Revista Taranul Roman Ianuarie 2006

1

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -

Revistă a sindicatului

“Cultivatorii direcŃi din România”

Dacă împărtăşiŃi convingerea noastră că înfiinŃarea acestui sindicat corespunde unei necesităŃi vitale, vă rugăm să completaŃi cererea de adeziune de la sfârşitul revistei şi să o trimiteŃi prin poştă Biroului Central. Numai împreună vom reuşi!

Sediul sindicatului Priponeşti de Jos, nr.3 comuna: Priponeşti, judeŃul: GalaŃi telefon: 0724.38.98.37 Sat:

Ianuarie 2006

Ianuarie / 2006

łăranul Român

2

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate Cuvântare de deschidere a Adunării Generale de Constituire a Sindicatului Agricultorilor din România În toate Ńările civilizate Ńăranii au fost şi sunt respectaŃi. De ce la noi cuvântul Ńăran a ajuns de ruşine? A fi Ńăran înseamnă cumva a fi leneş, a fi nepriceput, a fi lipsit de cultură, a fi un cerşetor? Nu Ńăranii, prin munca lor, hrănesc tot poporul? Numele Ńăran vine de la cuvântul Ńară căci pe umerii Ńăranilor s-a sprijinit Ńara şi dacă mai există astăzi România acest miracol a fost posibil doar pentru că au existat Ńărani români. Domnitorii fanarioŃi şi calicii aduşi de ei din mahalalele łarigradului au răpit pământurile Ńăranilor, i-au îngenuncheat şi i-au umilit timp de 200 de ani făcându-i sclavi şi iobagi la ei în Ńară! Dar ăştia erau străini, erau greci. La ce ne puteam aştepta de la ei? Vroiau doar să se îmbogăŃească pe spinarea Ńăranului român. Reforma agrară al lui A.I. Cuza a fost doar începutul renaşterii demnităŃii Ńăranului român. łăranul român a fost repus în drepturile lui legitime în 1922 prin Marea împroprietărire înfăptuită de regele Ferdinand I. În doar câŃiva ani România Mare a devenit, după Polonia, cel mai mare producător de cereale din Europa. Şi producea nu doar cereale! În 1938 România se număra printre primele 10 Ńări dezvoltate ale lumii. Acest lucru pare de necrezut astăzi văzând starea jalnică în care am ajuns, dar există documente statistice doveditoare. Aveam toate motivele să privim cu încredere spre viitor. Dar a venit ciuma comunistă. De data aceasta conducătorii Ńării nu mai veneau de la Stambul ci de la Moscova. Însă şi aceştia s-au comportat la fel de rău ca şi fanarioŃii. Au subordonat interesele României şi ale poporului român intereselor Imperiului Sovietic, lovind în primul rând şi în al doilea rând şi mereu în Ńăranul român. Pe cei mai harnici şi mai gospodari dintre ei i-au declarat chiaburi, duşmani ai poporului, când ei erau poporul, şi i-au persecutat şi i-au aruncat în închisori. De ce? Pentru că ei păstrau vie fiinŃa neamului românesc care trebuia distrus ca naŃiune după politica URSS-ului. A urmat colectivizarea agriculturii după modelul sovietic încheiată în 1962 şi iarăşi Ńăranii au ajuns de râs şi de batjocură. Munca lor era cea

Ianuarie 2006

mai prost plătită iar pensiile lor o luare în râs. Pentru oameni care au muncit o viaŃă întreagă se dădeau pensii derizorii, multe doar de un leu, cât să-şi cumpere bietul Ńăran o lumânare! Iar Decretul 362/1981 a readus Ńăranul român la starea de iobăgie. Prin acest decret plata Ńăranului era limitată doar la 60 kg. porumb şi 150 kg. grâu indiferent de recoltă! Sustragerea oricărei cantităŃi de cereale sau produse alimentare era pedepsită cu închisoare de la 2 la 5 ani conform acestui decret. Iar neexecutarea obligaŃiilor de muncă, pentru că acum, prin acest decret, Ńăranii erau obligaŃi să muncească chiar neplătiŃi, se pedepsea cu închisoare de la 2 la 5 ani. Şi au început oamenii să părăsească satele pentru că aici nu se mai putea trăi. În decembrie 1989, prin jertfa a mii de tineri, regimul comunist antinaŃional a fost răsturnat deschizându-se o nouă pagină în istoria României. SperanŃele au renăscut şi în obiditul Ńăran român. În martie 1991 a fost promulgată Legea 18 care reda pământul foştilor proprietari, adică Ńăranilor. Şi guvernul de atunci a promis că în luna octombrie a aceluiaşi an va privatiza şi SMA-urile ca să aibă oamenii cu ce îşi lucra pământul. Dar noii fanarioŃi şcoliŃi la Moscova şi care nu vroiau renaşterea Ńăranului român, în luna septembrie au adus minerii la Bucureşti şi au răsturnat guvernul legal. În locul acestuia au format un guvern de aşa zişi ’’specialişti’’ în frunte cu Theodor Stolojan. În ce erau specialişti membrii noului guvern? În distrugerea agriculturii româneşti, şi au reuşit să o facă în numai 3 ani, opera începută de Stolojan în 1991 fiind continuată de guvernul Văcăroiu după octombrie 1992. În primul rând au scumpit tractoarele şi maşinile agricole pentru ca Ńăranii să nu le poată cumpăra. În aprilie 1991 un tractor U650 costa 130.000 lei, în septembrie 1991 costa 480.000 lei iar in decembrie 1991, 2.000.000 lei. Au declanşat o inflaŃie artificială galopantă care a atins 400% în 1993 distrugând practic economiile întregii populaŃii. În toŃi aceşti ani negri, CEC-ul unde îşi aveau economiile de o viaŃă Ńăranii a oferit dobânzi de maxim 5%. În 1991 şi 1992 guvernul român a importat cantităŃi uriaşe de grâu şi porumb din SUA şi Canada la preŃuri mari, când ogrăzile şi podurile Ńăranilor gemeau de cereale. De ce?

