Acest lucru [nseamn` c` nici ca fiin\` nu putem spune "sunt nimeni", fiindc` chiar statutul celei ce roste]te aceste cuvinte este altul."Eu sunt Nimeni"nu poate fi decât exprimarea

ascunderii fiin\ei concrete care-]i neag` prezen\a, lipsa cuiva dintr-un anume loc dar nu ]i ]i din existent neap`rat a]a cum pare c` vrea s` ne sugereze Platon.Apoi “Nimeni” nu este sinonim cu “Nimic”, care se refer` la obiecte ]i nu la fiin\e (aici trebuie s` facem aceast` distinc\ie formal`, ]tiind deja c` orice locuie]te existentul este fiin\`).Deci chiar dac` nu este nimeni [ntr-un loc, ca Fiin\` uman`, cadrul natural exist` [ns` ]i nu putem spune c` dac` lipse]te aceasta nu este nimic. {n ce prive]te partea a doua a paradoxului numele meu este Nimeni , aici sigur nu avem o contradic\ie major`, fiindc` numele dat unei fiin\e nu este [ns`]i fiin\a.Dovad` sunt diferitele nume de animale sau lucruri pe care le au oamenii ]i care nu semnific` decât un nume care a fost golit deja de con\inutul sau pentru a servi altui scop. Platon face deci un demers logic [n baza unei premise false, c` exist` o fiin\` care se cheam` Nimeni, ceea ce ne poate [ndrept`\i s` consider`m ca exist` ]i ceva care se cheam` Fals, ]i care este chiar Falsul dac` le consider`m echivalente.Paradoxul con\ine [n fapt dou` contradic\ii: - una se refer` la faptul c` Ulise este concret ca fiin\` ]i prezent la locul discu\iei cu ciclopul, ]i deci este f`r` temei s` spun` "Eu sunt Nimeni", fiindc` nu-]i poate nega realitatea de a fi - a doua contradic\ie este cea care stabile]te drept concluzie c` Ulise exist` ca fiin\a ce se nume]te Nimeni, ]i fiindc` exist` ]i ceea ce se nume]te Fals, atunci este adev`rat c` Ulise este Falsul. Avem aici o ne[n\elegere legat` de numele luat de o fiin\`.Acest nume poate fi Nimeni, dup` cum poate fi ]i Falsul, dar ele nu au leg`tur` direct` cu subiectul, cum ar fi cuvântul om.Pe mine m` cheam` “Om” reprezint` nu numai numele fiin\ei, ci ]i al speciei.A]adar, dac` numele de Nimeni nu poate caracteriza fiin\a ]i prezen\a ei, nici Falsul nu o poate face fiindc` este ceea ce este, este adev`rat ]i nu poate fi Fals.Mai avem [n acest paradox o [ncercare de generalizare prin folosirea termenilor pentru numele lui Ulise: Eu sunt Nimeni se refer` la o clas` de fiin\e ce vrea s` [nsemne eu nu sunt numai lipsa mea ci ]i a altora. El este Falsul care este concluzia, face ]i ea dintr-o singur` fiin\` particular`, simbolul unei [ntregi clase, fiindc` nu spune "El este fals", ci "El este Falsul" adic` totalitatea conceptului ce se opune adev`rului.Credem c` Ulise [n discu\ia cu Polifem, a vrut s` spun` c` el nu exist`, c` el este Falsul, ceea ce din punct de vedere logic are sens ca Nimeni=Fals, numai ]i numai dac` Ulise era prezent sa-]i poat` rosti lipsa.

6.18 Paradoxul lui Tristram Shandy Avem enun\ul: "Tristram Shandy ]i-a descris istoria primelor dou` zile ale vie\ii sale [n doi ani.Evident, printr-o asemenea rat` de unu la unu, nu va tr`i

[ndeajuns s`-]i povesteasc` via\a.S` presupunem, c` Tristram de fapt a scris ve]nic ]i tocmai a terminat s` descrie o alt` zi. Când a fost ziua despre care tocmai a terminat de scris? Este clar c` de vreme ce i-a trebuit un an pentru a scrie despre o zi, el ar fi trebuit s` [nceap` s` scrie despre aceasta cu 364 de zile [nainte.Deci se pare c` ziua cea mai recent` despre care el ar fi putut s` scrie este ziua de azi cu un an [n urm`.Dar atunci ce a scris el [n anul anterior? El ar fi trebuit s` scrie despre ziua de ieri din anul anterior.Dar acest lucru este imposibil pentru c` el ar fi trebuit s` [nceap` [nc` o dat` cu 364 de zile mai devreme.Aplica\iile repetate ale acestui argument arat` c` indiferent de ce dat` a trecutului alege cineva, Tristram nu a putut s` scrie deja despe ea.Prin urmare, el a putut doar s` termine de scris despre azi care st` [n trecutul [ndep`rtat infinit". Primul aspect pe care trebuie s`-l semnal`m este acela ca Tristram Shandy nu putea oricum s`-]i finalizeze autobiografia indiferent cât timp ar fi avut la dispozi\ie, pentru simplul fapt c` finalul lucr`rii putea avea loc doar [n lipsa sa, dup` ce ar fi murit.Cât timp tr`ia [ns`, el nu putea s` scrie decât despre fapte de via\` consumate anterior scrierii, iar scrierea pân` la moarte este oricum incomplet`,lipsit` fiind de ultimul act, chiar de povestea mor\ii autorului.Referitor [ns` la o autobiografie incomplet`, a]a cum desigur este posibil, trebuie spus c` progresia [n trecut determinat` de decalajul temporal, ca repetare [n absen\` a evenimentului produs cândva cu ajutorul amintirii, plaseaz` autorul [ntr-un prezent-trecut paradoxal.Nici trecutul ]i nici viitorul nu pot fi [mp`r\ite [n segmente temporale, zile, ani, etc.,deoarece trecutul de exemplu, are o singur` durat`, aceea pe care o d` amintirea fiec`ruia dintre noi.El nu mai exist` obiectiv fiindc` a fost consumat ca prezent cândva ]i existen\a lui este dat` doar de suma amintirilor noastre a celor din prezent.Atunci când afirm`m c` [n anul 2500 va fi eclips` de Soare, de fapt am folosit timpul de azi ca s` putem proiecta mental desf`]urarea unui act viitor.La fel ]i pentru trecut, plasarea [n secolul V e.n. a unui eveniment ce a avut loc, a fost posibil` (ca prezent actual ce-l aminte]te ]i afirm`) doar fiindc` suntem [ntr-un timp viu care poate fi fragmentat [ntr-un trecut ]i un viitor.Revenind la personajul lui Bertrand Russel, vom afirma c` pentru a-]i scrie autobiografia incomplet`, Tristram avea nevoie de trei condi\ii: - trecutul s`u f`r` timp (pân` la sine) - prezentul s`u cu timp (pân` azi) - viitorul s`u f`r` timp (pân` nu va mai fi fost).

6.19 Paradoxul lui Isus Avem enun\ul:

"Fiul Domnului a murit, cred pentru c` e absurd. Fiul Domnului a [nviat, cred pentru c` e cu neputin\`." Enun\ul apar\ine p`rintelui Tertulian care a dorit s` dea o explica\ie teologic` na]terii ]i [nvierii lui Isus, chiar dac` a f`cut-o [n mod paradoxal.Tertulian face apel la dogma "crede ]i nu cerceta", dar chiar ]i a]a formularea lui prezint` interes pentru logic` ca [ncercare de transformare a credin\ei [n argument. S` [ncerc`m a-i [n\elege spusele: Este un fapt c` Fiul Domnului a murit (ca om) ]i putem crede acest lucru, dar El este Fiul Domnului ]i formularea "cred pentru c` este absurd"[nseamn` "cred pentru c` este ireal".Fie judec`m invers, c` Fiul Domnului a murit (ca Divinitate), ]i atunci este o minune negativ` care justific` credin\a absurd` ca fiind real`.Apoi Fiul Domnului a [nviat (ca Divinitate fiindc` el nu s-a mai ar`tat ca om) ]i acest lucru este credibil din dou` puncte de vedere: - Isus a disp`rut ca om ridicându-se la ceruri,cum normal se [ntâmpl` cu to\i; - Isus nu s-a re[ntors printre oameni fiindc` trebuia sa fie exemplul cre]tin c` din moarte nu se mai [ntoarce nimeni. Deci dac` Isus a murit ]i totu]i a [nviat, aceasta contrazice dogma cre]tin` ]i ne determin` s` credem c` Isus nu a fost niciodat` om, fiindc` supus legilor omene]ti trebuie s` fie mort [nc`.{n fine, formularea"cred pentru c` e cu neputin\`" [nseamn` minunea pozitiv`, care justific` credin\a [n poten\a divin`, care la rândul ei justific` absurdul judec`\ilor Fiin\ei umane.Deci, viu sau mort, Isus r`mâne pentru fiin\a trec`toare exemplul eternului, ca posibilitate de a fi a Existen\ei ]i a Nonexisten\ei [mp`cate printr-o lege superioar` celei cu care logica noastr` opereaz`.Adev`rul ]i falsul [n paradoxul de fa\` sunt inutile ca valori ra\ionale.

6.20 Paradoxul lui George al IV-lea Avem urm`torul enun\: a) Regele George al IV-lea dorea s` ]tie dac` Walter Scott a fost autorul romanului "Waverley" b) Este un fapt c` Walter Scott = autorul lui "Waverley" Dac` [n a) substituim [n virtutea identit`\ii din b) "autorul lui Waverley" cu Scott ob\inem: c) George al IV-lea dorea s` ]tie dac` Walter Scott a fost Walter Scott.

Remarc`m faptul c` din a) rezult` c` regele nu putea face substituirea din dou` motive: - sau autorul lui "Waverley" [i era necunoscut,deci era exclus s` ra\ioneze ca [n b) - sau autorul lui "Waverley"[i era cunoscut, deci era exclus s` se mai [ndoiasc` de Walter Scott, c`ci nu avea sens s` doreasc` s` afle ceea ce ]tia. Mai mult, faptul notoriu pentru majoritate c` Scott este autorul romanului "Waverley"nu are nici o relevan\` [n cazul [n care cineva nu cunoa]te acest lucru.Presupusa egalitate din b) nu poate opera apriori pentru George al IV-lea, fiindc` dac` lu`m cazul lui Shakespeare sau al altui autor ce a semnat o oper` cu un pseudonim, observ`m c` egalitatea din b) nu este valabil`. Principiul identit`\ii spune c` orice lucru este identic cu sine, A=A.Dar a spune Scott = autorul romanului "Waverley"este corect? Noi credem c` aceast` egalitate [ncalc` principiul identit`\ii cel pu\in din urm`toarele motive: - Scott este identic cu Scott dar nu cu autorul romanului amintit; - autorul oric`rei opere de art` este altul decât persoana nominalizat` banal, ca Scott, Picasso, Eminescu, etc.; - autorul oric`rei opere de art` are identitate nou` pentru fiecare act artistic [n parte [n care se implic`.Exist` tot atâ\ia Picasso câte tablouri a pictat, fiindc` tr`irea acelor opere a fost diferit`, ]i deci autorul era mereu altul.

6.21 Paradoxul judec`\ii negative O prim` evaluare a acestui tip de paradoxe ne conduce la ideea c` a gândi despre obiecte nonexistente atrage dup` sine faptul c` exist` obiecte despre care este adev`rat c` nu exist` asemenea obiecte.Recunoa]terea nonexisten\ei unui obiect trece inevitabil prin logica imaginativ` care construie]te un obiect desemnat neg`rii.Aceast` construc\ie este [ns` destinat` respingerii, ceea ce determin` disconfortul ra\iunii.Pe de alt` parte, orice obiect gândit ca nonexistent nu este pur, [n sensul c` nu este ceva absolut inedit.Ori avem de-a face cu o combina\ie de elemente cunoscute cum ar fi [mbinarea [n fiin\e fantastice (ciclop, centaur) ori cu elementele unei clase vide cunoscute (dinosauri) sau cazul cel mai interesant când nu putem contura nicicum obiectul gândit ca inexistent decât [n concept.Nonexistentul este impur datorit` continu`rii opozi\iei realului care poate deveni oricând nonexistent.Obiectul existent [ns` este pur deoarece ca evolu\ie maxim` el nu mai poate primi pe altul ca sine, ci doar s` se comporte ve]nic ca egal al s`u.

W.Quine a remarcat pe bun` dreptate c` [n orice disput` ontologic`, cel ce de\ine nega\ia are dezavantajul de a nu fi capabil s` admit` c` oponentul lui este [n dezacord cu el. Vom formula spre exemplificare urm`toarele judec`\i: 1) Dragonul exist` 2) Dragonul nu exist` 3) Dragonilor le plac baclavalele. A treia propozi\ie pare s` fie adev`rat` dac` ]i numai dac` clasa dragonilor (credibil vid`) este con\inut` [n clasa entit`\ilor c`rora le plac baclavalele, f`r` a presupune altceva despre non-suficien\a clasei precedente.Un alt aspect paradoxal este con\inut [n enun\ul negativ de aceast` dat` despre un obiect inexistent.Dragonilor nu le plac baclavalele, sau ]i mai interesant, prin aducerea [n posesie a nonexistentului “Dragonului meu nu-i plac baclavalele” }i [n primul caz ca ]i [n cel personalizat mai ales, aducerea nega\iei ca prob` de adev`r a existen\ei obiectului nonexistent, determin` ra\iunea s` opereze paradoxal-logic, dar firesc logicestetic.Din acelea]i cauze exist` ]i paradoxul Clasei Bipezilor care opereaz` cu o mul\ime vid` ce este afirmat` ]i negat` [n acela]i timp, ca o clas` suis-generis a Bipezilor F`r` Pene. Premisele paradoxului sunt urm`toarele: a) este necesar ca clasa Bipezilor F`r` Pene s` fie o subclas` a clasei Bipezilor b) clasa Bipezilor F`r` Pene=clasa OM Concluzia este c`: c) este necesar ca clasa OM s` fie o subclas` a clasei Bipezilor. Faptul [ns` c` oamenii au dou` picioare este considerat a fi un fapt contingent ]i nu necesar, ceea ce determin` concluzia: d) Nu este necesar ca clasa OM s` fie o subclas` a clasei Biped, ceea ce [nseamn` c` cele dou` concluzii c) ]i d) se contrazic. Este evident c` clasa Bipezilor F`r` Pene poate fi mai larg` ]i nu egal` cu clasa OM.Supozi\ia este for\at` de imagina\ie ]i nu de logic`, altfel judecând nega\ia ei putem constata c` non-Bipezii F`r` Pene pot cuprinde toate celelalte clase plus clasa OM, deoarece nu este necesar a fi biped, ci contingent necesar.

6.22 Paradoxul [nv`\`turii Avem enun\ul: "O persoan` poate s` [nve\e numai ceea ce nu ]tie; dar dac` nu ]tie lucrul respectiv, cum de ]tie ce anume trebuie s` [nve\e?".

Solu\ia ar fi aceea de a nu c`uta ce trebuie s` [nv`\`m, ci de a separa [n practica de zi cu zi ceea ce ]tii deja de ceea ce [nve\i, dar ne]tiind c` unele lucruri sunt de [nv`\at iar altele nu, vom fi tenta\i s` nu mai [nv`\`m nimic, ceea ce produce contradic\ia c` este imposibil s` refuzi a [nv`\a [nv`\ând.Acesta ar fi cazul [nv`\`turii involuntare când vrând-nevrând dac` tr`im vom [nv`\a din experien\`.Paradoxul nostru [ns` se refer` la [nv`\area voluntar` când pentru a ]ti ce s` [nv`\`m, trebuie s` fi [nv`\at m`car o parte infim` din ceea ce avem de [nv`\at.Ori, se presupune c` cel ce vrea s` [nve\e ceva nu ]tie nimic despre ceea ce urmeaz` a [nv`\a.A ]ti ceva despre ce nu ]tii nimic este iara]i imposibil din punct de vedere logic.{n realitate [ns`, nimic din ceea ce urmeaz` a se [nv`\a nu ne este complet necunoscut, fiindc` nici un subiect nu ne treze]te interesul decât dac` el se racordeaz` la alte subiecte cunoscute, din ceea ce am asimilat anterior.Paradoxul are totu]i o spe\` [n care este de neatacat, cazul [n care cel ce vrea s` [nve\e nu are nici un bagaj de cunostin\e, este tabula rasa.Abia atunci se poate pune problema cum de ]tie ce vrea s` ]tie ]i cum [nva\` dac` nu a mai [nv`\at.{n aceasta situa\ie, este de mirare cum cei doi inocen\i Adam ]i Eva, au reu]it totu]i s` [nve\e s` tr`iasc`, de]i Dumnezeu nu le-a d`ruit nici o experien\` uman` anterioar` (fiindc` ei erau primii oameni) ]i nici vreo experien\` personal`. R`mâne ca teologii s` explice cum de-au ]tiut Adam ]i Eva (dincolo de revela\ia c` sunt p`c`to]i ]i se atrag) c` trebuiau s` [nve\e ceea ce nu ]tiau.Mai interesant este faptul ca de]i perechea originar` [l cunoscuse pe Dumnezeu [n chiar timpul facerii lor ca oameni maturi nu ca prunci, urma]ii acestora l-au c`utat ]i [l caut` ca pe un subiect necunoscut, experien\a tr`irii cu Divinitatea neputând fi transmis` genera\iilor urm`toare.De la Adam ]i Eva s-a pierdut contactul cu Dumnezeu-Tat`l ]i aceasta este dovada c` ei nu puteau s`-l [nve\e, din moment ce nu ]tiau c` le este necunoscut.Abia pentru cei ce au urmat, Dumnezeu a devenit un subiect necunoscut ce trebuia [nv`\at prin credin\`.Credin\a este o form` de [nv`\are a necunoscutului [n care nu\i trebuie nici cea mai mic` leg`tur` cu experien\a ta, ]i nici o dovad` de interes.}tii ce anume cau\i s` [nve\i prin smerenia min\ii.

6.23 Paradoxul implica\iei Avem enun\ul: "Ex falso sequitur quodlibet (falsul implic` orice). Verum sequitur quodlibet” (adev`rul este implicat [n orice). Bertrand Russell a fost provocat de un student s` sus\in` prima tez` printr-o propozi\ie fals`: dac` sus\ine\i c` falsul implic` orice, s` lu`m 1=0 ca ecua\ie fals` ]i plecând de la aceasta s` demonstra\i c` sunte\i Papa de la Roma. Russell a replicat imediat:

Ad`uga\i 1 la ambele laturi ale ecuatiei ]i ve\i obtine 2=1,adic` vom avea: eu ]i Papa = Papa, deci eu sunt Papa. Carl Lewis a criticat implica\ia lui Russel ]i a introdus no\iunea de implica\ie strict`.Dar ]i [n pofida acestei perfec\ion`ri, paradoxele implica\iei apar [n travesti; - imposibilul implic` strict orice - necesarul este implicat strict de orice de unde reiese c` toate propozi\iile sunt echivalente ]i imposibile. S` analiz`m acest paradox chiar de la baz` pentru a [n\elege ce reprezint` adev`rul ]i falsul raportate la realit`\i stricte precum ]i [ntre ele [nsele.Adev`rul este tot ceea ce exist` plus concordan\a judec`\ilor noastre cu acest existent, deci exist` un adev`r material ]i un adev`r mental construit pe rela\iile logice ale gândirii ce analizeaz` existentul.Din analiza judec`\ilor noastre ]i datul exterior ce ni se impune, rezult` un adev`r intermediar, omenesc, care are un caracter relativ ]i nu absolut.{n cadrul acestei relativit`\i ocup` loc ]i falsul, ca valoare ce [nso\e]te ]i completeaz` adev`rul, de]i [n fapt noi oper`m cu aceste valori separat ]i [n opozi\ie f`\i]`.Falsul reprezint` a]adar ceea ce nu exist`, plus neconcordan\a judec`\ilor noastre cu existentul.Dar lucrul cel mai important de semnalat este c` falsul lucreaz` cu fiin\e, nu cu nefiin\e.El opereaz` cu obiecte adev`rate care exist`, iar constatarea falsit`\ii devine doar o concluzie a comportamentului uneori aberant al existentului.Astfel putem accepta ca adev`rat` dar ]i ca fals` expresia "Nonexisten\a exist`".Falsul se implic` ]i material ]i imaterial, fiindc` are o mai mare mobilitate ]i creaz` incertitudinea de care are nevoie gândirea pentru a-]i dovedi existen\a Viului.Adev`rul este necesar doar din motive de ordin practic, pe când falsul din ra\iuni metafizice.Deci implica\ia material` [n cadrul judec`\ilor noastre este un lucru firesc, f`r` de care nu se poate emite nici o judecat` fals` cu referire la obiecte reale. De exemplu, Londra se afl` [n Fran\a este o propozi\ie fals`, dar termenii propozi\iei sunt adev`ra\i.Londra exist`, Fran\a exist`, ]i doar localizarea este fals` prin intermediul expresiei "a fi [n".A]adar este imposibil s` enun\`m un fals numai cu no\iuni false.Falsul ca atare, nu exist` decât ca rela\ie ce neag` ordinea prestabilit` a conven\iilor noastre cu existentul.

6.24 Paradoxul identit`\ii Avem enun\ul: "S` presupunem c` [nc` de acum câteva mii de ani nava lui Tezeu a fost reparat` de nenum`rate ori, [nlocuindu-se câte o scândur`, apoi alta, pân` au fost schimbate toate.Astfel mai putem spune c` este [nc`

nava lui Tezeu sau este o copie?}i dac` este o copie, atunci de la ce punct a [ncetat s` fie nava lui Tezeu"? Paradoxul ne semnaleaz` c` nu putem s` construim o identitate decât a [ntregului nu ]i a p`r\ilor.Dac` spunem"nava lui Tezeu", aceasta va fi o identitate care nu permite fragmentarea.Nu se va putea vorbi despre "scândurile" sau"pânzele"lui Tezeu, chiar dac` ar r`mâne cele originale.Cu atât mai mult, dac` ele ar fi schimbate nu suntem [ndrept`\i\i s` facem o asemenea contopire.Ca ]i [n cazul unui transplant, nu putem concepe dou` identit`\i, chiar dac` Ion a primit o coast` de la Vasile,acesta nedevenind altul prin dona\ia primit`. Dar dac` i s-ar schimba toate organele, ar deveni el Vasile?Aici, ca ]i [n cazul navei lui Tezeu, consecin\ele ultime nu conduc la ideea ca identitatea [nseamn` mai mult decât [nlocuirea par\ial` sau complet` a componentelor unui [ntreg.Identitatea este complex` ]i trebuie judecat` ca unitate de [n\elesuri ]i criterii logico-psihologice. Se poate replica totu]i, c` din moment ce nici un material de pe nava lui Tezeu nu mai este cel original, aceasta nu-i mai apar\ine ca identitate, ci doar ca obiect [n posesie egal [n materialitatea lui cu fosta nav`.Oricum am judeca, nava la care s-au efectuat schimb`ri trebuie s` aib` o identitate geam`n` raportat` la vechea nav`, f`r` de care nu ar mai fi ceea ce presupunem ca premis`.Statutul ce-l va c`p`ta nava [n forma sa modificat` nu-]i poate pierde leg`tura cu fosta nava a lui Tezeu decât prin distrugere.Dar chiar schimbarea tuturor subansamblelor nu echivaleaz` cu o distrugere? Credem c` p`strarea [ntregului ca form` de conservare a Spiritului universal relevat [n materie, afirm` o identitate estetic` indestructibil`.

6.25 Paradoxul hotelului infinit Avem enun\ul: "Undeva exist` un hotel cu un num`r infinit de camere.Sose]ti târziu [n noapte ]i [ntrebi la recep\ie dac` au o camer` liber`.Recep\ionerul [\i spune c` toate camerele sunt ocupate, dar oricum el poate aranja s` prime]ti o camer`.Dar cum, te [ntrebi, dac` nu exist` nici una liber`?R`spunsul este simplu: recep\ionerul va cere clien\ilor s`i din camera nr.1 s` se mute [n camera nr.2, celor din camera nr.2 [n camera nr.3, ].a.m.d.De vreme ce exist` un num`r infinit de camere, fiecare va avea o camer` [n care s` se mute ]i camera nr.1 va fi liber`.Dar chiar [n acea clip`, când totul p`rea rezolvat, un num`r infinit de clien\i sosesc ]i solicit` s` fie caza\i ]i ei.Poate recep\ionerul s` mai rezolve ]i aceast` problem`? Uimitor, el poate.El va cere tuturor ocupan\ilor de camere ce tocmai s-au mutat, s` se mute iara]i, dar de data aceasta [n camere al c`ror num`r este dublul num`rului camerei

[n care locuiesc.Cu alte cuvinte, locatarul camerei nr.2 se va muta [n camera nr.4, cel din camera nr.3 [n camera nr.6, ].a.m.d.Aceast` nou` mutare va l`sa goale toate camerele cu numere impare la infinit, deci vor putea fi caza\i to\i cei sosi\i". Paradoxul ilustreaz` propriet`\ile neobi]nuite ale seturilor infinitului.Un set va fi cel al numerelor pare de la 2 la infinit, iar al doilea, cel al numerelor impare de la 1 la infinit.{n acest caz seturile nu sunt egale, fiindc` cel al numerelor impare este cu o unitate mai mare decât cel al numerelor pare care [ncepe cu cifra 2.S-ar putea spune c` la infinit capetele seturilor sunt ]i ele inegale, ceea ce pare a p`stra echivalen\a ]irurilor, adic` la celalalt cap`t ]irul numerelor pare este mai mare cu o unitate.{n fapt nu este a]a, fiindc` neajungându-se niciodat` la cap`tul unui ]ir infinit, conteaz` doar limita de la care [ncerci s` judeci ini\ial desf`]urarea ]irului, ori pe tot parcursul acestuia oriunde ne-am opri, numerele impare sunt mai mari decât precedentele pare. Acest lucru pune [n eviden\` situa\ia paradoxal` a infinitului care con\ine [n sine un num`r par [n minus, fiindc` plecarea ]irului de numere naturale de la zero este comun` ambelor seturi infinite, deci nu putem opera succesiunea par` cu aceast` cifr` (0, 2, 4, etc) ]i astfel s` echilibr`m ]irurile.Cifra zero are sens doar [ntr-un ]ir infinit comun ca exprimare a niciunei valori anterioare unit`\ii ce se multiplic` ]i succede egal` cu sine.Dac` ar fi s` aplic`m aceast` cercetare aporiei lui Zenon Achile ]i broasca \estoas`, atunci Achile va fi unitatea de plecare a ]irului de numere impare (1) iar broasca \estoas` unitatea de baz` a ]irului de numere pare (2).{n acest fel diferen\a de o unitate dintre cei doi concuren\i se va men\ine la infinit fiindc` Achile [n mod necesar oricât ar alerga de repede, el va trebui s` parcurg` drumul de la 1 la 3, iar broasca de la 2 la 4, ].a.m.d. Revenind la problema hotelului infinit, cazarea oaspe\ilor fiind rezolvat` aparent prin ocuparea infinit` a camerelor celorlal\i, r`mâne totu]i [ntrebarea urm`toare: ce se [ntâmpl` cu ultimul oaspete care este evacuat pentru a fi cazat primul client, cel ce este [n afara ]irului infinit?Dac` acesta va fi cazat [ntr-o camer` a setului infinit impar, sigur la infinit to\i vor avea câte o camer`.Dac` [ns` el va fi cazat [ntro camer` a setului infinit par, cineva va r`mâne f`r` loc, deoarece diferen\a de la 1 la 2 va fi constanta ]irului.

6.26 Paradoxul devenirii Avem enun\ul: "Lucrul care [nc` nu a devenit nu exist` ]i deci nu poate pieri, lucrul care a devenit ]i nu mai exist` iara]i nu poate pieri.Numai lucrul care

devine ]i este poate pieri; el se na]te ]i piere concomitent, ceea ce este absurd". Aristotel spunea: Fiin\a [n sine nu e supus` nici na]terii nici pieirii, c`ci altfel ar [nsemna c` Fiin\a [n sine provine din alt` Fiin\` (...).Punctul de plecare al Na]terii este Nefiin\a. Toat` greutatea contradic\iei din acest paradox st` [ns` [n afirma\ia c` ceea ce se na]te piere concomitent.Din punctul de vedere al filosofului, na]terea este o devenire care continu` toata via\a, ne na]tem [n fiecare clip` fiindc` [n fiecare clip` fiin\a este alta ]i deci dac` acest lucru se [ntâmpl` [nseamn` c` ceva piere concomitent cu fiin\a trecut`.Chiar judecând la nivelul [ntregii vie\i, care este o continu` devenire [ntru moarte ca descoperire a nefiin\ei din care am plecat ]i [n care ne [ntoarcem, atunci când sfâr]itul survine, el nu se poate produce decât [ntr-o clip` de na]tere a fiin\ei pe alt segment de timp, ceea ce este absurd dar real.Tot ce devine este ]i nu este ]i trebuie [n\eles ca un existent firesc.

6.27 Paradoxul cunoa]terii Avem enun\ul: "Se consider` c` adev`rul const` [n concordan\a cunoa]terii cu obiectul.Pe baza acestei simple explica\ii verbale, cuno]tin\a mea pentru a fi adev`rat` trebuie s` corespund` cu obiectul.Ori, eu pot compara obiectul cu cuno]tin\a mea numai pentru faptul c` [l cunosc.Cuno]tin\a mea ar trebui deci s` se confirme singur`, ceea ce [ns` nu este suficient pentru adev`r.C`ci, obiectul fiind [n afara mea, iar con]tiin\a [n mine, eu nu pot aprecia totu]i niciodat` altceva decât concordan\a dintre cuno]tin\a mea despre obiect cu ea [ns`]i." {ntr-adev`r, paradoxul acesta este exemplul clasic de dialel` care solicit` ra\iunea s` infereze judecata numai dup` lucrurile cunoscute.Cunoa]terea deci ar fi un proces de autoam`gire [n care necunoscutul ce trebuie s` devin` cunoscut nu exist`.{n procesul de cunoa]tere [ns`, noi avem o cauz` exterioar` ce determin` confirmarea [n\elegerii obiectului [n gândire ca fiind cunoscut, nu ca necunoscut.Dac` [n\elegerea intern` a obiectului este cea a necunoscutului, atunci nu poate fi vorba de cunoa]tere ]i rela\ia de adecvare a gândirii cu obiectul este rupt`. Temeiul pe care se bazeaz` deci cunoa]terea ]i [n\elegerea acesteia ca posesie a obiectului gândit, este [nsu]i rezultatul analizei.Cunoa]tem ceva fiindc` am analizat un obiect cunoscut de c`tre gândirea cunoscut`.Prin ce ne verific`m cunoa]terea de fapt? }i aici se na]te un paradox: putem cunoa]te doar ceea ce r`mâne necunoscut ]i ne verific`m ra\iunea [n\elegându-i neputin\a, ori nu

cunoa]tem decât ceea ce ]tim deja ]i atunci nu mai avem nici un temei al [n\elegerii obiectului.Conform principiului noncontradic\iei ceva poate fi cunoscut sau necunoscut, a treia posibilitate neexistând.Aici [ns`, paradoxul ne oblig` a accepta ambele solu\ii contrare, ceea ce distruge nu principiul ter\ului exclus, ci diferen\ele dintre lucruri.{ntr-o asemenea situa\ie, orice ar putea fi orice, om = cal sau idee = obiect. {n cazul cunoa]terii, ceea ce ne propunem a interioriza este tocmai ideea despre obiectul desemnat de aceasta ]i care se contureaz` [n cadrul cercet`rii pe baza puterii de judecare a min\ii care modific` convenabil obiectul ]i-l posed` indiferent de adev`rul ce-l con\ine acesta [n sine.Este a]adar ceea ce se sus\ine ]i [n enun\ul dialelei, adev`rul c` prin cunoa]tere se ob\ine o concordan\` vicioas` a ideii noastre despre obiect.

