Budismul Mulţi geografi consideră budismul ca fiind cu 2500 ani mai vechi decât crestinismul. Suferinţa şi moartea la budişti sunt depăşite prin meditaţia personală. Budismul este specific nordului Indiei, Tibetului, Chinei Centrale, unele regiuni din Africa, Thailanda şi Myanmar.
Concepţia budistă de bază este că numai oamenii aleşi ajung la starea de nirvana. După persecuţiile musulmane, budismul s-a răspândit foarte mult în Asia.
Simboluri buddiste
Budismul • Budismul are în prezent 620 milioane adepţi (12% din
populaţia Terrei). Este religie de stat în cinci ţări din Asia, este majoritar în alte patru state, şi dispune de o minoritate semnificativă în unsprezece ţări.
• Mai bine de jumătate din totalul budiştilor sunt aderenţii unui amestec format din religiile chineze (taoism, confucianism şi budism). Sistemele religioase derivate sunt dificil de separat în prezent.
• După o perioadă de câteva decenii de discreditare
comunistă, budismul este într-un proces de revigorare în China, Mongolia, Cambogia şi Vietnam.
Budda si pelerinajele budiste • Budismul este singura religie al cărei întemeietor •
nu se declară profetul sau trimisul lui Dumnezeu, ci trezitul (budda), călăuză şi maestru spiritual. Este vorba de prinţul indian Gautama Siddhartha (558 î.Hr.-478 î.Hr.). În anul 523 el cunoaşte trezirea desăvârşită, supremă.
• Marea Plecare a lui Budda cuprinde un itinerar
complex din punct de vedere geografic: Vaisali (Vesali) – Rajagrha (capitala regatului Magadha) – Gaya – Benares- Uruvilva – KapilavastuSravasti- Kausambi- Kusinagara.
Statui cu Budda si Bodh Gaya
Vaisali din Bihar si Varanasi
Budism. Raspandire geografica • După moartea lui Siddhartha, au apărut o serie
de dispute care au fost abordate în cadrul mai multor concilii, mai renumite fiind cel din peştera de lângă Rajaghra sau conciliul de la Vaisali.
• Din Kashmir, buddhismul s-a răspândit în Iranul
•
Oriental şi prin Asia Centrală a ajuns în China (sec. I d.Hr.) şi Japonia (sec. al IV-lea). Din Bengal şi Ceylon a pătruns, în primele secole ale erei noastre, în Indochina şi Insulinda. Budismul apare şi în regiunea himalayană, Myanmar, China, Vietnam, Coreea, Japonia etc.
• Numele acestei religii vine de la cuvântul
sanscrit buddha care are sensul de “om luminat” (trezit). • Cele mai importante ramuri sunt: Mahayana - în Asia Centrală şi de Est (Mongolia, China, Japonia, Vietnam, Sri Lanka) şi Therevada - în Asia de Sud-Est (Myanmar, Thailanda, Laos, Cambogia, Indonezia). • În India, locul său de naştere, budismul a dispărut aproape complet.
Adevarurile budiste • Cele patru adevăruri expuse la Benares de către Budda sunt:
– dukka (oamenii suferă în prima viaţă pentru următoarea viaţă), – samudaya (originea suferinţei este dorinţa), – nirodha sau nirvana (abolirea poftelor), – nagga sau “calea cu opt braţe” a corectitudinii umane (opinia; gândirea; vorbirea, activitatea, mijloacele de existenţă, efortul, atenţia şi concentrarea).
Confucianismul, shintoismul şi taoismul
• Aceste trei religii sunt numite şi religii
chineze şi au rădăcinile în culturile preistorice , dintre care cele mai vechi sunt: Yangshao, Longshan, Ban Po.
• Aceste religii preistorice conţin practici
păstrate şi astăzi în tradiţiile religioase rurale din China, Japonia, Coreea de Sud .
