Studiu De Impact Asupra Mediului Hozas Stefany.docx

STUDIU DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI PROIECTAREA UNEI FERME SOLAR-EOLIENE ÎN JUDEȚUL MARAMUREȘ

ENERGIA SOLARĂ Soarele este cea mai curată şi sigură sursă de energie de care putem dispune, acesta revărsând pe planetă o cantitate de energie de 15.000 de ori mai mare decât necesarul mondial. Satisfacerea nevoii energetice tot mai mari va trebui să fie asigurată respectând cu stricteţe ecosistemul iar, dintre diversele energii curate, cea fotovoltaică este cu siguranţă cea care oferă cele mai multe beneficii ambientale. Tehnicile de captare a energiei solare permit transformarea acesteia în energie electrică sau termică în funcţie de necesitate şi de aplicaţiile folosite. Principalele metode de captare a energie solare sunt folosirea celulelor fotovoltaice sau incalzirea unui fluid utilizarea acestuia pentru obţinerea energiei termice. Poziţia geografica a judeţului Maramureş este favorabilă utilizarii energiei solare, putându-se utiliza sistemele de captare eficient tot timpul anului. În figura de mai jos este prezentată distribuţia iradiaţiei globale şi potenţialului de energiei electrică solară pentru România, la înclinare optimă a modulelor fotovoltaice. Conform acestor valori rezultate din Programul PVGIS al centrului "Joint and Research Center" JRC al Comisiei Europene, pe teritoriul judeţului Maramureş se poate valorifica eficient energia solară. Utilizarea energiei solare este o soluţie de viitor, nepoluantă, independentă de creşterea preţului produselor petroliere, o soluţie la îndemâna oricui.

Radiaţia solară anuală pe teritoriul României Pentru judeţul Maramureş, care se întinde pe o suprafaţă de 6.304,4 km2 din care suprafaţă ocupată de localităţi urbane este de 254,8 km2, valorile radiaţiei globale anuale la înclinaţie optimă exprimate în kWh/m2, sunt prezentate în tabelul 1, iar producţia de energie electrică estimată a fi obţinută anual la o putere instalată a panourilor fotovoltaice de 1 kWp este prezentată în tabelul 2.

Tabel 1

Tabel 2

Radiaţia globală anuală (kWh/m2)

Producţie anuală energie electrică (kWh/1kWp) la înclinaţie optimă

minimă

1.362

minimă

998

medie

1.467

medie

1.096

maximă

1.525

maximă

1.139

În figura de mai jos este prezentată intensitatea radiaţiei globale pentru zona Maramureş.

Radiaţia globală la nivelul judeţulului Maramureş

Radiaţia solară corespunzătoare pentru fiecare zonă/localitate a judeţului este prezentată valoric în tabelul de mai jos şi grafic, în figura următoare. Nr. crt.

Zona

kWh/mp/an

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

Ardusat Ariniş Asuaju de Sus Baia Mare Baia Sprie Baiţa de sub Codru Băiuţ Bârsana Băsesti Bicaz Bistra Bocicoiul Mare Bogdan Vodă Boiu Mare Borşa Botiza Budeşti Călineşti Câmpulung la Tisa Cavnic Cerneşti Circârlău Coaş Coltău Copalnic Mănăstur Coroieni Cupşeni

1430 1470 1440 1450 1460 1460 1450 1460 1480 1490 1460 1360 1480 1450 1480 1460 1540 1480 1410 1460 1490 1420 1470 1460 1490 1520 1480

28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38

39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56

Deseşti Dragomireşti Dumbrăviţa Fărcaşa Gârdani Giuleşti Groşi Groşii Tiblesului Ieud Lăpuş Leordina

Mireşu Mare Moisei Oarţa de Jos Ocna Şugatag Onceşti Petrova Poienile de sub Munte Poienile Izei Recea Remetea Chioarului Remeţi pe Someş Repedea Rona de Jos Rona de Sus Rozavlea Ruscova Săcălăşeni Săcel

1460 1490 1560 1560 1450 1460 1490 1500 1480 1440 1440

1470 1480 1480 1460 1460 1450 1460 1470 1450 1480 1470 1410 1450 1450 1470 1450 1470 1490