6.28 Paradoxul regulei Avem enun\ul: "Toate regulile au excep\ii" Acest enun\ este el [nsu]i o regul` care ar trebui s`-]i aib` excep\ia ei,iar ea nu poate fi decât o regul` f`r` excep\ie,deci regulile au ]i nu au excep\ii.Admi\ând c` excep\ia constituie o neregul` ]i nu o alt` regul`,atunci enun\ul va ap`rea ca o propozi\ie pu\in eliptic` dar totu]i logic`: "Toate regulile au nereguli".Dar ]i aceasta constituie o regul` ce trebuie s` aib` o neregul`.{n continuare suntem obliga\i a merge pe acela]i ra\ionament ]i s` conchidem c` regula cu nereguli are o neregul`,care este tocmai neregula,deci nu exist` nereguli.Spre deosebire de cazul când s-a ra\ionat pe baza excep\iei regulei,acum se ac\ioneaz` pe baza regulei [ns`]i pe care o putem considera o neregul`.Astfel enun\ul Toate regulile au excep\ii este o neregul` fiindc` este ambigu` ]i contradictorie.Avem dou` posibilit`\i de a [n\elege acest enun\: - c` exist` reguli f`r` nereguli (acestea constituind un corp separat); - c` exist` ata]ate la fiecare regul` câte o excep\ie. Pentru a elimina prima posibilitate de confuzie,am putea formula enun\ul"Toate regulile sunt [n afara excep\iilor",iar la a doua posibilitate,"Toate regulile sunt contraexemple de nereguli".

6.29 Paradoxul cunoa]terii de Sine

Avem enun\ul: "Dac` apropierea de obiectul cunoa]terii care este Eul m` [ndep`rteaz` de adev`r, r`mâne de v`zut dac` [ndep`rtarea ]i deta]area de Eu ca obiect al cunoa]terii nu m` apropie de adev`rul despre fiin\a mea". Redând paradoxul [ntr-o singur` idee, acesta sun` astfel: cu cât gândesc mai departe de mine, cu atât mai aproape [mi este adev`rul lumii,iar dac` m` gândesc pe mine ca pe cel mai aproape posibil,atunci adev`rul se estompeaz` pân` la fals. {ntr-adev`r, cunoa]terea, dar mai ales autocunoa]terea, presupune deta]area fa\` de fiin\a pe care o analiz`m.{n cazul propriei con]tiin\e, este clar c` ra\iunea devine instrument de aflare a adev`rului despre acea parte din Sine, Eul, care activeaz` procesul gândirii [n sensul de a face din acesta un subiect cu dubl` ipostaz`: subiect al Fiin\ei gânditoare ]i subiect al fiin\ei de gândit.Apropierea Eului investigator de Eul investigat, creaz` un adev`r psihologic nu unul logic, iar dep`rtarea celor dou` entit`\i red` o contradic\ie.Eul investigator nu se poate apropia niciodat` suficient de mult de propria structur`, fiindc` nu are cu ce judeca ]i atunci se induce [n gândire o stare de angoas` a fiin\ei care nu se poate dezv`lui decât emo\ional, adev`rul constatat fiind acela c` Eul investigat se alieneaz`. Dac` [ns` se prefer` deta]area de subiect a Eului investigator atât cât se poate, s` nu fie influen\at de starea fiin\ei, vom avea o piedic` serioas` [n aflarea adev`rului.Nici o fiin\` nu-]i poate abandona Eul ca subiect al analizei, f`r` ca [nsu]i Eul investigator s`-l dedubleze.{ntre "Eul r`mas" ]i "Eul retras" se produce un fals deghizat suficient ra\iunii pentru a-l declara adev`r.{n fond, deta]area nu exist` ]i se mimeaz` investiga\ia logic`.Deci am putea spune c` apropierea de propriul Eu ne dezv`luie o emo\ie adev`rat`, iar dep`rtarea de acesta ne dezv`luie un fals adev`r.

6.30 Paradoxul “Califul ]i Filosoful” {ncerc`rile de a solu\iona paradoxele caut` s` explice [n fel ]i chip care este cauza neputin\ei gândirii de a separa adev`rul de fals, fiindc` [n fond, cercul vicios al multora dintre ele ne oblig` s` suprapunem cele dou` concepte [n mod absurd.{n cazul paradoxului de fa\` se sus\ine de c`tre unii cercet`tori c` schimbarea antecedentului cu consecventul creaz` de fapt contradic\ia, ceea ce nu ni se pare totu]i relevant, deoarece [ntre antecedentul logic stabilit de Calif ]i antecedentul liberului arbitru al Filosofului, devenit ulterior consecvent, are loc o transla\ie de semnificant care constituie eroarea

Califului: acestuia [i este indiferent cum moare Filosoful, dar Filosofului nu. S` facem [ns` enun\ul paradoxului: "Dac`-mi vei spune un adev`r, zice Califul, vei fi ucis de sabie;dac` vei spune o minciun`, vei fi ucis prin ]treang." R`spunsul filosofului a fost:Voi fi ucis prin ]treang, propozi\ie care nu-i nici adev`rat`, nici fals` deocamdat`, din dou` motive: 1- este o presupunere desperat` [nainte de moarte 2- abia dup` execu\ie va c`p`ta valoare de adev`r sau fals Dac` [ns` lu`m [n considerare op\iunea mor\ii mai pu\in violente ca fiind o alegere ra\ional` ]i acceptat` de Calif ca adev`rat`, atunci el va trebui ucis cu sabia conform condi\iei puse de acesta.Se na]te astfel contradic\ia c` de]i Filosoful a ghicit cum va muri (de ]treang), execu\ia va trebui s` se fac` cu sabia, deci atunci când el a f`cut afirma\ia adev`rat`, a spus de fapt o minciun`.Dac` [ns` afirma\ia Filosofului va fi considerat` de Calif ca fiind neadev`rat`, acesta va trebui s` fie executat prin spânzurare, ceea ce el a ]i sus\inut, deci a spus adev`rul, ]i va fi executat de sabie, ]i astfel avem un cerc vicios creat tocmai de trecerea adev`rului [n fals ]i invers ca fiin\` [n nefiin\`.Deci ceea ce stabilise Califul ca antecedent fusese schimbat de Filosof prin enun\ul uneia dintre alternativele pedepsei, ceea ce logica formal` sanc\ioneaz`, dar prin r`spunsul sau deloc [ntâmplator se pare, Filosoful [l pune pe Calif [n fa\a unei situa\ii ce se adreseaz` bunului sim\ ]i nu mecanismului logic ale c`rui conven\ii pot fi [nc`lcate de realitate.Pentru a rezuma [n cazul paradoxului"Califul ]i Filosoful", condi\iile vor fi schimbate astfel: a) Califul se va referi la faptul c` execu\ia va depinde de adev`rul sau minciuna enun\ate de Filosof b) Filosoful va afirma prin propozi\ia sa c` adev`rul sau minciuna ce va fi enun\at` depinde de felul execu\iei Filozoful avea deci trei variante [n acest caz: - s` tac` (ceea ce nu-l avantaja) - s` spun` un adev`r sau o minciun` oarecare - s` fac` referire la una din modalit`\ile de execu\ie care s`-l [mpiedice pe Calif s`-]i duc` la [ndeplinire sentin\a El a ales a treia variant` care l-a pus [n [ncurc`tur` pe Calif din punct de vedere logic, ceea ce [ns` nu-l putea [mpiedica pe acesta totu]i s` ordone execu\ia.Mai exist` [ns` ]i o a patra solu\ie, care credem noi l-ar fi salvat sigur pe Filosof.Dac` acesta ar fi dat r`spunsul"Numai Allah ]tie ce voi rosti", acest enun\ nu putea fi evaluat de Calif nici ca adev`r nici ca minciun`, fiindc` instan\a suprem` ca atotcuprinz`toare ]i atot[mp`ciuitoare, permite existen\a [n acela]i concept a adev`rului ]i falsului, f`r` posibilitatea de a fi dovedit gândul ce-l invoc` pe Creator.Acest r`spuns poate da satisfac\ie acelora care doreau ca spusele Filosofului s` nu vicieze termenii contradic\iei printr-o aplica\ie surjectiv`, ceea ce am ]i demonstrat.

6.31 Paradoxul gemenilor Avem enun\ul: "Doi gemeni, J1 ]i J2, lega\i ini\ial de sistemul S se separ`, J1 efectuând o c`l`torie care [l readuce [n final [n sistemul de referin\` ini\ial.Se constat` atunci c` acest c`l`tor J1 a [mb`trânit mai pu\in decât J2, ]i aceasta cu atât mai mult cu cât viteza sa a fost mai mare.Compararea lui J1 cu J2 ar permite deci considerarea strict conven\ional` a acelui sistem de referin\` ce trebuie s` fi r`mas nemi]cat pe durata c`l`toriei, ceea ce contravine principiului relativit`\ii." Generat evident de teoria relativit`\ii lui Einstein, paradoxul surprinde [ntr-adev`r relativitatea "relativit`\ii", ceea ce nu desfiin\eaz` teoria, ci din contr`, o confirm`.Dac` [n cazul paradoxului de fa\` ceea ce creaz` probleme ra\iunii este sistemul de referin\`, [nseamn` c` nu el este totu]i cel mai important criteriu de a judeca un astfel de eveniment din moment ce el se [ntâmpl`.Teoretic este stabilit c` diferen\ele de vitez` determin` diferen\e de timp, care desigur au consecin\e asupra metabolismului fiin\elor vii.Intuim c` au fost ale]i doi gemeni pentru a ilustra acest paradox, fiindc` doar [n cazul acestora este mai evident` schimbarea prin [mb`trânire.Se pare totu]i c` s-a r`mas doar aici cu ra\ionamentul,de]i cazul gemenilor poate fi extins f`când paradoxul s` nu mai depind` exclusiv de criteriul sistemului.Este vorba de viteza cu care unul dintre gemeni c`l`tore]te, vitez` care poate fi m`rit` teoretic pân` la a anula viteza de scurgere a timpului sau chiar de a o dep`]i, ceea ce conduce desigur la apropierea de momentul na]terii sale. {n cazul a doi indivizi oarecare, ce sunt compara\i pe baza unor vârste diferite (chiar dac` diferen\a este mic`), apropierea de na]tere a celui care se deplaseaz` rapid nu influen\eaz` [n nici un fel pe cel`lalt.La gemeni [ns`, na]terea fiind comun`, apropierea unuia de acest moment atrage dup` sine o contradic\ie cosmic`,na]terea unuia ]i moartea celuilalt care este deja matur. Astfel criteriul sistemului de referin\` nu mai opereaz`, timpul având la viteze mari un alt comportament decât [n condi\ii obi]nuite.Gemenii ar trebui deci s` se supun` na]terii din nou, indiferent de vârsta pe care o are fiecare, ceea ce este absurd, sau având aceea]i vârst`, s` aib` loc evenimentul de a fi n`scu\i [n acela]i timp [n locuri diferite de aceea]i mam`.

6.32 Paradoxul bunicului

}i acest paradox este sugerat de teoria relativit`\ii, [n baza c`reia putem construi scenariul unei posibile c`l`torii pe care o efectu`m [n trecut ]i unde [ntâlnindu-ne bunicul tân`r, l-am ucide.Se formeaz` astfel paradoxul c` dac` am comite aceast` fapt` n-am mai putea ulterior s` ne na]tem datorit` absen\ei celui ce trebuia s` dea via\` tat`lui ]i implicit a fiului acestuia, ceea ce ar conduce la imposibilitatea c`l`toriei, a bunicului ]i a faptei.Paradoxul acesta conduce ]i la concluzii mai subtile. Astfel, dac` cineva ar efectua o asemenea c`l`torie [n vremea lui Cezar de exemplu, acel ins ar fi un intrus, un ins [n plus fa\` de num`rul de indivizi reali din acea epoc` care desigur a existat f`r` acesta.O astfel de fiin\` care p`trunde “ilegal” [ntr-o istorie petrecut` deja, poate schimba ordinea cosmic` post factum, ceea ce ar determina o existen\` falsificat` ]i o natur` destructibil` oricând. Posibilele solu\ii g`site, au fost acelea c` exist` simultan mai multe lumi similare cu a noastr`, a]a zisele replici, [n care pot [nc`pea ]i intru]i ]i care au existat dintotdeauna ca existen\e paralele.Problema care se pune este aceea de a ]ti dac` bunicul pe care-l vom ucide este [ntr-adev`r al nostru sau al altora, ]i cum putem fi siguri de acest lucru.Este chiar necesar s` apel`m la o lume paralel` [n copie ]i [n cazul bunicului, pentru a nu ne alege din gre]eal` o alt` victim`? Noi credem c` [n oricare trecut, al oric`rei lumi, nu putem modifica nimic ci doar s`-l travers`m, s`-l contempl`m ]i s` ne continu`m drumul spre trecutul tuturor str`mo]ilor no]tri care sunt [n dev`lma]ie pân` la na]terea noastr`.Abia atunci când ne ajungem propria na]tere putem decide, [n mod paradoxal, care este bunicul ce trebuie ucis.Altfel, totul r`mâne o problem` fals`, cu o premiz` fals`, aceea c` [mi cunosc bunicul [nainte de a-mi cunoa]te tat`l.

6.33 Paradoxele posibilit`\ii Se pleac` de la urm`toarele principii ce vor dezvolta o serie de paradoxe: 1.Posibilul-ca ceea ce sau este sau va fi 2.Imposibilul-ca ceea ce fiind fals nu va fi adev`rat 3.Necesarul-ca ceea ce fiind adev`rat nu va fi fals 4.Nenecesarul-ca ceea ce sau este deja fals sau va fi fals Posibilul este o modalitate de manifestare a realului ]i imaginarului nu numai [n prezent sau viitor cum este gândit de obicei ci ]i la timpul trecut.Nimic mai firesc s` spunem c` ceva este posibil fiindc` este, sau ceva va fi posibil [n viitor fiindc` viitorul [ncepe acum.Mai complicat este [ns` s` judec`m posibilitatea ce implic` "realul stins"(trecutul) [n forma "este posibil s` fi fost",unde de]i am

putea crede c` avem controlul istoriei, pot fi evenimente de care s` nu avem cuno]tin\`.{n acest caz ce valoare de realitate mai poate avea expresia mai sus amintit`?Dac` evenimentul a avut loc, expresia este adecvat`, iar dac` nu, [nseamn` c` "este posibil s` fi fost" se transform` [n imposibilitate. Pentru a evita aceast` contradic\ie ar fi logic s` folosim pentru trecut, pentru orice eveniment pe care nu-l putem controla, expresia contrar` "este posibil s` nu fi fost".Aceasta ne salveaz` [n situa\ia [n care evenimentul nu s-a produs din cauz` c` ea con\ine [n sine aceast` rezerv`, dar dac` totu]i s-a produs ]i am negat prin expresia dat`, aceast` negare nu implic` imposibilitatea existen\ei a ceva.Posibilul deci, constituie un amestec nu de adev`r ]i fals cum se crede, ci de real ]i imaginar. Imposibilul este posibil poate constitui cea mai direct` ]i absurd` contradic\ie, deoarece termenii se exclud [n mod cât se poate de logic.}i totu]i, imposibilul este constituit de realitatea paralel` ce apar\ine min\ii umane, o realitate negativ` a tuturor erorilor ra\iunii.Aceast` realitate [ns` con\ine ]i imposibilul sublim al artei ca eveniment ce nu poate fi materializat nicicând ]i care produce falsul gra\ios.Deci, imposibilul nu poate fi caracterizat ca nereal, semnificând inexistentul, ci mai mult, el are prin art` [nc`rc`tura de adev`r special [mpotriva logicii ]i totu]i cu ea.Al doilea principiu este contrazis de cele spuse anterior, fiindc` [n imposibil adev`rul ]i falsul nu se exclud, ci coexist`. Necesarul de]i este judecat ca fiind adev`rat ]i nu fals, are ]i el contradic\iile lui.Logic gândind, dar ]i filosofic, cine se poate [ncumeta a alc`tui o "list`" a necesarului, mai ales de dinainte de noi, când numai Fiin\a divin` avea ra\iunea a ceea ce trebuie? Dac` trebuie s` [n\elegem necesitatea ca inferen\` logic`, este ea suficient` pentru adev`r [n genere sau ne d` m`sura adev`rului existen\ei ]i atunci vom fi sili\i s` extindem investiga\ia ]i asupra conceptului [nsu]i?Din punctul nostru de vedere, expresia "Socrate este om" este adev`rat`, dar nu este necesar`.Ea nu este fals`, dar dac` nu este necesar` am putea ra\iona c` poate fi oricum.Necesarul a fost considerat [ntotdeauna ca fiind conceptul cel mai solid [n logic`, cel care d` stabilitate ]i legitimitate oric`rui ra\ionament, dar dup` p`rerea noastr` el este elementul cel mai vulnerabil, fiindc` nu are temeiuri sigure decât [n obi]nuin\ele noastre care mimeaz` confortul psihic.Necesarul poate fi oricum, deci e contradictoriu. Nenecesarul semnific` [n principiul ultim tot ceea ce e deja fals sau va fi fals.Este destul de riscant s` afirm`m c` tot ceea ce este fals nu este necesar.M`car ca sistem de referin\` el trebuie s` existe pentru a descoperi adev`rul.{ntr-o lume perfect` [n care s-ar emite numai adev`ruri ]i nu am avea [ndoiala c` ceea ce judec`m poate fi ]i gre]it, orice ac\iune uman` nu ar mai avea sens datorit` finalit`\ii

previzibile.Deci dac` ceea ce este deja fals este necesar,cu atât mai mult ce va fi fals va fi [n viitor posibil ori imposibil.{nsu]i unul din principiile logicii ne spune c`"falsul implic` orice".Aceasta [nseamn` c` falsul are o existen\` special` care se poate manifesta sub diferite aspecte : - ca ra\ionament gre]it [n logic` (Socrate este fluture) - ca ra\ionament posibil [n logic` (Socrate este flamand) - ca ra\ionament imposibil [n logic` (Socrate nu este Socrate) - ca ra\ionament necesar [n logic` (Socrate a murit de bun`voie) - ca ra\ionament nenecesar [n logic` (Socrate a fost moa]`) - ca ra\ionament adev`rat [n estetic` (Socrate filosofa cu zeii). Din aspectele prezentate rezult` c` gândirea nu poate fi [mpiedicat` s` emit` judec`\i nenecesare fiindc` ele asigur` controlul adev`rului.Ceea ce este deja fals, poate c` [n viitor nu va mai fi sau este transferat [ntr-un registru artistic unde r`mâne [n a]teptare pân` se va "juca" toat` realitatea.Numai la cap`tul tuturor combina\iilor de judec`\i ce vor epuiza existentul se va putea stabili care ra\ionamente sunt false definitiv ]i care sunt nenecesare.

6.34 Paradoxul Atotputernicului Avem enun\ul: "Dac` Dumnezeu este Atotputernic a]a cum se spune,poate El s` creze o piatr` atât de mare ]i de grea [ncât s` nu o poat` urni din loc?” Sunt dou` r`spunsuri contradictorii la aceast` [ntrebare: 1) dac` nu poate urni piatra, Dumnezeu nu-i Atotputernic, deoarece este cople]it de crea\ia sa; 2) dac` totu]i o urne]te, Dumnezeu nu-i Atotputernic, [ntrucât nu a creat piatra suficient de mare ]i grea pentru a-i cople]i puterile. Acest paradox tr`deaz` cel mai bine specificul paradoxelor, adic` dependen\a acestora ca posibil` dep`]ire a realului de implicarea nefiin\ei subiectului gânditor.Lipsite de fiin\`, paradoxele nu exist` decât ca dizarmonii divine.Este oarecum acela]i demers despre care vorbea Carnap [n cu totul alt context, de a lipsi axioma infinitului de fiin\`, ]i de a o [nlocui cu locuri goale ca un ]ir necontradictoriu pân` la economia suprem` a sistemului, care este Divinitatea.Paradoxul de care vorbim semnaleaz` exact acest lung ]ir de locuri goale care ne desparte de Atotputernicul.Noi nefiind atotputernici, nici nu putem concepe aceast` contradic\ie decât ca fiin\e limitate, adic` putem fi de acord c` Dumnezeu este omnipotent dar nu putem demonstra.}tim c` El a f`cut totul ]i nimeni altcineva (fiindc` altcineva nu poate fi decât tot El) ]i totu]i, de]i este evident` crea\ia Sa, nu putem ra\iona dac` lumea este maximum de poten\` manifestat` sau nu.Dac` maximum

de poten\` este lumea, ]i El se afl` [n lume sau [n afara ei, na]te iar`]i acela]i paradox, adic` dac` Dumnezeu se con\ine pe Sine ca omnipoten\` sau se exclude.Dac` El este omnipotent f`r` Sine [nseamn` c` nu este omnipotent complet, iar dac` este omnipotent incluzându-se ]i pe Sine [nseamn` ca iara]i nu este omnipotent.

6.35 Paradoxul lui Ockham Avem enun\ul: “Pluralitas non est ponenda sine necessitate Frustra fit per plura quod potest fieri per pauciora Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem” Recunoscut ca principiu al zg@rceniei sau simplit`\ii ra\ionamentelor ]i denumit ulterior Briciul lui Ockham, el opereaz` de secole [n ]tiin\e [n forme adaptate pentru a decide [ntre diferitele teorii sau explica\ii egale [n greutatea argumentelor.Plec@nd de la a treia propozi\ie a enun\ului ce ne spune c` entit`\ile n-ar trebui s` fie multiplicate dac` nu este necesar,principiul statueaz` [n form` explicit` c` nu se justific` cre]terea num`rului de presupuneri despre ceva,dac` le avem pe cele minim necesare. Initial, principiul avea rolul de a [nl`tura din logica faptelor observabile tot ce era [nc`rc`tur` metafizic`,speculativ`,dar [n cele din urm` acest principiu ce con\inea dintotdeauna o contradic\ie difuz`,devine paradox prin enun\ul s`u actualizat ]i des uzitat [n cercetarea ]tiin\ific`.El sun` astfel: C@nd ai mai multe posibilit`\i egale de explica\ie,cea mai simpl` dintre ele este cea adev`rat`. Aici deja avem de-a face cu un paradox,deoarece explica\ia egal` exclude posibilitatea ca numai una din teorii s` fie adev`rat` ]i restul false.Dac` asert`m c` posibilit`\ile de explicare sunt egale,atunci toate trebuie s` fie [n mod necesar adev`rate sau false.Apoi,care este criteriul ce ne ofer` siguran\a c` explica\ia cea mai simpl` este ]i cea adev`rat`? Acesta nu poate fi dec@t rezultatul imediat al unui experiment ]tiin\ific care sub aspect logic apare ca adev`rat ]i proiecteaz` un adev`r provizoriu neconfirmat de celelalte posibilit`\i la care se renun\` ca fiind complicate.Acest adev`r va duce trena unei anumite concep\ii ]tiin\ifice c@tva timp,care apoi se va dovedi fals`,ceea ce pune sub semnul [ntreb`rii criteriul [n discu\ie. A c`uta neap`rat simplitatea poate fi un obicei superficial ]i periculos pentru cunoa]tere chiar dac` pe alocuri aceast` metod` d` roade.Adev`rul poate fi simplu doar [n panseurile ieftine,nu ]i [n logica existentului, fiindc` el reflect` complexitatea fenomenal` a lumii,ce nu poate fi [n\eleas` dec@t printr-un discurs superior planului [n care este situat` problema.

Reamintindu-ne antinomia kantian` simplu-non-simplu,semnal`m [nc` o dat` c` principiul simplit`\ii atest` [n mod paradoxal c` el este de fapt un principiu al complexit`\ii pe care cu totul arbitrar [l folosim pentru a ne acomoda rapid ignoran\a [n fa\a necunoscutului.

6.36 Paradoxul nimicului * Avem enun\ul: Dac` ceva exist`, avem ]i nimic. Dac` ceva nu exist`, nu avem ]i nimic. Este clar pentru noi to\i c` avem nimic doar dac` exist` ceva ce ne d` posibilitatea judec`rii absen\ei prin compara\ie.Este desigur ira\ional s` te sprijini pe ideea c` ceea ce este nu poate fi flancat decât de nimic,chiar dac` la fel de ira\ional ni se pare a fi ceva care s` umple totul ]i s` elimine nimicul.Nimicul mai ales, este un concept complex ce nu [nseamn` doar absen\a a ceva concret,obiectual,ci ]i nega\ia pur` [n sfera emotivit`\ii. "Ce ai? ([n sens de cum te sim\i)"."Nimic"."Ce dore]ti?"."Nimic" (de parc` po\i dori s` nu dore]ti, etc.). O formulare ]i mai interesant` este "Nimic din tot ce este", care poate s` [nsemne c` totul con\ine ]i nimicul (ceea ce este o contradic\ie),de]i exist` ]i opusul acestei formul`ri,care este [n logica obi]nuitului "Totul sau nimic". {n\elegerea profund filosofic` este totu]i legat` de a doua propozi\ie a enun\ului, care sus\ine c` dac` nu exist` ceva,nu avem cum s` avem ]i nimicul. "Nimic mai adev`rat", ca s` continu`m ideea cu alt exemplu, [nseamn` tot nimic, dar nimic mai pur sau nimic mai impur? Oricum, este sigur pentru orice logic` c` absen\a a ceva (când ceva exist`) se poate defini ca nimic,dar absen\a a ceva (când ceva nu exist`) nu mai poate fi definit ca nimic,fiindc` acesta nu mai are termen de compara\ie.Prin absurd, dac` [n locul a tot nu ar fi nici m`car locul gol,(conceptul care ar trebui s` cuprind` starea de fapt) [n nici un caz nu ar fi nimicul,care este totu]i o nega\ie,ci un concept afirmativ care ar genera con]tiin\a existen\ei a ceva.Aici va trebui din p`cate s` constat`m c` ne [ntoarcem de unde am plecat.Afirmarea a ceva va atrage dup` sine ]i afirmarea nimicului.

6.37 Paradoxul sinuciga]ului * Acest paradox poate p`rea asem`n`tor cu al lui Eubulide "Mint c` mint", dar spre deosebire de acela, paradoxul sinuciga]ului are o

mai mare complexitate ]i adâncime reflectate [n primul rând [n consecin\ele ce le are asupra fiin\ei. Astfel avem enun\ul: "Mint tot ce ]tiu" Prima variant`: cel ce minte ]tie ceva. Dac` ]tie ceva, va min\i tot ce ]tie, ]i ce-i adev`rat ]i ce-i minciun`, incluzându-se bine[n\eles ]i pe sine [n valorile de adev`r ]i fals, punând [n pericol existen\a realit`\ii fiin\ei sale ]i nu doar a existentului ei virtual. A doua variant`: cel ce minte nu ]tie nimic. Dac` nu ]tie nimic, minte c` ar avea ce min\i ]i nu ar putea min\i nici despre sine, ceea ce [l elimin` ca fiin\`. {n ambele situa\ii avem de-a face deci cu o eliminare a fiin\ei, ceea ce este o nu numai o sinucidere logic`, ci ]i o autonegare ca subiect gânditor ce nu poate fi reg`sit nici ca adev`r ]i nici ca fals sub aspect ontologic.

6.38 Paradoxul tabloului * Avem enun\ul: Un tablou necunoscut este atribuit lui Picasso.Dac` tabloul este autentic, el este adev`rat, dar dac` este adev`rat el poate apar\ine atât lui Picasso, cât ]i altui autor.Dac` tabloul nu este autentic, el este fals ]i nu poate apar\ine nim`nui, fiindc` obiecte false nu exist`. Cum este tabloul [n discu\ie, autentic sau fals? Din aceste argumente contradictorii, putem deriva câteva paraxiome care s` ne ajute la [n\elegerea cazului prezentat: - un tablou adev`rat [ntrune]te [ntotdeauna condi\iile de a fi fals - autorul sau pretinsul autor al tabloului nu are nici o leg`tur` cu faptul c` acesta este considerat adev`rat sau fals - nu exist` decât tablouri autentice, fiindc` doar ele sunt adev`rate. Se poate invoca argumentul c` "adev`rat"nu este identic cu "autentic", primul concept referindu-se la realitatea tabloului ca obiect, iar cel de-al doilea la realitatea propriet`\ii tabloului ca apar\inând unuia sau altuia dintre autori.}i totu]i lucrurile se [ncurc` tocmai aici, când ele pot p`rea foarte limpezi.Toate a]a-zisele falsuri nu constituie decât un autentic paralel fiindc` falsul nu poate fi

material.Falsul exist` doar ca apreciere gre]it`, ca neconcordan\` cu realitatea ]i nu ca fapt anterior gândirii.Dac` vom considera adev`rul ca fiind conform cu realitatea, iar falsul neconform cu realitatea, vom ob\ine alte contradic\ii care [ncalc` logica.{n aceast` situa\ie nu putem invoca originalul, deoarece fiecare oper` de art` chiar dac` imit` pe alta, con\ine adev`r ]i fals [n aceea]i propor\ie ca ]i modelul.Nereu]ita imita\iei totale face ca tabloul s` fie el [nsu]i altceva autentic, iar falsul nu poate fi realizat pentru simplul fapt c` nimic nu se poate construi [n real ca fals.Mai mult, din punct de vedere logic, putem ra\iona c` tabloul autentic poate fi fals fa\` de copie, dat fiind faptul c` diferen\ele ce se constat` [ntre cele dou` tablouri sunt reciproc transferabile.{n mod absurd, doar dac` cele dou` tablouri ar fi absolut identice, abia atunci am putea presupune c` unul dintre ele trebuie s` fie fals.Nu putem [ncheia f`r` a-l cita pe Parmenide care spunea despre fals urm`toarele: Problema viziunii sau aparen\ei f`r` Fiin\` ]i a lucrurilor despre care vorbim f`r` ca ele s` fie adev`rate,este plin` de perplexit`\i ]i a fost astfel [ntotdeauna (...) Este teribil de dificil s` vedem [n ce termeni po\i spune sau gândi c` falsul are existen\` real`, f`r` s` fii contradictoriu de când deschizi gura.

6.39 Paradoxul relativit`\ii * Avem enun\ul: Tot ce exist` este relativ. Absolutul exist`. Deci absolutul este relativ. Am formulat paradoxul [n mod deliberat sub forma unui silogism tocmai pentru a fi evident` inferen\a care duce la contradic\ii.{n mod cu totul special la acest paradox, nu era necesar s` mergem pân` la concluzie pentru a remarca acest fapt.{ns`]i premiza major` "tot ce exist` este relativ" este contradictorie, deoarece ea are valoare de adev`r absolut.Absolutul dac` exist`, ]i exist`, nu poate fi redat decât prin aceast` propozi\ie:”Exist` un singur adev`r absolut,acela c` totul este relativ”.Astfel premiza paradoxului nostru ar trebui reformulat`:"Tot ce exist` este absolut ca relativ provizoriu al tuturor evenimentelor ce [ndrept`\esc Fiindul s` fie infinitatea nefiin\elor ]i finitatea fiin\elor”.Relativul ca sum` a tuturor evenimentelor ce sunt sau vor fi constituie absolutul, iar absolutul dispersat [n toate evenimente consumate devine relativ, ca principiu care d` unitate lumii ]i Fiin\ei divine.Deci absolut este doar Trecutul care ne d` certitudinea anteriorita\ii fiin\`rii ]i nu mai are putin\a de a se schimba, iar relativ este prezentul ca timp instabil ]i perisabil precum viitorul care poate fi sau nu.

