Terapia Aba Pas Cu Pas.docx

Terapia ABA pas cu pas Există o mulțime de idei și percepții despre analiza aplicată a comportamentului, iar de-a lungul timpului au existat numeroase tendințe de a „împrumuta” programe din planurile de intervenție de succes. Este însă esențial să înțelegem faptul că ABA nu reprezintă un set de programe și că stabilirea planului de intervenție, respectiv selectarea programelor și a obiectivelor în terapie trebuie sa fie realizate individualizat, pentru fiecare copil în parte, în funcție de o serie de factori ce pot determina rezultatele ulterioare. Copiii pot avea un ritm diferit de asimilare a informațiilor, au preferințe și abilități diferite, precum și dificultăți de învățare sau comportamente inadecvate determinate de factori multipli, cu funcții variate. Așadar, planul de intervenție necesită o permanentă ajustare și evaluare, pornind de la motivația și performanțele fiecărui copil. Ce este ABA? Analiza aplicată a comportamentului este procesul de aplicare sistematică a intervențiilor bazate pe principiile învățării, pentru a îmbunătăți abilitățile care au importanță sociala. ABA este o disciplină care implică date obiective în procesul de selectare a deciziilor optime și de implementare a programelor individualizate. Obiectivele intervenției sunt reevaluare constant pentru a determina efectul acesteia asupra comportamentului, iar datele colectate ne oferă posibilitatea de a verifica dacă intervenția și modificarile propuse sunt eficiente. În ce poate fi aplicată ABA? Răspunsul este simplu: în aproape orice. Dacă este un comportament și poate fi observat, principiile ABA ne ajută să-l modificăm, adică să-l creștem sau să-l diminuam eficient. Fiecare analist comportamental este responsabil de îmbunătățirea comportamentelor semnificative din punct de vedere social. Acestea includ

comunicarea, abilitățile sociale, academice, de autonomie personală, adaptative și de lucru. Câtă terapie ABA este necesară? Aceasta este o întrebare des întâlnită, care nu are însă un singur raspuns. Cercetările susțin că este necesar un minim de 25 de ore pe săptămână de intervenție comportamentală intensivă, în cazul copiilor cu autism. Niciun studiu nu poate indica numărul optim de ore necesare deoarece există o serie de factori implicați în evoluția fiecărui copil în parte. ABA trebuie încorporată însă în stilul de viață al familiei, astfel încât fiecare parinte să învețe principiile terapiei și cum să le aplice eficient, în contextele naturale, care apar de-a lungul unei zile. Care este rolul părintelui în programul ABA? Părinții sunt indispensabili în programul de intervenție al copilului, având un rol foarte important. Studiile demonstrează că rezultatele copiilor ai căror părinți se implică activ pe parcursul terapiei, sunt mult mai bune. Argumentele care susțin implicarea activă a familiei sunt numeroase: Părinții iși cunosc cel mai bine copilul și pot oferi informații importante despre acesta, care să ghideze programul de terapie ABA. Părinții pot continua să prompteze sau să întărească comportamentele copilului în medii variate, acestea fiind componente esențiale ale generalizării. Nu în ultimul rând, părinții pot înregistra comportamentele copilului acasă sau în alte situații sociale, oferind informații importante despre posibilele funcții ale comportamentelor. Componentele unui program eficient

