Testament

Testament Text – martor aşezat intenţionat în capul volumului de debut „Cuvinte potrivite” (1927). - arta poetică (ars poetica) - „mărturiseşte despre obsesiile poeticii latente argheziene”. (N. Balotă) Titlul – def. dicţionar: act prin care cineva dă dispoziţii privind dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. - în poezie: „moştenirea”, se specifică deja din primul vers, nu este una materială: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri...” - moştenire de ordin spiritual – cuvântul elementul de bază al limbajului poetic este testamentar  Verbul poetic este „transfigurarea unei substanţe prin păstrarea identităţii.” – a nu se confunda cu tradiţionaliştii atunci când poetul vorbeşte despre „străbuni” şi „graiul cu îndemnuri pentru vite”; acestea sunt preluate şi transfigurate → proces de creaţie. Creaţia, în estetica lui Arghezi înseamnă „repetiţe de ordin mitic”(N. Balotă), un proces realizat de anonimii umili, osificaţi în timp. Creaţia poetică este posibilă, dacă „graiul” străbunilor este preluat şi „făurit” prin reaşezarea cuvintelor: „Eu am ivit cuvinte potrivite” → astfel se naşte Cartea – obiectul testamentar. Păstrarea graiului străbun însemnă şi o identificare cu aceştia, o asumare a originilor spirituale, o recunoaştere şi continuitate a verbului naiv cu al cărui vorbitor poetul se identifică. „Cuvântul e acelaşi şi totuşi «îndemnurile pentru vite» şi «cuvinte potrivite» ale poetului a intervenit o mutaţie esenţială, de tipul rodirii germenilor anteriori.” (N.B.) Arghezi propune o transfigurare estetică; arta „ca joc superior şi rafinat al spiritului” (M. Muthu) are menirea de a înfăptui transfigurarea acestei „substanţe” şi păstrarea identităţii. „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane / Veninul stâns l-am preschimbat în miere / Lăsând întreagă dulcea lui putere.” Ultima parte sintetizează ideile formulate anterior şi concluzionează prin cele două metafore: „slova de foc”şi „slova făurită”. În interpretarea lui Şerban Cioculescu: „slova de foc”: – cuvântul spontan, fierbinte de viaţă; - expresie directă a sensibilităţii; „slova făurită”: expresie elaborată, căutată , migălită. Arghezi exprimă şi caracterul ficţional al Operei Literare: „slova de foc” reprezintă realitatea reală, pe când cealaltă, „slova făurită”, pe cea imaginată, posibilă.