3

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate În 1992 guvernul a stabilit preŃuri fixe la 20 de produse de bază (produse alimentare, adică la produsele Ńăranilor) lăsând să fluctueze liber preŃurile la toate celelalte produse controlate de stat şi care au crescut de peste 1.000 de ori în numai câŃiva ani. Şi astfel au fost aduse în stare de faliment şi distruse complexele de creştere a porcilor, a vacilor, a păsărilor, au fost distruse serele legumicole, livezile, viile şi agricultorii au ajuns pe drumuri. De ce? De ce dacă, în anii ’80, România creştea aproximativ 16 milioane de porci anual am ajuns astăzi să importăm 75% din necesarul de carne de porc destinată consumului? S-a dorit binele agriculturii şi bunăstarea Ńăranului român? Aici este vorba de incompetenŃa guvernelor din ultimii 15 ani sau este acelaşi dispreŃ fanariot faŃă de Ńăranul român? Boieri precum Crisoveloni venit pe jos şi cu iminei sparŃi în picioare din mahalale Stambulului au fost împroprietăriŃi cu mii de hectare de pământ din proprietatea Ńăranilor doar pentru că erau rude s-au prieteni ai domnitorilor vremelnici numiŃi de Poarta otomană pe tronurile Ńărilor române. De unde au apărut marii latifundiari de astăzi proprietari pe mii şi zeci de mii de hectare gen TriŃă FăniŃă şi Porumboiu? De ce au ajuns Ńăranii români în sapă de lemn încât de nevoie au împânzit Ńările Europei în căutarea unei bucăŃi de pâine pentru ei şi pentru copiii lor? Eu cred că putem trăi bine şi în Ńara noastră, pe pământul nostru, din munca noastră. Dar pentru asta trebuie să ne unim într-un sindicat al agricultorilor ca să ne putem sprijini reciproc şi uniŃi să ne apărăm drepturile. Legea nr. 54 din 01 august 1991 cu privire la sindicate prin art. 4 dădea dreptul agricultorilor individuali să se organizeze într-un sindicat propriu cu toate drepturile ce decurg din asta. De ce Legea nr. 54 din 24 ianuarie 2003 a sindicatelor a abrogat acest articol şi nu mai dă dreptul agricultorilor să se organizeze şi să-şi constituie un sindicat propriu? Pe cine sperie perspectiva de a vedea 4.000.000 de Ńărani uniŃi şi bine organizaŃi? De ce ne-au lăsat doar dreptul de a adera la o organizaŃie sindicală existentă? La care sindicat pot adera agricultorii pentru a-şi apăra drepturile; la sindicatul marinarilor sau poate al minerilor? Eu propun să votăm înfiinŃarea sindicatului agricultorilor cu denumirea de CULTIVATORII DIRECłI DIN ROMÂNIA, iar dacă vom avea

Ianuarie 2006

greutăŃi în justiŃie privind înregistrarea acestui sindicat vom cere sprijinul Parlamentului european de la Strasburg, a Uniunii Europene şi a Tribunalului InternaŃional de la Haga. Scopul înfiinŃării sindicatului agricultorilor din România este creşterea bunăstării materiale, spirituale şi a siguranŃei membrilor săi prin munca cinstită şi corectă a fiecărui membru cât şi prin într-ajutorarea şi solidaritatea între membri. Fiecare în parte suntem în stare să ne descurcăm în viaŃă mai mult sau mai puŃin, mai bine sau mai rău, dar împreună vom fi o forŃă care va dubla sau va tripla forŃele individuale. Ştim cu toŃii că nu este atât de greu să producem dar apar greutăŃi mari în depozitarea, prelucrarea şi comercializarea produselor noastre. Din cauză că nu suntem organizaŃi şi nu avem propriul nostru sistem, prin care produsele să ajungă de la producător la consumator, ne trezim că am muncit pentru alŃii şi de multe ori nu recuperăm nici măcar costul lucrărilor agricole iar munca noastră se iroseşte în zadar. Nu doar că nu ne putem dezvolta, dar de multe ori mergem în regres. Cum putem depăşi această stare de lucruri? Sindicatul îşi propune înfiinŃarea de asociaŃii ale producătorilor, cooperative pentru prelucrarea şi comercializarea produselor agricole, o cooperativă de credit agricol şi asigurarea asistenŃei contabile şi juridice a membrilor săi pentru evidenŃa financiară, completarea dosarelor de pensii, completarea dosarelor privind sprijinul financiar de la stat şi de la UE prin fondurile SAPARD, şcolarizarea tinerilor fermieri ş.a. Avem noi mijloacele materiale pentru a pune în practică aceste proiecte? Din păcate nu le avem şi de aceea am cerut sprijinul sindicatelor agricultorilor din Belgia şi din Italia. Dânşii ne-au promis tot sprijinul posibil. Dar aici ne-am lovit de marea problemă: nu suntem organizaŃi. Dânşii nu pot discuta şi trata cu fiecare agricultor în parte din România ca să ştie de ce are nevoie, ce proiecte de viitor are, cum vrea să fie ajutat şi cum poate fi ajutat în mod concret. De aceea ultima dată când am fost în Italia, în toamna anului trecut, m-am informat cum sunt organizaŃi agricultorii de acolo, am mers la sediile mai multor organizaŃii, am participat la unele şedinŃe ale dânşilor şi împreună cu persoane din conducere am vizitat câteva ferme legumicole, floricole, viticole şi ferme de creştere a vacilor de lapte şi a porcinelor. Am vizitat de asemenea şi