Modificarea antecedentelor – presupune modificarea evenimentelor contextuale sau stimulilor care preced comportamentul. Aceste modificări sunt realizate pentru a mări șansele ca un comportament țintă să fie atins cu succes. Exemplele includ: procedurile de prompt/ reducere a acestora, momentum comportamental, operații de motivare artificiale, intervalele inter-trial, încorporarea intereselor speciale ale copilului etc. Intervenția comportamentală – programe realizate pentru a reduce comportamentele „problemă” și de a crește comportamentele alternative funcționale. Exemplele includ: training de comunicare funcțională, înlănțuirea, training trial-uri distincte (discrete trial), cereri, generalizare, întărire, modelare, etc. Intervenție intensivă și completă – Programele eficiente se bazează pe intervenție intensivă (25 h/ săpt +) și pe aplicarea intervenției în medii variate: centru, acasă, la gradiniță, la scoală, în alte medii sociale. Joint attention – programe realizate pentru a învăța copilul să răspundă solicitărilor sociale ale celorlalți, sau să inițieze interacțiune sociala. Exemplele includ: să arate cu degetul, să arate obiecte sau activități unei alte persoane, să urmărească privirea celuilalt. Modelarea – adulții sau colegii demonstrează comportamentele țintă, iar copilul le poate imita. Pentru aceasta, sunt necesare abilități de imitație. Modelarea este adesea combinată cu strategii de prompt și întărire, care asistă copilul în a achiziționa abilități de imitație. Strategii de învățare incidentală – utilizarea oportunităților de interacțiune initiațe de către copil pentru a-l învața pe acesta abilități funcționale, în mediul natural. Aceasta intervenție presupune oferirea unui mediu care să-l stimuleze pe copil, modelarea jocului, oferirea oportunităților de a alege, încurajarea conversației și întărirea fiecărei încercări de interacțiune. Training-ul colegilor – presupune oferirea de training și predarea unor strategii de interacțiune (de joc și sociale) colegilor sau copiilor de aceeași vârstă, care să poată comunica mai eficient cu copiii cu TSA și care să se implice în activități comune. În

completarea acestuia, programul poate presupune instruirea cadrelor didactice sau altor persoane care interacționează frecvent cu copilul. Training-ul răspunsurilor pivot (Pivotal Response Training) – Programul este realizat pentru a atinge anumite comportamente pivot, care conduc ulterior la îmbunătățirea altor comportamente sau arii de abilități. Acestea includ: motivația de a se angaja în comunicare socială, auto-monitorizarea, oferirea de răspunsuri la indicații multiple, etc. Orarul vizual – copilul învață să urmarească o listă de sarcini, de activități sau pașii necesari pentru a finaliza o activitate specifică. Orarul vizual este individualizat și conține imagini sau cuvinte și este însoțit de alte intervenții comportamentale, inclusiv de întarire. Self-management sau auto-monitorizare – această intervenție îl ajută pe copil să-și regleze comportamentul și să-l monitorizeze independent, asigurându-i un întăritor eficient pentru aceasta. Intervenții bazate pe povești sociale – presupun o descriere verbală sau scrisă a situațiilor în care anumite comportamente apar sau nu. Poveștile oferă raspunsuri de tipul: cine, ce, când, unde și de ce în ceea ce privește interacșiunea socială și dezvoltă abilitățile de perspective taking. Primii pași pentru a începe terapia ABA Pasul 1 Primul pas pentru a începe terapia este realizarea unei evaluări inițiale, care să indice nivelul abilităților copilului. Fiecare părinte trebuie să încerce cât mai repede să obțină o evaluare completă, care presupune: – evaluare medicală, de tip psihiatric, care să ofere inormații despre diagnosticul copilului. Diagnosticul este important pentru a face diferențierea între autism, sindrom Asperger, tulburare pervazivă de dezvoltare sau alte tulburări. Se