Confucionismul • Începând din sec. al VI-lea d. Hr. în China se •
dezvoltă confucionismul. Spre deosebire de taoişti, care cred în existenţa unei armonii perfecte a omului cu ritmurile cosmice - sub semnul lui Dao, Confucius (479551 d. Hr.) consideră că perfecta armonie este realizabilă mai ales într-o societate dreaptă şi civilizată, fiind necesară o reformă radicală a guvernului.
• Această reformă poate fi efectuată de şefii
luminaţi şi aplicată de funcţionari responsabili. Abia la 250 de ani după moartea lui, suveranii dinastiei chineze Han au decis să le încredinţeze confucienilor administraţia Imperiului.
Confucius si ideile sale • Confucianismul s-a dezvoltat ca o filosofie
•
•
chineză contemporară cu budismul. Confucius nu şi-a dorit să creeze o nouă religie, ci un nou cod etic, specific tradiţiei chinezeşti. Codul etic se bazează pe relaţiile dintre tată şi fiu, şi dintre om şi stat, stipulând că serviciul adus unui alt om şi armonia individuală într-un sistem ordonat sunt mai importante decât practicile religioase tradiţionale. A fost religie de stat până în 1912, lui Confucius atribuindu-se statutul de semizeu sau de profet. Până în prezent, acestei religii i s-au adăugat doar anumite legi de ordin patriarhal sau tribal
Confucius. Principii publicate la 1687
Templele din Qufu si din Kaosiung (Taiwan)
TAOISMUL • Cam în aceeaşi perioadă a expunerii tezelor lui
• •
Confucius, Lao-Tse sau Lao-Tzu a început o altă mişcare filosofică. Şi el se bazează pe tradiţiile şi pe larga cultură chineză, dar insistă pe practicile animiste străvechi. Religia taoistă constă în acceptarea de către oameni a tot ceea ce viaţa îţi oferă şi insistă pe dependenţa omului faţă de natură. Dacă ideile confucianiste sunt orientate mai mult spre structurile urbane, taoismul îşi are rădăcinile în China rurală şi respinge guvernările umane. Virtuţile taoiste sunt: simplitatea, compasiunea şi liniştea.
TAOISMUL (2) • Taoismul aduce mult cu budismul prin reverenţa pentru o viaţă simplă, compasiune şi respectul pentru oameni.
• Dintre ideile fundamentale ale taoismului menţionăm:
• -noţiunea de dao, văzută ca principiu şi ca sursă a
realului; – o idee a alternanţelor determinate de ritmul yingyang; – teoria analogiei dintre macrocosmos şi microcosmos, aplicată la toate planurile existenţei şi organizării umane (anatomie, fiziologia şi psihologia individului, instituţii sociale, locuinţe şi spaţii consacrate).
Templu dao din Hong-Kong; interior din templu dao cu dragonul si leii
Daocratia Spre deosebire de Confucius, Lao Tse învaţă că omul trebuie să trăiască departe de viaţa publică, să dispreţuiască onorurile, să fie ascuns şi anonim. • Potrivit tradiţiei, Lao Ze a scris o Carte cu peste 5000 de cuvinte despre Dao. • Religia taoistă (Dao jiao) actuală a fost întemeiată către sfârşitul secolului al II-lea d. Hr. de Zhang Dao-Ling, un urmaş al ideilor lui Lao-Tse.
• El a instaurat în provincia Sichuan o daocraţie, în care puterea
temporală şi cea spirituală se contopeau. • Succesul a fost datorat practicilor care urmăreau obţinerea regenerării, idee pe care le au toate sectele daoiste (Marea pace, Cerul galben, etc.) formate în primele două secole ale erei creştine.
Sintoismul • Religiile tradiţionale coreene sunt similare
celor chinezeşti, dar japonezii au dezvoltat conceptele coreene prin crearea filosofiei şinto sau “calea zeilor”. • Şintoismul este filosofia cea mai puternic concentrată pe credinţe şi practici străvechi. • Conţine elemente de obligaţie morală, de datorie şi de iubire pentru oameni. • Cu taoismul se aseamănă numai prin sentimentele pentru teritoriu şi natură.