4

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate câteva centre de prelucrare şi de comercializare a produselor agricole. Acum noi trebuie să facem primul pas şi să ne organizăm într-un sindicat al agricultorilor. Acest sindicat odată înfiinŃat va cere în mod oficial, prin intermediul persoanelor cu care am luat legătura în Italia sprijin logistic pentru înfiinŃarea asociaŃiilor şi cooperativelor pe care ni le-am propus şi de care avem nevoie cât şi sprijin material pentru membrii sindicatului. De ce să nu obŃinem şi pentru agricultorii individuali din România recunoaşterea ca vechime la pensie a anilor lucraŃi în gospodăria şi pe pământul propriu, ca în alte Ńări, dacă în toŃi aceşti ani au produs hrană pentru ei, pentru familiile lor şi pentru ceilalŃi cetăŃeni ai Ńării? Să nu uităm că Legea 18/1991 obliga proprietarii de pământ să-şi cultive terenurile, cu pierderea dreptului de proprietate dacă îl lăsau necultivat 2 ani consecutiv, în prima variantă a legii sau erau amendaŃi în varianta modificată a Legii. Dar despre garantarea preŃurilor sau garantarea veniturilor agricultorilor Legea nu vorbeşte. De ce? Nu este vorba cumva de acelaşi dispreŃ faŃă de Ńăranul român adus de grecii din Fanar, preluat de comunişti şi perpetuat de guvernele post-revoluŃionare? Manole Benieamin

Ianuarie 2006

d. înfiinŃarea unor centre zonale pentru consultanŃă de specialitate, asistenŃă contabilă şi juridică. Sediul Sindicatului este în satul Priponeşti de Jos, nr.3, comuna Priponeşti, judeŃul GalaŃi. Calitatea de membru al Sindicatului se dobândeşte prin cerere scrisă adresată preşedintelui Sindicatului şi care trebuie să cuprindă următoarele: numele şi prenumele, profesia, domiciliul, seria şi numărul cărŃii de identitate, CNP şi semnătura solicitantului. Calitatea de membru al Sindicatului încetează prin cerere scrisă adresată Preşedintelui Sindicatului şi care trebuie să cuprindă următoarele: numele şi prenumele, profesia, domiciliul, seria şi numărul cărŃii de identitate, CNP şi semnătura solicitantului. Membrii care se retrag din Sindicat nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizaŃie sau a sumelor or bunurilor donate. Dacă un membru nu respectă statutul sau regulamentul de funcŃionare, conducerea Sindicatului poate hotărî, pe baza unui raport scris prezentat de Comisia de disciplină a Sindicatului, încetarea calităŃii de membru al persoanei în cauză.(…) (Continuare în numărul viitor) Uniunea europeană lărgită – unitate în diversitate

Statutul sindicatului Denumirea Sindicatului este: ’’CULTIVATORII DIRECłI DIN ROMÂNIA’’. Membrii Sindicatului pot fi: agricultori, persoane care prestează servicii către agricultori, persoane care transportă, depozitează, prelucrează şi comercializează produse agricole. Scopul Sindicatului este să sprijine membrii săi în exercitarea profesiunii în scopul ridicării nivelului de trai material şi spiritual al acestora prin: a. înfiinŃarea de asociaŃii specializate privind cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, legume, fructe, flori, viticultură, apicultură şi creşterea animalelor; b. înfiinŃarea de cooperative pentru depozitarea, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole; c. înfiinŃarea unei cooperative de credit agricol;

În 9 mai 1950, Robert Schuman prezintă propunerea sa privind organizarea Europei, indispensabilă pentru menŃinerea raporturilor paşnice între diferite Ńări. Această propunere, cunoscută sub numele de ’’ declaraŃia Schuman’’ este considerată actul de naştere al Uniunii Europene. Astăzi, 9 mai a devenit simbolul european (ziua Europei) care ca şi moneda unică (euro), drapelul şi imnul, identifică Uniunea Europeană ca entitate politică. Ziua Europei este o ocazie pentru a organiza activităŃi şi sărbători cu scopul de a reapropia Europa cetăŃenilor săi şi popoarelor sale. DeclaraŃia din 9 mai 1950 ’’Europa nu se va putea face dintr-o dată, nici nu va putea fi construită toată împreună; ea va izvorî din realizări concrete care creează înainte de toate o solidaritate de fapt. Uniunea naŃiunilor cere eliminarea contrastului secular dintre FranŃa