recomandă efectuarea unei evaluări medicale anuale. Cele mai cunoscute teste de diagnosticare sunt: Autism Diagnostic Observation Schedule (ADOS), Autism Diagnostic Interview Revised (ADI-R), PDD Behavior Inventory (PDD-BI), Childhood Autism Rating Scale (CARS) and Gilliam Autism Rating Scale (GARS). – evaluare psihologică, realizată de către un psiholog specializat în analiza aplicată a comportamentului. Acest tip de evaluare va oferi informații despre nivelul abilităților pe fiecare arie de dezvoltare sau pe o arie specifică. Evaluarea psiho-comportamentală nu oferă informații despre diagnosticul copilului, ci determină abilitățile necesare copilului, în funcție de vârsta acestuia, oferind suport în dezvoltarea planului de intervenție. Pasul 2 Pasul doi constă în solicitarea serviciilor specializate ABA. Programul de intervenție poate fi implementat în cadrul centrelor de terapie sau la domiciliu, iar echipa este formată din 2-3 terapeuți și consultant. Despre beneficiile terapiei realizate în cadrul unui centru sau web acasă puteți afla mai multe în articolul ”Terapia la domiciliu vs. terapia în centru”, de pe site-ul nostru. Există câteva tipuri de formare acreditată a specialistilor care lucrează în domeniu, care oferă anumite garanții cu privire la profesionalismul serviciilor oferite. Acreditarea este internațională și se referă la certificările de tip BCBA, BCaBA și RBT. Mai multe informații se pot afla pe http://bacb.com. Calificarea, experiența și profesionalismul echipei sunt necesare pentru eficientizarea procesului de terapie. Pasul 3 Implementarea terapiei. Training-ul oferit părinților este o primă oportunitate pentru a învăța tehnici eficiente de lucru și de interacțiune adecvată cu propriul copil sau de management al comportamentelor inadecvate. Este important ca familia să urmarească înregistrari ale ședințelor de terapie, să solicite informații consultantului și terapeuților, menite să ajute în lucrul cu copilul și să creeze oportunități naturale de învațare pentru acesta.

Claudia Matei Psiholog, BCaBA

Ghid de terapie ABA – in sprijinul parintilor care au copii cu intarzieri de dezvoltare Ziua de 2 Aprilie a fost declarata de catre Natiunile Unite Ziua Internationala pentru Constientizarea Autismului. Aceasta tulburare de dezvoltare inregistreaza o crestere alarmanta la nivel international. Se estimeaza ca la ora actuala, la nivel mondial exista un copil cu tulburare de spectru autist la 150 de copii. In Romania sunt peste 30.000 de persoane cu autism, iar aproximativ 3.900 de copii cu autism sunt inregistrati oficial. In ciuda acestor cifre, in Romania nu exista o strategie nationala pentru autism si nici resurse educationale pentru familiile persoanelor cu autism. Editura Frontiera vine in ajutorul specialistilor si parintilor care au copii cu probleme, fie cu autism sau alte intarzieri de dezvoltare. Editura a publicat, recent, primele doua volume dintr-o carte de referinta la nivel international – Ghid de terapie ABA. Cartea, tradusa din limba engleza, este scrisa de Ron Leaf si John McEachin, psihologi americani cu o experienta de 20 de ani in lucrul cu copii si adolescenti cu autism. Adriana Titieni a discutat despre Ghidul de terapie ABA si despre cateva aspecte legate de autism cu Ileana Achim, directorul editorial al Editurii Frontiera si mama a unui copil cu autism. [imagelink=”1416″ class=”imageLeft”] [imagelink=”1417″ class=”imageLeft”] Adriana Titieni: Cui se adreseza acest ghid? Ileana Achim: Ghidul de terapie ABA se adreseaza atat specialistilor, cat si parintilor care au copii cu autism. Totusi, orice copil cu intarzieri de dezvoltare poate beneficia de pe urma terapiei ABA. Ghidul se adreseaza parintilor care au aflat un diagnostic si nu stiu de unde sa inceapa terapia copilului, parintilor