57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76

Sălistea de Sus Sălsig Săpânţa Sarasău Satulung Seini Şieu Sighetul Marmatiei Şişeşti Şomcuta Mare Strâmtura Suciu de Sus Târgu Lăpuş Tăuţii Măgherauş Ulmeni Vadul Izei Valea Chioarului Vima Mică Vişeu de Jos Vişeu de Sus

1470 1460 1390 1420 1460 1400 1470 1440 1470 1480 1510 1500 1500 1440 1480 1450 1480 1490 1480 1470

1.1 Energia fotovoltaică Fotovoltaicele (FV) sau celulele solare cum sunt adesea numite, sunt dispozitive semiconductoare care transformă lumina solară în curent electric. Grupele de fotovoltaice sunt configurate electric în module şi matrice, care pot fi folosite la încărcarea bateriilor, funcţionarea motoarelor, si pentru a alimenta sarcini electrice. Cu echipamentul adecvat de transformare a puterii, sistemele fotovoltaice pot produce curent alternativ (CA) care este compatibil cu orice

aparat convenţional, şi operează în paralel şi interconectat la grila de utilitate. Componentele principale ale panourilor solare sunt celulele solare (fotovoltaice). Celulele fotovoltaice permit transformarea directă a radiaţiei solare în energie electrică, exploatând aşa-numitul “efect voltaic” care se bazează pe proprietatea anumitor metale conductoare tratate corespunzător (ex. siliciul – foarte răspândit în natură) de a genera direct energia electrică atunci când sunt atinse de radiaţia solară.

Principiul de funcţionare al panourilor fotovoltaice

Panourile fotovoltaice pot fi considerate ca fiind generatoare de curent continuu, alimentate de lumina solară (figura de mai sus). Când fotonii, având o cantitate suficientă de energie, ciocnesc o celulă solară, aceştia eliberează electroni în structura cristalină şi îi forţează printr-un circuit extern (baterie sau sarcină de curent continuu). Celulele fotovoltaice au în general o formă pătrată, cu o suprafaţă de cca. 250 cm2 şi se comportă ca o baterie minusculă, producând în condiţii tipice de expunere la soare o putere care reprezintă, la stadiul actual al tehnologiei, aproximativ 20% din radiaţia solară. Fiecare celulă solară constituie dispozitivul care stă la baza unui modul fotovoltaic. Modulul fotovoltaic este format dintr-un sistem de celule conectate între ele astfel încât să furnizeze o putere electrică cuprinsă între 50 şi 300 W. Pentru a creşte puterea trebuie conectate între ele mai multe module: mai multe module în serie formează o bandă, mai multe benzi formează un câmp fotovoltaic (foto de mai jos).

Câmp fotovoltaic

Modulele fotovoltaice schimbă energia luminoasă în energie electrică în “timp real”, adică producţia de energie electrică este simultană captării solare. Acesta este motivul pentru care, într-o instalaţie fotovoltaică, în afară de generatorul fotovoltaic (modulele) mai sunt necesare şi alte componente electrice, în vederea racordării la reţea SEN. Modul de calcul utilizat la fişele energetice ale localităţilor, pentru estimarea potenţialului solar fotovoltaic Pentru determinarea potenţialului fotovoltaic realizabil la nivel de unitate teritorială a judeţului s-a pornit de la inventarierea terenurilor care prezintă condiţiile de aplicabilitate ale acestor sisteme. Deoarece s-a avut în vedere determinarea potenţialului realizabil pentru domeniul public, s-au luat în considerare numai terenurile aflate în inventarul bunurilor din domeniul public al fiecarei unităţi teritoriale, iar din acestea s-au selectat suprafeţele de teren care îndeplinesc condiţiile de bază şi anume: orientare sudică şi acces la LEA 20kV.