5

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate şi Germania; acŃiunea întreprinsă trebuie să implice în prima linie FranŃa şi Germania. În acest sens guvernul francez propune să concentreze imediat acŃiunea pe un punct limitat dar decisiv: guvernul francez propune să pună împreună producŃia franco-germană de cărbune şi oŃel sub o comună Înaltă Autoritate, în cadrul unei organizaŃii la care pot să adere şi alte Ńări europene. Unirea producŃiilor de cărbune şi oŃel va asigura imediat constituirea bazelor comune pentru dezvoltarea economică, prima etapă a FederaŃiei europene şi va schimba destinul acestor regiuni care pentru prea mult timp s-au dedicat fabricării de arme şi cărora le-au fost în mod constant victime. Solidaritatea producŃiei realizată în acest mod va face ca orice război între FranŃa şi Germania să devină nu doar de negândit dar şi imposibil din punct de vedere material. Crearea acestei puternice unităŃi de producŃie, deschisă tuturor Ńărilor care vor vrea să adere, este făcută cu scopul de a furniza tuturor Ńărilor reunite în ea elementele de bază a producŃiei industriale în condiŃii egale, va pune fundaŃiile reale unificărilor economice. Această producŃie va fi oferită integral fără discriminare nici excludere pentru a contribui la ridicarea nivelului de trai şi a progresului operelor de pace. (…) Aşa va fi efectuată, rapid şi cu mijloace simple, fuzionarea intereselor necesare instaurării unei comunităŃi economice şi va introduce fermentul unei comuniuni mai profunde între Ńări pentru prea mult timp supuse unei sciziuni sângeroase. Această propunere, punând în comun producŃiile de bază şi instituind o nouă Înaltă Autoritate, ale cărei decizii vor fi urmate de FranŃa, Germania şi Ńările care vor adera, va constitui primul nucleu concret a unei FederaŃii europene indispensabilă pentru menŃinerea păcii.’’ Drapelul european nu este doar simbolul Uniunii Europene ci şi al unităŃii şi identităŃii Europei într-un sens mai larg. Cercul stelelor aurii reprezintă solidaritatea şi armonia între popoarele Europei. Numărul stelelor nu depinde de numărul Statelor membre. Stele sunt 12 pentru că această cifră este în mod tradiŃional un simbol al perfecŃiunii, al plinătăŃii şi al unităŃii. În consecinŃă drapelul rămâne acelaşi independent de lărgirile Uniunii Europene.

Ianuarie 2006

Imnul european este extras din A Noua Simfonie compusă în 1823 de Ludwig van Beethoven. Pentru ultima mişcare din această simfonie, Beethoven a pus pe muzică ’’Imnul bucuriei’’ scris în 1785 de Friedrich von Schiller. Această poezie exprimă viziunea idealistică pe care Schiller o avea despre rasa umană, o viziune de fraternitate a tuturor oamenilor pe care şi Beethoven o împărtăşea. Prin intermediul limbajului universal al muzicii, imnul evocă idealurile de libertate, pace şi solidaritate, încarnate de Europa. În 1985 şefii statelor şi guvernelor Uniunii Europene l-au declarat imn oficial al Uniunii. El nu este destinat să substituie imnurile naŃionale ale statelor membre ci să celebreze valorile tuturor adică unitatea în diversitate. Manole Benieamin Criteriile de la Copenhaga (menŃionate în tratatul de la Amsterdam) łara candidată trebuie să fie: - o democraŃie stabilă, care garantează respectul drepturilor omului şi tutelarea minorităŃilor; - să posede o economie viabilă în măsură să facă faŃă presiunilor concurenŃiale şi forŃelor pieŃei în interiorul Uniunii; - să poată îndeplini obligaŃiile legislative legate de adeziune; asta înseamnă acceptarea normelor şi regulilor Uniunii în propria legislaŃie naŃională şi aplicarea lor eficientă prin intermediul structurilor administrative adecvate. Pentru toate Ńările candidate, contactele luate cu UE se concretizează în acorduri de asociere, în parteneriate de adeziune, în elaborarea de sisteme naŃionale privind acceptarea hotărârilor comunitare. Acestor proceduri sunt legate ajutoarele specifice (finanŃări PHARE, ISPA sau SAPARD) şi a ajutoarelor specifice a Băncii Europene de InvestiŃii (BEI). În această fază de pre-adeziune, Ńările participă la programele şi agenŃiile UE: sunt de exemplu, asociaŃi ai lucrătorilor AgenŃiei europene a mediului înconjurător sau a celor ai ’’Observatorului european al drogurilor şi toxicodependenŃei’’ sau a multora încă. Pentru toate Statele candidate, dar în ritmuri diverse contactele luate cu UE se finalizează în acorduri de asociere, în parteneriate de adeziune, în elaborarea de sisteme naŃionale de adoptare a acquis-ului comunitar. Acquis-ul

6

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate comunitar reuneşte mai mult de 80.000 de pagini de sisteme comunitare în vigoare în UE. Textele sunt împărŃite în 31 de capitole: libera circulaŃie a bunurilor, capitalurilor şi a persoanelor, libertatea de a presta servicii, legislaŃie relativă la firme (întreprinderi), politica concurenŃei, agricultură, pescuit, politica transporturilor, fiscalitate, uniunea economică şi monetară, statistică, politică socială şi ocupaŃie, energie, politică industrială, întreprinderi mici şi mijlocii, ştiinŃă şi cercetare, educaŃie şi formare profesională, telecomunicaŃii şi tehnologia informaŃiei, cultură şi politică audiovizuală, politică regională şi coordonarea instrumentelor structurale, mediul înconjurător, tutelarea consumatorilor şi a sănătăŃii, cooperare în sectoarele justiŃiei şi a afacerilor interne, uniune vamală, relaŃii externe şi de securitate comună, control financiar, dispoziŃii financiare şi de bilanŃ, şi altele. EnunŃarea listei, în sine, ilustrează importanŃa UE în viaŃa noastră de zi cu zi. Manole Benieamin ImportanŃa sectorului agricol Agricultura şi silvicultura acoperă o mare parte din suprafaŃa totală a UE şi au un rol important în organizarea, dezvoltarea şi conservarea lumii satului şi a echilibrului său. Lărgirea UE va influenŃa viaŃa cotidiană a fiecărui cetăŃean fie din Europa celor 15 cât şi din noile State membre, în particular în sectorul agricol. ProducŃia agricolă se distinge de celelalte sectoare ale economiei, ca de exemplu industria şi serviciile, pentru că depinde de ciclurile de viaŃă ale plantelor şi animalelor, de anotimpuri şi climă, de fertilitatea solului şi aprovizionarea cu apă… Agricultura stă la baza lanŃului alimentar. Acest sector este deci esenŃial şi are ca prim obiectiv să producă alimente pentru om şi pentru animale, furnizând şi produse ne-alimentare industriei. Are obligaŃia de a respecta normele metodelor de producŃie (tradiŃionale sau biologice) şi de a garanta calitatea şi siguranŃa sanitară a alimentelor. În afară de faptul că ei produc resurse alimentare indispensabile vieŃii, agricultorii au un rol important pentru mediul înconjurător întrucât ei sunt primii care trebuie să protejeze bogăŃia peisajelor şi a bio-diversităŃii. Agricultura contribuie de asemenea la vitalitatea zonelor rurale şi la menŃinerii unei dezvoltări teritoriale echilibrate:

Ianuarie 2006

- garantează conservarea peisajelor şi drumurilor, întreŃinerea pădurilor şi păşunilor pentru a limita catastrofele naturale, - păstrează bio-diversitatea europeană, fauna şi flora, - luptă împotriva deşertificării zonelor rurale şi suprapopularea oraşelor, - favorizează dezvoltarea mediului rural şi extinderea infrastructurilor la sate, dezvoltă activităŃi economice în zone puŃin populate şi creează locuri de muncă în zonele rurale. FaŃă de Europa celor 15 unde în agricultură lucrează doar 4% din forŃa de muncă activă şi 13,4% în noile Ńări membre ale UE, în România lucrează în agricultură 37,7% din forŃa de muncă activă (fără a lua în calcul pensionarii şi locuitorii din oraşe care au gospodării şi pământ la Ńară). În agricultura românească întâlnim mare întreprinderi şi asociaŃii agricole născute în cursul procesului de restructurare agricolă, orientate către piaŃă, dar care din cauza metodelor de producŃie utilizate adesea sunt ineficiente economic. Se poate ca în timp acest mod de a lucra pământul să suporte alte restructurări şi ca importanŃa lor să scadă. Pe de altă parte avem mici ferme familiale care, în mod frecvent, au mai ales ca obiectiv autoconsumul familial. Astăzi, aceste mici ferme trebuie să facă faŃă limitărilor de ordin tehnologic şi financiar. Pot totuşi crea, în viitor, cu sprijinul corespunzător de care au nevoie o clasă de agricultori privaŃi cu o orientare comercială. Ce numim ’’agricultură sustenibilă’’? La întâlnirea la vârf de la Rio în 1992 apare conceptul de ’’dezvoltare sustenibilă’’. Acest concept aplicat agriculturii constituie o sfidare pentru agricultură care trebuie: - să rămână din punct de vedere economic eficientă, - să furnizeze produse salubre şi de calitate, - să respecte resursele naturale cum ar fi apa, soarele şi aerul, aplicând metode de producŃie care protejează mediul înconjurător, - să permită agricultorilor să trăiască în regiunile lor, lucrând în ferma agricolă a lor. Trebuie ’’să se practice o agricultură care răspunde necesităŃilor noastre fără să compromită resursele naturale pentru generaŃiile viitoare’’. Manole Benieamin

7

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate Politica agricolă comună, una din politicile UE Obiectivul politicii agricole comune (PAC) este acela de a permite agricultorilor să se bucure de un nivel de viaŃă rezonabil şi de a furniza consumatorilor produse alimentare de calitate la preŃuri accesibile (sustenibile pentru consumatori şi remunerative pentru producători). În cursul anilor, fără să abandoneze aceste obiective, au apărut noi preocupări: în particular siguranŃa alimentelor, protejarea mediului rural şi un mai bun raport între calitate şi preŃ. 1. De la crearea Europei celor 6 (PiaŃa Comună), membrii fondatori au decis să actualizeze o politică agricolă comună. PAC a fost prevăzută de tratatul din Roma în 1957 şi a fost organizată începând din 1962. A ajutat mult Europa în creşterea producŃiei sale alimentare, agricultorii europeni în modernizarea fermelor lor agricole şi să ajungă la un nivel de viaŃă mai bun. PAC răspundea atunci diverselor obiective: - Să crească producŃia pentru a garanta alimentarea europenilor. După al II-lea Război Mondial era o prioritate pentru că, în acea vreme, cele 6 Ńări ale PieŃei Comune importau 20% din produsele pe care le consumau, lucru care le făcea foarte dependente de Ńări străine. - Să garanteze un nivel de viaŃă satisfăcător populaŃiei agricole. Agricultorii erau foarte numeroşi dar produceau puŃin şi veniturile lor erau mici. Pentru a garanta un venit minim agricultorilor preŃurile anumitor produse erau susŃinute. - Să garanteze aprovizionarea alimentară asigurând preŃuri raŃionale pentru consumatori. - Să garanteze stabilitatea preŃurilor. OrganizaŃiile pieŃei principalelor produse agricole erau fără îndoială instrumentul cel mai important utilizat de CEE, devenită astăzi UE, pentru a garanta stabilitatea preŃurilor. Aceste organizaŃii a pieŃelor garantau producătorilor un preŃ superior celui al pieŃei mondiale pentru produsele lor. Au fost astfel introduse taxe la import cu scopul de a proteja producătorii europeni împotriva importării de produse concurente mai ieftine. Când preŃurile interne coborau sub un nivel determinat organizaŃiile pieŃei dispuneau de diverse instrumente pentru a interveni pe piaŃă şi a restabili astfel echilibrul. 2. Cum a evoluat PAC ? Până la jumătatea anilor ’70 PAC obŃine rezultate foarte bune:

-

Ianuarie 2006

producŃia ComunităŃii creşte în mod regulat; siguranŃa furnizării este asigurată; - Ńările membre al CEE schimbă produsele lor agricole fără să se teamă de concurenŃa din restul lumii; - agricultorii se bucură de preŃuri garantate. Succesul fu atât de mare încât s-a pus imediat problema controlării producŃiei într-un anumit număr de sectoare (pentru că preŃurile produselor agricole sunt garantate producătorii au tendinŃa de a produce mereu mai mult pentru a avea câştiguri mai mari). A fost imediat clar că această politică nu convenea unei situaŃii în care agricultura europeană devenise excedentară; CEE era atunci exportatoare netă pentru o serie de produse. Statisticile revelează aceste faimoase excedente: ‚‚ munŃi ’’ de unt, cereale şi carne bovină, ‚‚fluvii’’ de lapte, vin… Cheltuielile în creştere vertiginoasă şi conflictele cu partenerii comerciali au urmat drept consecinŃă. CEE începe să instaureze restricŃii cantitative pentru a limita oferta. Introducerea în 1984 a unui sistem de cote în sectorul produselor lactate este un exemplu reuşit ca şi cantitatea maximă pentru cereale (QMG). PAC a fost revăzută de trei ori: în 1992, în 1999 şi în 2003. În 1992, din cauza crescândelor conflicte comerciale între marii exportatori de produse agricole, presiunile internaŃionale pentru o reformă a politicii agricole comune se fac tot mai insistent. În contextul GATT, în timpul negocierilor din Uruguay (Uruguay Round), PAC vine adesea denunŃată. În interiorul OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (creată în 1995) s-a convenit ca recurgerea la primele de export şi a ajutoarelor interne trebuie să scadă ca şi taxele asupra produselor importate de UE. A fost deci necesară o nouă adaptare la PAC care să respecte acordurile convenite. Această adaptare se bazează pe două elemente, adică reducerea preŃurilor garantate şi compensarea acestor scăderi ale preŃurilor sub forma ajutoarelor directe date agricultorilor. Scopul principal era acela de a alinia în mod progresiv preŃurile aplicate în interiorul UE la nivelul (cel mai jos) al preŃurilor mondiale. În 1999 PAC este reformată din nou, dar de această dată ca urmare nu doar a presiunilor din raŃiuni externe, cum se întâmplase deja, ci şi din raŃiuni interne; în prospera Europă a noastră de astăzi cetăŃeanul nu se mai preocupă de

8

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate disponibilitatea alimentelor pentru că o consideră deja un drept câştigat. Se arată în schimb foarte preocupat şi critic pentru modul în care alimentele sale sunt produse, acordând de exemplu mai multă atenŃie mediului înconjurător, siguranŃei alimentare, calităŃii alimentelor şi bunăstării animalelor. Reforma din 1999, numită ’’Agenda 2000’’ prevede: - diminuarea preŃurilor garantate a unor produse agricole şi compensarea parŃială a cestei reduceri prin intermediul ajutoarelor directe în venitul agricultorilor; - atenŃia, ca axă importantă a PAC, dezvoltării rurale. Astfel, statele membre pot să aibă iniŃiative în favoarea acestei dezvoltări; pot să acorde ajutoare financiare agricultorilor pentru a încuraja reînnoirea generaŃiilor, promovarea restructurării fermelor agricole şi îmbunătăŃirea competenŃei umane, ajutarea fermelor agricole situate în regiuni defavorizate şi în regiuni cu limitări ambientale, să încurajeze transformarea şi comercializarea produselor agricole, să ajute adecvarea şi dezvoltarea zonelor rurale. Pe de altă parte a devenit obligatoriu pentru statele membre să aducă ajutoare agro-ambientale agricultorilor care întreprind proiecte ce respectă mediul înconjurător. Ultima reformă a PAC, adoptată în iunie 2003 urmează logica reformei din 1999 şi va fi aplicată începând cu 2005. Această reformă modifică modalitatea de finanŃare a sectorului agricol al UE. PreŃurile garantate vor scădea şi vor deveni ’’ReŃele de siguranŃă’’ (preŃuri joase asigurate agricultorilor în caz de criză pentru a evita falimentul). Majoritatea ajutoarelor directe va fi acum vărsată indiferent de volumul producŃiei. Pentru a evita ca producŃia să dispară în anumite regiuni statele membre vor putea menŃine, dacă doresc, ajutoare limitate la producŃie. Astfel, agricultorii vor primi subvenŃii pentru serviciile pe care le furnizează societăŃii, respectând un anumit număr de condiŃii: protejarea mediului înconjurător, siguranŃa alimentară, bunăstarea animalelor. Agricultorii care nu vor respecta aceste condiŃii vor fi penalizaŃi cu o reducere a ajutoarelor directe. Ca urmare a acestei reforme, agricultorii au acum libertatea de a produce în baza oportunităŃilor pieŃei şi nu în funcŃie de oportunitatea subvenŃiilor (ajutoare directe).