6.40 Paradoxul limbii de lemn * Avem enun\ul: Toate verbele sunt substantive. “A fi ” este verb. Deci "a fi" este substantiv. Este cunoscut faptul c` toate p`r\ile de vorbire sunt de fapt substantive de]i rolul lor este diferit [n propozi\ie.Astfel dac` reflect`m asupra faptului c` verbul este substantiv ca ]i adverbul, conjunc\ia sau adjectivul, vom fi [n imposibilitate de a demonstra c` substantivul este substantiv.Noi putem [n\elege c` substantivul denume]te ceva [n afara sa ca diferit de sine, dar nu putem ra\iona c` el se poate autodefini.Ambiguitatea ]i echivocul limbajului din punct de vedere gramatical face s` se nasc` astfel de paradoxe, de]i gramatica se vrea o construc\ie logic` a limbii care s`-i asigure o bun` func\ionalitate ]i coeren\`.F`r` a elimina sursa aceasta de contradic\ii, cel pu\in discursul dac` nu ]i fundamentul logic al acestuia, poate suferi dramatic [n sensul c` el nu poate fi controlat ]i e]ueaz` [ntr-un limbaj de lemn estetizant.Paradoxele semiotice sunt ]i ele de natur` s` deranjeze ra\iunea.Greeling afirm` c` [n diverse limbi cuvântul "lung"este scurt ]i invers ceea ce, prin raportare direct` devine o contradic\ie [ntre termeni ]i creaz` confuzii semantice [n interpretare.Rezult` deci, c` ]i func\ie de limba [n care gândim trebuie s` existe echivalen\e universale, care s` ne men\in` judec`\ile valide indiferent de cultura abordat`.

6.41 Paradoxul basmului * Avem enun\ul: A fost odat` ca niciodat`, c` de n-ar fi (fost) nu s-ar povesti. Aproape toate basmele [ncep cu aceast` fraz` absolut neconven\ional` ]i trecut` pe nedrept cu vederea de filosofi ]i logicieni.Rostul enun\`rii ei este cel de a convinge cititorul sau ascult`torul c` faptele ce vor fi relatate sunt [ntâmpl`ri atât de demult petrecute [ncât ele ar trebui s` fie percepute ca fiind adev`rate.Este folosit deci argumentul temporal pro ]i contra [n sensul c` de]i

trecerea timpului [nseamn` uitare, faptul c` nu s-au pierdut cele petrecute [n basm este o dovad` a realit`\ii lor.Având [n vedere c` basmul este o relatare a unor evenimente fantastice ]i nu fictive (unde personajele sunt tot timpul necunoscute ]i str`ine atmosferei magice pe care o creaz` basmul), statutul acestuia este acela de posibil-real,o succesiune de epoci istorice reale unde [n mod firesc omul ]i zmeul (sau dinozaurul) nu se pot [ntâlni.Aceast` [ntâlnire, ca multe alte [ntâmpl`ri, poate avea loc [n cadrul basmului.Realitatea fantastic` face parte din instan\a Supranaturalului care de la crearea Fiin\ei divine nu se mai manifest` decât ca Nefiin\a estetic`, ]i deci realul de odinioar` al basmelor este un real emo\ional axat pe triumful binelui asupra r`ului ]i a vie\ii asupra mor\ii.Nici un basm care nu are un asemenea final nu are realitatea de care vorbeam. Am f`cut aceste preciz`ri fiindc` fraza la care ne referim are un complex de semnifica\ii [n pofida evidentului caracter contradictoriu.Aceasta ar fi explica\ia c` [ntre fraza de [nceput ]i con\inutul basmului exist` o leg`tur`,un tâlc ce justific` [ntreaga desf`]urare a evenimentelor,indiferent care ar fi ele. Dar pentru a afla acest lucru trebuie sa analiz`m din punct de vedere metafizic ]i logic esen\a paradoxului: Fraza se compune din dou` p`r\i, ca relevan\` a enun\ului: -Prima parte "A fost odat` ca niciodat`" -A doua parte "C` de n-ar fi (fost) nu s-ar povesti". Dac` lu`m expresia "odat` ca niciodat`" ca fiind cea mai evident contradictorie, ]i-i vom analiza pe rând termenii, constat`m urm`toarele: a) "odat`" se refer` la o anumit` perioad` de timp din trecut care de]i nu este precizat`,ea trebuie s` fi con\inut un eveniment f`r` de care nu se poate face interpretarea ca "demult ce a fost [n urm`". Termenii "odat` ]i demult" sunt implica\i unul [n cel`lalt ]i se pot expune printr-un singur termen"odinioar`",dar se folosesc ]i separat,cum este cazul de fa\`. b) "niciodat`" are [n\elesul c` nimic nu s-a petrecut [n nici un interval de timp prezent, trecut, sau viitor "Odat`" ]i "niciodat`"sunt lega\i [n propozi\ie prin copula “ca”, ea comparând un posibil eveniment de demult cu secven\a temporal` a producerii acestuia.Nega\ia lui "niciodat`"este atât de puternic` [ncât suprim` ]i suportul temporal.Compara\ia prin "ca"[ncearc` ]i o substituire activ` a termenilor, adic`"odat` ca niciodat`" trebuie [n\eles c` se aduce necunoscutul pe post de existent provizoriu.{nt`rirea acestui existent paradoxal se face cu ajutorul verbului "a fi", prin forma de trecut "a fost".Atunci putem spune c` :"A fost odat`" [nseamn` c` ceva a existat [ntr-un interval nedeterminat de timp, iar dac` a existat ceva, aceasta nu putea s` fie decât fiin\a.Aceast` fiin\` pentru a exista"ca niciodat`", deci nicicând ]i nicicum, trebuie s` fi fost nu Nefiin\` pur`, ci Nefiin\` estetic`.Dac` vom

considera c` "niciodat`"determin` nega\ia direct` privitoare la existentul fiin\ei vom avea o propozi\ie contradictorie de forma: “A fost odat` (ceva, o fiin\`) ca niciodat` (acela]i ceva, nonexistent)”. Nimic mai normal dac` contradic\ia ar fi fost [ntre fiin\` ]i nega\ia ei, dar aici se creaz` o identitate absurd` [ntre ceea ce a fost ]i nu a fost (A= nonA). Totu]i propozi\ia rezist` din punct de vedere logic fiindc` are o component` estetic`, ]i mai ales datorit` copulei “ca”, particul` special` care printr-o compara\ie estetic` substituie realul contradictoriu cu fantasticul.Heidegger consider` c` aceast` copul`"ca" asigur` determinarea lui "ceva ca ceva" adic` aduce existentul la fiin\` prin compara\ie cu alt` fiin\` (chiar nefiin\a sa) ]i le face "vizibile"."Ca"ar fi deci un "apofantic pur" asem`n`tor lui "este" dar care spre deosebire de acesta ce red` existentul invizibil,”ca"este un logos ce devine intermediar ]i temei al ac\iunii de a face vizibil existentul.Cu mici excep\ii, calitatea universal` a lui "ca"r`mânând ascuns`,structura sa este reliefat` abia [n cadrul reducerii sensului fiin\ei la realitatea imediat`. El identific` trei niveluri de postulare ale lui "ca": - unul apar\inând enun\ului care-l implic` [n real - unul apar\inând realit`\ii imediate pe care o pune [n leg`tur`"ceva ca ceva" - unul care determin` independen\a Fiin\ei ce o identific` cu Altul (ceva sau ne-ceva). Articularea lui "ca", spune Heidegger, este echivalent` cu specificarea a ceea ce este adev`rat."A fi adev`rat"[nseamn` [n sensul cel mai larg"a fi dezv`luit" "a fi ne-ascuns" ]i nu se refer` doar la dezv`luirea realizat` la nivelul judec`\ii, ci ]i la instituirea obiectiviz`rii. {n acest sens propozi\ia pe care noi am luat-o ca exemplu poate fi judecat` ]i ca simpl` apari\ie ]i dispari\ie a fiin\ei, ca obiectivizare care se retrage imediat [n judecat`.Astfel putem formula propozi\ia a]a: "A fost odat` ca nici o dat`" ([n loc de niciodat` ca expresie legat`).Expresia"odat`" este pentru noi un universal temporal, ca ]i “de dou` ori" [n care existentul subzist` discontinuu.Expresia"niciodat`" este doar nega\ia lui "odat`", nu poate fi ]i nega\ia pentru"de dou` ori" fiindc` pentru acest numeral ar fi doar nega\ie par\ial`. "A fost odat` (ceva), ca niciodat`" (ceva) este egal ca semnifica\ie cu “A fost o dezv`luire ca o ascundere a ceva”, a]a cum este posibil doar la nivelul subnuclear al fiin\elor ce se comport` [n acest fel, contradictoriu, ca [n pove]ti putem spune.Sfâr]itul frazei este ]i el interesant:"c`ci de n-ar fi (fost) nu s-ar povesti". Aici avem mistificarea ascunderii fiin\ei care se dezv`luie prin povestire.Povestirea este judecata care surprinde fiin\a [n ambele ipostaze ca fiind posibil` existent ]i nonexistent, [ntr-o pl`smuire care nu imit` nici fiin\a nici nefiin\a.

6.42 Paradoxul secretului * Avem urm`torul ra\ionament: Admi\ând c` tot ce nu ]tim constituie un secret al altora, iar tot ce ]tim e un secret al nostru, [nseamn` c` orice fapt de comunicare roste]te un secret, dar din moment ce el ni se dezv`luie nu mai are acest caracter. Dac` vom [ncerca s` rebut`m acest paradox sus\inând c` de fapt numai unele lucruri sunt secrete, nu toate, ]i deci cel ce comunic` ceva roste]te orice numai secrete nu, atunci contradic\ia ne cere s` ] tim care este secretul pentru a-l putea separa de restul spuselor.Ne]tiind care este acesta, suntem obliga\i a ra\iona c` doar t`cerea ori moartea exprim` total secretul, altminteri oricare se ofer` celuilalt ca secret tr`itor al fiin\`rii.

6.43 Paradoxul ab\inerii de la vot * {n practica lu`rii deciziilor [n comun se folose]te votul ca mijloc de exprimare a op\iunii personale fa\` de o situa\ie ce se prezint` spre judecare. Astfel sunt trei op\iuni: a) votul pentru b) votul contra c) votul ab\inerii Contradic\ia [ncepe acolo unde este dep`]it` op\iunea prin neutralitatea actului vot`rii, care se exprim` [n mod paradoxal tot prin vot. Ori, ab\inere [nseamn` a nu reac\iona [ntr-o situa\ie dat`,neavând dreptul s` intervii, [n cazul nostru s` votezi. Dac` [ns` acest lucru se produce totu]i,[nseamn` c` “votez c` nu votez” sau “nu votez,dar votez”, ceea ce constituie un paradox.

CAPITOLUL VII Argumentul sofistic

7.1 Sofismul adev`rului Avem enun\ul:

"Cine minte spune ceva ce nu este; ceea ce nu este nu poate fi spus, deci nimeni nu poate min\i".

Acest sofism face parte dintr-o [ntreag` teorie a unor gânditori

din antichitate care sus\ineau c` tot ce exist` este adev`rat ]i deci falsul ]i minciuna nu au loc [n nici o exprimare.De]i [n cazul enun\ului de fa\` argumentele se [nl`n\uiesc firesc, credem c` sofismul ar trebui s` se limiteze doar la urm`toarele: "Ceea ce nu este nu poate fi spus, deci nimeni nu poate min\i". Am operat aceast` simplificare deoarece numai prin aceast` form` credem c` se sus\ine argumenta\ia sofistului.L`sând totu]i enun\ul a]a cum este, avem desigur o contradic\ie direct` [ntre premiz` ]i concluzie, dar pe lâng` aceasta se mai strecoar` [n acela]i timp ]i un viciu contra sofismului [nsu]i.S` analiz`m deci aceste argumente: - primul argument: Cine minte spune ceva ce nu este; de exemplu "oamenii au aripi", este o minciun` desigur, dar cine o spune o poate face f`r` dificultate. - al doilea argument: Ceea ce nu este nu poate fi spus este cu adev`rat argumentul cu greutate care enun\` c` vorbim doar despre ceea ce exist` ]i ]tim c` exist`, dar c` nu putem vorbi despre ceea ce nu exist`, fiindc` este imposibil s` ]tim ce nu exist`.Trebuie s` preciz`m c` ]i pl`smuirile min\ii noastre de orice fel exist` [ntr-o anumit` modalitate a existentului, deci este imposibil a spune ce nu este, mai ales c` totul este.Deci, abia acum putem spune c` este imposibil s` min\i deoarece nu po\i formula existentul a ceva care s` fie esen\a minciunii, deci nimeni nu poate min\i [n mod real, ci doar s` denatureze adev`rul.Cu alte cuvinte, ceea ce este se poate l`sa falsificat [n parte ]i se creaz` o minciun` inofensiv` care nu presupune existentul a ceva ce nu se ]tie. - al treilea argument care este ]i concluzia: Deci nimeni nu poate min\i, este consecin\a fireasc` a faptului c` nimeni nu poate spune inexistentul ca [ntreg sau ca p`r\i ale lui. Dup` cum s-a observat, primul argument, Cine minte spune ceva ce nu este, contrazice celelalte dou` argumente care sus\in contrariul,deci primul argument este absurd.Dac` ar fi s` judec`m separat acest argument ar trebui spus c` "cine minte spune ce este ascuns de adev`r".Asta implic` bine[n\eles c` ]i ceea ce este ascuns s` existe.{ns` dac` asert`m c` a min\i [nseamn` a spune ce nu exist`, [nseamn` a nu spune nimic, a tace, iar a tace min\ind este la fel de absurd.

7.2 Sofismul boabelor de mei Avem enun\ul:

“Când cade pe P`mânt un bob de mei e ca ]i când ar c`dea un nimic.{ns` când cad 1000 de boabe se aude un zgomot.Oare de]i cad separat, cele 1000 de nimicuri [nsumate reprezint` ceva?" Aici Zenon suspend` diferen\ele ce exist` [ntre diferitele raporturi ale lumii fizice ]i cele ale psihicului, diferen\e ce se produc [ncepând cu sim\urile ]i terminând cu gândirea.Imperfec\iunea recept`rilor umane intr` [n contradic\ie cu gândirea care opereaz` cu orice m`sur`, ]i astfel se poate na]te [n cazul de fa\` ideea absurd` c` nimicul e ceva, insesizabil, dar dac` e [nsumat poate fi ceva. {n primul rând premiza este fals`.Un bob de mei nu [nseamn` nimic decât sub aspectul c` nu produce zgomot la impactul cu solul.Dar ]i un fulg care cade nu face zgomot ]i tot nu-l putem considera nimic.Mai mult, [nsumarea acestor “nimicuri",de]i [n cadre separate []i va face clar prezen\a, nu trebuie s` ne conduc` la ideea c` fizic vorbind nimicul are greutate.Zenon vrea pe de alt` parte s` ne sesizeze faptul c` surprinderea realit`\ii de c`tre Fiin\a gânditoare este incomplet`, tocmai datorit` sim\urilor noastre rudimentare, [n contradic\ie cu gândirea care opereaz` orice problem`, chiar dac` este doar imaginat` ]i nu receptat` cu sim\urile.{ntre sim\uri ]i gândire se afl` un operator ce face leg`tura [ntre aceste instan\e ]i putem spune chiar c` stimuleaz` sim\urile, aceasta fiind intui\ia. Intuitiv deci, suntem [nclina\i s`-i d`m dreptate lui Zenon, fiindc` dac` existentul are greutatea lui atunci ]i nonexistentul trebuie s`-l aib`.Vedem deci [n acest sofism doar un pretext de a aprofunda ]i teme mai grave decât un exerci\iu de gândire.

7.3 Sofismul calului alb Avem urm`torul enun\: "Un cal alb nu este un cal, deoarece prin cal se [n\elege o f`ptur`, iar prin alb o culoare.Ceea ce desemneaz` o culoare nu poate s` desemneze o faptur`, totu]i exist` efectiv cai cu diverse culori.Desigur, caii au culori, de aceea exist` cai albi.Dar prin ce se deosebesc caii albi, fiindc` albul nu este cal?Un cal alb este un cal alb, de aceea un cal alb nu este cal”. Sofismele chineze [n general sunt mai dificil de [n\eles fa\` de cele europene, datorit` ]i modului de gândire asiatic care este mai criptat ]i cu [n\elesuri mai profunde decât las` s` se [ntrevad` textul.Aceasta ]i datorit` interven\iei [n gândirea chinez` a elementelor ]i influen\elor mitologic-religioase care se [ntrep`trund cu conceptele laice.{n cazul “Sofismului calului alb” este clar c` se amestec` dou` no\iuni; no\iunea de cal [n genere ]i cea de cal alb care

este un caz particular.Apoi judecarea no\iunii de cal prin prisma atributelor lui, cum c` “albul” nu semnific` “cal” ]i deci cal alb nu exist`, este evident un sofism bazat pe ceea ce moi]tii numeau argumentul conceperii umanului prin nume.Totu]i [n aceast` demonstra\ie a sofistului, o fraz` ni se pare important` chiar dac` ea r`mâne retoric`: Dar prin ce se deosebesc caii albi, fiindc` albul nu este cal?! Aici credem c` st` toat` puterea de sugestie a acestui sofism care dovede]te dincolo de eroarea sus amintit`, c` adev`rata problem` a acestui sofism nu este de a demonstra c` un cal alb nu este un cal, ci de a demonstra c` nedeosebit de nimeni ]i de nimic, nu exist` nici no\iunea de cal ]i nici cea de alb.Argumentele sofi]tilor moi]ti sunt interesante tocmai [n acest sens. 1.Argumentul datorat coruperii numelor prin nume Avem urm`torul enun\: A omor[ un brigand nu [nseamn` a omor[ un om. Ca ]i la sofismul cu calul alb se [ncearca a se demonstra ca brigandul nu [nseamn` decât numele de brigand ]i nu om. 2.Argumentul datorat coruperii numelor prin realit`\i. Avem urm`torul enun\: Mun\ii ]i abisurile sunt la acela\i nivel. Se remarc` [n acest enun\ lapidar inten\ia de axiomatizare pe care [l au multe a]a-zise sofisme chineze.Ele ori sunt cu tent` metaforic` ori enun\ate cu siguran\` ]tiin\ific`, precum cel de fa\` Este clar c` discipolii ]colii numelor nu se [ndoiau c` numele nu apar\in la propriu acelor lucruri pe care le desemnau, chiar dac` ele constituie o conven\ie.Dar conven\ia odat` stabilit` ]i recunoscut` universal devine final` ]i operant`,iar pân` la urm` numele tinde prin cutum` s` devin` propriul lucrului.Aceast` conven\ie [ns`, a numelor date lucrurilor este [n sine un fapt relativ,acesta datorându-se ]i realit`\ii care [n unicitatea ei a c`p`tat pentru fiecare lucru alt nume iar pentru lucruri gemene contrarii cum sunt"munte"]i "abis" (abisul fiind un munte de nefiin\`) nume asem`n`toare.Deci [n adev`rata realitate,cea neconven\ional`, muntele ]i abisul sunt la acela]i nivel, un “munte fiin\`” ]i un “munte nefiin\`”completându-se ca existent.Coruperea, adic` producerea contradic\iei este deci rezultatul nenominaliz`rii corecte a lucrurilor. 3.Argumentul datorat coruperii realit`\ilor prin nume Avem urm`torul enun\: Boul ]i calul nu sunt cal. Ca ]i la “Sofismul calului alb” unde culoarea desfiin\a no\iunea de f`ptur` numit` cal, [n cazul de fa\` suntem preveni\i [nc` o dat` c` no\iunea ce [nso\e]te sau particip` la realitate nu se confund` cu lucrul [nsu]i, adic` boul ca ]i calul sunt nume care pot corupe realitatea singular`.Calul este doar cal fiindc` numele s`u nu este bou ]i cal.Aristotel [n “Etica”d` un exemplu edificator pentru alt` spe\`, dar ea se potrive]te ]i acestui sofism:

“Om” sau “albul”, [n afara oric`rei sinteze afirmative sau a oric`rei diviziuni negative, când nu le ad`ug`m nimic (Fiin\a) sau când nu le separ`m nimic (Nefiin\a) nu sunt [nc` nici adev`rate nici false.

7.4 Sofismul pe]tilor Avem enun\ul: Filosoful Ciuan-tze privind pe]tii jucându-se [n ap` spune:"Iat` pl`cerea pe]tilor".Un coleg [i replic` [ns`: "Dar dumneata nu e]ti pe]te, de unde ]tii care este pl`cerea pe]tilor?"Ciuan-tze zice:"Dumneata nu e]ti eu, de unde ]tii c` eu nu ]tiu care este pl`cerea pe]tilor?" Colegul: "Eu nu sunt dumneata ]i deci nu te cunosc, dar tot a]a de cert este c` dumneata nu e]ti pe]te ]i deci nu po\i ]ti care este pl`cerea pe]tilor." Desigur c` reflec\ia nevinovat` a lui Ciuan-tze a fost un bun prilej pentru unul din colegii lui de a face sofistic`.O asemenea remarc` este de bun sim\ ]i nimeni nu s-ar [ndoi de acest adev`r pe care [l intuim ca firesc, datorit` mediului natural [n care se afl` pe]tii.Aceast` supozi\ie ce rezult` din experien\a multor ani de observa\ii,face ca s` asert`m cu siguran\` despre acest fapt care s-a consacrat prin expresia “se simte ca pe]tele [n ap`”.Dac` ace]tia s-ar fi aflat [ntr-un alt lichid, de exemplu vin, ar fi fost total fals ]i cinic s` afirm`m ca pe]tii se joac` de pl`cere când joac` lor ar putea fi perceput` ca un joc al mor\ii.Sunt deci fixate [n gândirea noastr` anumite axiome ale unor ra\ionamente logice, c`rora le cunoa]tem concluzia (ca presupus adev`rat`) ]i apreciem faptul prin forme prescurtate de silogisme. {n cazul de fa\` avem de-a face cu un ra\ionament ipotetic care desf`]urat arat` astfel: "Dac` pe]tii sunt [n ap`, ei se joac`. Dac` se joac`, [nseamn` c` le place Deci dac` sunt [n ap`, asta este pl`cerea lor". Ciuan-tze nu cuno]tea ra\ionamentul ipotetic ca s`-i poate replica colegului s`u ]i de aceea el apeleaz` la argumentul personalit`\ii sale, sus\inând c` altul nu poate fi el ]i deci nu are cum s` ]tie cât ]i ce anume ]tie el. E de amintit aici argumenta\ia de mult mai târziu a lui Jaroslav Hašek care a declarat c` el este cel mai mare scriitor ceh deoarece nimeni nu poate avea preten\ia c` [l cunoa]te mai bine decât se cunoa]te el pe sine.Evident c` trebuie s`-l credem pe cuvânt, dar [n acest fel to\i vom fi [ndrept`\i\i s` emitem acelea]i preten\ii, ceea ce face ca acest criteriu s` fie doar [n parte adev`rat.Desigur interesant` este ]i replica colegului lui Ciuan-tze care [i repro]eaz` siguran\a aprecierii prin faptul c` nemaifiind pe]te nu are cum s` ]tie ce simt pe]tii ]i ce pl`cere au ace]tia.Extrapolând la orice fiin\` aceast`

replic`,[nseamn` c` nu putem avea cuno]tin\e sigure despre nimic din moment ce nu suntem acel ceva despre care judec`m.Ori, subiectivitatea este tocmai aceast` substituire [ntre cel ce judec` ]i cel judecat ]i aducerea la sine a unei reprezent`ri de tr`ire comun`.Aceast` [ntâlnire [ntre gând ]i gândit contureaz` o nou` fiin\`,cea virtual` care poate avea argumentul verit`\ii.{n acest sens remarca lui Ciuan-tze nu poate fi fals`, dar colegul s`u putea gre]i deoarece chiar a fi [n pielea pe]tilor nu este suficient,trebuie s` ]i po\i transmite ceea ce sim\i.Altfel, mai coerent ]i nuan\at poate fi un observator inteligent al faptelor care s` propun` o tr`ire oarecare cuiva ce nu este [n stare s` se [n\eleag`. R`mâne deci ca explica\ia logic` s` ne scuteasc` a fi pe]ti pentru a cunoa]te de fapt singura pl`cere a acestora,a]a cum putem s` ne imagin`m c` suntem greci, a c`ror pl`cere era s` construiasc` ra\ionamente care s`-l pun` [n [ncurc`tur` pe interlocutor. {n societatea roman` mai to\i filosofii au considerat sofismele ca fiind ni]te jocuri de cuvinte tâmpite, neexplicându-]i cum aveau grecii aceast` pl`cere de a construi contradic\ii din orice.Explica\ia, dup` p`rerea noastr`, este una singur`: romanii n-au avut filosofi [ndeajuns de mari ca s`-]i dea seama de importan\a exerci\iului gândirii silit` s` se apere ]i de fals ]i de adev`r, fiindc` fiecare sofism este de fapt o pild` estetic` a nefiin\ei.

7.5 Sofismul lui Nogasema C`lug`rul budhist Nogasema [i \ine regelui Menandru din India urm`torul discurs: "Rege, ai venit la mine la marginea ora]ului [ntr-un car.Ce este oare carul t`u?Este roata sau ro\ile? Este osia sau oi]tea? Este totul [mpreun` sau este altceva decât toate aceste p`r\i? Nu, nu este nici una din aceste p`r\i ale sale, iar ca tot nu este deloc.Totul, carul, este numai o vorb` care este [n\eleas` [n dependen\` de toate aceste p`r\i.Totul este numai o denumire arbitrar` a oamenilor care se am`gesc pe sine.Dar ceea ce este mai important; ce e]ti tu marele,victoriosul rege Menandru?E]ti mâna sau piciorul t`u? Capul sau gândirea ta? Nu, tu nu e]ti.Exist` numai p`r\ile tale, aparen\` ce trece prin fa\a ochilor, [ns` nu exist` nici un tot care ar putea s` poarte mândrul nume de rege Menandru, a]a cum nu exist` un c`lug`r budist cu numele de Nogasema”. Sofistul aduce ca argument [mpotriva [ntregului [ns`]i p`r\ile acestuia.De ce ar fi carul un lucru care ignor` ro\ile sau osia? Carul ca atare e o aparen\` prin [ns`]i denumirea sa ce nu spune nimic despre p`r\i, ci spune doar c` el e totul.Dar totul este o conven\ie ]i atunci doar p`r\ile sunt totul.A]adar se na]te o contradic\ie [ntre p`r\i ca tot ]i

[ntreg ca tot.Dac` p`r\ile sunt totul ca realizare a [ntregului, [ntregul care difer` de p`r\i printr-un nou rol ]i o nou` denumire mai poate fi compus din p`r\i?Roata apar\ine p`r\ilor sau [ntregului?{ntregul nu poate fi suma p`r\ilor, fiindc` nici o parte adunat` cu altele nu pot forma un [ntreg, de]i a]a cum avem exemplul unui car i se pot determina u]or componentele.Simpla lor [nsumare aritmetica nu este posibil`, fiecare parte fiind ea [ns`]i un [ntreg care se opune opera\iunii.Deci componentele unui car laolalt` nu [nseamn` car.Dac` [ns` le vom monta, ele []i pierd rolul de [ntreg, fiecare [n parte ]i devin p`r\i ale carului.Carul devine astfel o no\iune ce desemneaz` o serie de [ntreguri reale, retrase din func\ionalitatea lor logic` [n p`r\i ale unui obiect numit car, ce este aparent [ntreg. Avem de-a face deci cu un sofism care relativizeaz` [ntregul [n\eles al totalit`\ii.Aici sofistul face o gre]eal` [n sensul c` el pune semnul egalit`\ii [ntre [ntreg ]i tot, ceea ce nu este posibil.Este de [n\eles faptul c` el se refer` la “tot” ca [mplinire a carului nu la “tot ce exist`”, dar chiar ]i a]a nu putem fi de acord cu aceast` exprimare fiindc` totul p`r\ilor nu poate fi realizat.Aceasta din cauz` c` nici un [ntreg nu are sfâr]it, finitudinea lui fiind provizorie, chiar dac` nu satisface [n\elegerea func\ionalit`\ii sale. {n ce prive]te a doua parte a discursului, cel referitor la rege, ]i la propria persoan`,sofistul face aceea]i echivalen\` [ntre “tot” ]i “[ntreg”.El spune c` nu poate exista nici un “tot” care s` poarte numele de rege, a]a cum nu exist` nici el c`lug`rul Nogasema.Sofistul relativizeaz` [n final nu numai p`r\ile materiale ale lucrurilor, ci ]i ale corpului omenesc, [ndoindu-se de gândire c` ar putea fi [ntreg sau parte, ceea ce desigur face ca problema s` se complice [n sensul bun.Se na]te [ntrebarea dac` propriul corp poate fi parte a gândirii, dac` aceasta constituie [ntregul nostru sau nu, ceea ce este un lucru deosebit ]i d` valoare acestui discurs sofistic prin implica\iile sale serioase.Suntem nevoi\i deci a ne [ndoi c` [ntregul fiec`rei fiin\e exist`, iar dac` nu exist` nici [ntregul (]i nici totul) [nseamn` c` nu exist`m pur ]i simplu, iar gândirea poate da orice nume realit`\ii, a]a cum poate fi Menandru sau Nogasema. 7.6 Sofismul identit`\ii ]i deosebirii Avem enun\ul: "Dac` orice lucru este identic cu sine ]i se deosebe]te de toate celelalte, atunci -dând un singur r`spuns la o chestiune dubl` -vom fi nevoi\i s` spunem c` mai multe lucruri sunt acelea]i nu cu altele, ci cu ele [nsele, ]i c` sunt diferite de ele [nsele, deci c` acelea]i lucruri sunt totodat` acelea]i cu ele [nsele ]i diferite de ele [nsele" Orice discu\ie despre ceva trebuie s` debuteze prin a [ncerca s` identific`m ceea ce dorim s` studiem, s` vedem dac` acel ceva poate

fi ceea ce pare, ]i abia dup` aceea s` stabilim dac` este identic cu sine ]i eventual diferit de altceva.Trebuie s` amend`m [n primul rând faptul c` majoritatea gânditorilor nu ]i-au [nsu]it concep\ia aristotelic` a omniprezen\ei fiin\ei ]i nefiin\ei.Folosirea termenilor de "lucru", "obiect" sunt ambigue ]i nu permite identificarea acestora, mai mult, duce la confundarea termenului propriu cel mai direct care este corporalul, cu incorporalul, cu un fenomen, o ac\iune, etc.Intuim totu]i c` sofismul se refer` la lucrurile corporale, concrete, care [n marea lor diversitate par s` fie ele [nsele dar ]i diferite de ele.Noi vom folosi termenul de fiin\` pentru orice lucru aceasta [nsemnând c` totul este viu, indiferent c` este vorba despre o piatr` sau despre om.Deci tot ceea ce fiin\eaz` este fiin\`, ]i dac` fiin\eaz` trebuie s` aib` atributele viului.De]i totul este viu ]i este fiin\`, numai Fiin\a uman` este cuget`toare, discu\ia despre o presupus` form` de cugetare atribuit` altor fiin\e fiind la fel de riscant` ca ]i [n cazul “Sofismului pe]tilor”. Am f`cut toate aceste preciz`ri tocmai pentru a face diferen\ele ce se cuvin [ntre identitatea unei fiin\e necuget`toare ]i una cuget`toare.Dac` vorbim despre o piatr` ca fiin\` atunci aceast` nu poate fi identic` cu sine, pentru simplul fapt ca nu are Sine, fiindc` nu are gândire ]i nu se poate concepe pe sine ca identic al s`u.Acest identic devine al s`u când nefiin\a care neag` fiin\a d` con]tiin\a interiorului ce este negat din afar`.Acest proces de [n\elegere ce d` echilibrul fiin\ei este propriu numai Fiin\ei umane.Numai ea poate fi identic` cu sine ]i diferit` [n acela]i timp pentru faptul c` Fiin\a uman` este ]i o fiin\` virtual` ce se construie]te estetic separat pe sine ca altul,fapt imposibil la celelalte fiin\e la care Supranaturalul nu mai ac\ioneaz`. 7.7 Sofismul jum`t`\ii de cerc Avem enun\ul: "C`ci dac` [mp`r\im cercul [n p`r\i egale care are centrul ca un punct la mijlocul s`u, prin separare el va fi dat ca parte fie primei jum`t`\i de cerc, fie celeilalte sau va fi divizat [n dou`.Dar prin faptul c` va fi dat ca parte uneia sau celeilalte jum`t`\i va face [njum`t`\irea inegal`.Dar dac` punctul [nsu]i este divizat acest lucru nu este posibil fiindc` punctul nu are dimensiuni ]i nici p`r\i.Deci cercul nu poate fi [mp`r\it [n p`rti egale". Din perspectiva geometriei plane care nu consider` punctul ca fiind un corp [n spa\iu, contradic\ia este sus\inut` de argumenta\ie, ]i este imposibil a [mp`r\i [n p`r\i egale cercul.Dac` [ns` vom considera cercul ca un segment de sfer` ]i punctul care marcheaz` centrul va fi suprapus acestuia ca un corp separat, fiecare cu dimensiunile sale, vom putea [mp`r\i acest segment de sfer` [n dou` p`r\i egale, fiindc` punctul ce marcheaz` centrul nu este unul fictiv.Dar r`mânând la

argumenta\ia geometriei plane vom fi de acord c` dac` punctul nu are p`r\i, dimensiuni ]i suprafa\`, [nseamn` c` el este imaginar ]i deci nimic nu ne [mpiedic` s` [mp`r\im cercul [n dou` p`r\i f`r` a mai fi nevoi\i a-i marca centrul.{n aceast` situa\ie, eliminând ceea ce nu poate fi [mp`r\it, vom [mp`r\i. Care este atunci problema de fapt? Nu cumva un cerc f`r` centru este el [nsu]i un punct care-]i ofer` suprafa\a ca intersec\ie a infinitelor arce de cerc minimale ce-i construiesc configura\ia ambigu`?Practic, o jum`tate de cerc nu poate exista [n geometria plan` fiindc` chiar de s-ar putea sec\iona punctul ce nu are dimensiune s-ar ivi o alt` problem`, aceea a dreptei ce desparte cele dou` jum`t`\i de cerc.Aceast` dreapt` este comun` celor dou` jum`t`\i de cerc ]i dac` am dori s` facem separarea ne-ar fi imposibil fiindc` ]i l`\imea acestei drepte face parte tot din cerc ]i va trebui s` fie la rândul ei [mp`r\it`. Dac` vom [ncerca s` tras`m alt` dreapt` separatoare peste ea cu o l`\ime mai mic`, tot va r`mâne un rest de [mp`r\it care este chiar l`\imea ultimei drepte.Astfel se demonstreaz` ]i [n acest fel c` cercul nu poate fi [mp`r\it [n p`r\i egale chiar dac` am elimina punctul de la centru ]i ne-am folosi de alte metode pentru a-l sec\iona corect.