Determinarea potenţialului anual s-a făcut prin metode de calcul ţinând cont de mai mulţi parametri care influenţează producţia de energie electrică din energia solară, astfel făcându-se particularizarea producţiei de energie pentru fiecare localitate în parte. Pentru producerea de energie electrică prin module fotovoltaice s-au luat în calcul şi suprafeţele acoperişurilor din domeniul public. Deoarece nu au fost furnizate informaţii suficiente pentru calculul exact al suprafeţelor de acoperişuri cu orientare sudică, utilizabile pentru exploatarea resursei solare, s-au luat în calcul 30% din suprafaţa construită ca fiind utilă pentru determinarea producţiei anuale de energie electrică prin module fotovoltaice. Modul de calcul pentru producţia anuală de energie electrică obţinută prin montarea panourilor fotovoltaice pe acoperişurile clădirilor din domeniul public a ţinut cont de diferiţi parametri care influenţează producţia de energie electrică din energia solară, astfel făcându-se particularizarea producţiei de energie pentru fiecare localitate în parte. Pentru determinarea potenţialului fotovoltaic la nivelul domeniului public al judeţului Maramureş s-au însumat valorile obţinute pentru fiecare localitate în parte.

1.2 Energia termosolară Energia solară incidentă pe suprafaţa pământului în timpul unui an este variabilă, acest lucru reprezintă un impediment pentru captarea şi utilizarea acesteia în sisteme autonome. Pentru a elimina aceste neajunsuri, lanţurile energetice termosolare conţin un segment destinat acumulării şi stocării energiei termice furnizate de colectorul solar. Metoda cea mai folosită pentru acumularea şi stocarea energiei termice este cea a căldurii sensibile.

Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este realizată în captatori solari, având funcţionarea bazată pe diverse principii constructive. Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei solare în energie termică să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor spre Soare, să fie cât mai corectă. Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume, unghiul de înclinare faţă de orizontală, notat cu α, respectiv unghiul azimutului, reprezentând orientarea faţă de direcţia sudului, reprezentate în figura următoare.

Unghiul de înclinare a captatorilor solari faţă de orizontală

Unghiul azimutului (orientarea faţă de direcţia S)

Orientarea captatorilor solari

Captarea energiei solare se realizează la nivelul panourilor termosolare, instalate cel mai adesea pe acoperişul clădirii pe care urmează să o deservească. Panourile sunt alcătuite din tuburi care captează radiaţia solară şi o transformă în energie termică, utilizată în producerea apei calde menajere şi ca aport la sistemul de încălzire.

Componenţa unui sistem de captare a energiei termosolare

Pe lânga panourile termosolare, instalaţia mai conţine: vas de acumulare/stocare apă caldă (boiler), grupuri de pompare, schimbătoare de caldură, vas de expansiune, conducte de circulaţie, sistem de automatizare, senzori, conectori, s.a. (figura de mai sus). Un amestec de apă şi lichid de protecţie contra îngheţului este pompat în boiler prin intermediul unui circuit închis, şi încălzit cu ajutorul energiei solare. Dacă temperatura din panou depăşeşte cu 5 grade temperatura din partea de jos a boilerului, staţia de pompare solară va fi pusă în funcţiune, pompând astfel amestecul înapoi în boiler, unde predă energia acumulată. În acest fel se încălzeşte apa din boiler, în timp ce amestecul menţionat anterior este din nou pompat în colector. Instalaţiile combinate pentru apă caldă menajeră şi încălzire asigură aportul necesar de energie în perioada de trecere (primăvară-toamnă). Cea mai bună premisă pentru un aport eficient la căldură este o construcţie ergonomică unde instalaţiile de încălzire reuşesc să facă faţă fiind reglate la intensitate minimă.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A ENERGIEI SOLAREV