Ianuarie 2006

În plus, majoritatea mijloacelor financiare vor fi puse în concordanŃă cu dezvoltarea rurală pentru a garanta o dezvoltare progresivă şi echilibrată în toate zonele rurale europene. Această politică va fi întărită cu noi măsuri privind respectarea normelor, încurajarea unei producŃii de calitate şi bunăstarea animalelor. Va fi subliniată importanŃa rolului tinerilor agricultori în zonele rurale şi vor fi crescute ajutoarele pentru a favoriza stabilitatea acestora. Manole Benieamin Problemele celei de a cincea lărgiri europene ConstrucŃia europeană, cum au demonstrat primele trei etape ale sale, încearcă să împace popoare pentru prea mult timp rivale şi în stare de război valorizând solidaritatea. S-a stabilit de comun acord să nu se repună în discuŃie în mod unilateral frontierele stabilite de al II-lea Război Mondial atâta timp cât se respectă existenŃa minorităŃilor naŃionale. Lărgirea zonei de libertate şi de democraŃie pluralistică care reprezintă Europa, este posibilă doar dacă Statele cad de acord asupra următoarelor valori: acele care sunt enunŃate în preambulul Cartei ONU, acelea indicate în ConvenŃia europeană a drepturilor omului,elaborată de Consiliul Europei încă din 1950 şi în Carta socială europeană din 1989. Aceste teste fundamentale, astăzi sunt ratificate de aproape toate Statele continentului. Această bază, construită pe ereditatea spirituală şi culturală comună, lasă spaŃiu diversităŃii popoarelor în măsura în care nu se reînchid într-o repliere intolerantă şi xenofobă; este un ideal de unire în diversitate. Această uniune deschide perspectivele creşterii economice şi dezvoltării sociale pentru 450 de milioane de locuitori într-un spaŃiu al liberii circulaŃii. Nu toŃi vor fi inseraŃi în acelaşi mod în civilizaŃia post-industrială; marea parte a Ńărilor din Europa Centrală şi Orientală au un PIB pe locuitor inferior cu cel puŃin 75% mediei Europei Occidentale şi disproporŃia se reîntâlneşte şi în indicele dezvoltării umane. Sosirea noilor State membre impune reexaminarea echilibrelor laborios negociate de Europa Occidentală pentru că toate Ńările Europei Centrale şi Orientale aşteaptă ajutoare pentru a-şi depăşi propria înapoiere. Ele vor să tragă beneficii

9

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate din politica agrară comună sau din dezvoltarea regională. Unii gândesc că UE nu va putea să-şi asume financiar costul inclus, să menŃină în acelaşi timp nivelul de susŃinere convenit cu cei 15 şi să extindă beneficiul fondurilor structurale noilor membri ale căror necesităŃi sunt considerabile. Trebuie să se facă o analiză, în termenii avantajelor comparative, asupra problemelor ’’costului lărgirii’’; ce spunem de costul unei nelărgiri, mai ales dacă ar fi însoŃită de impulsuri super-naŃionaliste, mereu posibile? Manole Benieamin O propunere indecentă Comisia Europeană are în vedere o disciplină comunitară pentru zahăr care ar putea expune la riscuri filiera sfecla de zahăr – zahăr naŃională. Ipotezele care circulau au fost confirmate: Comisia Europeană a prezentat în mod oficial în cadrul Consiliului Agricol din 22 iunie 2005 o propunere de regulament comunitar pentru a reforma sectorul sfeclei de zahăr, care va avea consecinŃe grave privind venitul întreprinzătorilor (fermelor n.t.) agricoli interesaŃi şi de supravieŃuire pentru întregul sector al zahărului care a fost mereu un punct strategic în sectorul agroalimentar italian. ConsecinŃele unei asemenea propuneri se vor vedea în viitor prin îngreunarea balanŃei comerciale italiene către exterior. Tocmai din aceste motive preşedintele nostru naŃional, Paolo Bedoni a luat iniŃiativa abordându-l direct în această problemă pe vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, reamintind că ’’deşi conştienŃi de necesitatea reformării sectorului , având în vedere necesara deschidere către pieŃele mondiale şi noile politici ale UE faŃă de Ńările în curs de dezvoltare, trebuie evitat riscul restructurării sectorului la nivel european şi trebuie Ńinut cont de specificitatea şi interesele producătorilor în întreaga filieră a sfeclei de zahăr italiene’’. Într-adevăr, noua propunere nu poate penaliza acele Ńări ca Italia care au menŃinut mereu echilibrul între cota zahărului produs şi tensiuni internaŃionale (ce ar fi rezultat). În regiunea Veneto filiera sfeclei de zahăr se compune din 8.000 de producători agricoli, o

Ianuarie 2006

suprafaŃă cultivată de peste 40.000 ha care alimentează patru centre de prelucrare (Pontelongo şi Portoviro în Veneto, Bondeno şi Pontelagoscura în Emilia Romangna) şi este o sursă deloc de neglijat care dă de lucru la câteva sute de oameni. Acum mai mult ca niciodată va trebui căutat consensul politic maxim pentru a apăra cu forŃă producŃia şi filiera italiană în delicatele tratative care va implica executivul european în lunile următoare. Nu este vorba să ridicăm baricade, suntem în favoarea modificării normelor care regularizează la nivel european sectorul zahărului, cu condiŃia ca să prevadă introducerea unui ajutor direct producătorilor ca o compensare parŃială a reducerii preŃului care se prevede pentru zahăr ca urmare a deciziilor OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, cu condiŃia ca fiecare stat membru să menŃină cotele istorice de producŃie cu condiŃia ca să se introducă un ajutor în susŃinerea reconversiei fabricilor şi acestea să fie garantate prin norme şi surse financiare ale reformei cel puŃin până în 2013 în conformitate cu restanŃa Politică Agricolă Comună. În timp ce pe acest cadru de referinŃă organizaŃia noastră acŃionează la orice nivel instituŃional în apărarea întreprinderilor (fermelor) agricole şi a filierei zahărului italian, asumă motivaŃiile semnificative ulterioare (sindicatului) Coldiretti în a vrea să încheie tratativele privind propunerea precedentă şi cu interlocutori diverşi într-o Comunitate a 15 Ńări. Un punct de meditaŃie şi un avertisment pentru cei care în 2004 au obstrucŃionat ,(…) procesul de reformă definit de precedenta Comisie, care foarte probabil ar fi garantat continuitatea producŃiei şi în mod progresiv ar fi făcut competitivă industria de prelucrare printr-un program de restructurare ghidat în timp. Giorgio Piazza, Presidente Coldiretti Venezia (Articol publicat în revista ’’ il Coltivatore veneziano’’ din iunie 2005) Aşa îşi apără agricultorii italieni interesele; prin sindicatele în care s-au organizat. Cum îşi pot apăra interesele şi agricultorii din România? De aceea s-a înfiinŃat sindicatul ’’CULTIVATORII DIRECłI DIN ROMÂNIA’’ pentru a apăra interesele tuturor. Dar ca să avem succese trebuie să fim mulŃi, uniŃi şi bine informaŃi. Conducerea Sindicatului, prin instrumentele sale prevăzute în Statut şi