7.8 Sofismul na]terii lui Socrate Avem enun\ul: "Dac` s-a n`scut Socrate, sau s-a n`scut pe când nu era Socrate, sau pe când exista deja. Dar dac` s-ar spune ca s-a n`scut [n timp ce exista, ar [nsemna c` s-a n`scut de dou` ori.Dar dac` s-a n`scut [n timp ce nu exista, urmeaz` c` Socrate [n acela]i timp era ]i nu era.Dar dac` nici nu se na]te când este deja ]i nici când nu este [nseamn` c` nimic nu se poate na]te." {ntr-adev`r, privitor la na]terea lui Socrate nu sunt decât aceste dou` posibilit`\i: 1.Ori s-a n`scut pe când exista deja ]i deci ar rezulta c` s-a n`scut de dou` ori, ceea ce este absurd, 2.Ori s-a n`scut pe când nu era Socrate ]i, [n aceast` situa\ie, el era ]i nu era. Prima ipotez` nu ne intereseaz` fiindc` este evident c` Socrate nu se putea na]te când exista deja.R`mâne s` analizam a doua posibilitate care pare mai slab` [n temei fiindc` se folose]te de contradic\ia verbului de existen\` "a fi" ]i "a nu fi", pentru a eviden\ia pe de o parte posibilitatea na]terii lui Socrate când "era" ]i "nu era",iar pe de alt` parte imposibilitatea na]terii acestuia,fiindc` cel ce se na]te trebuie s` fie liber de condi\ionarea c` "este deja"sau c` "este ]i nu este" [n acela]i timp.

Afirma\ia S-a n`scut [n timp ce nu exista poate constitui un frumos vers [ntr-o poezie datorit` formul`rii eliptice, ]i va trebui s` [n\elegem c` logica nu poate permite fiin\ei o judecat` [n care ac\iunea de a prinde via\` a acesteia se petrece [n chiar absen\a ei.Sofismul [ns` continu` cu argumentul c` dac` lucrurile stau a]a Socrate [n acela]i timp era ]i nu era. Abia aici se poate intui c` Socrate, ca fiecare fiin\` de fapt, [nainte de a se na]te a fost Nefiin\` pur` ]i trecerea lui [n fiin\` constituie semnifica\ia expresiei contradictorii era ]i nu era. Inten\ia sofistului a fost de a demonstra imposibilitatea na]terii datorit` mai ales celui de al doilea argument care introducea echivocul ie]irii din Ascundere a fiin\ei.Este clar c` [n momentul na]terii e]ti ]i nu e]ti [ntr-un interval [n care con\inutul temporal al nonexistentului este [ntrerupt ]i se transfer` existentului acest hiatus, netimp [n care a]teptarea fiin\ei devine tragic` sub aspect logic ]i ontologic.Na]terea poate fi ratat` fiindc` tot atunci se decide ]i pieirea ceea ce ne determin` s` ra\ion`m c` fiin\a este ]i nu este chiar [n na]tere ]i apoi dincolo de ea.{ntr-un anume sens este adev`rat c` nu poate exista na]tere fiindc` conform dictonului devenim ceea ce suntem, se pare ca nici nu ne-am n`scut vreodat`.Cine-mi poate tr`i na]terea ca s` mi-o amintesc ]i s` fiu sigur c` este a mea?Neavând con]tiin\a propriei na]teri, am dreptul s` m` [ndoiesc c` aceasta exist`, iar ceea ce li se [ntâmpl` altora este altceva decât na]tere, este o prelungire a existentului p`rin\ilor.Na]terea adev`rat` este autofiin\are, nu a]teptarea de a fi al altuia.

7.9 Sofismul num`rului Avem enun\ul: "Orice num`r este un num`r mic. Orice num`r este ]i mare ]i mic". Principala problem` [n analiza acestui sofism const` [n a stabili care sunt capetele ]irului de numere, spre a vedea dac` ele ori celelalte numere cuprinse la mijloc ne pot oferi o solu\ie.Am ar`tat deja [ntr-un capitol precedent c` zero nu este num`r, el reprezentând din punct de vedere logic falsul, iar dac` logica nu ne permite a-l considera altfel, nici [n alte ]tiin\e nu poate avea alt` valoare.Din punct de vedere logic toate numerele naturale pozitive sunt asertate ca fiind adev`rate a]a [ncât suntem nevoi\i a considera un cap`t al ] irului de numere ca pornind de la num`rul "1".La cel`lalt cap`t al ]irului vom avea nu o cifr`, ci mai multe adunate [n simbolul “∞”,deoarece [ntr-o faz` avansat` de aglomerare a numerelor unit`\i ”1”,acolo unde num`rarea devine imposibil` ]i inutil`,]irul []i pierde coeren\a ]i ordinea.Deci num`rul "1" este num`rul cel mai mic, care multiplicat va forma [ntreaga pleiad` de numere cresc`toare con\inute pân` la infinit.

Infinitul nu este decât un concept-conven\ie care vrea s` limiteze continuarea multiplic`rii num`rului "1" la o sum` de numere mari nenum`rabile, dincolo de care nu mai prezint` interes rezultatul pentru Fiin\a uman`, ci doar siguran\a c` deznod`mântul exerci\iului de gândire matematic` are loc [n cadrul aceastei sume care oscileaz` [ntre - ∞ ]i + ∞, ca realitate sensibil` a intr`rilor ]i ie]irilor din infinitul etalon " ∞".Dac` "zero-ul" ca num`r nu exist`,atunci num`rul "1" este cel mai mic,ca limit` de jos a ]irului infinit, dar ]i cel mai mare [n descre]terea numerelor ce-l au ca limit` superioar` infinit`.Sus\inem c` num`rul “1” devine infinit [n acest caz deoarece [n el se acumuleaz` Nefiin\a pur` ca succesiune infinit` de nega\ii ce duce [n final perpetuarea fiin\`rii pozitive.Deci num`rul “1” este ]i mic ]i mare [n acela]i timp dar nu poate fi egalul niciunui num`r,fiindc` el este mare fa\` de antecesor ]i mic fa\` de succesor.Dar fiecare num`r [ntre aceste limite este mic a]a cum se aserteaz` [n prima judecat` a sofistului.Orice num`r este mic deoarece tot timpul va avea un altul [n fa\a lui care este mai mare.Aceasta este una din ra\iuni, dar logica merge mai departe ]i spune: având ca sisteme de referin\` cele dou` capete "1" ]i "∞ " toate numerele sunt mici dar ]i mari [n acela]i timp, ceea ce este adev`rat ]i necontradictoriu. O alt` idee [ns` constituie cu adev`rat contradic\ia [n mintea noastr`:Dac` num`rul “1” poate fi mare,infinitul poate fi mic?Noi credem c` da,el poate chiar s` fie “1”,fiindc` dac` vom efectua o descre]tere a ]irului de numere de la infint spre unitatea de plecare,totul se va reduce [n final doar la existen\a lui “1” care devine cel mai mare num`r ca singurul r`mas f`r` multiplii.O alt` concluzie paradoxal-neparadoxal` este aceea c` infinitul nu exist` din cauz` c` nu l-am construit [nc` prin multiplicarea total` a unit`\ii,ori dac` a]a stau lucrurile, [nseamn` c` [ntre orice ]iruri de numere finit-infinite avem o [ntrerupere care elimin` posibilitatea unui existent nesf@r]it.

7.10 Sofismul pu\in-mult Avem enun\ul: "Este oare pu\inul [nmul\it cu pu\in tot pu\in?" Mircea Florian comenteaz` astfel aceast` [ntrebare care ne conduce la un sofism interesant:Un pu\in, dar [nmul\it cu doi (alt pu\in) d` doi (alt pu\in), care [nmul\it cu doi d` patru, care va fi socotit tot pu\in.Iar patru socotit ca pu\in [nmul\it cu patru d` ]asesprezece, care trebuie s` fie tot pu\in.}i a]a mai departe, dac` [nmul\im ] asesprezece (pu\in) cu ]asesprezece (pu\in) rezult` 256 care trebuie s` fie tot pu\in.

Pentru noi [ns`"pu\in" sau"mult" sunt termeni indeterminabili, c`rora nu li se pot substitui cifre matematice, fiindc` [n esen\` "pu\inul"nu are o cantitate precis`.Oricare dintre cifre poate fi pu\in, iar cifra urm`toare poate fi "pu\in mai mult", dar tot pu\in.Este aceea]i situa\ie ca ]i la syncategoremata unde termenul de "unii"poate semnifica "totalul de pu\in"[ntre Unu ]i To\i.Dac` vom [ncerca s` afl`m cât "mult"rezult` dac`-i sc`dem sau dac`-i ad`ug`m "pu\in" acestui total, vom avea o opera\iune cu infinit, f`r` Unu."Pu\inul"va fi reprezentat de Unu care [nmul\it cu sine va da tot Unu ca valoare ce verific` cantitatea indeterminabil`.Unu poate fi orice, un lucru, o gr`mad` de lucruri ori chiar infinitul.Deci [n ce prive]te ra\ionamentul lui Mircea Florian [nmul\irile date ca exemplu nu sunt relevante.Prima [nmul\ire trebuia f`cut` Unu (pu\in) [nmul\it cu Unu (pu\in) fac tot Unu (pu\in).Sofistul nu [ntreab` ce se [ntâmpl` dac` se [nmul\e]te “pu\in” cu alt “pu\in”, ]i pe bun` dreptate, fiindc` lui [i era clar c` dac` “pu\in”=Unu, atunci alt pu\in este tot Unu.El nu se refer` la un “pu\in” de o valoare mai mic` de [nmul\it cu un “pu\in” de o valoare mai mare.Doi, patru, opt, etc.nu pot da valori de pu\in, ci de mult fa\` de Unu, chiar conform teoriei lui Mircea Florian.Toate opera\iunile eviden\iate de acesta se [ncadreaz` [n seria [nmul\irilor lui “pu\in” cu "pu\in mai mult"care relativizeaz` progresia spre infinit.Acest "pu\in mai mult"rezultat al oric`rei [nmul\iri r`mâne valoric ca “pu\in” multiplicator, ca lips` a lui Unu din "mult" ]i va fi opusul acestuia ca "pu\in maxim". Vom avea deci urm`toarea configura\ie a "pu\inului": - un "pu\in minim"etalon =Unu - un "pu\in mai mult"progresiv = n ≠1 la puterea n - un "pu\in maxim"= minus infinit.

7.11 Sofismul “al treilea om” Avem enun\ul: "Dac` un lucru []i datore]te existen\a particip`rii la principiul sau ideea lui, atunci ]i ideea ]i lucrul trebuie s` participe la o a treia existen\`, care la rândul ei ar trebui s` participe la o a patra, ].a.m.d., pentru acelea]i motive la infinit." Acest ra\ionament este din punctul nostru de vedere un sofism care duce la adev`r, ]i unde termenul de sofism trebuie [n\eles [n sensul bun, acela ce-]i are r`d`cina [n σοφία, [n [n\elepciune.{ncadrarea la categoria de sofism i se datoreaz` probabil de la extrapolarea ideii de lucru [n sine adus la infinitele sale copii [n lumea fenomenal`, unde ideea de participare poate fi sup`r`toare ]i neadecvat` ra\ional dac` o aplic`m unei fiin\e oarecare.Dac` [ns` lu`m

cazul Fiin\ei umane, aceasta este [n aparen\` un caz singular, ]i la concept particip` ideea de om care [mpreun` formeaz` omul concret. {ntre aceste dou` entit`\i, apare ]i o a treia esen\`, "omul [n genere" care face posibil` specia.Acest "om [n genere" este "al treilea om" care este str`mo]ul ce ne ofer` ereditatea ]i care particip` efectiv prin fiecare cuplu uman la procrearea celei de-a treia, de-a patra fiin\e ].a.m.d., tot atâta timp cât exist` acest martor genealogic.Acela]i lucru se [ntâmpl` ]i cu Fiin\a univers care este “al treilea om” pentru fiecare dintre fiin\ele ce-o compun.{n ce prive]te Fiin\a divin`, ea este “al treilea om”pentru existentul tuturor fiin\elor cum Fiindul este martor pentru aceasta.

7.12 Sofismul imposibilit`\ii amestecului Avem enun\ul: "Dac` cineva ar amesteca zece litre de ap` cu o litr` de zeam` de cucut`, va g`si acest amestec [nzestrat cu puterea cucutei.Deci, prin amestecare, cucuta se va distribui [n fiecare particic` de ap`, [ntregul litrei de cucut` cu [ntregul celor zece litre de ap` prin copenetra\ia reciproc` a substan\elor ]i a calit`\ii acestora.Lucrurile care se extind unele [n altele pentru fiecare p`rticic` vor ocupa acela]i spa\iu, pentru care motiv substan\ele sunt egale [ntre ele:Atunci o litr` de cucut` va fi egal` cu cele zece litre de ap`; deci amestecul este imposibil". Este de remarcat ra\ionamentul subtil al sofistului care desf`]oar` [n a]a fel ra\ionamentul, [ncât s` ne conving` c` amestecul celor dou` lichide nu este posibil.Acest fapt [ns` este de natur` s` ne abat` aten\ia de la premisa perfid` c` o litr` de cucut` va fi egal` cu zece litre de ap` aceasta fiind de fapt contradic\ia [n sofism, nu c` amestecul este imposibil.Amestecarea a zece litre de ap` cu o litr` de zeam` de cucut` va [nzestra acest amestec cu gustul ]i t`ria cucutei, ceea ce se poate constata lesne.Odat` amestecat`, cucuta se distribuie cu fiecare p`rticic` tuturor particulelor corespondente din ap`, [n mod egal, astfel [ncât [ntregul litrei de cucut` prin copenetrarea reciproc` cu [ntregul celor zece litre de ap` vor ocupa acela]i spa\iu ]i deci vor fi egale. {n primul rând spunem c` nu exist` [ntreg mai mare sau [ntreg mai mic.Din acest punct de vedere suntem de acord c` "[ntregul litrei de cucut`"este egal cu "[ntregul celor zece litre de ap`". {n al doilea rând spunem c` [ntregurile nu se pot amesteca, ci numai p`r\ile.A]adar se cuvine s` consider`m ]i litra de cucut` ]i litrele de ap` ca p`r\i ale unor [ntreguri ce nu particip` la amestec, deci dac` din punct de vedere logic nu exist` diferen\e de [ntreg, exist` [n schimb diferen\e de p`r\i.

{n al treilea rând spunem c` p`r\ile ce copenetreaz` reciproc substan\a cealalt` se vor a]eza [n acela]i spa\iu cu p`r\i mai pu\ine printre p`r\i mai multe, care va duce la crearea a unsprezece litre de amestec [n spa\iul molecular a numai zece litre de ap`,ceea ce este iar`]i o contradic\ie.

7.13 Sofismul [ncornoratului Avem enun\ul: "Ai ce nu ai de pierdut.Nu ai pierdut coarne.Deci ai coarne." Ra\ionamentul se bazeaz` pe o supozi\ie abscons` ]i surprinz`toare, aceea c` fiin\a are tot ce nu a pierdut, care [n sine este o idee valoroas` din punct de vedere logic dac` r`m@ne la inventarul propriu. Ex : nu ai pierdut capul, deci ai cap. Supozi\ia este [ns` ]i alunecoas`, fiindc` acest "are tot"se refer` la totala mul\ime de obiecte ale existentului ]i deci a nu fi pierdut nimic [nseamn` s` ai orice. Ex.: nu ai pierdut Calea Lactee, deci ai galaxia noastr`. Din acest "tot", desigur fac parte ]i coarnele cu pricina care nefiind pierdute ar trebui s` le aib` cel vizat. Faptul c` nu le are totu]i, demonstreaz` lipsa anterioar` a posesiei f`r` de care ceea ce era de pierdut nu se putea petrece.Dac` ra\ion`m similar [ns` folosindu-ne de inexistent vom avea: Ai ce nu ai pierdut.Nu ai pierdut nimic.Deci ai nimic. Acesta reprezint` un rationament invers dec@t al sofistului, adic` [n loc de a aduce existentul [n inexistent (dob@nde]ti coarne pe cap ,de]i nu le aveai) se aduce inexistentul la existent (dob@nde]ti nimic pe cap, de]i nu-l aveai). Se poate u]or deduce c` dac` invoc`m lipsa oric`rei posesii sofismul nu mai este valabil,dar acest lucru nu este posibil, noi posed@nd cel pu\in propriul corp ]i spiritul.Acest minim de care suntem lipsi\i la moarte ac\ioneaz` pentru conservarea a ceea ce este, dar ]i pentru aducerea la Sine cu ajutorul esteticului a tot ce-i cu neputin\` de atins [n realitate.In acest caz putem spune c` avem un tot ce putem pierde (imaginar) care \ine loc de posesie, ]i care justific` sofismul.

7.14 Sofismul intui\iei Avem enun\ul:

"}tii tu ce am de gând s` te [ntreb? [ntreab` sofistul pe interlocutor.R`spunsul acestuia este c` nu ]tie.Dar eu [ntreb de un lucru pe care [l cuno]ti, deci nu ]tii ceea ce ]tii" Desigur, una din marile abilit`\i ale sofi]tilor era aceea de a pune de a]a manier` [ntrebarea c` obligatoriu te conducea la concluzia pe care el o dorea. {n sofismul de fa\` interlocutorul l-ar fi putut [nfrunta pe sofist r`spunzând c` ]tie ce are de gând s`-l [ntrebe acesta.Sofistul ar fi [ntrebat cum de ]tie ce vrea s`-l [ntrebe, iar cel`lalt ar fi atacat [ntrebându-l pe sofist de unde ]tie el ce ]tie ]i ce nu ]tie altul.Cel [ntrebat ar fi putut merge pân` acolo [ncât s` dea un r`spuns oarecare ce-i venea mai repede [n gând: aveai de gând s` m` [ntrebi câ\i ani am, ]i dac` nu vei recunoa]te c` voiai s` m` [ntrebi asta, demonstreaz`-mi contrariul.Sofistul ar fi negat c` asta ar fi [ntrebat ]i ar fi formulat concret o [ntrebare diferit` evident de ceea ce spusese interlocutorul.Interlocutorul la rândul s`u, putea s`-l oblige pe sofist s` demonstreze c` asta era [ntrebarea ce urma s` i-o pun`, ]i [n al doilea rând s` demonstreze c` interlocutorul cuno]tea r`spunsul la ea.Evident c` sofistul nu avea cum s` probeze cele afirmate, pe când interlocutorul putea s` aduc` ca argument tocmai concluzia invers` a sofistului. Argumentul poate fi redat de propozi\ia urm`toare : "Singurul lucru pe care [l ]tiu este câ\i ani am". Deci eu nu ]tiam ce aveai de gând s` m` [ntrebi fiindc` ]tiu doar ceea ce ]tiu, ]i nu ]tiu ceea ce ]tii tu c` ]tiu.

7.15 Sofismul lui Freud Avem enun\ul: "De ce m` min\i spunându-mi c` mergi la Lemberg pentru ca eu s` cred c` mergi la Cracovia, pe când [n realitate mergi la Lemberg?" Avem [n acest enun\ urm`toarele situa\ii: 1) Cel [ntrebat spune adev`rul despre destina\ia c`l`toriei pentru ca cel`lalt s` cread` c` e o minciun` ]i c` adev`rul e altul 2) Cel ce dore]te s` cunoasc` destina\ia interlocutorului se simte min\it chiar cu adev`rul {n ambele situa\ii, destina\ia fals` Cracovia devine pentru interlocutori destina\ia adev`rat`, acceptat` tacit ca argument comun [mpotriva celuilalt, de]i [n mod absurd fiecare ]tie c` de fapt Lemberg este \inta c`l`toriei.

Avem astfel dou` ra\ionamente ipotetice inverse [n care cel ce urmeaz` a efectua c`l`toria ra\ioneaz` corect dar cu inten\ia de a-l induce [n eroare pe cel`lalt, spunându-i pur ]i simplu adev`rul.Cel`lalt preia ra\ionamentul ca fals ]i b`nuind c` se dore]te a fi indus [n eroare, consider` ca fiind adev`rat ceea ce era presupus ca fals.{n acest sofism avem o situa\ie special` pe care nu am mai avut ocazia s` o discut`m, aceea a perceperii pur psihologice a adev`rului ]i falsului prin prisma inten\iei unei persoane de a se folosi de aceste valori pentru ob\inerea unui rezultat contrar celui scontat. {n via\a de zi cu zi sunt frecvente cazurile [n care spunând adev`rul nu suntem crezu\i tocmai datorit` eviden\ei lui.Fiin\a uman` rareori exprim` adev`rul curat ]i nud, de obicei acesta fiind impur ]i abscons, datorit` nu unei pudori speciale, ci dorin\ei egoiste ancestrale de a ascunde totul de ceilal\i (hrana, inten\iile, proiectele).Falsul este receptat de ceilal\i ca fiind mai verosimil fiindc` lumea ideilor noastre este fals`, fiecare din noi ascunzându-se de altul [n tot ceea ce facem.Ascunderea adev`rului este simpl` [n esen\` fiindc` oricum [l ignor`m suficient, dar odat` ascuns chiar [n spatele expresiei comune "nu ]tiu", adev`rul sufer` o deformare care [n cazul dezv`luirii ulterioare []i pierde puterea.Experien\a a demonstrat c` adev`rul are o actualitate precis` la timpul ]i locul potrivit, [n afara c`rora el "hiberneaz`"inutil.Relatat mai târziu, dup` ascundere, adev`rul va con\ine o [nc`rc`tur` emo\ional` ca fals al "ru]inii" de a recunoa]te ascunderea. Ascunderea minciunii este ]i mai periculoas` fiindc` las` impresia c` se ascunde de fapt adev`rul (ca [n cazul sofismului nostru) ]i orice construc\ie logic` ce se desf`]oar` pe aceast` ipotez` duce la implica\ii majore cu impact direct asupra s`n`t`\ii mentale a subiectului, ce poate pierde controlul realita\ii logice.Minciuna trebuie spus`, iar dac` este spus` ea este o bomb` dezamorsat`.Construirea ]i nerostirea ei poate altera spiritul pân` la nebunie, mai ales [n cazul arti]tilor care sau []i proiecteaz` minciunile ca adev`ruri.{n acest echilibru fragil dintre logic` ]i emo\ie se situeaz` ]i interlocutorul din sofism care se crede [n]elat [n privin\a destina\iei prietenului s`u.Dac` [ns` acesta nici nu a gândit s` se duc` la Cracovia, ci pur ]i simplu la Lemberg ]i totul e o [nchipuire a celuilalt?Aici avem reversul medaliei, când ascunderea adev`rului are loc din partea altuia [n contul t`u, ca sublimare a dorin\ei de a da [n vileag secretul altuia, oricare ar fi el, ]i de a-l cunoa]te ca [nvins.

7.16 Sofismul lui Quine Avem enun\ul: a) 9 este [n mod necesar mai mare decât 7

b) num`rul planetelor = 9 c) num`rul planetelor este [n mod necesar mai mare decât 7 (ceea ce este fals). Aici Quine se sprijin` pe definirea exact` a realit`\ii [n rela\ia concret-abstract, ceea ce duce la o ra\ionare vicioas` plecând chiar de la adev`r.Nimic [ns` din expunerea f`cut` de sofist nu ne conduce [n mod expres la concluzia c` num`rul planetelor este mai mare decât 7, decât dac` accept`m c` fiecare planet` =1 ]i c` ele fac parte din aceea]i clas` de obiecte.Num`rul 9 [n\eles ca neutru, face leg`tura [n mod for\at cu num`rul planetelor sistemului nostru solar, leg`tur` pe care doar o b`nuim, [n rest expunerea fiind destul de steril` poate induce ideea c` toate planetele din Univers sunt = 9, chiar expresia simbolic`.Apoi introducerea unei condi\ion`ri de felul este [n mod necesar eviden\iaz` caracterul ]ubred al ra\ionamentului care are nevoie de un suport conven\ional care s` lege termenii afla\i [n opozi\ie.Fiindc` nu se face exprimarea"num`rul 9" ]i "num`rul 7" cum ar fi firesc, putem [n\elege ra\ionamentul [n felul urm`tor: {nlocuim cifra 9 cu expresia"Simbol matematic" iar cifra 7 [n mod identic.Vom avea urm`toarea configura\ie a sofismului: a) simbol matematic (9) [n mod necesar > decât simbol matematic (7) b) num`rul planetelor = simbol matematic (ori 9 ori 7) c) num`rul planetelor este [n mod necesar >decât simbolul matematic (ori 9 ori 7). De unde rezult` c` operarea cu simboluri matematice [n logic` constituie cea mai nefericit` cale de a ajunge la adev`r.Discursul logic [n oricare din formele sale clasice respinge simbolistica ca pe o baz` fals` de plecare [n ra\ionamente. Un exemplu notoriu este urm`torul ra\ionament: Apostolii au fost 12. Petru era apostol. Deci Petru era 12. La fel de incorect sunt folosite simbolurile matematice ]i [n acest caz.Dar ]i dac` s-ar fi f`cut enun\ul corect c` apostolii au fost [n num`r de 12 (prin ad`ugare de substan\` ca suport lingvistic real) ceea ce se admite ca fiind adev`rat, aceast` premiz` ar fi dus la concluzia c` Petru era [n num`r de 12, adic` 1=12 ceea ce iar`]i nu era de acceptat.Deci cauza acestor contradic\ii este substituirea fiin\ei concrete, sensibile, cu num`rul care este un simbol lipsit de con\inut.Num`rul, dac` ar fi s` d`m o defini\ie aplicat` la acest caz este fiin\a golit` de sine ]i altul, doar conturul a ceea ce piere.

7.17 Sofimul probabilit`\ii Avem urm`torul enun\:

"Ceea ce este numai posibil nu este [nc` hot`rât ]i ceea ce este numai presupus, nu este [nc` a]a". De]i la prima vedere pare o tautologie, abordarea probabilistic` ne apropie de logica trivalent` a lui Lukasiewicz care introduce [ntre valorile de adev`r (1) ]i fals (0) o a treia valoare, posibilul (1/2). Un enun\ de genul: "Este posibil ca s` mergem la teatru mâine" este o propozi\ie nici adev`rat` nici fals`, ci are doar statutul ambiguu de posibilitate, deci nu-i nimic hot`rât.Pe de alt` parte, ea poate fi ]i adev`rat` ]i fals` atât timp cât ac\iunea este presupus` ]i neinten\ional`. Logicienii care au creat logica trivalent` precum ]i al\ii care opereaz` cu ea, nu au sesizat c` posibilul fiind o alternativ` la adev`r ]i fals are un grad de labilitate ce nu depinde de cele dou` valori logice ]i nici de inten\ionalitatea uman`. Revenind la exemplul de mai [nainte, de]i dorim s` mergem la teatru, ]i acest lucru nu se [ntâmpl` pân` [n ultima zi de spectacol ]i pân` [n chiar ultima clip` [naintea [nceperii acestuia, ceea ce ne apropie de adev`r ]i ca inten\ie activ` nu numai pasiv`, ajungem totu]i ]i piesa nu se mai joac`, sau ajungem pu\in mai târziu ]i nu mai suntem primi\i [n sal`.Posibilitatea, datorit` existentului acesteia, a devenit un "adev`r fals",[n care valoarea 1/2 ce avea ini\ial 50% ] anse s` se realizeze ]i 50% nu, datorit` diminu`rii ]anselor adev`rului ]i falsului cu acela]i procentaj, acum dispare ca alternativ` la real ]i particip` la construc\ia imaginar` a unui caz limit` a existentului ce permite a fi presupus ca imposibil. Logica trivalent` deci nu ia [n considera\ie anumite aspecte ale posibilului controlat de Fiin\a uman` ]i tenta\ia acesteia de a crea situa\ii virtuale, paralele, ca lume tr`it` de logica sa. Un alt exemplu ar fi acela c` toat` fraza luat` ca exemplu s` fie de fapt o minciun`, adic` s` ne exprim`m aceast` inten\ie dar cu gândul ascuns de a nu ne duce la teatru.Aceasta face ca posibilul s` se reduc` din start la valoarea de fals, ceea ce exclude o a treia posibilitate.Evident, [n cazul unui enun\ generic: "E posibil ca mâine s` plou`", dac` m@ine nu va mai fi, atunci se constat` c` nici Fiin\a divin` nu poate distruge posibilul invocat ca nenecesar.

