Tema1,2 Standarde Educationale.ppt

Tema: Standarde profesionale Lora Ciobanu, doctor, conferenţiar universitar

Planul: 1. Standarde. Concept 2. Tipuri de standarde în RM 3. Standarde profesionale revăzute. Structura Bibliografie: 1. Tankersley Dawn (coord.). Cum aplicăm teoria în practică/Ghid pentru promovarea unei pedagogii de calitate. C.: Epigraf, 2013

Aplicaţii: 1. Formulaţi un răspuns în scris (pe o pagină) la întrebarea: Cît de bine lucrez?

Provocare: •Cît de buni suntem (în profesie)? •Cît de buni putem fi? •Cum putem deveni mai buni? •Cum putem învăţa de la alţii? •Cum lucrăm? •Cum vom folosi, în continuare ceea ce ştim, simţim şi putem face?

•Provocare:

I. Standard. Concept.

? Metoda ciorchinelui

Într-o viziune foarte largă, standardul este un mijloc de normare socială a calităţii şi cantităţii învăţămîntului (normă la care raportăm o activitate sau un grup de activităţi)

II. Tipuri de standarde: Cu raportare la elevi: un volum de cunoştinţe, capacităţi, atitudini pe care trebuie să le achiziţioneze elevii. Sunt structurate după vîrste, obiecte de studiu şi compartimente. Tipuri de standarde pentru elevi: •De referinţă, •Operaţionale. Concluzie: În republică avem doar standarde de referinţă. Despre corelaţia „Standard educaţional– manual şcolar”.

Cu raportare la cadrul didactic: nivelul de profesionalism pe care trebuie să-l atingă. Scopul strategic urmărit: creşterea calităţii. Structura standardului profesional: domenii, principii, indicatori.

La bază: cadrul european al calificărilor – EQF Relaţia: (raportată la profesie): cadrul calificărilor-standarde profesionale – codul deontologic fişe de post. Relaţia (raportate la sine): pentru autoevaluare: Cît de bine lucrez? Notă: Standardele profesionale sunt flexibile . . .

? Cine (şi cum) ar trebui să folosească standardele?

Cine (şi cum) ar trebui să folosească standardele? a)Profesorii universitari, renovarea conţinuturilor curriculare b) Mentorii, în calitate de ghid pentru studenţii practicanţi; c)Formatorii, pentru perfecţionarea continuă cadrelor didactice; d)Evaluatorii, folosirea standardelor în calitate de criterii de evaluare e)Părinţii, asigurarea continuităţii în educaţie.

De la Standardele pedagogice (2002) la Pedagogi competenți ai secolului XXI (2010-2012)

Cercetările moderne au demonstrat legătura directă între calitatea lucrului cadrului didactic și succesul copilului.

III. Standardele revăzute De unde ideea de a revedea Standardele? •

Angajamentele internaționale ISSA (International Step by Step Association) abordarea dimensiunii calitate în educația timpurie în corespundere cu Declarația despre drepturile copilului.

•

Rezultatele cercetărilor din 2002 au apărut multe cercetări noi

• •

Practica de lucru Viziuni noi asupra cadrului didactic (vezi mai jos)

Cercetările creierului

Cercetările au demonstrat impactul unor interacțiuni de calitate dintre adult și copil asupra dezvoltării creierului acestuia.

(prof. Stuart G.Shanker, Canada)

Prof. Ferre Laevers Directorul Centrului Pedagogiei de Calitate, Belgia Propune să fie evaluată calitatea muncii cadrului didactic în baza la 2 criterii: - starea generală de bine a copiilor din grup/clasa de copii - nivelul de implicare al copiilor. Implicarea activă a copilului într-o activitate/acțiune oarecare și interesul lui contează mai mult decît un rezultat academic imediat.

Prof.

Robert Pianta Consideră că, observînd activitatea cadrului didactic, poți evalua nivelul său de competență și prognoza viitorul succes al copiilor.

Pachetul de materiale ISSA în sprijinul calității (International Step by Step Association) abordarea dimensiunii calitate în educație în corespundere cu Declarația despre drepturile copilului.

Pachetul de materiale ISSA cuprinde: 1. Pedagogi contemporani ai secolului 21 – teorie 2. Cum aplicăm teoria în practică / Ghid pentru promovarea principiilor unei pedagogii de calitate - practică 3. Instrumente de dezvoltare profesională pentru îmbunătăţirea calităţii practicilor educaţionale în grupele şi clasele de copii practică

Algoritm general a) Douăzeci de principii care definesc calitatea sunt distribuite în 7 domenii de interese (standarde): 1) Interacţiuni 2) Familii şi comunităţi 3) Incluziune, diversitate şi valorile democraţiei 4) Evaluare şi planificare 5) Strategii de predare 6) Mediul de învăţare 7) Dezvoltarea profesională

Algoritm operaţional: 1. Fiecare domeniu de interes conţine de la 1 la 4 principii 2. Fiecare domeniu de interes începe cu rubrica “ De ce este important să aplicăm/respectăm . . . “ 3.Fiecare principiu are cîte 2 indicatori de calitate care descriu acţiunile pe care pedagogul le efectuează în scopul respectării principiului: * implicarea în practica de calitate, * progresul.

