Universitatea Din Oradea-ok

1 UNIVERSITATEA DIN ORADEA Facultatea de Stiinte Economice, Specializarea Marketing

Economia naturala si urmele manifestarii sale in perioada contemporana. (referat)

Student,

ORADEA CUPRINS

2

Introducere ......................................................................................................................3 Cap.I Migratia, actul sau fenomenul economiei naturale contemporane ....................5 Cap.II Conceptul de subdezvoltare economica ......................................................................7 Concluzii ...........................................................................................................................8

Introducere

3

Intr-o scurta prezentare a ceea ce reprezenta bunurile ar suna cam asa; bunurile reprezinta tot ceea ce serveste satisfacerii nevoilor, iar dupa provienenta lor pot fi LIBERE si ECONOMICE.

Bunurile libere sunt provenite din natura, la care omul are acces liber (aer, lumina solara, caldura solara). Bunurile economice sunt obiecte materiale, servicii sau informatii create prin activitati economice pentru obtinerea carora se fac cheltuieli si au un pret, iar principlala caracteristica este conceptul de RARITATE. In functie de accesul la bunurile economice, acesta din urma poate fi naturala sau de schimb. Economia naturala este economia in care trebuintele oamenilor sunt satisfacute cu bunuri provenite din activitatea proprie, direct fara a apela la schimb. Acest tip de economie a fost specific perioadei Antichitatii si Evul Mediu. Unde acest tip de economie traditionala era una stabila, care a evoluat sute si mii de ani fara schimbari tehnologice spectaculoase. In cadrul acestui sistem economic, se producea pentru autoconsum (consumul bunurilor si al serviciilor de catre producatorul insusi). Prin urmare, schimbul-comertul de produse este slab dezvoltat. Economia naturala este acel sistem economic în care necesitatile de consum sunt satisfacute din rezultatele activitatii economice proprii a producatorilor, fara a se recurge la schimburi de produse. Sistemul economiei naturale a functionat într-o perioada istorica relativ îndelungata, de la începuturile organizarii sociale pâna în sec. XIV-XV. Economia naturala a constituit un sistem economic primitiv care a fost posibil numai în conditiile existentei unei populatii reduse ca numar si în care necesitatile de consum au fost foarte restranse. Economia de schimb este economia de marfuri cu acces indirect prin schimb la bunurile economice. Conditiile economiei de schimb sunt: - diviziunea muncii - autonomia, independenta producatorilor. Diviziunea muncii reprezinta specializarea agentilor economici pe activitati, ocupatii, domenii, ramuri si activitati economice. Ea este o premisa istorica a schimbului si progresuui economic. Autonomia, independenta producatorilor este fundamentata intotdeauna pe o anumita forma de proprietate (particulara) si reprezinta libertatea agentilor economici care actioneaza pentru realizarea propriilor interese. Economia de schimb bazata pe proprietatea privata a fost denumita initial concurentiala apoi capitalista si mai tarziu economie de piata. In functie de gradul de satisfacere a nevoilor (a trebunintelor economice) ele pot fi: - economii dezvoltate (superdezvoltate) care asigura cel mai inalt grad de satisfacere a nevoilor (SUA, Japonia, Anglia) - economii subdezvoltate (Africa) . Epoca moderna a fost insotita de o dezvoltare rapida a tehnicii, ceea ce a insemnat folosirea unui numar tot mai mare de masini si de utilaje, inmultirea

4

fabricilor, a mijloacelor de transport si de comunicatie, precum si a pietelor. Autoconsumul (economia naturala) a fost restrans la minim, mentinadu-se in zonele rurale sau slab dezvoltate. Schimbul s-a dezvoltat foarte mult, si s-a generalizat folosirea banilor. Aristotel a cautat sa studieze valentele conceptului de „marfa” distingand doua categorii, si anume valoarea de schimb – manifestata „in procesul circulatiei marfurilor, cand produse diferite ca insusire si utilităti sunt aduse la acelasi numitor”1 si valoarea de intrebuintare, care este data de utilitatea acesteia. Din punctul de vedere al lui Toma d’Aquino, exista doua mari categorii de bogatie si anume: bogatia naturala care include hrana, bunuri de uz personal, animale, pamant si bogatia artificiala formata din aur şi argint, „care nu trebuie sa domine pe om”2.