7.18 Sofismul vorbirii Avem urm`toarea demonstra\ie: "Pentru ca o silab` s` fie scurt`, trebuie a se stabili mai [ntâi c` exist` un timp minimal ]i scurt [n care silaba exist`.Dar nu exist` un timp minimal c`ci acesta se divide la infinit.Deci silaba scurt` nu exist`.Dar nici silaba lung` nu exist`.C`ci se spune c` ea are doi timpi, dar doi

timpi nu coexist` unul cu altul.Dac` sunt doi la num`r se deosebesc [ntrucât atunci când este prezent unul din ei, cel`lalt nu e prezent.Dar dac` unul exist`, iar cel`lalt nu exist`, ei nu coexist`.Dar dac` p`r\ile silabei nu exist`, nu exist` nici [ntregul, ci numai o parte a lui, deci silaba lung` nu mai exist`, iar dac` nu exist` silaba nu exist` nici cuvântul. Vorbirea este sau altceva decât p`r\ile sale ]i p`r\ile sale altceva decât vorbire, sau este luat` vorbirea drept aglomerarea p`r\ilor.Dac` vorbirea este altceva decât p`r\ile ei, este evident c` dac` se suprim` p`r\ile din care se compune se desfiin\eaz` ]i aceasta.Dar dac` se concepe vorbirea ca aglomerare a p`r\ilor ei n-ar mai fi vorbirea ca [ntreg deosebit de simpla aglomerare a p`r\ilor.Neexistând vorbirea [n [ntregul ei, nu vor exista nici p`r\i ale ei.Q.e.d.” Sofistul porne]te [n demonstra\ia sa [n a elimina una cate una toate posibilit`\ile de manifestare ale vorbirii plecând de la silaba scurt`.{n cazul acesteia, el spune c` pentru a exista o silab` scurt` trebuie s` existe un timp minimal [n care s` se realizeze pronun\area sunetelor.Ori acest lucru este imposibil, deoarece timpul convenit ca fiind minimal se mai poate mic]ora printr-o pronun\ie rapid` ]i deci a stabili [n mod conven\ional o durat` minim` etalon este inutil` ]i nu ar reprezenta suportul temporal real ]i temeiul pentru a avea o silab` scurt` m`surabil`.Oricum nici o silab` nu are un timp propriu, ci un timp relativ care scap` [n afar` ei ca modalitate necontrolabil` de fiin\are.Acest lucru face ca [n\elegerea noastr` asupra articul`rii unei silabe scurte s` ne fie dat` de "preg`tirea anterioar` a timpului", ce va precede pronun\ia.Aceast` preg`tire a timpului func\ie de ceea ce trebuie s` pronun\`m ]i [n cazul silabei scurte ]i a celei lungi, creaz` doar un scenariu psihic incon]tient care face ca timpul s` se a]eze singur [n durata exprim`rii. {n situa\ia silabei lungi care are mul\i timpi, implica\iile sunt tot atât de mari ca ]i [n cazul aporiilor lui Zenon.Adic`, suntem obliga\i a pronun\a primul timp, ]i pân` se va petrece acest lucru, cel`lalt timp va dispare ]i nu vom putea pronun\a a doua parte a silabei, fiindc` f`r` timp nu putem articula nici un sunet.Dac` am renun\a la vorbire ]i neam hot`r[ a comunica numai [n scris, pentru a fi siguri c` avem timp s` transmitem ceea ce gândim, analiza scrierii se va face tot func\ie de timpii minimali necesari producerii semnelor ]i vom avea acela]i rezultat. Revenind la problema realit`\ii sau nerealit`\ii vorbirii, noi credem c` este necesar a se lua [n considerare ca suport ]i pentru silabe ]i pentru cuvinte un alt temei temporal pentru articularea acestora, acela al timpilor maximali ]i nu minimali, care elimin` contradic\iile enumerate mai sus ]i fac posibil` vorbirea, cum de altfel se [ntâmpl` [n fapt.Logica poate ]i are dreptul s` infirme o realitate dac` noi nu suntem [n stare de a face reflec\ii adecvate.Deci ace]ti timpi maximali sunt situa\i [ntre prearticularea ]i postarticularea

cuvântului, adic` de la preg`tirea gândului pân` la stingerea lui prin epuizarea ecoului sunetelor provocate de acesta.

7.19 Sofismul nonidentit`\ii fiin\ei Avem enun\ul: "Ce sunt eu nu e]ti tu. Eu sunt om. Deci tu nu e]ti om". Aici sofistul a ignorat [n mod voit c` cele dou` fiin\e sunt deosebite (ce sunt eu nu e]ti tu) numai [n ce prive]te calit`\ile secundare pe care le au acestea ]i nu referitor la cele ce le situeaz` [n aceea]i specie.{n mod abil se folose]te de silogism pentru a demonstra pe baza diferen\elor nespecifice c` numai el este fiin\` ]i cel`lalt nu.Sofismul poate fi valabil doar dac` cel ce face enun\ul se refer` la un animal: Ce sunt eu nu e]ti tu. Eu sunt om. Deci tu e]ti câine. Dar nici [n acest caz nu avem o judecat` valid` deoarece nu po\i emite nici-o sentin\` despre fiin\a unui animal, de vreme ce câinele neputând fi altceva decât ceea ce este se opune oric`rei aprecieri prin statutul s`u de necuvânt`tor.Trebuie deci s` [n\elegem c` aceast` nonidentitate con\ine o extrapolare orgolioas` ]i mai pu\in logic` a fiin\ei ce nu se recunoa]te [n altul dar nici nu-]i dore]te s` se [ntoarc` la sine.

7.20 Sofismul fântânii Avem enun\ul: "Ceea ce nu-i [n cetate,nu-i nici [n cas`,dar [n cetate nu este nici-o fântân`,deci nu este nici-o fântân` nici [n cas`". Explicarea acestui sofism a f`cut-o Gh.Enescu printr-o variant` care vrea s` demonstreze c` de vin` este dublul [n\eles al expresiei "a fi [n cetate" asimilat cu "a fi [n ora]".El construie]te enun\ul astfel: "Dac` mergi [n locul X [nseamn` c` atunci când porne]ti,nu e]ti [n locul X, prin urmare: dac` mergi [n ora],tu nu te afli [n ora],or tu ai pornit

din casa ta care se afl` [n ora].Deci e]ti ]i nu e]ti [n ora] [n momentul [n care ai pornit". Aici credem c` no\iunile de "cas`" ]i "ora]" sunt de vin`,fiindc` a pleca din casa care este [n locul Y din ora] spre locul X care este tot [n ora],[nseamn` a te mi]ca [n acela]i perimetru.A ie]i din cas` [n ora] semnific` doar schimbarea de decor,nu ]i dep`]irea grani\ei ora]ului.Mai corect deci ar fi de formulat contradic\ia astfel: "Deci e]ti ] i nu e]ti [n cas` dac` e]ti [n ora]". Dar s` analizam varianta original` ]i s` vedem ce [nseamn` "cetate": 1.Cetatea este locul tuturor caselor care o compun 2.Cetatea este locul tuturor cet`\enilor ce-i locuiesc casele 3.Cetatea este locul public ]i privat cu toate lucrurile ce le con\ine Astfel,putem avea trei variante ale mul\imii numit` "cetate": - mul\imea vid` a cet`\ilor f`r` case - mul\imea singular` a cet`\ilor numai cu o singur` cas` - mul\imea normal` a cet`\ilor cu mai multe case Mul\imea vid` iese din discu\ie fiindc` nu ofer` elementele necesare analizei.{n mul\imea singular` "a fi [n cetate” e totuna cu "a fi [n cas`",ceea ce [n varianta ie]irii [n ora] devine imposibil` o eviden\iere a contradic\iei.Aici concluzia nu poate fi decât "sunt [n cas`, deci sunt [n cetate" sau "nu sunt [n cetate, deci nu sunt nici [n cas`".{n varianta original` deci, dac` [n cetate nu e fântân`,[n mod necesar ea nu poate fi nici [n cas` ca loc comun al nega\iei. {n ce prive]te a treia variant` a mul\imii cu mai multe case,tot ce exist` [n submul\imea caselor trebuie s` se reg`seasc` [n mul\imea cet`\ii,ceea ce duce la concluzia c` dac` a]a ceva nu exist` [n cetate nu exist` nici cetatea [ns`]i.S` presupunem [ns` c` [ntr-o cas` exist` o fântân`, iar [n cetate nu.Aceasta desigur este o contradic\ie,fiindc` toate casele sunt [n cetate ]i deci cetatea are fântân`.}i totu]i situa\ia trebuie privit` ]i sub alt unghi.{ntr-o cetate exist` spa\iu public ]i spa\iu privat, unde spa\iul public poate s` nu aib` fântân` iar [ntr-una din case, ca spa\iu privat,s` existe.F`când aceste separa\ii [n interiorul termenului de "cetate"putem spune c` cetatea [n sens larg nu este identic` cu cetatea [n sens restrâns,ea put@nd fi ]i bun public ]i bun privat.Cetatea ca bun public apar\ine cet`\enilor ca totalitate [n dev`lm`]ie,iar cetatea ca bun privat apar\ine tot cet`\enilor,dar fiec`ruia [n parte ca iesi\i din dev`lm`]ie cu ceea ce a agonisit fiecare.Se na]te astfel contradic\ia c` cetatea apar\ine ]i nu apar\ine cet`\enilor,iar dac` un lucru oarecare (fântâna) apare [ntr-o cas` ]i nu apare [n cetate ori invers,este imposibil a concepe cetatea.Problema este deci insolubil` din punct de vedere logic ]i suntem sili\i a ne suspenda judecata.

7.21 Sofismul "cel ascuns ]i fiul"

Avem enun\ul: "{ntreb pe cineva: cuno]ti pe tat`l t`u? El r`spunde : da! {ntreb mai departe: dac` [\i ar`t pe cineva care este ascuns dup` o perdea,[l cuno]ti?R`spuns: nu! Dar cel ascuns dup` perdea este tat`l t`u; deci nu-l cuno]ti pe tat`l t`u". Hegel face comentariul acestui sofism astfel: Fiul [l cunoa]te pe tat`l s`u dac` [l vede,adic` tat`l s`u este "un acesta"de fa\` pentru el; ascuns [ns`,tat`l nu este pentru fiu "un acesta",ci este "un acesta suprimat".Cel ascuns ca "un acesta"[n reprezentare,devine general ]i []i pierde Fiin\a sa sensibil`.Apare astfel opozi\ia [ntre general ]i "acesta",[ntrucât a avea o reprezentare este a avea [n elementul generalului.Suprimat ca "acesta",el nu este numai reprezentare; adev`rul se afl` [n general,el este con]tiin\a despre acesta.Generalul este deci tocmai aceast` unitate a opu]ilor; el este esen\a [n genere,]i [n "acesta".Fiin\a sensibila este suprimat` - e negativul lui "acesta". {ntr-adev`r, tat`l nev`zut este suprimat,dar nu mental ci ca transferare real` [n locul oricui, el putând fi oricine.Mental [ns`,tat`l exist` chiar dac` nu este de fa\` ca "acesta",chiar dac` el este ascuns.Ascunderea deruteaz` logica fiului [n sensul c` el nu este sigur c` cel ascuns dup` perdea e tat`l lui, dar el poate opera cu posibilul,adic` s` considere c` cel ascuns dup` perdea s` fie sau s` nu fie tat`l lui.Dac` el este cel ascuns, f`r` [ns` a i se ar`ta,[nseamn` c` va contrazice concluzia c` nu-]i cunoa]te tat`l.Dac` cel ascuns nu este tat`l lui, f`r` [ns` a i se ar`ta,[nseamn` c` [l suprim` pe intrus ca reprezentare a lui"acesta" care este imaginea tat`lui,tat`l fiind ascuns oriunde [n afara scenei. Rezult` c` oricum fiul []i cunoa]te tat`l deoarece suprim` poten\ial to\i intru]ii ce-l pot substitui,]i [n final "acesta de fa\`" va fi ]i "acela de dup` perdea".

7.22 Sofismul [nv`\`torului Avem enun\ul: "Dac` cineva [nva\` pe altul,va avea drept efect ca acela s` fie [n\elept ]i s` nu mai fie ignorant; el vrea s` nu mai fie ceea ce este, a]adar vrea s`-l distrug`". }i [n acest sofism se exagereaz` voit ac\iunea [nv`\`turii care mod paradoxal are un dublu caracter: distructiv constructiv.Schimbarea statutului celui ce [nva\` din ignorant [n\elept este [ntr-adev`r un proces de distrugere a ignoran\ei

[n ]i [n ]i

construire a [n\elepciunii, ]i dac` [mpingem consecin\a mai departe avem desigur ]i o distrugere a fiin\ei ignorante,dar nu putem vorbi de o suprimare fizic`.Ambiguitatea existentului uman ce penduleaz` [ntre fiin\` ]i nefiin\` face [ns` posibil` ]i o astfel de interpretare ce d` ocazia sofistului s` se autodetermine ca un perpetuu ignorant aflat [n pericolul de-a muri [n\elept.

7.23 Sofismul lui Shakespeare Avem enun\ul: "Shakespeare nu a existat. A existat doar un individ cu numele de Shakespeare". {ntr-adev`r,Shakespeare este o enigm` dat fiind faptul c` nu se cunoa]te nimic sigur despre el.Enun\ul de mai sus relev` situa\ia paradoxal` [n care l-au pus pe Shakespeare istoricii literari.Ace]tia consider` c` numele de Shakespeare a fost un pseudonim al unui curtean al regelui,dar al c`rui nume real este necunoscut.Aceast` afirma\ie nu are sens fiindc` dac` ]tii c` cineva folose]te un pseudonim se presupune c` ]tii ]i numele real,altfel nu ai posibilitatea de a stabili c` numele cuiva este un fals nume.Ori se raporteaz` numele fals la cel real ori se consider` numele [n cauz` ca fiind cel adev`rat.{n cazul lui Shakespeare neavând cum s` facem aceste aprecieri singurul nume cunoscut fiind acesta trebuie acceptat ca atare f`r` comentarii.Autorul operei [n discu\ie a existat cu certitudine, dar el putea fi oricine din moment ce orice persoan` din Anglia (c`ruia nu-i ]tim numele real) putea s` semneze ]i s` fie Shakespeare.Dar dac` Shakespeare nu a existat ]i totu]i opera exist`,suntem nevoi\i s` concluzion`m c` aceasta apar\ine unui individ oarecare ce doar se numea Shakespeare iar adev`ratul Shakespeare trebuie s` fi murit f`r` s` fi scris nici m`car un rând. 7.24 Sofismul [nv`\`rii Avem urm`torul enun\:

"Nimic nu poate fi [nv`\at,deoarece dac` se poate [nv`\a ceva,acel ceva e sau adev`rat sau fals.Nici ceea ce e fals nu se poate [nv`\a,dup` cum se admite din capul locului,c`ci falsul este ira\ionalul,nici ceea ce este adev`rat,c`ci adev`rul este plin de contradic\ii ]i nu poate fi [nv`\are a lucrurilor [ndoielnice.Deci nu exist` ceva care s` fie obiect al [nv`\`turii.{n general dac` se [nva\` ceva, aceasta se [ntâmpl` ori prin art` ori f`r` ajutorul artei.Dar dac` e f`r` ajutorul artei, nu se poate [nv`\a, iar dac` [nv`\area trebuie s` se datoreze unei arte ,sau lucrul este l`murit din capul locului ]i prin urmare nu poate fi obiect al artei, ]i nici nu e [n situa\ia de a fi [nv`\at sau, altminteri este non-evident ]i astfel iar`]i de ne[nv`\at.Deci obiectul de [nv`\at nu exist`”. Sextus Empiricus are dreptate din punct de vedere filosofic,fiindc` falsul ]i adev`rul sunt no\iuni relative.{n procesul [nv`\`rii noi nu disociem categoric [ntre adev`r ]i fals, ci studiem aceste concepte [n dev`lm`]ie.Cazul tuturor ]tiin\elor care []i propune s` studieze numai ceea ce este ]i nu ceea ce nu este a devenit notoriu prin lipsa de [n\elegere existentului.Filosofia ]i logica au demonstrat c` toate e]ecurile ]tiin\ei sunt de fapt descoperiri ale falsului ignorat de cercet`tori,fals care face ini\ial corp comun cu adev`rul [n ideea de la care porne]te cercetarea.Argumentul lui Empiricus precum c` falsul nu poate fi studiat fiindc` se refer` la ce nu exist` este iar`]i o fraz` care se poate comenta separat, fiindc` orice enun\ fals folose]te no\iuni care sunt adev`rate.Deci un enun\ fals este imposibil de f`cut numai cu no\iuni false.S` lu`m ca exemplu: I) o propozi\ie fals` cu no\iuni adev`rate Boul este cal. }i categoremata ]i syncategoremata sunt adev`rate. II) o propozi\ie fals` cu no\iuni false Fantoma este o stafie. Am folosit [n aceast` propozi\ie no\iuni false,vide,dar nu am putut evita folosirea syncategoremata, a cuvintelor de legatur` reale.Asta [nseamn` c` orice propozi\ie con\ine ]i adev`r ]i fals [ntr-o m`sur` [n care predomin` ori adev`rul, ]i atunci ea este adev`rat`, ori falsul ]i atunci ea este fals`.Mai mult, putem observa [n primul exemplu c` expresia "este"care de sine st`t`toare exprim` Fiindul, permite formarea nega\iei sale, a lui "nu este",transferând propriet`\ile de “bou” “calului” ]i comi\ând astfel un fals.A trebuit s` nu fim de acord cu Empiricus care face o demonstra\ie conving`toare, dar numai pe conceptul de fals ]i adev`r luate separat.{n acest caz desigur,el are dreptate,dar s` nu ignor`m c` toate propozi\iile ce le construim au implica\ii din ambele p`r\i, nemaipunând la socoteal` syncategoremata, unde cele mai multe dintre ele sunt neutre ]i nu pot

fi judecate ca adev`rate sau false.Toat` pleiada de propozi\ii, conjunc\ii, adverbe, etc., ne oblig` s` facem toate combina\iile posibile [ntre cuvinte pentru a exprima ceva adev`rat sau fals. Empiricus face analiza falsului luând ca exemplu o no\iune ca nonexistent`,iar pentru adev`r tot pe aceasta tr`gând concluzia c` ea este ]i nu este, c` este fals` ]i adev`rat`,]i deci [n oricare din cazuri non-existen\a (ca nimic) nu se poate [nv`\a.Dar dac` se dep`]e]te analiza no\iunilor trecând la judec`\i, totul se poate [nv`\a, chiar ]i falsul care poate rezista ca form` abscons` de adev`r. Empiricus recurge [ns` la solu\ia ideal`,aceea de a cunoa]te un adev`r lipsit de contradic\ii ]i de a respinge ca posibilitate [nv`\area ira\ionalului, a inexistentului.Falsul [ns` nu este ira\ional ]i nici inexistent,el poate fi judecat dup` acelea]i legi ca ]i adev`rul ]i exist` ca m`sur` a inexisten\ei cuiva.Iar dac` falsul poate fi judecat ca nefiind contradictoriu precum adev`rul, aceasta se datoreaz` faptului c` ceea ce exprim` inexisten\a este un gând absolut ce nu mai necesit` confirmare,pe când [n cazul adev`rului trebuie adus` proba relativ` a existentului impersonal.

7.25 Sofismul plinului cunoa]terii * Avem enun\ul: "Niciodat` nu pot s` ]tiu mai mult decât pot ]ti.Deci ceea ce ]tiu este tot ceea ce se poate ]ti." Aparent ra\ionamentul este corect, dar observ`m c` adev`rul formulat [n premis` preg`te]te concluzia fals`,f`cându-se legatura direct` [ntre volumul de cuno]tin\e pe care [l avem cu nivelul de cultur` determinat ]i concret,cu tot ceea ce constituie informa\ie total` limitat` la posibilit`\ile individuale. Se sub[n\elege astfel c` nu putem ad`uga nimic peste limita a ceea ce putem ]ti, dar putem conchide c` acest plin al cunoa]terii reprezint` tot ce se poate ]ti, ca o concluzie adev`rat` ]i fals` [n acela]i timp.Dac` vom lua [n considerare ceea ce ]tim doar la un moment dat [n evolu\ia fiec`ruia,desigur mai este loc pentru a ]ti ]i mai mult.Dac` [ns` vom considera ceea ce ]tim [n sine ca fiind tot ceea ce putem acumula [n afar` de trup pân` la sfâr]itul vie\ii,este logic c` nimic nu poate s` mai [ncap` [n cel ce va fi fost o anumit` fiin\`, cu o capacitate de cunoa]tere unic`.Pe de alt` parte netr`irea con]tient` a na]terii ]i tr`irea incon]tient` a mor\ii face ca Fiin\a uman` s` nu poat` ]ti niciodat` nici ceea ce ]tie de fapt.

PARTEA A TREIA : NEFIIN|A ESTETIC~

CAPITOLUL VIII Estetica perplexit`\ii

8.1 Expresia paradoxal`

Expresia

paradoxal` este un ra\ionament axiomatic care transfer` gândirea din mediul obi]nuit al logicii [n cel ce frizeaz` artisticul.Astfel, datorit` acestui caracter special, formularea paradoxal` nu mai pune probleme ra\iunii, ci din contr`, o relaxeaz` prin apropierea de frumos.Omul ca existen\` paradoxal` va gândi totdeauna contradictoriu ]i dac` acest lucru nu este evident decât la o analiz` filosofic`, aceasta e o povar` de Sisif fiindc` el este mai obi]nuit cu paradoxele tr`irii decât cu cele ale gândirii pe care ]i le asum` ]i consum` incon]tient.Dac` [ns` omul [n momentele sale de solitudine ]i medita\ie adânc` se plaseaz` vis-a-vis cu neantul ca fiin\` critic`, atunci el con]tientizeaz` [n mod dureros dizarmonia universal`. Expresiile paradoxale deobicei nu comport` discu\ii fiindc` nu au o structur` de adev`r ]i fals la vedere, ci folosesc implica\ia artistic` real-ideal ca rostire eliptic`, nejudecabil` logic, valabil` numai [n sine, f`r` a l`sa alternative de interpretare decât esteticii.Expresia paradoxal` face trecerea de la logic` la art` prin metafor`.Metaforele sunt un fel de syncategoremata ale artei care transform` ra\iunea [n sim\ire, armonizând Fiin\a gânditoare cu Fiin\a univers ]i Fiin\a divin`.Existen\a maxim` subiectiv` se sprijin` pe identitatea acestor expresii tranzitorii ce pot cupla realul cu imaginarul f`r` a contraria ra\iunea.S` analiz`m sumar câteva expresii paradoxale: 8.1a) Tat`l, Fiul ]i Sf.Duh sunt Unul. Expresia paradoxal` a Trinita\ii divine este modelul aspira\iei fiin\ei ce se vrea [ntoars` la starea de gra\ie a unicit`\ii, care renun\ând la trup r`mâne pur` cu sine. {n aceast` virtute omul []i reg`se]te fiin\a ]i nefiin\a ca Unul, paradoxal ]i perplex [n fa\a Naturii ]i Supranaturalului. 8.1b) Cerul este tot atât de jos ca ]i p`mântul. Aparent este vorba de o contradic\ie, dar enun\ul vizeaz` [n mod cert relativitatea mi]c`rii planetelor pe un cer conven\ional, care dac` nu-i privit de pe p`mânt va fi la fel de jos ca planeta noastr`, la fel cum par a fi la aceea]i [n`l\ime to\i a]trii ce se mi]c` pe cu totul alte orbite.

8.1c) Ro\ile unui car care se [nvârtesc nu ating p`mântul. Aici filosoful chinez credem c` a imaginat raportul dintre cercul minuscul al unei ro\i de c`ru\` ]i cercul la ecuator al P`mântului.{n aceast` rotire a celor dou` cercuri dac` \inem cont de raportul de m`rime, suprafa\a de contact a ro\ii de c`ru\` cu p`mântul este aproape nul`.Aceast` suprafa\` minim` de contact coroborat` cu mi]carea discontinuu regresiv` face atingerea imposibil` [ntre roat` ]i p`mânt.}i totu]i roata se sprijin` ]i merge pe p`mânt.Da, dar depinde de perspectiv`, fiindc` la scar` cosmic`, atingerea celor doua cercuri este neobservabil` ]i incalcalculabil`. 8.1d) Un patrulater nu este un patrulater ]i un cerc nu poate fi considerat ca fiind rotund. Este posibil ca gânditorul s` se fi referit la cuadratura cercului ]i implica\iile sale care nu satisfac nici matematic nici logic experien\a geometric`.Aceast` contradic\ie, ca ]i altele, decurg tocmai din caracterul artificial al geometriei plane, care nu este o geometrie a suprafe\elor reale, multiple.O geometrie care uzeaz` numai de suprafe\e nu ]i de volume e normal s` construiasc` vicios realul pentru gândire. 8.1e) Con]tiin\a nu este ceea ce este, ci ceea ce nu este. {n aceast` fraz` contradictorie este adus` [n discu\ie o problem` adânc filosofic`, aceea dac` ceea ce con]tientiz`m noi ca real devine con]tiin\` asumat`, sau aceasta este o construc\ie fictiv` [n care nu reflect`m decât existentul alter-egoului nostru critic. F`când o referire la Aristotel care spunea c` “fiin\a este ascuns` ]i la fiin\are ]i dup` aceea, [n devenirea exterioar`”, con]tiin\a care este, este neascunsul ce se manifest` contradictoriu [n raport cu realul, pe când ceea ce nu este con]tiin\`, este ascunsul ce r`mâne interior fiin\ei pân` la dispari\ie.Deci putem reformula acum cele spuse de Sartre astfel:"Con]tiin\a neascuns` nu este ceea ce este, ci con]tiin\a ascuns` este ceea ce vrea ea s` fie." 8.1f) Arta este o minciun` care ne ajut` s` [n\elegem adev`rul. A]a cum ar`tam ]i [n cazul expresiei paradoxale a lui Sartre, fiin\a are o con]tiin\` exterioar` contradictorie, con]tiin\a construit` pentru raporturile cu altul, ]i o con]tiin\` interioar`, pentru sine, ca armonie a Fiin\ei gânditoare cu Nefiin\a estetic`.Transfigurarea artistic` aduce din con]tiin\a extern` o imagine receptat` ca nega\ie ira\ional` ce se transform` [n judecat` spiritual` la nivelul con]tiin\ei ascunse.Aici Fiin\a gânditoare devine demiurg ]i ignor` realitatea dat` ca Fiin\` univers ]i creaz` un neant sensibil pe care [l locuie]te pretutindeni ca unic adev`r, a]a cum Fiin\a divin` inspir` pe micul creator care este Fiin\a uman`.Se pleac` a]a cum spune Picasso de la o minciun` sau un fals consim\it de con]tiin\a exterioar` ]i ajungem la un adev`r interior ca frumos, ceea ce constituie un adev`r al Fiin\ei-artist, distinct de oricare alt adev`r al lumii materiale.Adev`rul artistic ob\inut este

suficient pentru a [mp`ca ra\iunea contradictorie cu realitatea absurd` care [nso\e]te fiin\a.Opera de art` tope]te toate obsesiile filosofice [ntr-o logic` angelic` ce se ofer` ca lume nenascut` [nc`. 8.1g) Un desen bun este cel care con\ine cele mai multe omisiuni. Aparent lipsit de sens, acest enun\ are ]i pentru filosofi cât ]i pentru arti]ti semnifica\ii deosebite.Mergând mai departe [n sensul celor spuse de artist, putem concluziona c` desenul cu pricina cu cât are mai multe omisiuni cu atât este mai bun, ]i deci dac` el ar con\ine numai omisiuni opera de arta ar fi superb`.Dar a avea numai omisiuni [nseamn` a nu mai avea nimic,deci pânza sau hârtia ar fi goal`.Aici se na]te [ns` un alt paradox, acela c` pentru a putea vorbi de omisiuni trebuie s` avem totu]i un desen c`ruia s`-i constat`m omisiunile ori noi am realizat deja un desen foarte bun f`r` niciun desen.{n crearea operei de art`, mai ales a celei plastice, aceste omisiuni la care face referire Delacroix, sunt de fapt acele am`nunte care [ncarc` inutil imaginea ce trebuie realizat`.Artistul trebuie s` simplifice la maximum complexitatea (ar fi o alt` expresie paradoxal`) ]i s` redea esen\ele nude prin "degresarea" realit`\ii cunoscute ]i terne.Deci aceste omisiuni se refer` la atingerea idealului de acurate\e artistic` [n redarea frumosului. 8.1h) Cel care []i va pierde via\a, tot el o va avea. Cel ce []i pierde via\a de fapt nu o poate pierde,fiindc` el nu tr`ie]te pierderea ei, el dispare odat` cu ea.Dac` prin absurd am tr`i ]i dup` ce ne-am pierdut via\a,atunci desigur am realiza pierderea, a]a [ns` noi suntem pe rând perdan\ii vie\ii ]i con]tiin\a acestei pierderi o au ceilal\i care r`mân dup` noi.Cel ce contempl` moartea altora, sau mai bine zis efectul ei,vorbe]te despre pierderea vie\ii cuiva ca ]i cum o parte din acela a plecat ]i o parte a r`mas.Exprimarea cel ce []i pierde via\a este paradoxal` fiindc` via\a nu poate fi luat` cuiva f`r` s` piar` ]i cel ce o posed`.Cel ce o are se va pierde odat` cu ea numai [n sens fizic, fiindc` spiritual tot el o va avea (ca posibil` via\` viitoare) ]i ca r`mânere [n amintirea urma]ilor ce-i vor continua via\a exact de unde a pierdut-o. 8.1i) Legile sunt f`cute pentru a fi [nc`lcate. O consecin\` direct` a enun\ului este aceea c` dac` legile nu ar fi fost f`cute,nu ar fi fost posibil ca ele s` fie [nc`lcate.O discu\ie poate avea loc [ns` ]i despre faptul contradictoriu c` legea ap`r` ]i pedepse]te [n acela]i timp.Se poate obiecta c` legea ap`r` pe cei ce nu sunt infractori ]i-i pedepse]te pe ace]tia.Dar infractorii nu sunt decât ni]te cet`\eni cinsti\i care au gre]it la un moment dat.{nseamn` c` marea mas` de cet`\eni care respect` legea ]i care sunt ap`ra\i de ea sunt poten\iali infractori.Atunci, legea pe cine ap`r` ]i pe cine pedepse]te? {n ce prive]te valabilitatea legilor, acestea se adreseaz` bine[n\eles tuturor, f`r` discriminare, dar ]i aici avem o contradic\ie.Cei ce nu le [ncalc` nu are sens s` \in` cont de ele,iar cei

ce o [ncalc` cu atât mai pu\in, deoarece suport` deja consecin\ele.Deci legile sunt inutile, iar dac` sunt inutile pot fi [nc`lcate de toata lumea. 8.1j) Nimic nu este perfect, nici chiar perfectul. Nimic mai fals,spunem noi.Dac` sus\inem prima propozi\ie, nimic nu este perfect vom observa c` trebuie s` apel`m la un sistem de referin\`.Tot ce exist` ca repere concrete ]i valide sunt:Fiin\a uman`,Fiin\a univers ]i Fiin\a divin`.Dac` vom considera c` nimic nu este perfect este egal ca sens cu "Totul este imperfect", atunci ]i Fiin\a divin` va fi imperfect`,ceea ce este absurd.Fiin\a divin` trebuie considerat` perfect`, pentru cel pu\in dou` motive: este unic` ]i necomparabil`.Mai mult,ea este cea care a creat existentul imperfec\iunii.Expresiile de genul"Totul este imperfect" sau nimic nu este perfect face ca [nsu]i discursul despre acest lucru s` devin` inutil.Cel ce gânde]te a]a, gânde]te imperfect (conform tezei), deci totul este perfect, mai pu\in perfectul.Dac` logicianul ar fi asertat"Nimicul nu este perfect", ar fi fost o idee mai interesant` de studiat, [ntrucât putem credita ca perfect` realitatea a ceea este ]i ca imperfect` lipsa ei (conform lui Leibnitz ceea ce nu exist` este imperfect).Oricum,[n privin\a Fiin\ei divine chiar judecând paradoxal, ea r`mâne unicul nostru reper de perfec\iune f`r` de care [nsu]i cuvântul "perfect" nu are sens [n orice limbaj. 8.1k) Soarele apune când se afl` la zenit ]i creaturile mor când se nasc. {n prima parte a acestui enun\ se face referire desigur la relativitatea mi]c`rii astrelor ce poate fi [n]el`toare [n func\ie de sistemul de referin\`, când tot mersul poate fi modificat subiectiv de privitor.A]a se explic` ]i a doua parte a enun\ului care este mai adânc` [n semnifica\ii deoarece sofistul consider` creaturile ca existând dinaintea na]terii.Denumirea de creatur` se apropie mai mult de nefiin\` decât de fiin\`, ]i deci faptul c` nefiin\ele mor când se nasc,devine interesant ]i sub aspectul [n ce urmeaz` a se transforma.Este vorba desigur,de moartea Nefiin\ei pure ca proces de [ntrupare ]i [nsufle\ire cu contrariul ei, Nefiin\a estetic`. 8.1l) Pu\inul pe care [l cunosc [l datorez ignoran\ei mele. Noi am fi enun\at altfel: "Pu\inul sau multul a ceea ce ]tiu [l datorez ignoran\ei mele." Am f`cut aceast` reformulare pentru a nu se interpreta gre]it expresia paradoxal` ce putea fi gândit` [n linie dreapt` ]i caracterizat` ca un truism dr`gu\."}tiu pu\in ]i sunt ignorant"ar fi fost cât se poate de clar,dar autorul a dorit s` fie modest ]i deci prin termenul de "pu\in"el a vrut s` spun` c` tot ce ]tie datoreaz` ne]tiin\ei ini\iale.Dac` nu ar fi fost ne]tiutor cândva,nu ar fi existat cauza ce trebuia s` determine [nv`\`tura,]i deci acum el datoreaz` totul acelei ignoran\e.Cum po\i [ns` s` fii recunosc`tor ignoran\ei decât prin aceea de a [nv`\a [ncontinuu ca pu\inul pe care [l ]tii s` fie cât mai mult ]i ignoran\a cât mai pu\in`? A fi recunosc`tor acesteia poate [nsemna s`