Structura documentului: 7 domenii, 20 principii, 85 indicatori

Structura documentului

Cum pot fi folosite Principiile de calitate ISSA?

Instrument de dezvoltare profesională pentru îmbunătăţirea calităţii practicii pedagogice în grădiniță și şcoala primară

În ce alte moduri pot educatorii să arate că oferă copiilor oportunitatea de a face alegeri?

1. INTERACŢIUNI Principiul 1.1 Educatorul interacţionează cu copiii într-o manieră prietenoasă şi respectuoasă, care sprijină evoluţia stabilirii identităţii proprii şi modului de învăţare al fiecărui copil. Indicator 1.1.5 Educatorul oferă oportunităţi copiilor pentru a face alegeri şi a obţine realizarea şi respectarea acelor opţiuni de către ceilalţi. 0

1

Necorespunzător Început bun Nu oferă copiilor Oferă copiilor unele opţiuni nicio alegere. referitoare la locul de joacă şi la modul în care să abordeze o activitate, inclusiv ce materiale le-ar plăcea să utilizeze, despre ce şi-ar dori să afle mai multe, cu cine se vor juca etc.

2

Practică de calitate Planifică modul de a asigura oportunităţi pentru ca fiecare copil să facă alegeri cu semnificaţie, (activităţi, teme, materiale, locuri în care să-şi desfăşoare activitatea, cu cine să lucreze, cât de mult timp să petreacă pentru o anume activitate) care să fie adecvate vârstelor şi capacităţilor copiilor. Încurajează copiii să experimenteze, să găsească noi modalităţi de a face lucrurile şi să vorbească despre descoperirile lor. Are un sistem pentru opţiunile copiilor care include un format „planificare – efectuare – revizuire”.

Un pas înainte Ajută copiii în dezvoltarea aptitudinilor care să se reflecte în alegerile lor, să înţeleagă consecinţele şi să se gândească ce alte opţiuni ar fi fost disponibile.

În ce alte moduri pot educatorii să arate că oferă copiilor oportunitatea de a face alegeri?

5. Strategiile didactice

C.1. Subdomeniu: Strategii didactice Standard

Indicatori

C.1.1. Cadrul didactic cunoaşte şi utilizează diverse strategii care contribuie la învăţarea activă, la construirea de către copii a propriilor cunoştinţe, la dezvoltarea de deprinderi şi abilităţi.

25. În baza bunei cunoaşteri a copiilor şi a obiectivelor curriculare, selectează adecvat activităţi din spectrul larg de opţiuni: de la cele iniţiate de adult la cele iniţiate de copil, de la cele de liberă explorare la cele proiectate de cadrul didactic.

26. Demonstrează înţelegerea rolului său de facilitator al învăţării copilului. 27. Foloseşte interesul şi curiozitatea copiilor faţă de lumea înconjurătoare pentru a-i antrena în explorarea unor conţinuturi noi prin intermediul întrebărilor deschise.

28. Ajută copiii să facă conexiuni între concepte şi deprinderi noi şi cunoştinţele anterioare (evocare şi realizare a sensurilor).

Standarde

Indicatori

5. 1. Pedagogul aplică un spectru variat de strategii didacce care implică activ copiii pentru a le imbogăţi cunoşnţele, dezvolta abilităţile şi predispoziţiile conform reglementărilor naţionale şi care formează baza unei invăţări pe parcursul întregii vieţi.

1. Pedagogul aplică un spectru larg de strategii pentru invăţarea activă care vizează toate domeniile de dezvoltare a copilului intr-o manieră holistică. 2. Pedagogul propune acvităţi care incurajează explorarea, experimentarea, studierea independentă şi creavitatea.

3. Pedagogul aplică strategii care promovează gîndirea complexă şi abilităţile de rezolvare a problemelor. 4. Pedagogul recunoaşte, creează şi apreciază diverse oportunităţi pentru invăţarea informală, in afara timpului acordat instruirii. 5. Pedagogul le impărtăşeşte copiilor care sînt obiecvele de invăţare şi ii incurajează să analizeze procesul şi rezultatele propriei invăţări. 6. Pedagogul incurajează copiii să folosească tehnologiile disponibile, adecvate etapei de dezvoltare, pentru a le susţine invăţarea şi pentru a dezvolta abilităţile necesare de parcipare activă intr-o societate informaţională.