care vor sa faca terapia ABA dar nu stiu ce resurse au la dispozitie, precum si specialistilor care au nevoie de manuale in limba romana. Ghidul le ofera parintilor solutii concrete pentru situatii de zi cu zi – cum il poate invata pe copil sa nu mai loveasca, sa bea apa, sa ceara la toaleta. Sunt lucruri practice de care parintii copiilor cu probleme se lovesc zilnic si pentru care nimeni nu da solutii concrete. Primul volum al ghidului se refera la interventia comportamentala. In general, copiii cu probleme au comportamente inadecvate in exces, care trebuie modelate. Cartea prezinta strategii concrete pentru abordarea comportamentelor distructive, repetitive, pentru autostimulari. De asemenea, cartea abordeaza programul de toaleta, problemele de somn si problemele de alimentatie si este o introducere in partea de joc – foarte importanta la un copil. Partea a doua a cartii contine programele de lucru, prezentate detaliat pe etape, de la cea mai simpla la cea mai avansata, intr-un mod didactic, foarte usor de urmarit de parinte si de specialist. Printre programele simple se gaseste cel legat de imitatie, pe care se bazeaza invatarea. Din pacate, copiii cu probleme nu stiu sa imite sau imita foarte greu, de aceea le este mult mai dificil sa-i copieze pe cei din jur. Alte programe urmaresc abilitatile motorii, sortarea, potrivirile, iar cele mai avansate vizeaza conversatia, interactiunea cu alti copii, integrarea in scoala. Adriana Titieni: Poate un parinte sa inlocuiasca terapeutul avand acest ghid sau se poate ajuta doar in comportamentul pe care e necesar sa-l aiba cu un copil cu autism? Ileana Achim: Parintele poate sa faca foarte multe chiar daca nu are un terapeut. Este chiar indicat ca un copil sa nu faca terapie doar atunci cand sta cu terapeutul, ci permanent. Terapia nu inseamna doar o lectie la o masa, ci modelarea comportamentului copilului astfel incat acesta sa se integreze cat mai bine in comunitatea in care traieste. Daca iese in parc cu parintele, acesta este terapeutul lui in parc, adica ii opreste copilului comportamentele nepotrivite si ii sugereaza ce ar putea face pentru a comunica cu ceilalti copii, de exemplu. Daca terapeutul lipseste, parintele este cel care il duce pe copil la toaleta, il va invata sa foloseasca corect toaleta. Este indicat ca parintele sa fie parte din “echipa”, pentru ca el petrece cea mai mare parte a timpului cu copilul si trebuie sa aiba niste notiuni de baza pentru a-l putea ajuta. De asemenea, consecventa in aceasta terapie

este foarte importanta. Daca terapeutul lucreaza intr-un fel iar parintele nu urmeaza aceleasi reguli si ii da voie copilului sa se comporte asa cum nu ar trebui, atunci totul este in zadar. Adriana Titieni: La ce te referi cand spui ca ii da voie? Ileana Achim: Ai nu-i da voie sa faca anumite comportamente nu presupune reprimarea comportamentelor sau pedeapsirea lor. Copiii cu probleme au, in general, comportamente repetitive si stereotipe in exces; atunci cand nu pot comunica devin impulsivi, agresivi, iar parintele nu stie cum sa se comporte in aceste situatii si cum sa rezolve aceasta problema de comunicare. Daca atunci cand copilul vrea apa, de exemplu, dar pentru asta se tavaleste pe jos si parintele ii da apa, parintele gireaza acel comportament, iar copilul va sti ca si data viitoare se va putea tavali pe jos ca sa obtina apa. In clipa respectiva, a nu-i da voie inseamna a nu-i da apa pentru ca s-a tavalit pe jos, ci a-i spune ce trebuie sa faca – sa ceara, verbal, prin gesturi sau apeland la alte forme de comunicare adecvate social, care ii pot modela copilului comportamentul. Asta inseamna a nu-i da voie, nu a-l pedepsi pentru faptul ca s-a tavalit pe jos. Adriana Titieni: In ce conditii poate fi recuperat 100% un copil care sufera de autism? Ileana Achim: Specialistii americani au facut studii in urma terapiei ABA si au observat ca 50% dintre copiii care au urmat terapia au fost recuperati si integrati in scoala, fara sa se deosebeaza de ceilalti copii. Copiii din cealalta jumatate au facut achizitii foarte importante, desi nu au fost recuperati si integrati. Asta inseamna ca orice parinte poate sa-si ajute enorm copilul. Poate nu toti copiii care fac terapie ajung la scoala sau se vor integra perfect, dar toti vor avea abilitati care le vor face viata mai buna si care ii vor ajuta sa functioneze mai bine in societatea in care traiesc. Altfel, lucrurile se agraveaza pe masura ce trece timpul. Copiii ajung la pubertate, la adolescenta si vor avea deja o imagine de sine care le va spune ca sunt izolati si atunci comportamentele agresive se intensifica. Din pacate, e foarte greu sa faci fata unui adolescent cu probleme, cel mai bine e sa recuperezi un copil mic, de aceea se recomanda ca recuperarea sa inceapa cat mai devreme, chiar de la 2 ani daca se poate. Adriana Titieni: Cat de usor e diagnosticat autismul? Ileana Achim: Din cate stiu, in SUA s-a ajuns sa fie diagnostic si la varsta de un an si jumatate, pentru ca sunt semne premergatoare care pot da de gandit