accep\i condi\ia de ignorant iar dac` nu o vei face e]ti desigur nerecunosc`tor.{n fapt nimeni nu poate redeveni ignorant din moment ce a dep`]it aceast` condi\ie,iar cauza ce va conduce la dobândirea unor noi cuno]tin\e nu va mai fi ignoran\a, complexul generator al setei de cunoa]tere, ci [ns`]i ]tiin\a ca stare de spirit [nclinat` s`-]i dezvolte conceptele.A]adar se poate spune c` dator`m ceva ignoran\ei noastre dintru [nceputuri dar nu ]i celei de pe parcursul cunoa]terii când aceasta a r`mas doar s` ne dea doar m`sura [n\elegerii limitelor [n rela\ia ignorant-[nv`\at ca statut provizoriu pân` la sfâr]itul vie\ii. 8.1m) Singurul lucru pe care [l ]tiu este c` nu ]tiu nimic. Este evident faptul c` a ]ti c` nu ]tii implic` s` ]tii ceva, care nu [nseamn` nimic.Deruta mai este alimentat` ]i de expresia prost constituit` [n limbaj nu ]tiu nimic ,care nu are sens.Normal ar fi s` folosim expresia "]tiu nimic"care [nl`tur` nega\ia inutil` de pe lâng` termenul "nimic", el [nsu]i o nega\ie.Mai mult, judecând [n acest sens expresia nu ]tiu nimic, o putem considera ca fiind o confirmare c` se ] tie ceva totu]i, diferit de nimic.Pentru noi,deci, paradoxul lui Socrate poate fi [n\eles astfel:"Singurul lucru pe care [l ]tiu este c` nu ]tiu nimic din ceea ce ]tiu". 8.1n) Soldatul cel mai cunoscut este soldatul necunoscut. Este [ntr-adev`r paradoxal c` mai la toate popoarele care au suferit pierderi de vie\i omene]ti [n urma r`zboaielor,soldatul cel mai cunoscut este soldatul necunoscut.{n acest caz contradic\ia este generat` de popularitatea monumentului acestui soldat,care tot [n mod paradoxal nu este doar unul,ci exist` [n zeci de localit`\i.Astfel soldatul necunoscut semnific` o mul\ime de solda\i,adic` totalitatea celor ce au murit anonimi,anonimi care sunt totu]i cunoscu\i.Dac` am fi avut formularea de genul:"Soldatul cunoscut este soldatul necunoscut",aceasta era un nonsens,fiindc` avem ]i monumentele solda\ilor cunoscu\i care, fire]te, nu sunt necunoscu\i.Folosirea superlativului "cel mai cunoscut" [ns`, ne oblig` s` consider`m pe cei cunoscu\i c` sunt mai pu\in cunoscu\i,iar pe cei care sunt cunoscu\i c` sunt mai bine cunoscu\i,ceea ce constituie o contradic\ie cu sens de nonsens, [n fond acceptabil`. 8.1o) Cel ce d`, lui []i d`. Paradoxul con\inut [n aceast` expresie cre]tin` ar putea fi formulat astfel: Este necesar s` dai altuia ceea ce \ie [\i este necesar. Dar dac` ceea ce dai [\i este necesar \ie, este moral s` procedezi a]a? Nu cumva acest gest de bun`tate este imoral,fiindc` te privezi singur de ceea ce constituie motiva\ia gestului ? Dar dac` dai ceea ce [\i este necesar, [nseamn` c` nu este necesar,iar dac` nu este necesar,[nseamn` c`-\i prisose]te,ceea ce face ca bun`tatea s` devin` filantropie.Omul bun este cel ce []i sacrific` necesarul s`u pentru a-l oferi altuia.Dar dac` el []i ofer` altuia ceea ce are,[nseamn` c` prin asta pierde calitatea bun`t`\ii fiindc` nu mai are ce oferi ]i deci devine

un om r`u.Un om r`u este un om care nu vrea s` ofere nimic sau unul care nu mai are ce oferi?}i [ntr-un caz ]i [n cel`lalt avem contradic\ii: omul considerat r`u,dac` nu d` este totu]i bun cu el [nsu]i, deci nu [nl`tur` conceptul de bun`tate chiar dac` are un fundament egoist.{n cel`lalt caz, cel ce a dat altuia necesarul s`u ]i-a manifestat bun`tatea fa\` de altul dar a fost r`u cu sine fiindc` a renun\at la ceea ce-i trebuia.Paradoxul ac\ioneaz` interesant nu numai asupra celor ce dau ci ]i asupra celor ce beneficiaz` de bun`tatea semenilor.Ca un corolar,exist` expresia"dar din dar se face rai",ceea ce [nseamn` c` cel ce prime]te ceva trebuie s`-l d`ruiasc` la rândul s`u altuia,].a.m.d.Se constituie deci un lan\ de ac\iuni de posesie temporar` a darului,care prin renun\area la satisfacerea nevoilor proprii ]i [n\elegerea nevoilor celuilalt se asigur` constant supravie\uirea tuturor având speran\a c` vor tr`i mai bine pe lumea cealalt`.Finalmente,aceasta duce la re[ntoarcerea darului la sine, f`când ca bun`tatea s` par` un gest eroic ]i absurd.

8.2 Existentul maxim ]i minim Conceptul de existent maxim trebuie [n\eles ca un moment deosebit al devenirii fiin\ei când aceasta atinge tr`irea cea mai intens` ]i []i joac` total rolul s`u [n involu\ia final`.Mai devreme sau mai târziu, concomitent sau nu, toate ce se nasc ]i mor trebuie s` respecte aceast` lege ce nu depinde de fiin\` ci de nefiin\` ca nega\ie ce [nt`re]te ]i oblig` fiin\a s`-]i afirme momentul de gra\ie.{n acest moment de tr`ire maxim`,moment ce nu poate fi ales de c`tre fiin\`,moartea este neputincioas` ]i destinul anulat.Aceast` deta]are a fiin\ei, chiar ]i pentru o clip` fa\` de destin,se produce ]i la nivelul Universului de lumin` fa\` de Universul de umbr`.Existentul Fiin\ei univers ca [ntreg perpetuu ne[mplinit produce o vibra\ie a stringurilor sale ce face posibil` aceast` manifestare de poten\` a fiin\ei.Existentul maxim este final fiindc` nu este un simplu salt calitativ al mecanicii existentului ci el cuprinde [n sine ]i un moment de adev`r.Numai [n acest moment al tr`irii sale excep\ionale, fiin\a, fie ea cuget`toare sau nu, este recunoscut` de nefiin\` ca exponent al Viului.Dincolo de aceast` stare fiin\a se mi]c` banal f`r` s` se eviden\ieze ca individualitate, doar ca element constitutiv al unui mecanism cosmic ce-i va fi str`in [ntotdeauna.Existentul maxim se manifest` pe toate planurile (fizic,chimic,biologic,etc.) ]i nu are scop fiindc` acest moment are caracter neinten\ional ]i nici nu este determinat de Fiin\a divin`. La nivelul Fiin\ei umane,surprinderea acestui moment de adev`r al tr`irii maxime nu poate fi controlat datorit` interferen\ei proceselor fizico-chimice cu cele psihice, precum ]i rapiditatea cu care se consum` acestea la nivel subnuclear.Reversul [l constituie existentul minim al fiin\ei care este tr`irea secven\ial provizorie ]i cu for\a nuclear` slab` a unui proces cosmic care []i afirm` nefiin\a f`r`

evenimente, c`tre o zon` intermediar` a esteticului [ntâmpl`tor.Pentru c` aceste dou` momente ne intereseaz` cum se reflect` ele [n plan artistic,vom distinge din aceast` perspectiv` urm`toarele ipostaze: - un existent minim obiectiv (frumosul natural) - un existent minim subiectiv (urâtul) - un existent maxim subiectiv (frumosul artistic) - un existent maxim obiectiv (adev`rul artistic). Toate aceste categorii estetice vor fiin\a [n cadrul procesului de crea\ie unde artistul, ca ]i logicianul,va infera Fiin\a univers indiferent` de la ur@t la sublim l`s@nd adev`rul s` se constituie liber [n contrariul s`u.

8.3 Existentul minim obiectiv Acest concept este reprezentat de ceea ce se nume]te a fi [n genere"frumosul din natur`".Dar Natura, care dup` cum am ar`tat, este o instanat` necunoscut` Fiin\ei umane ]i Fiin\ei univers, ea fiind [n preajma Fiin\ei divine.Natura este doar divin` nu ]i uman`,]i deci vom fi sili\i [n acest caz s` facem referire la expresia"frumosul Universului de lumin`"ca singurul vizibil ]i evaluabil estetic.Acesta se prezint` judec`\ii logice ca indiferent ]i neutru dar cum Fiin\a uman` nu poate refuza diversitatea ce i se ofer` ]i ca judecat` sensibil`, realul exacerbat de aten\ia noastr` va fi perceput ca urât.Lumea abrutizat` de a fi f`r` ]tirea noastr` devine astfel materia prim` [n care Fiin\a uman` cu spiritul s`u avid de frumos g`se]te armonii acolo unde [ntâmplarea ori necesitatea nu au dat nici o semnifica\ie sensibil` celorlate fiin\e de lumin` sau umbr`.Acesta odat` abordat estetic cap`t` o calitate [n plus, aceea de fiin\` egal` coparticipant` la actul artistic la fel cu Fiin\a uman`.{ntre Universul de lumin` ]i Fiin\a uman` se interpun elementele sensibile ale celor dou` st`ri coparticipante, st`ri pre-estetice ce interac\ioneaz` prin for\a de culoare a stringurilor ce vibreaz` sensibilizând materia ]i spiritul.{n aceast` stare de minim` excita\ie reciproc` artistul ]i Universul de lumin` se caut` unul pe cel`lalt pentru a alege un peisaj pentru pictat,o armonie de sunete pentru muzic`,o materie calm` pentru sculptur`,etc.Aceste elemente alese deci intr` [n rezonan\` cu o anumit` predispozi\ie a artistului ce are convingerea c` por\iunea de realitate aleas` reprezint` un preexistent maxim ce urmeaz` a se constitui ca universalii ale frumosului. Este notoriu faptul c` exist` un registru al elementelor sensibile"genetic-estetice"cu care opereaz` arti]tii, care s-au consacrat [n cuvinte,sunete de baz` sau culori.Acestea [ns` nu satisfac prin ele [nsele categoria frumosului ci constituie premisa elabor`rii estetice de c`tre artist.Datorit` acestor considera\ii,vom conveni s` numim [n continuare frumosul din Universul de lumin` ca "frumos natural"]i nu "frumosul din natur`"sau "frumosul Naturii".Frumosul natural deci nu exist` decât [n m`sura [n care noi [l construim ca datorie a tr`irilor

noastre fa\` de aceast` vecin`tate care ne alieneaz`.Universul de lumin` nu are idealuri ci el simplific` diversitatea prin infinitate, pe când Fiin\a uman` multiplic` unicul prin finitudine. Dac` totu]i uneori frumuse\ea naturii p`streaz` pentru noi un caracter estetic, [mprejurarea nu se explic` decât prin faptul c` o asimilam cu arta.Chiar respingerea naturii ca oper` a Divinit`\ii orientând sentimentul nostru nu numai c`tre [nf`\i]`rile ei,dar ]i c`tre Creatorul lor,con\ine [n sine ceva estetic spune Tudor Vianu.Totu]i trebuie s`-i d`m dreptate ]i lui Nikolai Hartmann care afirm` c` numai opera de art` este frumoas`, nu arta, ceea ce [nseamn` c` dac` vom considera Universul de lumin` o oper` de art`, ei bine, acesta nu poate fi contemplat de Fiin\a uman` decât pe por\iuni, ea neavând perspectiva de ansamblu a crea\iei Fiin\ei divine.Deci [n mod obligatoriu vom percepe imperfec\iunea unei lucr`ri neterminate, ceea ce va motiva gestul creator al Fiin\ei umane [n a [ntregi cu imagina\ia sa o lume pe care nu o poate cuprinde.Artistul nu are nevoie decât de mostre de univers pentru a-]i umaniza lucrarea, toat` diversitatea de copii ale fiin\elor determinându-l de fapt s` aleag` o esen\`,s` se joace de-a Creatorul.Exemplul florilor este sugestiv.Un buchet de flori va fi mai pu\in frumos decât o singur` floare [n care suntem ispiti\i s` vedem toate florile.Mai mult,un lan de flori este aproape banal, f`r` valoare estetic`, ceea ce ne spune c` [n art` conteaz` numai individualul. La Fiin\a uman` primitiv` prima generalul, dar ast`zi când ancestralul este estompat de sediment`rile culturale, afectivitatea noastr` se simte atras` tocmai de acele lucruri neglijate atunci.Floarea care este un "frumos s`lbatic"]i satisface sensibilitatea rudimentar` de pe vremea când Fiin\a uman` se confunda cu Universul de lumin`, a devenit mereu actual` prin abstractizarea estetic`.Noi ne recunoa]tem "prietenii din copil`rie"]i tr`im pl`cerea acestei reg`siri prin [n\elegerea ascendentului [ntr-un arhetip estetic. Benedetto Croce spune chiar c` frumosul natural se descoper` c` f`r` ajutorul imagina\iei nici o parte a naturii nu-i frumoas`,c` [n sfâr]it nu exist` nici o frumuse\e natural` c`reia un artist s` nu-i aduc` vreo corectare, deci esteticianul italian este sceptic ]i [n privin\a a]a-ziselor peisaje suficiente c`rora li se poate atribui frumuse\ea conven\ional` ca fiind m`re\ii ale naturii cascade,mun\i,etc.Un adev`r sigur este acela c` Fiin\a uman` investe]te deja o doz` de frumos [n obiectul cercet`rii, c` e predispus` nu numai s` recunoasc` segmentul poten\ial al realit`\ii ce se preteaz` a deveni frumos ci se ]i aliaz` cu mediul [nconjur`tor pentru a realiza opera de art`.Frumosul natural nu este decât o crea\ie a Fiin\ei umane ca recunoa]tere a tr`irilor paradoxale laolalt` cu Nefiin\a pur`,]i tinde s` se elibereze de ea prin g`sirea unui plan sensibil exterior ce poate conduce la actul artistic [n care acesta se consum` ca Nefiin\` estetic`. Actul de crea\ie artistic` trebuie privit ca fiind reu]ita ob\inerii libert`\ii Fiin\ei umane din acest cuplu existent de la na]tere.Artistul deci, nu imit` Universul de lumin` ]i nici nu [l modific` ca fiindu-i ostil ci fiindc` are nevoie de el ca fundal al rezolv`rii tr`irilor sale ]i [n

aceast` perspectiv` el nu poate fi decât urât ca premis` a ra\iunii estetice.Acolo unde se nasc opere de art` nereu]ite, explica\ia ar fi c` aceasta ar fi invadat` mai mult de realitate decât de fic\iune ca lips` de manier` a artistului [n a doza evolu\ia logosului, arta fiind o alchimie subtil` [n care u]or se gre]e]te traiectul sentimentelor.Pe de alt` parte [ns`, tot datorit` artistului care ]tie cum s` [ntrevad` esen\ele, este posibil ca Universul de lumin` s` aib` op\iuni ]i momente de [nc`rc`tur` estetic` datorate tocmai educa\iei subiectului contemplator ]i a subiectivit`\ii sale.Este cazul când acea realitate este transformat`,sensibilizat` ]i umanizat` "la minut" f`r` a fi folosit` [ntr-o oper` de art`, ea r`mânând un simplu cli]eu [n amintirea cuiva.{n func\ie de contemplator, un peisaj poate p`rea mai frumos sau mai pu\in frumos chiar dac` [n genere frumosul natural aduce opiniile aproape la unison.Acest gen de art` vizual`, de realizare a frumosului prin viu este o crea\ie instinctual` ce nu poate fi redat` coerent, dovedit` ]i impus` atâta timp cât nu uzeaz` de mijloacele specifice de construc\ie ale artelor: culoare,sunet,cuvânt,etc.Explica\ia c` urâtul apare mai pregnant [n opera de art` decât [n Universul de lumin`, ar fi aceea c` aici urâtul este deja constituit ca infrastructur` ]i artistul [i [mprumut` doar un frumos provizoriu, pe când [n opera de art`, acesta trebuie s` creeze nu doar frumosul ci ]i urâtul ca substan\` de contrast.Supravie\uirea estetic` este determinat` de aceast` supozi\ie c` frumosul natural conserv` [ntotdeauna sim\irea primar` de care are nevoie orice artist pentru a se motiva pe sine [n exterior.Suficien\a Universului de lumin` ]i apetitul lui pentru grandios face ca frumosul natural s` r`mân` [n competi\ie doar cu st`rile sale de exaltare când au loc transform`ri cosmice.

8.4 Existentul minim subiectiv Obiectul artei [l constituie frumosul ]i urâtul, nici ca fiind contrarii nici ca fiind desp`r\ite [n vreun fel, ci ele se constituie [ntr-o unitate aparte.Frumosul se na]te din sim\irea specific estetic` a Fiin\ei umane care are [ns` [n permanen\` lunga tren` a urâtului, realitatea ca atare, fa\` de care orice pl`smuire devine impur`.A]adar, aceast` conjunc\ie necesar` face obiectul de studiu al artei, [n\elegerea acestei simbioze conducând la o critic` coerent` a actului artistic.Dac` ar fi s` vorbim despre diferen\ele ce le separ`, de]i este mai mult decât evident c` urâtul nu reprezint` aspira\ia nim`nui, precum frumosul,vom distinge ca foarte important faptul c` urâtul are valoare cantitativ` iar frumosul valoare calitativ`, primului neputându-i-se ad`uga nimic ca fiin\` saturat` de realitate.Frumosului [ns`, ca Nefiin\` estetic`, noi [i putem ad`uga realul inopinat cu sensibilitatea niciunei experien\e [n care virginitatea acesteia constituie premisa elaborarii operei de art`.

Raymond Polin sus\ine c` urâtul este produsul unei inven\ii suigeneris,al unei construc\ii pozitive cu acela]i titlu ca frumosul ]i f`r` raport de nega\ie cu frumosul. Are dreptate desigur c` urâtul nu poate fi ignorat, dar el nu este o construc\ie ci este un dat al exteriorului care dac` ar fi frumos nu ar mai avea sens s` facem art`.El este ]i pozitiv doar [n sensul c` provoac` o criz` a sensibilit`\ii ]i ra\iunii (cum sunt insolubilia) devenind cauz` metafizic` [n crearea frumosului.Urâtul trebuie s` fie [ntr-un raport de nega\ie cu frumosul tocmai pentru a exista ra\iunea cre`rii acestuia, dar nega\ia nu este distructiv` ]i nici nu este reciproc`.Ea exist` doar [ntr-un sens, dinspre urât spre frumos, ceea ce creaz` ]i distan\a dintre ele, suficient` pentru a le distinge.Atunci când aceast` nega\ie nu este suficient de puternic`,opera de art` nu este reu]it` deoarece insuficienta distan\` [ntre frumos ]i urât ca ne[n`l\are este un e]ec artistic. Karl Rosenkranz face cam acelea]i gre]eli de [n\elegere dar [n alt sens Frumosul poate avea o existen\` de sine st`t`toare ca element pozitiv,pe când urâtul nu poate exista decât [n rela\ia cu frumosul. Am spus deja c` urâtul este decorul din preajma Fiin\ei umane ]i deci el poate exista ca urât ignorat sau ca univers indiferent atâta timp cât nu ne propunem s` abord`m estetic realitatea [nconjur`toare.De [ndat` ce [ns` acest lucru se petrece, acesta [ncepe s` comunice cu artistul, se ofer` total f`r` condi\ion`ri, ]i el particip` efectiv la crearea frumosului prin suportul concret dat motiva\iei artistice.Deci, de sine st`t`tor poate fi doar urâtul ]i opera de art` care con\ine frumosul, nu frumosul [nsu]i, care nu poate exista [n afara crea\iei artistice.Esteticienii n-au [n\eles [ntotdeauna c` lupta perpetu` [mpotriva urâtului nu trebuie s` duc` la eliminarea lui (de altfel imposibil`) ci doar la individualizarea [ntr-o form` sensibil` ]i suportabil`.Pe de alt` parte, arti]tii, cu marile lor orgolii au p`strat ]i p`streaz`"secretele de fabrica\ie"ale operelor de art`,nefiind con]tien\i de contribu\ia urâtului [n declan]area actului de crea\ie, inspira\ie ce se insinueaz` a fi alc`tuitoare de noi orizonturi.Dac` [n contemplare are loc prima [ntâlnire cu urâtul, unde artistul d`ruie]te realit`\ii exterioare sensibilitatea sa predispus` estetic, pe parcursul crea\iei subiectivitatea [mprumutat` realit`\ii se instaleaz` [ngem`nat` [ntr-un univers de emo\ie.Urâtul r`mâne fenomenul iar frumosul devine esen\a prin sacrificiul artistului care "moare"de fiecare dat` când []i des`vâr]e]te opera. Unii esteticieni precum Croce sus\in c` urâtul []i are partea sa de frumuse\e: dac` urâtul ar fi complet, adic` lipsit de orice element de frumuse\e, prin [nsu]i acest fapt,el ar [nceta s` fie urât,fiindc` i-ar lipsi ]i [n acest caz contradic\ia [n care st` ra\iunea lui de a fi.Este evident c` el exagereaz` atribuind urâtului o anumit` cot` de frumuse\e.Este vorba poate de frumosul natural con\inut la un moment dat de c`tre realitate, dar acest frumos este construit de contemplator, el nu este con\inutul intrinsec al urâtului.Urâtul este impur, impuritatea fiind frumosul doar [n acest sens subiectiv, altfel urâtul este pur ]i devine cauza travaliului artistic.Urâtul devine impur

dup` abordarea sa de c`tre contemplatorul inten\ional sau creator, iar [n procesul crea\iei urâtul ca fundal al scenariului artistic se amestec` [ntr-o propor\ie infim` cu frumosul determinând ]i impuritatea acestuia.Pe de o parte nici un frumos artistic nu corespunde pe deplin idealului nostru pentru motivul c` odat` conceput acesta devine liber [ntr-o lume pe care nu o mai putem controla ca muritori.M`iestria artistic` [nseamn` [n mare m`sur` abilitatea de a manevra [n construc\ia estetic` cu dou` substan\e sensibile ]i opozabile: urâtul ]i imagina\ia.Acestea sunt folosite mai bine sau mai r`u, determinând rezultatul crea\iei artistice, ce poate fi [n`l\`toare sau coborâtoare [n a]tept`rile noastre. Un exemplu de rebut artistic situat [n subsolul frumosului natural este"geneza" lui Brâncu]i.Identificarea acesteia cu un ou (chiar inteligent,cum cred unii) este un truism a c`rei semnifica\ie plat` nu transcende dincolo de organizarea incon]tient` a materiei.Chiar dac` iam da dreptate lui Henri Wald care spune c` orice obiect scos din func\ionalitatea sa casnic` ]i ridicat la rangul de simbol,devine art`, tot nu am putea justifica "oul", dat fiind faptul c` solemnitatea acestei ceremonii (de ridicare la rangul de simbol) a avut deja loc, el fiind gândit a]a dintotdeauna.Realitatea, dac` nu este considerat` urât` de c`tre artist ]i va fi preluat` ca indiferent` va genera un frumos indiferent.De aici se na]te categoria absurdului ca afirmare a frumosului inform, un alt gen de urât, elaborat.Fotografia de exemplu, este urât pur fiindc` realitatea nu mai poate participa la frumos, ea este imobilizat` ]i nu se supune imagina\iei.A]a-zisa art` fotografic` prin imaginile secven\iale ale realit`\ii se opune mi]c`rii crea\iei [ntr-un plan superior, ]i nu poate exista posibilitatea transfigur`rii artistice.Urâtul este o realitate cu semnifica\ie imaginar`, iar frumosul o imagina\ie cu semnifica\ie real`.{n permanen\` noi, ca fiin\e cuget`toare, st`m sub un "du] alternativ" de urât ]i frumos ca existent cunoscut dar nu [ntotdeauna con]tientizat, când zi de zi ne facem datoria de a tr`i f`r` voia noastr` [ntr-o mediocritate estetic`.Sunt momente când lipsindu-ne excita\ia frumosului putem gusta kitch-ul, care nu este un frumos impur ci un urât realizat cu uneltele boante ale meseria]ului, nu ale unui artist.Diferen\a dintre acestea const` [n faptul c` la frumosul impur, urâtul [nt`re]te frumosul, iar la urâtul impur, frumosul [nt`re]te urâtul. {ncercând s` formul`m o defini\ie a urâtului,acesta ni se prezint` ca fiind existentul minim subiectiv, o neechivalen\` relativ` a spiritului Fiin\ei umane cu Fiin\a univers care creaz` con]tiin\a priva\iunii. }i din punct de vedere estetic realitatea este limitat` cel pu\in la acele elemente apte pentru frumos.Luând [n considera\ie acest fapt, rezult` c` urâtul este echilibrat de tot ce are predispozi\ie estetic`, pentru c` el nu locuie]te singur realitatea.Urâtul, ca existent minim subiectiv creaz` con]tiin\a priva\iunii, ceea ce determin` de fapt con]tiin\a artistic` ]i dorin\a evad`rii.Retras` [n sine, realitatea r`mâne obiectivat` doar prin urât ]i se define]te ca fiind starea de prostra\ie a

obiectelor ]i fenomenelor ce nu mai sunt personalizate ]i vor reda chintesen\a f`r` nume.Chintesen\a gândit` estetic, echlibreaz` fiin\aobiect prin calitatea ]i finitudinea lui, ceea ce-i confer` urâ\enie substan\ei.Orice fiin\`-obiect ignorat` estetic este deposedat` ]i de nume chiar pentru simplul fapt c` nu particip` la existentul s`u.Vom avea deci Fiin\a [n sine (realitatea retras` [n sine ca urât natural) ]i Fiin\a fenomen (realitatea expus` alterit`\ii ca urât artistic).Aceast` dubl` postur` a realului opereaz` o delimitare ontologic`, gnoseologic` ]i estetic`, redenumind cele dou` categorii kantiene: fenomenul ]i lucrul [n sine.{n ceea ce prive]te limitele urâtului, acestea par a fi [nsu]i artistul ]i opera lui, de]i suntem tenta\i s` [l elimin`m pe artist ]i s` introducem realitatea.Acest lucru nu este posibil [ns`, deoarece urâtul este extras din realitate ]i p`strat [n gândirea artistului pân` la sfâr]itul vie\ii sale când se pred` sie]i [n exteriorul indiferent.Urâtul natural este oarecum izolat, c`ci nimeni nu [l dore]te decât atât cât este necesar, dar cel artistic tinde s` [l dep`]easc` ca rezultat al nereu]itei [n crea\ia artistic`.{n aceast` asimetrie urât-frumos, centrul de greutate nu va mai fi ca [n cazul frumosului pe artist, ci pe opera sa. Echilibrul urâtului este la marginea artisticului, acolo unde concentra\ia sa are prin compensa\ie n`luciri de frumos.{n pozi\ia special` a urâtului fa\` de frumos ca afluent al s`u, vedem c` [nsu]i frumosul este o limit` a urâtului [n concept, iar dac` este limitat de frumos el poate fi ]i un urât suportabil estetic, a]a cum de exemplu este pictura lui Goya.