1

Colectivul Catedrei de Comunicare şi Doctrine Economice – “Doctrine Economice”, Ed. ASE, Bucureşti 2001 (Diana Hristache, Alina Creţu) 2

Ecaterina Lung - Istoria şi politica la începuturile evului mediu european, carte digitală, http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie.htm

5

Cap. I Migratia, actul sau fenomenul economiei naturale contemporane. (urban-rural) Migrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau chiar personale fiind însotiti de toti membrii familiilor lor, sperand sa gaseasca conditii mai bune de viata. Acest aspect a marcat istoria recenta a Romaniei in perioada anilor `90. Scena sociala a fost supusa unor schimbari si transformari institutionale, a dislocari normelor si valorilor sociale; si totusi o noua societate si o noua viata se nastea. Au aparut noi situatii si organizatii, economia planificata a fost transformata intr-una simplu redistributiva, pentru ca azi sa se treaca la un productiva. Scena economico-sociala a anilor `90 a fost una tulburatoare, saracia afectand cel putin o treime din populatie si un sentiment de insecuritate individuala si sociala,iar singura optiune era emigrarea si migrarea (de la oras la sat) in cautare de resurse pentru o viata mai implinita. Cu toate acestea, chiar daca nu se poate nega un fenomen de migratie oraş-sat, lumea rurala nu se poate modifica substantial. Singura consecinta notabila este cresterea ponderii agriculturii, chiar daca mijloacele tehnice raman acelasi. Tarile din centrul si estul Europei, inclusiv Romania, s-au confruntat cu doua tipuri de tranzitii opuse, conform literaturi de specialitate; prima pe ideologia socialismul stiintific marxist-leninist, a doua pe doctrina neoliberala. Ambele sunt proiectate in numele modernizarii fundamentale ale caror traditii coboara in secolele XVIII-XIX si se bazeaza pe credinta intr-o cale unica, generatoare de prosperitate si libertate. Lipsa performantelor economice, care a avut ca cosecinta lipsa de imaginatie a ofertelor stimulente de initiativa particulara, cresterea costurilor sociale si extinderea coruptiei, a dus la blocharea dezvoltarii economice si migrarea populatie de la oras la sat, dand nastere la fenomenul de tara agrara de subexistenta. Sub aceasta imagine, in Romania sa format ca niste piese de puzzle comunitati de subexistenta agrara, in sensul ca isi produceau in interiorul grupului cam tot ce aveau nevoie in materie de existenta, afectand nivelul de crestere economica, deoarece era o activitate ne aducatoare de venituri pentru stat. Tranzitia Romaniei de la economia planificata la economia de piata mediu favorizant pentru manifestarea economiei subterane (naturala). La inceputul anilor 1990, economia romaneasca se afla intr-o situatie particulara generata de efortul imens derulat pe tot parcursul anilor 1980 pentru plata datoriei externe si realizarea concomitenta a unui plan investitional exagerat, dar si de modul violent în care a avut loc schimbarea de sistem. Astfel, dupa 1980, s-au diminuat drastic importurile, limitandu-se numai la materiile prime necesare functionarii unor ramuri industriale, eliminându-se cele din sfera bunurilor de consum, desi piata interna nu era pregatita sa le produca, s-a orientat productia exclusiv catre export, indiferent de conditiile economice – rentabilitate, eficienta, curs de revenire. Investitiile au fost dirijate catre sectoare în care amortizarea presupune perioade foarte lungi de timp, iar

6

finantarea acestora nu era asigurata, bazandu-se in multe cazuri exclusiv pe munca nesalarizata. In mod similar s-au petrecut lucrurile si in agricultura, unde baza a constituit-o forta de munca imbatranita si unde elementele de progres tehnic au fost o prezenta sporadica. Toate acestea au condus la izolarea economica, chiar si în cadrul sistemului socialist, unde Romania se remarca prin lipsa totala de transparenta, dialog si deschidere spre realitati economice si sociale evidente. Multe din masurile economice propuse imediat dupa începutul anului 1990 au fost arbitrare, contradictorii sau, datorita necunoasterii mecanismelor de functionare a economiei de piata, aplicarea lor a fost secventiala si lipsita de eficienta. Eroare principala a constatat, in viziunea specialistilor, in falsa convingere ca desfiintarea planificarii centralizate, liberalizarea comertului, a preturilor sunt conditii suficiente pentru aparitia unui sistem de piata care sa conduca automat la realizarea bunastarii. Realitatea s-a dovedit mult mai complexa, mai dura, demonstrând ca introducerea mecanismului pietei este posibil numai paralel cu constructia unui context socio-economic favorabil.