Utilizarea terenurilor Pentru sistemele fotovoltaice care folosesc un unghi de înclinare al modulelor de aproximativ 35°, valoare optimă pentru latitudini de 46° ca și în cazul României, aria proiectată pe sol a unui sistem fotovoltaic de 1 kWp este cuprinsă între 6.6 și 8.2 m2 în funcție de radiația solară și de tipul panourilor fotovoltaice. Această valoare are un caracter pur teoretic, pentru că între fiecare din șirurile de panouri fotovoltaice trebuie prevăzută o distanță minimă pentru a se evita umbrirea reciprocă. Această distanță poate fi determinată fie cu ajutorul informațiilor din literatura de specialitate, fie cu ajutorul unor simulări detaliate, realizate cu ajutorul programelor de calcul. Făcând trecerea de la module la sistemul fotovoltaic, se poate concluziona că aria întregului sistem va fi de aproximativ două ori mai mare decât valoarea teoretică a modulelor exprimată în funcție de putere. În funcție de energia produsă de sistemul fotovoltaic această suprafață are valori cuprinse între 28 și 42 m2/MWh în funcție de valorile radiației solare și de unghiul de înclinare al panourilor fotovoltaice din sistem. Trebuie menționat faptul că, dintre toate sistemele energetice, cele fotovoltaice utilizează cele mai mari suprafețe de teren raportat la cantitatea de energie produsă. În cazul sistemelor fotovoltaice care sunt amplasate pe clădiri, gradul de utilizare a solului este irelevant, pentru că sunt incluse în amprenta la sol a clădiri, de aceea primul pas care trebuie făcut înaintea construirii unor parcuri fotovoltaice de mari dimensiuni și mari „consumatoare de teren” este utilizarea într-o proporție cât mai mare a zonelor disponibile de pe anvelopele clădirilor pentru amplasarea de sisteme fotovoltaice. Reducerea terenului cultivabil Sistemele solare de capacitate medie și mare, amplasate direct pe sol, pot reprezenta nu numai o sursă importantă de utilizare a terenului, ci și o cauză a reducerii terenurilor cultivabile, dacă în prealabil terenul pe care este amplasat parcul fotovoltaic era utilizat în agricultură. Prin urmare, producția de energie

electrică cu ajutorul unor astfel de sisteme poate intra în competiție cu producția de alimente, la fel cum s-a întâmplat în cazul cultivării plantelor folosite direct la producția de energie. Cercetătorul italian D. Russi a realizat un studiu cu privire la această problemă, evidențiind faptul că beneficiile generate de o unitate mare de producție a biodieselului în Italia nu depășesc costurile necesare raportate la suprafața de teren ocupată care ar fi scoasă astfel din circuitul agricol, ceea ce implică o creștere considerabilă a importului de produse alimentare și probleme de mediu în sectorul agricol. Pe baza acestor considerente se poate spune că realizarea unor parcuri fotovoltaice de mare putere, amplasate direct pe sol trebuie luată în considerare numai în cazul în care instalațiile PV care întră în structura clădirilor nu sunt rentabile din punct de vedere economic sau energetic.

ENERGIA EOLIANĂ Vântul reprezintă mişcarea aerului datorată maselor de aer cu temperaturi diferite. Temperaturile diferite sunt cauzate de masele de apă şi pâmânt care absorb diferit căldura soarelui. La scară globală mişcările masive de aer sunt cauzate de diferenţa de temperatură între Ecuator şi Poli. Energia vântului este utilizată pentru generarea de curent electric. Pentru valorificarea energiei eoliene, la nivel de România s-au realizat estimări pentru determinarea potenţialului eolian. Aceste estimări s-au concretizat în realizarea unei hărţi al potenţialului eolian la nivelul ţării. Pentru determinarea potenţialului eolian la nivelul judeţului Maramureş s-a folosit această hartă. Pentru ca instalarea unei turbine eoliene să fie rentabilă, zona prevăzută trebuie să înregistreze viteze medii anuale ale vântului de peste 4m/s. Măsurătorile

anemometrice care duc la aceste valori trebuie să fie efectuate pe o perioadă de cel puţin un an la înălţimea de 50 m (figura de mai jos).

Distribuţia vitezei medii anuale a vântului pentru înălţimea de 50 m

În România, cu excepţia zonelor montane, unde condiţiile meteorologice dificile fac groaie instalarea şi întreţinerea agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de 4 m/s se regăsesc în Podişul Central Moldovenesc şi în Dobrogea. Litoralul prezintă şi el potenţial energetic deoarece în această parte a ţării viteza medie anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona litoralului, pe termen scurt şi mediu, potenţialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000 MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an. Pe baza evaluării şi interpretării datelor înregistrate, în România se pot monta instalaţii eoliene cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de aproape 23000 GWh/an. Principiul de funcţionare a unei turbine eoliene Turbinele eoliene curente funcţionează pe acelaşi principiu ca şi morile de vânt din antichitate: palele unei elice adună energia cinetică a vântului pe care o

transformă în electricitate prin intermediul unui generator. Există două configuraţii generale de bază ale turbinelor eoliene (figura de mai jos): 

turbine de vânt cu ax vertical, la care axa de rotaţie este perpendiculară pe direcţia vântului;



turbine de vânt cu ax orizontal, la care axa de rotaţie este paralelă pe direcţia vântului.