Adoptare sintoista la idei budiste • Adoptarea numeroaselor noţiuni budiste i-a
•
•
permis şintoismului să devină o expresie a patriotismului japonez şi o religie naţională a Japoniei încă din sec. al XIX-lea. Din 1945 împăratul Japoniei nu mai este considerat divin, iar ritualurile şintoiste pot fi practicate nu numai în temple ci şi în casele credincioşilor. Respectul pentru strămoşi şi pentru forţele naturii au un rol definitoriu al acestei religii.
Preot/preoteasa sinto; temple din Ise si Inari
Bazin sacru, alegerea sortii, daruma (amuleta de protectie), dansul kagura
Sikhismul • Religie principală a Indiei în perioada medievală târzie, a fost fondată de către Guru Nanak, în sec. al XV-lea. • Sikhismul nu este o religie etnică şi are aproximativ 17 milioane de aderenţi, majoritatea locuind în provincia indiană Punjab.
• Din această regiune, religia s-a răspândit şi în
unele părţi din nordul Indiei şi în alte continente, formând o diasporă semnificativă în Europa şi America de Nord.
Templul aurului in Rajastan; templul din Harimandir
Sikk-ismul sud-asiatic • Dezvoltarea comunităţii sikh a fost influenţată
puternic de cursul istoric al evenimentelor din statul Punjab, unde a devenit religie majoritară încă din sec. al XVI-lea.
• În prezent, în India membrii sikh constituie mai
•
puţin de 2% din totalul populaţiei. Cu excepţia Punjabului, câteva milioane de membrii sikh locuiesc şi în statele indiene Jammu, Kashmir, Himachal Pradesh, Rajasthan, Chandigarh, Haryana, Uttar Pradesh şi Delhi. Formează o minoritate religioasă măruntă în statele Bengalul de Vest, Madhya Pradesh şi Maharashtra.
Diaspora sikk • Diasporă sikh este de mărime apreciabilă (peste •
•
• •
1 milion) în Regatul Unit, Canada şi SUA. Există, de asemenea, mici aşezări cu majoritate sikh semnalate încă din secolul al XIX-lea în majoritatea ţărilor Europei occidentale, Orientul Mijlociu, Asia de Est, Africa şi Australia. Populaţia sikh este tradiţional asociată cu activităţile agricole. Succesul Revoluţiei Verzi a făcut din Punjab grânarul Indiei. Acesta este şi cel mai bogat stat al Indiei şi cel mai mult asociat cu tradiţia religioasă şi culturală a ţăranilor sikh. În mediul urban populaţia sikh cunoaşte o dinamică aparte în probleme de afaceri.
Muzicieni sikh; casatorie sikh
Biblia sikk • Textul sacru al sikhiştilor se numeşte Guru
Granth Sahib şi cuprinde circa 1.500 pagini.
• Textul include imnuri şi poeme ale lui Guru Nanak, a succesorilor săi şi a unor poeţi musulmani şi hinduşi.
• Esenţa sikhismului este formulată pe lupta
pentru adevăr, fără teamă şi ură, până dincolo de naştere şi moarte, descoperirea sinelui.
Cultul religios Baha’i
• Baha’i („glorios”, în limba arabă) este un amalgam
•
sincretist între islamism şi alte religii. În Orientul Mijlociu, locul său de origine, cultul baha’i este astăzi în declin, dar are o priză mai mare la populaţiile din occident.
• Această religie a fost fondată la finele sec. al XIX-lea de
către Mirza Husain Ali Nuri (persan) care a fost considerat omul care a împlinit profeţia profetului Baab.
• După martirajul persanului Baab în 1850, el şi-a luat
numele de Baha Allah (în arabă, splendoarea lui Dumnezeu”) şi a devenit liderul câtorva fracţiuni baab din Persia. • Discipolii săi, acum numiţi bahai, consideră că el a fost ultimul din seria divină de manifestări ale lui Buddha, Iisus şi Mohamed
Esenta cultului Baha’i • În 1852, guvernul persan, în conformitate cu •
politica sa oficială de persecutarea a baabismului, a masacrat circa 20.000 de adepţi baab. Baha’i promovează armonia rasială şi religioasă, egalitatea dintre sexe, o limbă internaţională auxiliară, o educaţie universală, o credinţă universală bazată pe esenţa marilor religii şi un guvern universal reprezentativ. Scrierile lui Baab, Baha Allah şi Abd-al-Baha (fiul lui Mirza) constituie literatura sacră baha’i.