parintelui si specialistului. Poate nu toate semnele duc la un diagnostic, dar observate din timp pot ajuta foarte mult copilul. La noi, stiu ca pana pe la 3-4 ani nu se pune un diagnostic clar, iar parintele e trimis, de multe ori, de la un specialist la altul. Adriana Titieni: Pentru ca esti un parinte care s-a specializat in aceasta terapie de nevoie, ce le-ai spune parintilor? Ce semne sa urmareasca? Ileana Achim: In primul rand le-as sugera parintilor sa-si asculte intuitia. Orice parinte simte ca ceva nu e in regula cu copilul sau, chiar daca nu stie ce anume. Exista insa problema autoamagirii, prin care am trecut si eu – la inceput nu vrei sa accepti ca ai un copil cu probleme. Trebuie totusi sa acceptam ca avem un copil cu probleme, iar cu cat acceptam mai repede, cu atat e mai bine. Printre semnele care le-ar putea da parintilor de gandit ar fi lipsa contactului vizual – copilul nu te priveste sau evita privirea dorecta, copilul nu arata cu degetul, are comportamente agresive – plange excesiv din orice sau este excesiv de apatic; sunt copii care au si simptome asociate – convulsii. Mai este o forma de autism care se manifesta prin regres – copilul se dezvolta normal, pana pe la un an jumatate, un an si opt luni, dupa care brusc pierde toate achizitiile – pierde putinele cuvinte pe care le invatase pana la aceasta varsta, se izoleaza, fuge de ceilalalti si se joaca in mod stereotip cu jucariile – aliniaza masinutele in loc sa se joace cu el, aliniaza orice fel de obiect. La aceste stereotipii se pot adauga fluturatul mainilor sau mersul pe varfuri. Sunt copii care privesc foarte mult la lumini sau la felul cum curge apa si gasesc o satisfactie din aceste preocupari. I-as mai sfatui pe parintii care au copii cu autism sa-si gaseasca o echipa de oameni care sa-i ajute, o echipa de terapeuti. Terapeut nu inseamna neaparat cineva specializat. Foarte multi parinti lucreaza cu studenti la psihologie sau psihopedagogie, care vor sa invete. Asa am lucrat si eu, citind impreuna carti de specialitate, intalnindu-ne cu alti parinti care deja faceau terapie Astfel am invatat si ne-am dezvoltat impreuna. Terapia este scumpa, tocmai pentru ca e nevoie de ajutoare si pentru ca dureaza foarte mult, dar parintele are nevoie de oameni care sa-l ajute, pentru ca altfel se epuizeaza.

Primele doua volume din Ghid de terapie ABA se gasesc la Libraria Eminescu din Bucuresti, dar pot fi comandate si online, accesand siteul www.editurafrontiera.ro.