Configuraţii de bază ale turbinelor de vânt

Cele mai utilizate turbine eoliene sunt cele cu ax orizontal. Dimensiunile acestora variază în funcţie de zona de amplasare, respectiv de puterea instalată. (figura de mai jos).

Puterea debitată funcţie de diametrul rotorului

Conform hărţii distribuţiei potenţialului eolian la nivelul României, pe suprafaţa administrativă a judeţului Maramureş se identifică unele zone care ar avea un potenţial eolian teoretic valorificabil. Pentru determinarea potenţialului real sunt necesare măsurători anemometrice de specialitate, la nivelul de amplasare a turbinei eoliene şi pe o perioadă de minim un an calendaristic.

Energia solara si eoliana in AGRICULTURA Incalzirea habitatului (apa menajera, spatii) In activitatea de crestere a animalelor, o mare parte din energie se consuma la incalzirea apei necesare echipamentelor de curatare. De exemplu, in fermele de vite 40% din energia folosita este destinata incalzirii apei.

Energia electrica necesara diverselor aplicatii Utilizarea panourilor solare este mult mai indicata in agricultura decat folosirea generatoarelor sau a turbinelor eoliene in special datorita intretinerii(rezistenta la intemperii, distantele mari fata de unitatile specializate, lipsa unui personal calificat pt supraveghere). Ventilatie In fermele de pasari unde mentinerea temperaturii constante, in special vara, se pot utiliza sisteme de panouri solare pentru aplicatiile de ventilare a aerului (fotovoltaice)

Sisteme de pompare a apei/irigatii.

Este una dintre cele mai atractive aplicatii ale energiei solare.In perioadele caniculare cand necesarul de apa este ridicat , panourile fotovoltaice au randament maxim . Sistemele se pot proiecta in functie aplicatie. Daca necesarul de apa trebuie acoperit permanent(zi/noapte , senin/noros) si nu exista posibilitatea acumularii apei pentru acest interval , energia generata de panourile fotovoltaice va fi acumulata in baterii(vezi solutii constructive). Daca necesarul de apa poate fi acoperit prin depozitarea apei in bazine , sistemul nu trebuie sa contina si bateriile pentru stocarea energiei.

Sisteme apa potabila pentru sate Schema de functionare a acestui sistem este prezentata in Fig 1.Chiar daca cererea de apa este oarecum constanta pe perioada anului,trebuie asigurata capacitatea de depozitare a apei pe perioada zilelor innorate.

FIG.1-Sistem de asigurare a apei potabile pentru sate

Irigatii prin picatura Solutiile de realizare a sistemelor de irigatii trebuie sa tina cont ca cererea nu este constanta pe perioada anului.Cererea maxima in perioada de irigatii este in general de doua ori mai mare decat media anuala si in aceasta perioada si nivelul panzei de apa freatica este mai scazut ceea ce face ca sistemul sa fie supradimensionat pentru toata perioada anului.

FIG2-aplicatie a tehnologiei solare pentru realizarea irigatiilor prin picatura

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A ENERGIEI EOLIENE

IMPACTUL VIZUAL Locul de amplasare al turbinelor eoliene şi mărimea acestora reprezintă un factor cheie în ceea ce priveşte acceptarea lor de către public în unele ţări europene. În anii de început al dezvoltării parcurilor eoliene au existat numeroase proteste ale comunităţilor locale atunci când, în vecinătate, s-a încercat amplasarea de turbine eoliene. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care s-au căutat cu precădere locuri de amplasare izolate şi/sau care să nu afecteze vizual anumite peisaje naturale deosebite. De asemenea, sub acelaşi pretext s-a început dezvoltarea de parcuri eoliene offshore (în largul coastelor), dovedindu-se ulterior că în aceste zone există avantaje legate de uniformitatea, intensitatea şi direcţia vântului. Estetica acestor parcuri şi impresia lăsată de rotoarele de mari dimensiuni în funcţionare constituie în prezent un punct de atracţie turistică. Mai mult decât atât, datorită factorului educativ cu privire la sursele regenerabile de energie propagat prin mijloacele media şi datorită semnalelor permanente ale oamenilor