8.5 Existentul maxim subiectiv Frumosul, spune Platon, este ceea ce ne smulge din uitarea Fiin\ei ]i ne ofer` contemplarea ei.Aceast` smulgere din uitare ]i relevarea propriei imagini ca Eu deta]at nu se poate face decât prin perceperea frumosului ca adev`r.Numai adev`rul creaz` deta]area necesar` de frumos, pentru a fi posibil` contemplarea lui, contemplare ce implic` desigur ]i componen\a ra\ionalului.Fiin\a,[n conceptia lui Platon,ar oferi lumin` adev`rului prin capacitatea de revelare a frumosului ce se raporteaz` la esen\a acestuia.Totodat` el sus\ine c` adev`rul ]i frumosul nu pot r`mâne tot timpul [mpreun` ca Unul fiindc` fiin\a nu le poate discerne ]i asimila decât separat.{n fapt ]i frumosul ] i adev`rul p`streaz` aceast` legatur` [n condi\iile [n care fiin\a se relev` alternativ ca Ascundere ]i Neascundere.Frumosul astfel, ne-ar [n`l\a deasupra sensibilului oferindu-ne adev`rul iar adev`rul ne-ar cobor[ [n sensibil spre nefiin\are.Frumosul,dup` cum afirm` Jan

Brouwer, nu poate exista decât [n faza naiv` a exodului con]tiin\ei care se recuno]te [n elementele egoice ale obiectelor, fiindc` [n faza cauzal` Fiin\a uman` are [n con]tiin\` obiectele [nstr`inate de sine,care i se opun prin con]tientizarea lor ca utile sau inutile, iar [n faza social`,nu facem altceva decât s` tr`im nostalgia frumosului autentic, acela din faza naiv`, având ca model operele de art`. Noi [ns` sus\inem c` rolul operelor de art` ar fi intuirea Trecutului ca frumos pur f`r` obiectele niciunei instan\e ale Fiindului.Cantitatea de adev`r stocat` [n operele de art` construiesc istoria premerg`toare primului obiect ca fiin\` cu trecut.F`r` acest trecut,nici un obiect al demersului artistic nu ar avea sens.Spre deosebire de spa\iul ]i timpul fizic care sunt un continuu perfect suprapus [n cuplu, cele dou` dimensiuni fundamentale ale Existen\ei ]i Nonexisten\ei au caracteristici ]i componente diferite [n art`.Acest cuplu devine asimetric ]i discontinuu datorit` fanteziei creatorului care [l dezechilibreaz` cu viteza gândului s`u, viteza maxim` de reac\ie [n toate universurile.Aceste universuri trebuie [n\elese ca fiind unul [ntraltul, ca sfer` [nchis` [n sfer`,sferele de umbr` [nchise [n sferele de lumin` iar spa\iul dintre ele str`b`tut de [ntinderea timpului. Astfel distingem trei [ntinderi ale spa\iului artistic [n func\ie de componenta temporal`: - [ntinderea trecutului - [ntinderea prezentului - [ntinderea viitorului {ntinderea trecutului permite oric`rei imagina\ii s` se r`sfe\e datorit` faptului c` el se dilat` conform dorin\elor artistului.Curburii spa\iului fizic [i corespunde [n art` o curbur` cu o raz` "infinit[ntoars`",datorit` limbajului artistic,transfigurativ care creaz` un spa\iu metaforic,ca Univers de clar-obscur ce se plaseaz` [n trecut atât de mult [ncât viitorul aproape c` [l ajunge din urm` (ca sfer` urm`ritoare c`reia i se transfer` curbura de imagina\ie). Dilatarea [ntinderii prezentului nu este posibil` pentru c`: a) demersul artistic ca motiva\ie interioar` este orientat numai c`tre trecut,ca satisfacere a nostalgiei dup` amintire b) numai spre trecut avem [ntindere sensibil` ca suport pentru frumos fiindc` el constituie [nsu]i drumul artei de pân` acum c) [ntinderea prezentului nu permite decât cel mult etalarea "visului uitat"care acoper` obsesiv activitatea psihic` uman` ca pierdere din memorie a chipului Fiin\ei divine la na]tere {ntinderea viitorului este dat` de cantitatea frumosului ce se adun` [n sublim ca Univers sensibil,]i care se depune pe aceast` [ntindere ca oper` de art`.Ca spa\iu nelocuit de Fiin\a divin`,el are fire]te limita a ceea ce noi putem crea epuizând [ntinderea prezent`uitarea ]i amintirea.{n actul de crea\ie artistic` deci este vorba de o sensibilitate frustrat` ce se [ndreapt` inevitabil spre Fiin\a divin` ca margine conven\ional` a amintirii spre a sim\i ]i a ]ti [n ce sfer` de univers se afl` El ca Fiin\` uman` ]i El ca Fiin\` divin`.Adev`rul artistic instaurat de prezent ca sensibilitate ]i gând orientat spre trecut,

induce un proces de revela\ie care este o realitate oglindit` [n Fiin\a divin`.Aceasta reprezint` speran\a alternativ-estetic` pe care ni se permite s` o abord`m [nainte de actul de crea\ie ]i care ne d` inspira\ia artistic`.{n tot acest proces de revela\ie la care este supus artistul,are loc o comprimare a timpului ]i o dilatare a spa\iului adic` invers ca [n realitatea fizic`.Odat` realizat`, opera de art` devine atemporal` [n sensul c` se plaseaz` pe [ntinderea de grani\` [ntre viitor ]i trecut, la cap`tul a tot ce va fi fost.A]adar putem spune c` arta reprezint` finalmente tot ce-]i pot imagina fiin\ele universurilor ca devenire [ncheiat`.Expansiunea universurilor ca dinamic` a structurilor existentului ]i nonexistentului nu poate avea loc decât [ntre aceste limite spirituale,ale Naturalului ]i Supranaturalului, Fiin\a divin` [n trecut ]i arta [n viitor.Aceste hotare omene]ti, fiindc` pân` la marginea Divinit`\ii suntem Fiin\e umane, ne [nchid [ntr-o sfer` al c`rui spa\iu ]i timp este aglomerat de nefiin\ele pure [n propor\ie egal` cu fiin\ele, ceea ce ne determin` pe noi s` evad`m ori [n art` ori [n credin\` pentru a transfera mor\ii obsesia fiin\`rii. {ns` conceptul de frumos reclam` neap`rat o defini\ie f`r` de care orice teoretician al artei eludeaz` una din misiunile sale de con]tiin\`.Din antichitate ]i pân` ast`zi nu s-a reu]it acest lucru, existând doar [ncerc`ri de apreciere a frumosului,multe dintre ele naive ori lipsite de sens, ceea ce arat` c` frumosul ca subiect de filosofie ]i logic` este o nuc` tare ]i spre mâhnirea noastr`,fiindc` veni vorba, Estetica in nuce a lui Benedetto Croce nu reu]e]te decât s` t`v`leasc` conceptul de frumos prin reflec\ii banale, dup` care d` o defini\ie ce ne las` stupefia\i: frumosul este expresia reu]it`. Nikolai Hartmann este mai savant dar mai prolix: Dac` am voi s` spunem ce este frumuse\ea [ns`]i,atunci ar trebui: 1) s` o spunem cu privire la cazul singular [nsu]i (ceea ce este mult mai complicat) ]i 2) ar trebui s` o spunem altfel cum o spune artistul-nu [n\elegerii ci viziunii ]i sensibilit`\ii-atunci [ns` n-ar rezulta nici un concept.Acesta este temeiul ]i sensul ira\ionalit`\ii frumosului ]i al valorilor estetice [n general. {n primul rând Hartmann gre]e]te considerând c` frumosul este ira\ional,acest lucru fiind valabil doar pentru frumosul natural, nu ]i pentru cel artistic care este inteligent.Apoi, definirea frumosului cu privire la cazul singular o face [ns`]i arta care este estetica “in nuce”,iar nu estetic` (care-i de fapt metaestetic`) ]i care nu poate da defini\ia frumosului ca art`.Printre cei care au reu]it s` se apropie de [n\elegerea frumosului este Hegel (frumosul este manifestarea sensibil` a Ideii) ]i Kant, care a definit abstract ]i corect principala particularitate a frumosului, aceea c` el este o finalitate f`r` scop. Mai recent, Dominique Bouhours afirm` c` frumosul este o form` mai voalat` a adev`rului,artistul având rolul de a-l descoperi din scutecele [n care se ascunde. Avem obiec\iunea la cele spuse de acesta c` artistul nu are rolul de a descoperi adev`rul, ci de a-l

construi,iar de descoperit trebuie s`-l descopere criticul de art` care este omul de ]tiin\` al acestui domeniu.Considerând frumosul ca fiind existentul plenar al obiectelor ]i fenomenelor peste care nu se mai poate [ntâmpla nimic,[l putem considera [ndrept`\it pe Kant s` sus\in` c` acesta este forma finalit`\ii unui obiect [ntrucât e perceput` f`r` reprezentarea unui scop.{n acela]i sens, la Ion Iano]i frumosul [n\eles ca valoare estetic` nu este altceva decât concretul semnificativ,cu condi\ia ca maxim de semnifica\ie s` fie perfect contopit` [n maxim` concrete\e.Aceste dou` defini\ii ale frumosului se [ngem`neaz` tocmai [n acest punct al maximului de tr`ire ca semnificant al fiin\ei.Frumosul este rezultatul exacerb`rii sensibile a realului pân` la limita unde el nu poate avea o mai mare concrete\e ]i semnifica\ie,scopul devenind inutil. Defini\ia deci ar trebui s` sune astfel:frumosul este actul unic f`r` scop al unui existent maxim subiectiv ca semnifica\ie,concrete\e ]i sensibilitate,o echivalen\` metafizic` a spiritului cu inven\ia unei realit`\i virtuale ce creaz` senza\ia de libertate. Realizarea frumosului \ine de o m`iestrie a succesiunii metamorfozelor,a [mp`c`rii spiritului Fiin\ei umane cu obiectele-fiin\e prin intermediul unor ter\i, acestea fiind ideile sensibile.Prin ele frumosul artistic completeaz` ]i dep`]e]te frumosul natural care nu con\ine idei, ci semanteme, fragmente de frumos brut risipite [n sim\urile noastre predispuse a surprinde esteticul.Con]tiin\a faptului c` frumosul natural este interior celui artistic s-a n`scut atunci când [n procesul de crea\ie artistul a fost obligat de sim\uri s` procedeze la o separare a "zonelor de influen\`"ale frumosului ]i urâtului supuse prelucr`rii.Astfel frumosul inten\ional este plasat [n natur` iar urâtul neinten\ional [n opera de art`.Aceste dou` componente ac\ioneaz` ca gând l`untric ]i confuz [n mintea artistului [n perioada premergatoare actului de crea\ie.Apoi, [n plin proces de elaborare frumosul [n natur` este abandonat ]i ignorat iar urâtului, preg`tit s` fac` parte din oper`,i se impune rolul secundar al elementului de contrast.Se [ntâmpl` [n realitate ca elementele sensibile din natur` (semantemele) s` fie mai dinamice decât ideile artistului,]i atunci func\ie de propor\ii, frumosul poate fi mai evident sau nu.Asta [nseamn` c` frumosul este [nso\it [n permanen\` de urât, c` el nu poate fi pur oricât s-ar dori acest lucru, puritatea fiind steril` [n art`.Frumosul artistic vrea s` ne conving` c` el este o alternativ` a realului ce ar fi putut fiin\a ca natur` egal` cu Fiin\a divin`. Existentul maxim subiectiv ca frumos artistic se [mpline]te când realitatea monoton` se [ncarc` pozitiv [n exces ]i creaz` abera\ia de "firesc ireal".Ia fiin\` astfel o cantitate (de real crispat) ]i o calitate (de ireal relaxat) care ni se ofer` dintr-o dat` cu putere ca nou-sim\it-]itr`it-perpetuu.

8.6 Existentul maxim obiectiv

Fiind fapt de con]tiin\`,reflectarea realit`\ii [n opera de art` ar p`rea c` este condamnat` s` r`mân` [n limitele unui obiectivism cras.Arta nu poate fi verificat` [n practic` ca o teorie oarecare fiindc` ea este teorie pus` [n practic` [n chiar cadrul procesului de elaborare.Dac` opera de art` este realizat`,ea con\ine ]i un adev`r artistic ce devine o axiom`,ceea ce face ca fiecare oper` s` fie singular` ]i unic`.Georg Lukács spune: [ntr-o dubl` privin\` [ns`, reflectarea estetic` se [ndreapt` pe cu totul alte c`i decât cea ] tiin\ific`,pe de o parte selec\ia este mult mai sever` ]i totodat` definitiv`, fiindc` tot ceea ce nu se dovede]te necesar din punct de vedere a \elului urm`rit de pl`smuire dispare cu totul din lumea operei de art`,iar pe de alt` parte, pl`smuirea vrea s` stârneasc` aparen\a vie\ii. Este una dintre cele mai surprinz`toare tr`s`turi ale operei de art`, care de]i creaz` o alt` realitate ea mimeaz` ]i [n aceast` lume obi]nuin\a vie\ii pe care a p`r`sit-o.{n ce prive]te cunoa]terea ] tiin\ific` noi suntem cei ce reflect`m existentul, pe când [n art` se petrece fenomenul invers, existentul ne reflect` pe noi.{n art`, Fiin\a uman` s-a n`scut prima iar existentul a urmat-o.Existentul Fiin\ei divine, a singurului artist rival ne d` dreptul s` vedem acest lucru.Existentul nostru obiectiv-subiectiv permite [n perspectiva acestui raport special art`-existent, s` consider`m tot ce nu cunoa]tem [nc` ca fiind teorie.Reflecta\i fiind [n art`, putem spune c` actul crea\iei artistice este practica ce valideaz` existentul a tot ce nu cunoa]tem [nc`, acea por\iune a realului pe care o descoperim.Arta are deci un adev`r al ei care este un adev`r a ceea ce nu cunoa]tem [nc` decât pe cale sensibil` ]i instituie Fiin\a uman` ca obiect ]i nu ca subiect [n practica Fiin\ei univers. Valoarea artei const` [n aceea c` din punct de vedere ontologic demonstreaz` c` ceea ce nu este poate fi iar gnoseologic c` ceea ce nu ]tim exist` pentru noi.Aceast` constatare are o mare [nsemn`tate dac` facem legatur` cu logica,unde am v`zut c` toate problemele insolubile trebuie judecate de o instan\` superioar`,care este cea artistic`. Aceste dou` aspecte valorice ale demersului artistic face deci ca Fiin\a paradoxal` s` fie calmat` de Nefiin\a estetic` care ac\ioneaz` [n Fiin\a uman` de la na]tere ca o a doua con]tiin\`, aceasta [mp`când gândul limitat cu intransingen\a ascunderii Universurilor de lumin` ]i umbr`.{ntre aceste dou` universuri, Fiin\a uman` este deopotriv` ]i Eu-corp de lumin` ]i Eu-corp de umbr`.Intelectul [n prima faz` ]i ra\iunea [n faza a doua disting cu greu adev`rul numai cu ajutorul logicii,datorit` transferului de substan\` lumin`-[ntuneric dintre diferitele fiin\e.De aici confuzia ]i disperarea ra\iunii care nu-]i g`se]te [mplinite argumentele ce le folose]te.Este nevoie de ceva mai mult, de art`, singura instan\` sensibil` care opereaz` cu o realitate saturat` ce nu mai are [naintea ei precum ]tiin\ele o infinitate de lucruri de descoperit.{n art` totul este descoperit ]i urmeaz` doar a reconstitui adev`rul material de care avem nevoie la un moment dat.

Acest adev`r se ofer` [n procesul crea\iei frumosului prin dou` modalit`\i: - prin intermediul naturii indiferente (ca ecosistem al fiin\elor necuget`toare ]i lipsit de aprecierea estetic` a Fiin\ei umane) - prin intermediul frumosului natural (cel constituit din por\iuni ale aceluia]i ecosistem, dar care are deasupra sa aura sim\irii ]i gândirii estetice a Fiin\ei umane). Ini\ial, [n procesul crea\iei artistice se ignor` adev`rul natural ca eviden\` a ceea ce este ]i a concrete\ei ce ni se impune ]i el este luat ca partener de [nchipuire a artistului pân` când natura asupra c`reia se lucreaz` devine sensibil` ]i dobânde]te semnifica\ie estetic`.Când se ob\ine frumosul, [nseamn` c` materia ]i-a format alte quark-uri ]i o alt` for\` de culoare ce va fi prezent` [n zona subnuclear`, datorit` cuantelor de energie estetic` emise de artist. Fiin\a paradoxal` poate fi echilibrat` numai [n urma acestui proces de crea\ie artistic` care modific` materia ]i face ca nefiin\a s` fie dincolo de moarte, modificat` sensibil ca Nefiin\` estetic` ]i având rolul de armonizare a celor trei adev`ruri antagoniste: cel material,cel formal ]i cel artistic.Printr-un proces de aplica\ii surjective ale artistului se ridic` astfel existentul minim obiectiv (urâtul) la nivelul de existent maxim subiectiv (frumosul) ]i apoi la nivelul de existent maxim obiectiv care este adev`rul artistic.Astfel realitatea devine adev`rat` ]i la nivel subiectiv nu numai la cel obiectiv ]i prin fuziunea materiei cu con]tiin\a Fiin\ei umane se [nl`tur` opozi\ia acestora. Se realizeaz` datorit` actului de crea\ie ]i o apropiere a adev`rului material de interiorul Fiin\ei umane care este exponentul cel mai potrivit a-l valida spiritual.Jean Maritain spune: Arta are rol important [n cunoa]tere, artistul realizând o leg`tur` ]i un acord natural [ntre lumea subiectiv` ]i cea obiectiv` ]i sesizând n`zuin\ele secrete ale naturii,artistul cu intelectul s`u continu` de fapt crea\ia divin` [ntrerupt`.Frumosul prin adev`rul s`u devine puntea de legatur` dintre sim\irea omeneasc` ]i sim\irea neomeneasc` a Supranaturalului.Frumosul fiind unic ]i irepetabil, ca secven\` a existentului ce devine maxim subiectiv, este realitatea obiectiv` [n act ce se adaug` Naturii, dar nu ca spa\iu ]i timp indiferent, ci ca experien\` ]i evolu\ie spiritual` care comunic` estetic cu oricare alte fiin\e.Adaptând ra\ionamentul cartezian la cazul nostru, am putea spune c`; m` [ndoiesc de orice numai de crea\ia mea nu, c`ci faptul [ndoielii este dep`]it de frumos, gândesc ]i simt estetic deci exist.Opera de art` are o valoare ontologic` ce este dat` de natura insolit` a demersului artistic care se adaug` experien\ei universurilor chiar dac` aparent pl`smuirea pare a fi asimetric` cu realitatea.Aceasta din cauz` c` prin art` noi suntem pretutindeni ca Fiin\e gânditoare supersensibile ce emitem cuante de energie estetic` spre toate lumile posibile ale Fiindului.Astfel, actul de crea\ie artistic` este a patra for\` care exist` [n universuri, ea poate comprima spa\iul ]i dilata timpul,ultimul tablou pictat va fi limit` de spa\iu,ultima poezie va fi limit` de timp ori de cuvânt al Fiin\ei divine,ultima

sculptur` va fi limit` de materie.Toate crea\iile artistice le putem considera ca fiind limite,dar ]i dep`]iri ale acestora,ceea ce se adaug` spiritual universurilor ]i le controleaz` deplasarea cromatic`.Adev`rul material nu poate fi descoperit decât [ntr-o anumit` stare de spirit pe care noi o asociem inspira\iei, ceea ce [nseamn` c` la limita gândului uman ac\ioneaz` mereu sensibilitatea ca o prelungire a acestuia,]i care determin` o iluminare ca ceva g`sit pe potriva c`ut`rii.{ntr-un asemenea moment aria de realitate este ocupat` exclusiv de tr`irea mental`,realul fiind alungat.Etienne Souriau spune: {n actul de instaurare estetic` se afl` experien\a tr`it` a adev`rului de instaura\ie. Cu alte cuvinte, [n opera de art` este pus un adev`r ce este instaurat ca valabil de la [nceput.Trecut prin sensibilitate,acest adev`r individual tr`it va da na]tere la un adev`r universal,dar netr`it [nc`. Nimeni nu are experien\a adev`rurilor artistice,dar ele nu pot fi [ndeplinite doar de o Fiin\` uman` ci de toate fiin\ele [n acela]i timp.Valoarea gnoseologic` este dat` de acest moment de adev`r care este construit de artist ]i care nu corespunde momentului de adev`r real ce se construie]te [n mod natural [n universuri.Acest act singular al artistului este o for\are a materiei s` produc` sau s` reproduc` acel maxim de tr`ire al fiin\ei a c`rui frumuse\e se pierde dac` nu exist` artistul.Demersul artistic va fi desigur o solu\ie artificial`,dar cu o mare [nc`rc`tur` de afectivitate,ceea ce [l face ideal.Adev`rul astfel abordat, trebuie s` fie frumosul [n ac\iunea intim` de a-l desprinde de falsul unui existent ve]nic egal cu sine. Putem s` fix`m câteva dintre valen\ele frumosului,care ne conduc la adev`rul artistic: 1) frumosul constituie limita de spa\iu,timp ]i sensibilitate a universurilor ca dep`]ire a acestora.Arta nu poate vorbi despre viitor fiindc` nu-l cunoa]te,]i deci nu poate avea nostalgia a ceea ce nu s-a petrecut.Ea se plaseaz` numai [n prezent dar se refer` ]i lucreaz` numai cu trecutul, cu acest “p`cat originar” care merit` a fi ocolit de existentul oric`rui muritor.A]adar, limita de spa\iu ]i timp a universurilor este prezent` ca oper` de art` iar sensibilitatea ei se opune viitorului care poate fi oricum, ]i deci neinteresant. 2) frumosul realizeaz` fuziunea materiei cu con]tiin\a uman` [nl`turând opozi\ia dintre ele 3) frumosul rezolv` contradic\ia finit-infinit deoarece opera de art` este indivizibil`,[n sensul c` [n realitate finitul este liber iar infinitul prizonier.{n art` se [ntâmpl` invers, adic` infinitului i se adaug` perpetuu frumosul ca o limit` liber` f`r` dimensiune.Astfel,prin expansiunea frumosului raporturile matematice ]i propozi\iile vor fi altele: - partea poate fi mai mare decât [ntregul (versul fa\` de poem, de exemplu) - diviziunea la infinit se poate opri la nivel semantic (conceptul nu se divide). 4) frumosul rezolv` problema [n\elegerii Fiin\ei divine,care dac` exist`,este trezorierul tuturor operelor de art` iar dac` nu exist`, ea se

va constitui cândva ca prea-plin de frumos artistic ]i se va [nfiin\a.Voltaire a curmat [ntr-un fel toate disputele despre existen\a sau inexisten\a Fiin\ei divine tot printr-o logic` a esteticii,un ra\ionament sensibil ]i corect: Este bine s` credem [n existen\a lui Dumnezeu,pentru c` dac` acesta nu exist` nu pierdem nimic,iar dac` exist` câ]tig`m totul.Cum un artist ateu nu s-a mai [ntâlnit, este de presupus c` to\i f`uritorii de frumos sunt câ]tig`tori pentru oricare dintre t`râmurile ce pot fi. 5) frumosul rezolv` orice contradic\ii ale gândirii, chiar ]i cele ale implica\iei materiale [ntrucât judecata estetic` armonizeaz` universurile.Puterea artei de a construi o alt` realitate [n trecut poate fi alternativ` la orice adev`r incomplet religios,istoric sau filosofic f`r` speran\a de a fi reconstituit prin mijloacele ]tiin\elor 6) nu se poate gândi ]i sim\i decât pân` la frumos ca limit` a cunoa]terii.{n ordinea faptelor noastre omene]ti,succesiunea temporal` are ca prim` certitudine prezentul,trecutul ]i la urm` viitorul.Toat` sensibilitatea Fiin\ei umane vine din trecut ]i se [ndreapt` c`tre acesta ca un ecou ce ne confirm` realitatea Viului prezent.Ceea ce se [ntâmpl` [n viitor (c`ci el se [ntâmpl` ]i pân` a-l ajunge noi) este nerelevant pentru c` el nu a fost tr`it. 7) frumosul este liber ]i nu apar\ine nici unui univers, nici m`car celui prin care este conceput prin opera de art`.Frumosul exprim` un adev`r de maxim` generalitate ]i concrete\e [n acela]i timp dep`]ind prin exprimare metaforic` orice alt limbaj de care se folosesc ]tiin\ele. 8) orice poate fi dincolo de frumos este neinteresant pentru experien\a Fiin\ei umane. Gândirea artistic` este o gândire [n imagini indiferent de arta aplicat`,imagini care sunt concepte sensibile ale adev`rului nou creat, adev`r care de]i nu este cel material,este complet ]i deci valabil [n raport cu orice adev`r relativ,inconsistent ]i str`in Fiin\ei umane.Pentru a vedea cum r`spunde gândirea artistic` la diferitele [ntreb`ri fundamentale [n compara\ie cu ]tiin\ele,am luat câteva exemple pentru a eviden\ia valoarea adev`rurilor enun\ate: La [ntrebarea ce a fost la [nceput ]i cum a luat na]tere totul, diversele ]tiin\e ar putea raspunde: - la [nceput a fost limita a tot ce este (matematica) - la [nceput a fost atomul primordial (astrofizica) - la [nceput a existat posibilitatea (logica) - la [nceput a existat spa\iul curb (fizica relativist`). Arta prin Nichita St`nescu r`spunde astfel: La [nceput a existat nimicul care visa c` se mi]c` si a]a s-a n`scut cifra unu. Un alt exemplu: Ce poate fi un om mort ? - un organism c`ruia i-au [ncetat func\iile biologice (biologia) - omul mort este orice numai om nu (logica) - un om mort este un corp din care sufletul s-a eliberat plecând la Fiin\a divin` (religia)

Arta r`spunde astfel:"Un om mort este cel de-a binelea tr`it ]i confiscat de existent". Se observ` c` r`spunsurile ]tiin\elor sunt s`race,incomplete sau contradictorii,pe când ale artei sunt categorice, definitive ]i nu pot fi contrazise sau infirmate.Dac` adev`rurile ]tiin\elor sunt susceptibile de schimb`ri sau respingeri,cele ale artei sunt ve]nice ]i devin axiome prin faptul c` ele stau la baza unei realit`\i construite cu ajutorul lor, pe când [n ]tiin\e axiomele sunt derivate din cunoa]terea unui real existent deja, ce poate compromite oricând un adev`r pe care nu se [ntemeiaz`.Apari\ia altui enun\ artistic pentru aceea]i problem` nu modific` pe cele anterioare,nu le contrazice, ]i are aceea]i valoare de adev`r.Arta poate da r`spunsuri complete fiindc` este un demers f`r`de-lege,adic` liber de constrângeri formale ori dogmatice,folosind un metalimbaj [n care metafora are valoarea unei monede de schimb universale ]i [n real ]i [n virtual. O alt` valen\` a crea\iei artistice este aceea c` poate descoperi adev`rul despre Fiin\a uman` ]i problematica lui specific`,contradic\iile psihice ]i spirituale,poate sonda [n adâncimea sufletului omenesc spre sentimentele ]i emo\iile sale.Nu rareori,]tiin\ele apeleaz` la limbajul artistic uzând de metafore pentru a da defini\ii cât mai aproape de adev`r, pentru a compensa s`r`cia mijloacelor lingvistice [n exprimarea unei idei complexe.Cel mai edificator exemplu [l constituie defini\ia dat` Fiin\ei umane de c`tre ]coala psihologic` behaviorist`.Aceast` defini\ie pe care o red`m nu mai este prozaic`, stereotip` ]i incomplet` generic, ci este o definire artistic`, vie, adev`rat` ]i complet`.Ea sun` astfel:Omul este o celul` [ntunecoas` [n care se d` o lupt` pe via\` ]i pe moarte [ntre o maimu\` obsedat` sexual ]i o m`tu]` fecioar`,ambii arbitra\i de un func\ionar de banc` cam nervos. Se poate observa devierea de la limbajul ”riguros" ]i supus legilor de fier ale ]tiin\elor experimentale,ce nu-]i pot permite fantezia, la un limbaj imaginativ-plastic care se apropie de adev`r prin transfigurarea artistic`. }i fiindc` tot suntem [n planul psihologiei, trebuie s` amintim pe ilustrul nostru dramaturg I.L.Caragiale care [n piesa de teatru "Conu’ Leonida fa\` cu reac\iunea", realizeaz` o admirabil` descriere a mecanismului form`rii ipohondriei, lucru pe care cercet`torii psihologi ] i psihiatri nu au reu]it s`-l fac`.Este vorba ce celebrele cuvinte adresate de conul Leonida so\iei sale Efimi\a care era speriat`: Omul bunioar`,de par egzamplu,dintr-un nu ]tiu ce ori ceva, cum e nevricos, din curiozitate intr` la o idee. A intrat la o idee, fandaxia e gata. Ei, ]i din fandaxie cade [n ipohondrie.Pe urm` fire]te, ]i nimica mi]c`. {n art` deci,fic\iunea se afl` [n slujba adev`rului, cum spunea Murray Krieger, ]i nici un fapt nu poate dovedi c` un poem este fals. Noi am spune chiar c` fic\iunea [ns`]i este un adev`r ce nu poate fi infirmat,dar se cuvine a face distinc\ia [ntre adev`rul axiomatic ca presupunere a unei realit`\i acceptabile ]i fic\iunea ca fals axiomatic al irealului ce propune pentru moment renun\area la eviden\`.Fic\iunea conceput` [n afara artei ca pl`smuire a min\ii comune sau a celei ]

tiin\ifice nu creaz` un univers propriu-zis,ci [l deformeaz` pe cel real, lucru ce nu poate contribui la cunoa]tere.Lumea lui "ca ]i cum", cea a fic\iunii creatoare de structuri estetice are o credibilitate ce o dep`]e]te pe cea a lumii existente deoarece elementele incompatibile sunt asimilate firescului gândirii f`r` riscul tulbur`rii armoniei universurilor exterioare artistului.

8.7 Idealul artei Arta nu poate avea un ideal pentru simplul motiv c` acesta este chiar ea [ns`]i.Orice discu\ie despre un ideal presupune ]i scopul ce trebuie atins.Ori [n art` scopul este pân` la scop.Acesta este primul paradox ce rezult` [n mod evident din travaliul artistic.Categoria estetic` a sublimului, considerat` de to\i esteticienii ca fiind superioar` frumosului datorit` desf`]ur`rii acesteia [n natur` prin evenimente grandioase ce par a cople]i spiritul, precum o cascad` ori seme\ia ]i m`re\ia unor peisaje care [ncânt` sim\urile, nu [nseamn` mai frumos.Nikolai Hartmann red` [n urm`toarele cuvinte iner\ia conceptului de sublim, precum ]i statutul special al artei adev`rate: Aproape toat` estetica de mai târziu a acceptat genul sublimului-parte [n virtutea tradi\iei care merge pân` la conceptul antic de "[n`l\ime", de]i acolo el nu este pur estetic-parte deoarece orice art` mare ]i serioas` se apropie de acest gen, astfel [ncât suntem involuntar mereu [ndrepta\i spre sublim. Am spus deja c` frumosul natural este inferior celui artistic, ]i c` m`re\ia naturii dezl`n\uite sau lini]tea ei metafizic` c@teodat` nu poate egala sufletul gânditor al artistului.F`r` acest gând frumosul natural n-ar fi decât un fenomen zgomotos (cazul cascadei) sau o natur` n`tâng` [n lini]tea sa.Un amurg, sau cerul [nstelat care l-a fascinat atât de mult pe Kant când l-a [n\eles pentru sine ca sublim, nu pot fi considerate ca fiind superioare frumosului artistic, lucru pe care versurile lui Nichita St`nescu [l exprim` exact ca argumenta\ie logic-estetic`: Mi se face somn de frumuse\e / ]i moarte de sublim. ceea ce [nseamn` c` visarea creaz` frumosul artistic, iar prin frumosul naturii, prin sublim, [\i vezi moartea ca pe o oper` de art` ce are un destin cunoscut. }i totu]i arta nu poate avea acest ideal, fiindc` produsul s`u firesc ]i suficient este frumosul care nu are grade de compara\ie, ori idealul presupune"un ceva ]i mai ]i" spre care s` se tind` con]tient ]i cu voin\`.Am putea spune chiar c` exist` aici ]i o contradic\ie [n termeni, aceea c` a-i c`uta frumosului un ideal este absurd. Frumosul este unul din conceptele ultime,al`turi de bine ]i adev`r.Dincolo de ele ca extensie a esen\ei lor nu poate fi decât idealul divin care deocamdat` scap` chiar ]i imagina\iei artistice.Deci, o eventual` discu\ie despre idealul [n art` trebuie s` se opreasc` inevitabil la frumos.Este [ns` aceasta cu adev`rat o \int` greu de atins

sau [n crea\ia artistic` idealul cap`t` amprenta unei minuni supraomene]ti cotidiene?Noi credem c` prin realizarea frumosului idealul este atins ]i dep`]it, acesta fiind al doilea paradox al artei.Fiind scop pân` la scop, adic` pân` la frumos, acest lucru se petrece incon]tient fiindc` nici un artist nu ]tie la ce grani\` se va opri, gestul lui având voin\a de a se exprima artistic f`r` inten\ionalitatea expres` de a ajunge ceva presim\it, ci doar ca limit` a efortului de imaginare.Atingerea frumosului [nseamn` [n acela]i timp ]i autodep`]ire ca realizare a st`rii de gra\ie ]i echilibru a fiin\`rii frumosului pentru sine.Aceast` stare nefiind controlat` de artist, nici ea nu poate fi considerat` ca realizare a unui scop sau ca limit` a expresiei estetice deoarece dincolo de ea se [ntinde indiferen\a materiei virtuale ce trebuie s` fie cap`tul oric`rei fantezii. Suficien\a maxim` [ns` a frumosului pentru sine deriv` din aceea c` la un moment deosebit al acumul`rii tensiunilor sensibile acesta nu se mai ofer` contempla\iei ci medita\iei.A]adar autodep`]irea frumosului este datorat` de imposibilitatea stabilirii unor dimensiuni ale acestuia, frumosul fiind un fenomen supranatural ce este implicit [n rela\ia dintre Fiin\a uman` ]i Fiin\a divin`.De aceea considerarea sublimului ca efect estetic al fenomenelor naturii nu poate fi idealul artei din simplul motiv c` nu exprim` momentul de adev`r al Fiin\ei umane, tr`irea plenar` a sufletului gânditor ca existent maxim subiectiv. Sublimul este un ideal fals pentru urm`toarele motive: a) sublimul nu [nseamn` "mai frumos",ci el este [n concep\ia noastr` totalitatea operelor de art` care sunt ]i care vor fi, deci numai arta [n totalitatea ei poate fi sublim` b) participarea acestor opere de art` ca rezultat excep\ional al umanit`\ii [n crearea unui univers sensibil (pe lâng` Universul de lumin` ]i Universul de umbr`) dar care nu este idealul nim`nui c) universul sensibil se constituie continuu ]i se depune [n trecut ca o supercrea\ie de voin\` a Fiin\ei umane ]i cu participarea Nefiin\ei estetice d) idealul nu poate exista decât [n ]tiin\e acolo unde efortul uman nu este total decât pe parcursul unor nenum`rate epoci istorice, iar natura ce se ofer` poate fi model doar pentru fiin\ele negânditoare. Sublimul, spune Hegel, presupune semnifica\ia c` existen\a [ntrun ce de sine st`t`tor, fa\` de care exterioritatea trebuie s` apar` numai ca ceva subordonat, [ntrucât interiorul nu e prezent [n ea, ci o dep`]e]te atât de mult, [ncât nimic altceva nu ajunge s` fie reprezentat decât tocmai acest mod- de- a fi [n afar`, decât aceast` dep`]ire. Ceea ce spune filosoful german este subtil din punctul nostru de vedere doar dac` se renun\` la [n\elegerea sublimului ca o dep`]ire a frumosului din sine [n afar`.Autodep`]irea frumosului ca paradox pe care l-am prezentat mai devreme, are loc tot [n interiorul s`u, nu [n afar`, adic` odat` realizat frumosul, acesta dep`]e]te imagina\ia artistului ]i se constituie ca adev`r supranatural, ridicând astfel

gândirea sensibil` din spa\iul universurilor ce pot fi cercetate ]tiin\ific sau logic, la nivelul instan\ei ce a creat Fiin\a divin`.{n acest fel, actul artistic ca realizare sensibil` ]i adev`rat` intr` [n rezonan\` cu Supranaturalul ]i Nefiin\a pur`.Am sus\inut deja când am discutat despre adev`rul artistic c` sublimul nu exist` [n natur` decât (iar`]i facem o corec\ie fa\` de conceptul lui Kant ]i Hegel) dac` el se constituie ca univers sensibil.Astfel el se [mpline]te cu fiecare oper` de art` nou creat` ]i sus\inem pozi\ia lui Mihail Dragomirescu care intuia c` trebuie s` existe o lume psihofizic`, o lume atemporal` ]i virtual` a capodoperelor. Mergând mai departe decât Dragomirescu, André Malraux propunea un muzeu imaginar al artei ca valoare ce domin` realitatea. Toate aceste considera\ii induc ideea c` [ndelungatul proces al crea\iei artistice de milenii, care continu` ]i va continua, construie]te un univers sensibil al valorilor care trebuie perceput ca sublim omenesc supranatural la cap`tul imagina\iei ]i sim\irii.Episcopul Teilhard de Chardin spunea c` Fiin\a divin` nu exist` [nc`, dar Fiin\ele umane [l construiesc [n permanen\` prin actul de credin\`, ]i cândva [n viitor el va fi substan\` ]i spirit.Dar acest lucru [l realizeaz` artistul [n procesul de crea\ie care sacrific` faptul efemer spre a tulbura esen\ele ce nu se relev` decât prin logosul supranatural.Construc\ia frumosului devine act de credin\` perpetuu ce impune o divinitate virtual` ]i provizorie pân` la consisten\a de oper` de art` colectiv` a Fiindului.Sublimul pentru un asemenea proiect nu poate s` [ncap` [ntro oper` de art` individual` a]a cum Fiin\a divin` nu poate s` [ncap` [ntr-o singur` icoan`.Ea este rezultatul unei naturi ce se reflect` [n concept cu proximitatea sim\irii artistului,ca arie restrâns` [n desf`]urarea actului artistic, ]i care ajunge la starea de uniune sensibilitate uman`-adev`r supranatural al tuturor celor predispuse estetic instar omnium.Având [n vedere c` frumosul are ca specific mi]carea spre trecut iar sublimul c`tre viitor (ca realizare a Divinit`\ii) putem spune c` acesta constituie al treilea paradox al artei.Orice contempla\ie a operei de art` face deci o c`l`torie [n trecut spre Fiin\a divin` prezent`, dup` ce a traversat supranaturalul, ]i apoi se [ndreapt` spre viitor tot spre Fiin\a divin` care [nc` nu este, dar va fi, traversând imaginarul. Soarta unei opere de art` este asemenea sor\ii lui Isus Hristos, ea fiind chinul supraomenesc de a schimba p`catul [n virtute cu sacrificiul "existentului maxim"care este tr`irea unic` a adev`rului ]i sim\irii Fiin\ei umane.Prin “crucea”pe care o duce ca o povar` ce nu-i apar\ine, frumosul este divin fiindc` transform` omenescul pieritor ]i inocent [ntr-un etern vinovat de [nceput. {n acest univers sensibil compus din Universul de lumin` ]i Universul de umbr`, operele de art` ca"Natur` Supranatural`"ne eternizeaz` con]tiin\ele sensibile ca posibile semanteme ce se vor constitui motive de crea\ie [n Nefiin\e estetice dup` dispari\ia Fiin\ei umane.Pentru Fiin\a uman` care este paradoxal`, gândirea ]i sim\irea [i este influen\at` de materia de lumin` ]i materia de umbr`, ]i deci singurul scop al demersului artistic

(dac` trebuie s`-i g`sim totu]i unul potrivit) este acela de a salva existentul s`u contradictoriu [n raport cu Sine ]i cu Altul fiindc` a]a cum spunea Friedrich Schelling frumosul [mpac` antinomiile categoriale, opera de art` fiind liantul care d` unitatea materialului cu spiritualul.