Baha’i in lume • Deşi cultul bahai a apărut în Persia, din 1920 s-a organizat mult mai bine în SUA, pe seama numărului mare de adepţi.
• Sub conducerea lui Shoghi Effendi (1921-1957), US Bahais (bahaii americani) şi-a dezvoltat un
•
• •
sistem administrativ condus din oraşul Wilmette, statul Illinois. Republica Islamică Iran a persecutat sever pe membrii baha’i şi la Revoluţia Iraniană din 1979. Bahaismul are astăzi 5 milioane de aderenţi (1% din populaţia Terrei) în peste 300 de ţări. Mişcarea cartierului general al lumii baha’i rămâne în Israel, pe Muntele Carmel, spre oraşul Haifa, unde se află sanctuarul lui Baab.
Steaua Baha’I si Casa Universala a Justitiei din Muntele Carmel (Haifa, stat Israel)
Templu Baha’I din Ingleside, Sydney; Templul lui Baab din Haifa
JAINISMUL • este una din marile religii clasice ale
•
Indiei, alături de hinduism şi budism. Jainismul a fost creat cu circa 2500 ani în urmă în urma unui protest împotriva hinduismului ; Deşi comunitatea acestui cult religios este acum mult mai mică decât în trecut, ea continuă să menţină o tradiţie care are o influenţă nu numai socială, ci şi economică în India.
Simboluri jainiste si temple jaine
Jainii in lume • Există cca 3-4 milioane membrii jaini în India de •
• •
astăzi, împărţiţi în două secte majore, Shvetambara şi Digambara. Ei sunt concentraţi în statele Gujarat, Rajasthan, Madhya Pradesh, Maharashtra şi Karnataka. Comunităţi importante de tip jainist întâlnim în majoritatea oraşelor mari, în special în Ahmadabad şi Mumbay. Numai 7000 de jaini sunt asceţi; majoritatea sunt de sex feminin şi aparţin aproape exclusiv de secta Shvetambara. Laicii jaini sunt comercianţi sau oameni de afaceri, deşi agricultura a fost de asemenea o ocupaţie comună, mai ales în sudul Indiei.
Originile jainismului • Jainismul, ca şi Buddhismul, îşi are rădăcinile în
• •
renunţarea socială, şi a apărut în jurul anului 500 î.Hr. “Fondatorul” jainismului este Mahavira (“Marele erou” din anii 599-527 î.Hr.). În sec. al III-lea î.Hr., jainismul a pătruns în Bengal şi Orissa. Mai apoi, adepţii Digambara, o ramură jainistă, s-au stabilit în Deccan, iar adepţii Svetambara, cea de-a doua ramură jainistă, s-au îndreptat spre vest, mai ales în Gujarat.
Jainii in India • Ca şi alte religii indiene, jainismul a suferit
• •
persecuţiile musulmanilor (jefuiri, distrugeri de temple, interzicerea nudităţii). În plus, a devenit ţinta contraofensivei budiste, fapt pentru care din sec. al XII-lea începe declinul său. Jainismul n-a devenit niciodată în India o religie populară sau dominantă şi nu a reuşit să pătrundă dincolo de hotarele Indiei istorice
Centre cu temple jainiste in India
Jainism, budism, hinduism • În timp ce budismul este pe cale de
dispariţie în ţara sa de origine (India), comunitatea jainistă numără încă peste 1,5 milion credincioşi. • Rezistenţa acestei religii în timp este cauzată de menţinerea poziţiei sociale a adepţilor acesteia în societatea indiană şi de distincţia ei culturală faţă de hinduism.