de ştiinţă pe aceeaşi temă, un număr redus de turbine de vânt (de ex. până în 30) este perceput ca benefic de diversele comunităţile locale, cu condiţia ca acestea să nu se afle prea aproape de zonele rezidenţiale. Există câţiva factori care influenţează în sens pozitiv acceptul publicului. Cel mai important este proprietatea parţială sau chiar totală asupra sistemelor eoliene, cu efecte precum costuri mai reduse şi/sau livrarea preferenţială a energiei pe plan local. Un alt aspect care trebuie luat în considerare constă în colaborarea reală dintre constructori şi liderii comunităţilor în faza de iniţiere şi planificare a parcului eolian. ZGOMOTUL În procesul de proiectare al paletelor turbinelor, nivelul zgomotului produs în timpul funcţionării este totdeauna luat în considerare, încercându-se minimizarea lui. De-a lungul timpului au fost raportate efecte datorate zgomotului funcţionării turbinelor, precum amețeala, anxietatea, durerile de cap și întreruperi ale somnului. În acest scop, unele ţări au luat măsuri. De exemplu, în Ontario, Canada nivelul de zgomot produs la o distanţă de 30 m de locuinţe sau de spaţiile de campare nu trebuie să depăşească 40 dB. Alte ţări au stabilit distanţe minime între turbine şi zonele locuite, distanţa tipică fiind de doi km. S-a constatat ca zgomotul dominant, caracteristic funcţionării turbinelor, este continuu şi are frecvenţe de peste 100 Hz, datorându-se în principal interacţiunii paletelor cu turbulenţele atmosferice. În cazul turbinelor cu rotor în aval este generat zgomot cu frecvenţe de 20-100 Hz şi impulsuri sonore, provocate la intrarea paletelor în zonele cu curgere deficitară a curentului de aer în dreptul turnului de susţinere. La toate acestea se adaugă zgomotul de origine mecanică provocat de funcţionarea transmisiei, generatorului, echipamentelor hidraulice şi auxiliare etc. Printre tehnicile şi metodele de reducere a zgomotului cu frecvenţe de peste 100 Hz se află reducerea vitezei la vârf a paletei, valori mai mici ale unghiului de atac, amplasarea configuraţiilor cu rotoare în amonte, implementarea soluţiilor cu funcţionare la turaţii variabile ale rotorului, forme speciale pentru bordul de fugă

(muchia din spatele paletei) şi pentru vârful paletei. Zgomotul de natură mecanică poate fi redus prin optimizarea componentelor mecanice şi a parametrilor de funcţionare ai acestora, utilizarea deflectoarelor şi izolarea fonică a nacelei, utilizarea amortizoarelor de vibraţii. EMISIILE DE GAZE DE SERĂ Întrucât nu există consum de combustibil pe parcursul funcţionării turbinelor eoliene, nu pot fi asociate emisii de gaze de seră procesului de producţie a energiei electrice. Cu toate acestea, amprenta de carbon poate fi asociată fabricaţiei componentelor turbinelor şi construcţiei acestora, pe parcursul cărora sunt utilizate şi transportate materiale precum oţelul, cuprul, betonul, aluminiul, polimerii etc. Conform rapoartelor firmei Vestas, aceste emisii de gaze de seră sunt compensate după aproximativ nouă luni de funcţionare a unei turbine de 2 MW în condiţii de vânt cu intensitate scăzută, prin comparaţie cu o centrală standard pe bază de cărbune. Într-un studiu al Irish National Grid se raportează faptul că reducerile de CO2 sunt cuprinse între 330 şi 590 t pentru fiecare GWh de energie produsă de o turbină eoliană. UTILIZAREA TERENULUI Necesarul de teren pentru fiecare megawatt al capacităţii unei turbine este de 0,1 km2, ceea ce înseamnă că un parc eolian de 1 GW poate ocupa o suprafaţă de 100 km2. Distanţa dintre două turbine alăturate trebuie să fie suficient de mare pentru ca acestea să nu se influenţeze reciproc prin turbulenţele pe care le creează. Raportând suprafaţa respectivă la capacitate, rezultă ca se pot obţine 10 W pentru fiecare m2 de teren, în ipoteza în care vântul bate permanent cu viteză constantă. Luând în considerare faptul că factorul de capacitate al turbinelor moderne este de 2030%, capacitatea specifică se reduce la 2-3 W/m2. În zonele favorabile din punct de vedere al capacităţii eoliene puterea specifică totală a vântului este de aproximativ 500 W/m2. Deşi la prima vedere terenul este impropriu utilizat întrucât turbinele eoliene valorifică doar 0,4-0,6% din această energie, trebuie luat în calcul şi faptul că mai puţin de 1% din suprafaţa ocupată de parcul eolian este scoasă efectiv din uz prin construcţia de fundaţii şi drumuri de acces. Restul de 99% poate fi destinat altor activităţi generatoare de venituri,