8.8 Ipostazele esteticii ]i actul critic Vom spune de la [nceput c` avem o viziune aparte [n ce prive]te obiectele activit`\ii esteticii.Dintotdeauna s-a considerat c` aceasta trebuie s` studieze categoriile fundamentale ca: frumosul, urâtul, comicul, absurdul, grotescul, sublimul, etc., ceea ce este fals.Max Dessoir este primul estetician care,inspirat de Kant, face o prim` tentativ` de a separa estetica [n dou` domenii distincte de activitate: 1)- estetica propriu-zis` ]i principiile ei referitoare la rela\ia subiectiv-obiectiv [n art` prin prisma categoriilor 2)- teoria general` a artei care trebuie s` se refere mai mult la geneza actului artistic,cunoa]terea artei cuvântului, precum ]i rolul artei [n toate planurile vie\ii spirituale. Demersul lui Max Dessoir [ns` r`mâne destul de obscur ]i nu duce la clarificarea acestei pozi\ii, nu trece dincolo de o simpl` b`nuial` metodologic`.Noi plec`m de la premiza c` arta este o ]tiin\` a frumosului,iar estetica o filosofie a acestuia.Estetica ca metateorie se poate ocupa numai de analiza artei ca frumos iar ]tiin\a artei va fi teorie de analiz` [n act al frumosului.Pe de alt` parte,arta poate fi pe alocuri metateorie,iar estetica teorie,planurile interfer` câteodat`.Arta [ns`]i este o estetic` pentru frumosul operei de art`,iar estetica o art` a propriilor enun\uri despre sine.To\i esteticienii de pân` acum au tratat frumosul ]i urâtul [n cadrul esteticii propriu-zise ca metateorie, când de fapt acestea nu puteau fi obiectul ei de studiu.Frumosul ]i urâtul operei de art` sunt situate la nivelul infrateoretic.Arta, numai ea, poate da l`muriri despre frumosul ]i urâtul operei de art`,concluzii pe care estetica le poate prelua ]i analiza global la nivel metateoretic.Astfel,estetica va face doar considera\ii goale de con\inut ]i [n contradic\ie cu ceea ce teoretizeaz` arti]tii. Dintotdeauna esteticienii,ca filosofi ai artei,]i-au permis s` judece frumosul peste p`rerea arti]tilor care sunt "oamenii de ]tiin\`"ai artei [n loc s` judece arta.S-a creat astfel situa\ia paradoxal` [n care cele dou` tabere vedeau diferit lucrurile, mai mult,uneori arti]ti ale c`ror opere erau apreciate de c`tre esteticieni considerau din contr` c` le-au fost ignorate operele adev`rate ]i l`udate cele nereu]ite.Dar dincolo de aceste ne[n\elegeri mai mult sau mai pu\in subiective,exist` un adev`r dur pe care cei ce discut` despre art` nu-l iau [n considerare.Nu po\i critica ceea ce nu po\i s` faci, dec@t cel mult s` apreciezi func\ie de bunul simt ]i o anumit` educa\ie estetic`.Ca o replic` dat` teoreticienilor de meserie, arti]tii au f`cut volens-nolens [n operele lor

referiri la toate subiectele ce \in de nivelurile infrateoretic,teoretic ]i metateoretic.Toate operele poetice sunt [n primul rând teorii ale frumosului, iar acele "Ars Poetica"sunt de fapt metateorii,crezul arti]tilor despre ceea ce [nseamn` arta ca frumos. Hartmann spunea: Estetica zilelor noastre mai sufer` [nc` de o gre]eal` tradi\ional` a secolului al XIX-lea; ea este [nc` preponderent analiza actului,nu analiza obiectului.Se vorbe]te adesea despre"arte frumoase",[ns` frumoas` nu este arta sau pl`cerea artei, ci numai opera de art`, [n ea ]i numai [n ea se fixeaz` valorile.Ele nu sunt astfel valori ale actului, fie el de contemplare sau de crea\ie,ci sunt valori ale obiectului acestor arte. Hartmann are [ntrucâtva dreptate dac` nu \inem seam` de distinc\iile pe care le-am f`cut mai [nainte [ntre estetic` ca art` ]i estetica despre art`.Estetica despre art` f`când enun\uri despre frumosul operei de art` sigur va c`dea [n analiza actului,ceea ce este de competen\a artei [ns`]i.A]adar, analiza obiectului poate fi f`cut` doar [n func\ie de aceste delimit`ri.Estetica trebuie s` studieze arta ca obiect,iar arta (tot ca "estetic`") frumosul artistic ca obiect [n art`.El nu sesizeaz` de fapt c` arta nu poate s` nu emit` enun\uri ]i despre sine, c` ea prin excelen\` se supraordoneaz` ]i subordoneaz` fiindc` este un obiect special al cunoa]terii. Re\inem astfel c`: a) - opera de art` este teoria adev`rului artistic (aici estetic`) b) - estetica este teoria cunoa]terii artistice (aici metaestetic`). {n ce prive]te actul critic,consider`m c` teoreticienii artei [n dorin\a lor aprig` de a fi obiectivi, sunt cei mai departe de o judecat` dreapt` a operei de art`.Trebuie s` lu`m [n considerare faptul c` opera de art` este o construc\ie formal-subiectiv`,]i deci,plasându-ne obiectiv interesul fa\` de ea noi [i m`rim astfel doza de subiectivitate cu care ni se ofer`,obiectul de studiu [ndep`rtându-se de noi.Plasând subiectiv interesul nostru, sl`bim acea subiectivitate a obiectului, particip`m la ea ]i [i putem da contur mai u]or cu ra\ionamentele noastre.Acesta ar fi primul pas [n judecarea operei de art` ]i a artei [ns`]i.Urmeaz` cel de al doilea pas,care este plasarea obiectiv` [n fa\a propriei noastre subiectivit`\i ad`ugate obiectului studiat.Astfel,[ntr-un asemenea mod de a ra\iona,vom avea [n prim` faz` un "a priori posterior"(subiectivitatea noastr` particip` la construc\ia unui obiect deja construit-opera de art`),iar [n cea de a doua faz` avem posibilitatea de a ne verifica prin "a posteriori"aprioricul.Deci,fa\` [n fa\` cu opera de art` ]i p`rerile noastre subiectiv-ameliorate,putem s` ne corij`m intui\ia ]i deveni cât de cât obiectivi.Cine a asistat la discutarea unei opere de art` []i d` seama imediat de faptul c` prin intermediul p`rerilor cuiva este mai aproape de adev`r decât cel [n cauz`,tocmai pentru faptul c` judec` nu de pe pozi\ia sa, ci prin prisma celor spuse de vorbitor.Adic`,[n fa\a unei ter\e persoane devine evident` contradic\ia primului demers ce [l reclam` pe al doilea.De foarte multe ori aceast` situa\ie d` impresia c` adev`rul se afl` la mijloc,[n realitate [ns` el se afl` plasat dup`.Cea mai bun` dovad` c`

a]a se petrec lucrurile ne-o furnizeaz` arti]tii, care [n fa\a propriilor opere nu prea ]tiu ce s` spun` când li se cer explica\ii.Mintea lor lucreaz` cu [nfrigurare s` g`seasc` "obiectivitatea", c`ci lor asta li se cere de obicei ]i deci neglijeaz` primul pas-subiectivitatea.Sunt mul\i arti]ti [ns` care au prezen\a de spirit [n astfel de situa\ii ]i pot vorbi despre operele lor cu u]urin\`,dar nici [n acest caz nu rezolv`m nimic,fiindc` ni se serve]te o subiectivitate necontrolat`, o minciun`, [n acest caz lipsind al doilea pas.De cele mai multe ori persoana care [ntreab` pe artist nu [n\elege sau simte contradic\ii [ntre ceea ce i se spune ]i ceea ce observ`.Atunci,cel [n cauz` []i face o p`rere proprie care de fapt este un adev`r valabil.N-am vrea s` se [n\eleag` c` p`rerea oricui despre opera de art` este adev`rul, ci numai acea opinie format` [n prezen\a a doua lucruri-opera de art` ]i subiectivitatea cuiva.Numai plasându-ne ca "al treilea"se poate friza obiectivitatea care se na]te astfel dintr-o critic` a criticii.

BIBLIOGRAFIE

Allport, Gordon,W., Structura ]i dezvoltarea personalit`\ii, Bucure]ti, Ed.Didactic` ]i Pedagogic`, 1991 Aristotel, Fizica, Bucure]ti,Ed.}tiin\ific`,1966 Aristotel, Etica, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`,1988 Aristotel, Metafizica, Bucure]ti, Ed.Academiei RPR ,1965 Aristotel, Organon I, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific`, 1957 Aristotel, Organon III, Bucure]ti, Ed. }tiin\ific`, 1963 Barrow, John, D., Originea Universului, Bucure]ti, Ed.Humanitas, 1995 Blanchot, Maurice, Spa\iul literar, Bucure]ti, Ed. Univers, 1980. Botezatu, Petre, Interpret`ri logico - filosofice, Ia]i, Ed. Junimea, 1982. Botezatu, Petre, Introducere în logic`, Ia]i, Ed.Polirom, 1997. Clark,Michael, Paradoxes from A to Z, Rautledge, London 2002 Caragiale, Ion, Luca, Opere, Bucure]ti, Ed. Univers Enciclopedic, 2000. Carnap, Rudolf , Semnifica\ie ]i necesitate, Cluj, Ed.Dacia, 1972 Croce, Benedetto, Estetica in nuce, Bucure]ti , Ed. Editura }tiin\ific`, 1971 Croce, Benedetto, Elemente de estetic`, Târgu-Mure], Ed.Editura Ardealul, 1998. Croce, Benedetto, Estetica, Ia]i, Ed.Moldova, 1996. Colectiv, Filosofia greac` pân` la Platon ,vol.I, Bucure]ti , Ed.}tiin\ific`, 1979 Colectiv, Filosofia greac` p@n` la Platon, vol.II, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific`,1984 Cuny, Hilaire,Werner Heisenberg ]i mecanica cuantic`, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific`, 1969 Descartes, Rene , Discours de la methode , Paris, Libraire A.Hatier, 1936 Didilescu, Ion, Botezatu, Petre, Silogistica, Bucure]ti, Ed.Didactic` ]i Pedagogic`, 1976 Dragomirescu, Mihail, Ritm ]i culoare, Timi]oara, Ed.Facla, 1990. Dumitriu, Anton, Alétheia, Bucure]ti, Ed. Eminescu, 1984 Dumitriu, Anton, Istoria logicii, Bucure]ti, Ed.Didactic` ]i Pedagogic`, 1975 Dumitriu, Anton, Istoria logicii, Edi\ia a 3-a rev`zut` ]i ad`ugit`, Bucure]ti, Ed. Tehnic`, 1993 Dumitriu, Anton,Teoria logicii, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1973 Dumitriu, Anton, Philosophia mirabilis, Bucure]ti, Ed.Enciclopedic` Român`, 1974 Dumitriu, Anton, Solu\ia paradoxelor logico-matematice, Bucure]ti, Ed. }tiin\ific`, 1966. Dumitriu, Anton, Logica polivalent`, Bucure]ti, Ed. Enciclopedic` Român`, 1971 Einstein, Albert, Teoria relativit`\ii, Bucure]ti, Ed.Humanitas, 1992 Enescu, Gheorghe, Filozofie ]i logic`, Bucure]ti, Ed. }tiin\ific`, 1973.

Enescu, Gheorghe, Fundamentele logice ale gîndirii, Bucure]ti, Ed. } tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1980. Ey, Henri, Con]tiin\a, Bucure]ti, Ed. }tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1983 Florian, Mircea, Scrieri alese, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1968 Fiuciuc, Natalia, Particule elementare, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1976 Folescu, Zeno, De la quarkuri la quasari, Bucure]ti, Ed.Albatros, 1990 Folescu, Zeno, Quarkurile,supersimetria ]i superstringurile, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`,1988 Frenkian, Aram, M., Scepticismul grec ]i filosofia indian`, Bucure]ti, Ed.Academiei RPR, 1957 Frege, Gottlob, Scrieri logico-filosofice, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1977 Frege, Gottlob, Fundamentele aritmeticii, Bucure]ti, Ed. Humanitas, 2000 Freud, Sigmund, Opere, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1991 Freud, Sigmund, Psihanaliz` ]i art`, Bucure]ti, Ed. Trei, 1996. Freud, Sigmund, Psihologia colectiv` ]i analiza eului, Bucure]ti, Ed.Mediarex, 1995 Freud, Sigmund, Scrieri despre literatur` ]i art`, Bucure]ti, Ed.Univers, 1980 Galilei, Galileo, Dialogue sur les deux grands systemes du monde, Ed.Seuil 2000 George, Sergiu-Al, Filosofia indian` [n texte (Tarka-Samgraha), Bucure]ti, Ed.}tiin\ific`, 1971 Gribblin,John, In Search of Schrodinger’s Cat, NY-USA Bantam Books, 1984 Hawking,Stephen,W., Scurt` istorie a timpului de la Big Bang la g`urile negre, Bucure]ti, Ed.Humanitas,1995 Hartmann, Nikolai, Estetica, Bucure]ti, Ed.Univers, 1974 Heidegger, Martin, Fiin\` ]i timp, Bucure]ti, Ed.Jurnalul literar, 1994 Heidegger, Martin, Principiul identit`\ii, Bucure]ti, Ed.Crater, 1991 Heidegger, Martin, Repere pe drumul gîndirii, Bucure]ti, Ed.Editura Politic`, 1988 Heidegger, Martin, Conceptul de timp, Bucure]ti , Ed.Humanitas, 2000 Heisenberg, Werner, Pa]i peste grani\e, Bucure]ti, Ed.Politic`, 1977 Habermas, Jurgen, Cunoa]tere ]i comunicare, Bucure]ti., Ed. Politic`, 1983 Hegel,G.W.F., Fenomenologia spiritului , Bucure]ti , Ed. Academiei RPR, 1965 Hegel,G.W.F., Prelegeri de estetic`, vol.I, Bucure]ti , Ed.Academiei RSR,1966 Hegel, G.W.F., Prelegeri de estetic`, vol.II, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR,1966 Hegel, G.W.F., }tiin\a logicii / Bucure]ti, Ed.Academiei RSR ,1966 Husserl, Edmund, Medita\ii carteziene, Bucure]ti , Ed.Humanitas, 1994

Husserl, Edmund, Scrieri filozofice alese, Bucure]ti , Ed. Academiei Române, 1993 Iano]i, Ion, Schi\` pentru o estetic` posibil`, Bucure]ti , Ed. Eminescu, 1975 Iano]I, Ion, Sublimul în estetic`, Bucure]ti , Ed.Meridiane, 1983 Iano]i, Ion, Estetica, Bucure]ti , Ed.Didactic` ]i Pedagogic`, 1978. Joja, Athanase,Studii de logic`, vol I., Bucure]ti, Ed.Academiei RPR, 1960 Joja, Athanase, Studii de logic`, vol.II, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1966 Joja, Athanase, Studii de logic`, vol.III, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1971 Joja, Athanase, Studii de logic`, vol.IV, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1976 Kuzne\ov,B.G., }tiin\a în anul 2000, Bucure]ti , Ed. Enciclopedic` Român`, 1971. Kuzne\ov,B.G., Ra\iune ]i fiin\are , Bucure]ti , Ed. Politic`, 1979 Kuzne\ov,B.G., Albert Einstein, Bucure]ti , Ed. }tiin\ific`, 1968 Kant, Immanuel, Critica facult`\ii de judecare, Bucure]ti , Ed. Trei, 1995. Kant, Immanuel, Critica ra\iunii practice, Bucure]ti , Ed. }tiin\ific`, 1972. Kant, Immanuel, Critica ra\iunii pure, Bucure]ti , Ed. Iri, 1994. Kant, Immanuel, Despre frumos ]i bine, Bucure]ti , Ed.Minerva, 1981 Kant, Immanuel, Logica general` , Bucure]ti , Editura Trei, 1996. Kaltenmark, Max, Filosofia chinez` , Bucure]ti , Ed.Humanitas, 1995 Krieger, Murray, Teoria criticii , Bucure]ti , Ed.Univers, 1982 Leibnitz, G.W., Opere filosofice, vol.I , Bucure]ti, Ed.}tiin\ific`, 1972 Ley, Hermann, Studii de filosofie medieval` , Bucure]ti , Ed.]tiin\ifica 1973 Lukács, Georg, Estetica , Bucure]ti , Ed.Meridiane, 1972 Lukács, Georg, Specificul literaturii ]i al esteticului, Bucure]ti, Ed. pentru literatur`, 1969 Lavelle, Louis, Prezen\a total`, Ia]i , Ed.Timpul, 1997. Malraux, Andre, Omul precar ]i literatura, Bucure]ti , Ed.Univers, 1980 M`rgineanu, Nicolae, Psihologie ]i literatur` , Cluj , Ed.Dacia, 1970 Merleau-Ponty, Maurice, Cosmologia secolului XX, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1978 Pascal,Blaise, Misterul lui Iisus , Cluj Napoca , Ed.Dacia, 1998 Pascal, Blaise, Cuget`ri , Bucure]ti , Ed. Univers, 1978 Pavelcu,Vasile,Orizonturi noi [n psihologie , Bucure]ti, Ed.Enciclopedic` Rom@n`, 1973 Platon, Opere , vol.I, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1975 Platon, Opere, vol.II, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopeic`, 1976 Platon, Opere, vol.III, Bucure]ti, Ed.}tiin\ific` ]i Enciclopedic`, 1978 Platon, Parmenide , Bucure]ti , Ed.Paideia, 1994

Polchinschi, Joseph, String Theory, Vol.I-II, Cambridge -UK, Cambridge University Press, 1998 Porfir, Dexip, Ammonius, Comentarii la Categoriile lui Aristotel, Bucure]ti, Ed.Academiei RSR, 1968 Sainsbury, R.M., Paradoxes, Cambridge -UK,Cambridge University Press, 1987 Sartre, Jean-Paul, Imagina\ia , Oradea , Ed.Aion, 1997 Sartre, Jean-Paul, Opere , Bucure]ti , Ed.Minerva, 1981 Sf. Augustin, De dialectica , Bucure]ti , Ed.Humanitas, 1991 Sf.Augustin, Confesiuni , Bucure]ti , Ed.Nemira, 2003 Schelling, Friedrich, Sistemul idealismului transcedental, Bucure]ti , Ed.Humanitas, 1995 Sextus Empiricus, Opere filosofice vol.I, Bucure]ti , Ed.Academiei RSR, 1965 Sextus Empiricus, Expunere a filosofiei sceptice, Ed.Antet, Bucuresti 2002 Smarandache, Florentin, Definitions, Solved and Unsolved Problems, Xiquan Publishing House, Phoenix 2000 Stancovici, Virgil, Filosofia integr`rii , Bucure]ti , Ed. Politic`, 1980 Stancovici, Virgil, Ideea de num`r , Bucure]ti , Ed. }tiin\ific`, 1971 Stancovici, Virgil, Logica limbajelor , Bucure]ti , Ed. }tiin\ific`, 1972 Vianu, Tudor, Estetica , Bucure]ti , Ed. pentru Literatur`, 1968 Vilenkin, Alexander, Shellard, E.P.S., Cosmic Strings and Other Topological Defects, Cambridge-UK, Cambridge University Press, 1994 Wald, Henri, Expresivitatea ideilor , Bucure]ti , Ed.Cartea Româneasc`, 1986 Wald, Henri, Limbaj ]i valoare , Bucure]ti , Ed. Enciclopedic` Român`, 1973 Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus , Bucure]ti , Ed. Humanitas,1991 Wiener, Norbert, God & Golem Inc., Cambridge - MA, MIT-PRESS, 1964

Cuprins

PREFA|~ CUVÂNT {NAINTE………………………………………… PARTEA {NT^I: FIIN|A PARADOXAL~…………………...

Capitolul I. Cadrul existen\ial al fiin\elor………………………. 1.2 1.3 1.4 1.5

Fiin\a univers……………………………………………….. Despre fiin\` ]i nefiin\`……………………………………... Opozi\ia materie-con]tiin\`…………………………………. Micro ]i macrostructura Fiin\ei univers……………………..

Capitolul II. Despre existentul Fiin\ei umane…………………… 2.2 Lumea ca Dasein……………………………………………. 2.3 Corpul ambiguu ca paradox al tr`irii Sinelui……………… 2.4 Gândirea ]i limbajul………………………………………… Capitolul III. Reperele gândirii………………………………… 3.2 Judecata ca autocunoa]tere………………………………… 3.3 Logosul ca imagine a fiin\ei ]i nefiin\ei…………………… 3.4 Judecata estetic` ]I moral`…………………………………... Capitolul IV. Adev`rul ]i falsul-limite ale cunoa]terii………… . 4.2 Num`rul c` m`rime fals` a fiin\ei………………………… 4.3 Geometria fals` a fiin\ei…………………………………… PARTEA A DOUA : INSOLUBILIA………………………… Capitolul V. Argumentul aporeic………………………………… 5.2 Paralogismul………………………………………………… 5.3 {ndoiala negativ`……………………………………………… 5.4 Aporia domeniilor…………………………………………… 5.5 Aporia Marii ]i Micii unit`\i………………………………… 5.6 Aporiile lui Zenon…………………………………………… 5.7 Aporia s`ge\ii [n zbor (varianta chinez`)…………………… 5.8 Aporia existentului………………………………………… 5.9 Aporia imposibilit`\ii contradic\iei…………………………… 5.10 Aporia celor dou` corpuri inegale………………………… 5.11 Aporia universaliilor………………………………………… 5.12 Aporia Fiin\ei perfecte……………………………………… 5.13 Aporia soritelor………………………………………………. 5.14 Dilema……………………………………………………… 5.15 Dilema schimb`rii…………………………………………… 5.16 Dilema pieirii……………………………………………………. 5.17 Dilema lui Petru…………………………………………………. 5.18 Dilema prizonierului…………………………………………….. 5.19 Dilema imposibilelor mi]c`ri…………………………………….

5.20 5.21 5.22 5.23 5.24 5.25 5.26 5.27 5.28 5.29 5.30 5.31

Dilema conului…………………………………………………... Dilema califului Omar…………………………………………… Dilema multiplicit`\ii……………………………………………. Trilema lucrului [n spa\iu………………………………………... Trilema electronului……………………………………………... Antinomiile kantiene…………………………………………….. Antinomia facult`\ii de judecare………………………………… Antinomia gustului estetic……………………………………….. Antinomia sc`derii ]i ad`ugirii…………………………………... Antinomia [ntreg-parte…………………………………………… Antinomia Ideii…………………………………………………... Antinomia Existen\`-Nonexisten\`……………………………….

CAPITOLUL VI. Argumentul paradoxal…………………………….. 6.1 Paradoxul mincinosului……………………………………………. 6.2 Paradoxul vitezei supraluminice…………………………………… 6.3 Paradoxul imposibilit`\ii…………………………………………… 6.4 Paradoxul toxinei…………………………………………………... 6.5 Paradoxul adjectivelor……………………………………………... 6.6 Paradoxul sculptorului……………………………………………... 6.7 Paradoxul nemuririi………………………………………………... 6.8 Paradoxul matematicii……………………………………………... 6.9 Paradoxul crocodilului……………………………………………... 6.10 Paradoxul c`r\ii…………………………………………………… 6.11 Paradoxul b`rbierului……………………………………………... 6.12 Paradoxul necontradictoriu……………………………………….. 6.13 Paradoxul predic\iei………………………………………………. 6.14 Paradoxul nega\iei……………………………………………… 6.15 Paradoxul mul\imilor……………………………………………… 6.16 Paradoxul min\ii umane…………………………………………… 6.17 Paradoxul lui Ulise………………………………………………... 6.18 Paradoxul lui Tristram Shandy……………………………………. 6.19 Paradoxul lui Isus…………………………………………………. 6.20 Paradoxul lui George al IV- lea…………………………………… 6.21 Paradoxul judec`\ii negative………………………………………. 6.22 Paradoxul [nv`\`turii………………………………………………. 6.23 Paradoxul implica\iei……………………………………………… 6.24 Paradoxul identit`\ii……………………………………………….. 6.25 Paradoxul hotelului infinit………………………………………… 6.26 Paradoxul devenirii………………………………………………... 6.27 Paradoxul cunoa]terii……………………………………………… 6.28 Paradoxul regulei…………………………………………………... 6.29 Paradoxul cunoa]terii de Sine……………………………………… 6.31 Paradoxul gemenilor……………………………………………….. 6.32 Paradoxul bunicului………………………………………………...

6.33 Paradoxele posibilit`\ii…………………………………………….. 6.34 Paradoxul Atotputernicului………………………………………… 6.35 Paradoxul Ockham........................................................................... 6.36 Paradoxul nimicului………………………………………………... 6.37 Paradoxul sinuciga]ului……………………………………………. 6.38 Paradoxul tabloului………………………………………………… 6.39 Paradoxul relativit`\ii………………………………………………. 6.40 Paradoxul limbii de lemn…………………………………………... 6.41 Paradoxul basmului………………………………………………… 6.42 Paradoxul secretului………………………………………………... 6.43 Paradoxul ab\inerii de la vot………………………………………. CAPITOLUL VII. Argumentul sofistic………………………………... 7.1 Sofismul adev`rului…………………………………………………. 7.2 Sofismul boabelor de mei…………………………………………… 7.3 Sofismul calului alb…………………………………………………. 7.4 Sofismul pe]tilor…………………………………………………….. 7.5 Sofismul lui Nogasema……………………………………………… 7.6 Sofismul identit`\ii ]i deosebirii…………………………………….. 7.7 Sofismul jum`t`\ii de cerc…………………………………………… 7.8 Sofismul na]terii lui Socrate…………………………………………. 7.9 Sofismul num`rului…………………………………………………... 7.10 Sofismul pu\in-mult………………………………………………. 7.11 Sofismul “al treilea om”…………………………………………….. 7.12 Sofismul imposibilit`\ii amestecului……………………………... 7.13 Sofismul [ncornoratului…………………………………………... 7.14 Sofismul intui\iei……………………………………………………. 7.15 Sofismul lui Freud…………………………………………………... 7.16 Sofismul lui Quine………………………………………………….. 7.17 Sofismul probabilit`\ii……………………………………………… 7.18 Sofismul vorbirii……………………………………………………. 7.19 Sofismul nonidentit`\ii fiin\ei………………………………………. 7.20 Sofismul fântânii……………………………………………………. 7.21 Sofismul “cel ascuns ]i fiul”………………………………………... 7.22 Sofismul [nv`\`torului……………………………………………… 7.23 Sofismul lui Shakespeare…………………………………………... 7.24 Sofismul [nv`\`rii…………………………………………………... 7.25 Sofismul plinului cunoa]terii………………………………………. PARTEA A TREIA : NEFIIN|A ESTETIC~…………………………... CAPITOLUL VIII. Estetica perplexit`\ii………………………………… 8.1 Expresia paradoxal`…………………………………………………..

lui

8.2 8.3 8.4 8.5 8.6 8.7 8.8

Existentul maxim ]i minim…………………………………………... Existentul minim obiectiv…………………………………………… Existentul minim subiectiv…………………………………………... Existentul maxim subiectiv………………………………………….. Existentul maxim obiectiv…………………………………………… Idealul artei…………………………………………………………... Ipostazele esteticii ]i actul critic……………………………………...

Bibliografie………………………………………………………………