Cap.II

7

Conceptul de subdezvoltare economica. Este un fenomen complex, iar prin amploarea si consecintele sale, reprezinta una din problemele globale ale omenirii. Termenul de subdezvoltare are mai multe sensuri cum ar fi; tara ramasa in urma economic, tara saraca, tara neindustrializata, lumea a treia etc. Incadrarea tarilor celor mai slab dezvoltate in categoria subdezvoltarii economice are la baza urmatoarele criterii: demografic (natalitate mare, mortalitate pe cale de reducere, o puternica crestere demografica); economic (venit mic pe locuitor, predominanta agriculturii traditionale, industrie slab dezvoltata, infrastructura inapoiata, ritm scazut de crestere a productiei/locuitor, grad scazut de valorificare a resurselor, nivel scazut al investitiilor, subzistenta precara: malnutritie, subalimentatie, boli, igiena rudimentara); sociologic (analfabetism, neintegrare sociala, situatia sociala inferioara a femeii). Din literatura de specialitate se pot retine urmatoarele caracteristici ale stari si evolutiei acestor tari raportate la structurile lor. a) nivel scazut al venitului, care nu permite satisfacerea necesitatilor elementare ale populatiei; b) gradul redus de dezvoltare a productiei de bunuri materiale si servicii: c) capacitatea redusa de prelucrare eficienta a resurselor naturale si de ocupare a populatiei active; d) un pluralism tehnologic de productie fragil. Prin sisteme economice pluraliste intelegem coexistenta si impletirea in cadrul economiei, in cazul tarilor slab dezvoltate, o impletire a diferitelor sisteme economice: economie naturala, de schimb, de comanda si pe de alta parte, a numeroase forme si tipuri de proprietate. Economia naturala reprezinta, de exemplu, pana la 35% din PIB (Produs Intern Brut) in India si Africa. Conform literaturi de specialitate unele cauze ale imbinari celor trei tipuri de sisteme economice, naturala, de schimb, de comanda, ar fi pe de o parte una interna: resursele naturale si umane, factorii economici si politici. Resursele umane au fost si raman unul din factorii cei mai abundenti ai acestor categori de tari. Factorii economici: structura diversificata a economiei, la dimensiunea redusa a economiei si investitii interne, la eficienta scazuta a acumularii, la dimensiunile insuficiente ale pietei interne, la posibilitatile proprii, de finantare a cresterii, insuficienta sau absenta mediului economic necesar, iar factorii politici, au contribuit regimurile de natura dictatoriale, programele de dezvoltare cu efecte dezechilibrante; iar pe de alta parte una externa si se refera la o multitudine de conditii, factori, mecanisme economice care au obstructionat dezvoltarea acestor tari pe masura posibilitatii: asuprirea coloniala, deposedarea de bogatiile naturale, razboaie de cotropire, practicarea de schimburi inechitabile pe piata mondiala, politici financiar monetare defavorabile pentru tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare. Exista o mare varietate de obiective, cai si mijloace folosite pentru dezvoltarea tarilor in curs de dezvoltare. Acestea cad in sarcina factorilor de decizie din aceste tari dar exista preocupari si din partea comunitatii internationale. Exista numeroase strategii internationale ONU, organisme regionale, rezolutii, recomandari, rapoarte, studii care vizeaza problematica globala a acestei tari. Directii de actiune pentru imbunatatirea conditiilor de viata, pentru dezvoltarea economiei ar fi urmatoarele: a) dezvoltarea agriculturii in corelatie cu promovarea unor politici de industrializare a productiei agricole, utilizand forta de munca, indeosebi a "somajului mascat", valorificarea resurselor naturale. b) promovarea in intreaga economie a progresului tehnico-stiintific, a inovatiilor si inventiilor. c) formarea cadrelor calificate si inalt specializate, nationale, in concordanta cu nevoile stringente ale economiei si cu tendintele de perspectiva din stiinta si tehnologie: dezvoltarea invatamantului, diminuarea exodului de forta de munca. d) formarea capitalului si realizarea de investitii. Concluzii

Subdezvoltarea este, in primul rand o problema a populatiei din tarile in cauza, dar nu poate fi judecata si nici abordata prin efort propriu al acestora.

8

Pentru inlaturarea economiei naturale este necesar si justificat sprijinul intregii comunitati atat cele nationale cat si internationale, indeosebi al tarilor dezvoltate economic: finantarea dezvoltarii, care presupune un ajutor public pentru dezvoltare dar si acordarea de imprumuturi din partea tarilor dezvoltate, a organismelor internationale specializate, promovarea exportului tarilor subdezvoltate, un schimb echitabil, acordarea de asistenta tehnologica si financiara; cooperare regionala. Deasemenea diminuarea economiei naturala din ponderea economiei unei tari, este necesara o combinatie dintre resurse, cunoastere, institutii si organizare ce trebuie sa se constituie la nivelul persoanelor individuale, organizatiilor, comunitatilor si statului. Dezvoltarea in epoca actualei modernitati este dependenta de resurse, cunoastere si institutii. Resursele sunt fundamentale in orice dezvoltare. Evaluarea lor restrictiva, doar in termeni cantitativi, nu este insa datatoare de sperante. Capitalul fizic si cel uman, capitalul natural si cel construit, economisirea si investitiile, resursele naturale si cele mostenite trebuie evaluate si puse la lucru intr-o strategie adecvata de dezvoltare. Cunoasterea si capitalul sunt profund complementare. Cand cunoasterea a devenit marfa cea mai profitabila si se dezvolta atat de rapid, managementul cunoasterii trebuie generalizat in orice strategie a dezvoltarii. Institutiile, ca reguli formale si informale care reglementeaza raporturile interindividuale si dintre organizatii, detin pozitii cheie in orice strategie de dezvoltare. Cat priveste dezvoltarea economica, aceasta va fi determinata de trecerea de la economia naturala si inchisa la economie de piata si de folosire pe scara cat mai larga in scopul dezvoltarii economiei a rezultatelor cunoasterii stiintifice.

Bibliografie Lazar Vlasceanu, Politica si Dezvoltare-Romania incontro?, Ed. Trei, 2001