în general activităţi agricole cum ar fi păşunatul şi înfiinţarea de culturi. De asemenea, proprietarii de terenuri pot beneficia de chirii stabilite în funcţie de numărul turbinelor şi capacitatea acestora28. Trebuie avut în vedere însă că turbinele pot interfera cu anumite lucrări agricole, cum ar fi de exemplu tratamentele efctuate cu avioane şi elicoptere utilitare, fiind stabilite distanţe limită până la care acestora le este permis să se apropie de turbine.

EFECTE ASUPRA FAUNEI Încă de la apariţia turbinelor eoliene de mare capacitate s-a manifestat îngrijorare cu privire la impactul pe care îl au asupra păsărilor. Cercetările au demonstrat faptul că rata de mortalitate a păsărilor este de aproximativ 0,4 pentru fiecare GWh de electricitate produsă, valoarea fiind de fapt comparabilă cu cele raportate pentru orice altă structura artificială cu dimensiuni similare. Cifra este neglijabilă în comparaţie cu rata de mortalitate cauzată de traficul auto, vânătoare, clădirile înalte şi liniile de înaltă tensiune. Pe de altă parte s-a constatat că păsările preferă să evite spaţiile ocupate de parcurile eoliene, ceea ce a condus la o scădere a populaţiei acestora în zonele respective. Acest aspect a fost semnalat de diverse organizaţii de profil, recomandându-se evitarea înfiinţării de parcuri eoliene în proximitatea ariilor importante pentru anumite specii cum ar fi: habitatele speciilor periclitate menţionate în IUCN29 Red List; traseele speciilor migratoare; habitatele preferate de populaţiile de păsări; în apropierea elementelor geografice care atrag speciile de răpitori. Alte recomandări menţionează evitarea amplasării turbinelor în configuraţii care ar putea favoriza creşterea ratei mortalităţii păsărilor, sau în zone care ar conduce la fragmentarea unor habitate de mari dimensiuni populate de orice tip de faună. Ca urmare a acestor recomandări şi a susţinerii lor de către societăţile de profil şi de ONG-uri, au fost luate măsuri specifice inclusiv pentru parcurile eoliene existente la data elaborării regulilor mai sus menţionate. De exemplu, parcul eolian Penascal Wind Power din Texas, amplasat pe traseul păsărilor migratoare, a implementat un sistem radar care are capacitatea de a detecta păsările de la o distanţă de 6 km şi care poate determina dacă există posibilitatea ca păsările să

intre în zona de acţiune a palelor. În această eventualitate sistemul opreşte automat turbinele şi le reporneşte după ce condiţiile de siguranţă pentru păsări se restabilesc. Turbinele eoliene prezintă însă un pericol deosebit pentru speciile de lilieci. În cadrul unui studiu efectuat în 2004 în Statele Unite, numărul liliecilor ucişi de cele 63 de turbine ale unui parc eolian într-o perioadă de şase săptămâni a fost de 2200. S-a recomandat ca turbinele eoliene să fie dotate cu emiţătoare de microunde, care creează zone ce sunt evitate de lilieci ca urmare a faptului că undele emise interferează cu sistemul lor de orientare.