10

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate Regulamentul dispoziŃie.

de

funcŃionare

vă

stă

la

Manole Benieamin O lege incompletă Legea 416/2001 privind venitul minim garantat Art.1. (1) Familiile şi persoanele singure, cetăŃeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenŃă socială. (2) Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiŃiile prevăzute de prezenta lege. Această lege este bună dar după părerea mea este incompletă pentru că în cuprinsul ei nu se vorbeşte şi despre Ńăran, agricultorul individual care prin Legea 18 este obligat să-şi lucreze pământul. Prin Legea 18/1991, proprietarul de teren arabil care îşi lăsa pământul nelucrat doi ani consecutivi era pedepsit cu pierderea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv iar prin prevederile Legii 18 modificate în ’97, proprietarul de teren, adică agricultorul individual, este pedepsit doar cu amendă dacă îşi lasă pământul nelucrat doi ani consecutivi. Dar despre garantarea unui venit minim, Legea 18 nu spune nimic. Art.8. (2) Dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaŃii locative sau alte bunuri, mobile ori imobile, la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda chiriile, alte fructe civile, naturale sau industriale, produse de acestea, precum şi veniturile care se pot obŃine din valorificarea bunurilor respective, sub condiŃia păstrării unei locuinŃe minime şi a bunurilor necesare nevoilor familiale. Doar în acest articol 8(2) se pot recunoaşte şi agricultorii individuali prin termenii pe care iam subliniat. Dar cum se stabileşte venitul net lunar prevăzut la art.5(1) pentru proprietarii de terenuri şi de bunuri mobile şi imobile (să presupunem că legiuitorul a avut în vedere utilajele agricole, animalele, albinele, viile, livezile, serele ş.a.) legea nu ne spune. Terenurile agricole se diferenŃiază în funcŃie de relief, calitatea solului, supuse sau nu eroziunii, inundaŃiilor, alunecărilor de teren ş.a. Legea nu vorbeşte despre cheltuielile cu înfiinŃarea culturilor,întreŃinerea şi recoltarea acestora, cheltuieli pentru transportul, depozitarea şi comercializarea produselor.

Ianuarie 2006

În art8(2) se spune că „la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare… veniturile care se pot obŃine din valorificarea bunurilor.” Dar dacă preŃul de piaŃă minim pentru produsele agricole nu este garantat de stat cum se pot calcula „…veniturile care se pot obŃine din valorificarea bunurilor.”? Prin bunuri se înŃelege „…alte fructe civile, naturale sau industriale…” prevăzute la art. 8(2). Nu trebuie prevăzută o metodologie de calcul pentru venitul obŃinut pe hectar la grâu, porumb, floarea-soarelui, vii, livezi, legume, etc. în funcŃie de calitatea solului, cheltuielile şi preŃul de vânzare al producătorilor oferit pe piaŃă? Că de multe ori acest preŃ nu acoperă nici măcar cheltuielile cu înfiinŃarea culturii. Agricultorii lucrează în pierdere şi Guvernul se miră că nu-şi asigură culturile. Cu ce bani? Acum Guvernul vrea de la proprietarii de terenuri, impozit agricol! Când agricultorii lucrează în pierdere şi fac protecŃie socială în România oferind produse de calitate la preŃuri derizorii. Unde este protecŃia socială a agricultorilor individuali? Dacă legea îi obligă să-şi lucreze pământul şi ei şi-l lucrează, de ce munca agricultorilor nu se recunoaşte ca vechime la pensie? Agricultorul trebuie să moară pe câmp, cu sapa în mână? Acum mai există bătrânii care au o pensie şi cu banii din pensie acoperă pierderile din agricultură şi fac protecŃie socială în România. Dar când ei nu vor mai fi, cine va mai face agricultură în această Ńară care a fost cândva grânarul Europei? Statul român nu trebuie să sprijine tinerii fermieri? Nu asta prevede Politica Agricolă Comună (PAC) a UE? Sau Guvernul nostru vrea să devenim un popor de emigranŃi? łăranul român îşi respectă pământul şi îl munceşte. Dar munca Ńăranului român cine o respectă? Manole Benieamin De ce UE cere reforma justiŃiei în România? (ca o condiŃie necesară înaintea aderării) Când în ianuarie 1990 Silviu Brucan spunea că România are nevoie de 20 de ani pentru a ne elibera de comunism, pentru a scăpa de răul pe care comunismul l-a produs în mentalitatea noastră, a românilor, a fost un mare scandal. Cum? 20 de ani? Noi, românii, în doar câŃiva ani ne vom reforma moral şi spiritual.

11

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate Acum suntem în ianuarie 2006. Ne-am vindecat? Eu personal nu ştiu dar tare mă tem că Silviu Brucan a fost optimist. În 1992 am vrut să fac un SRL, am pregătit documentele cerute de lege şi m-am prezentat la Tribunal dar judecătorul de serviciu mi-a spus că documentele nu sunt bune, pentru simplu fapt că am scris „proprietarul SRL-ului este Manole Benie-amin”. După opinia dânsului (întemeiată de altfel pe legea societăŃilor comerciale din acea vreme) trebuia să scriu „asociat unic Manole Benieamin”. Deci pentru a nu „întina valorile socialismului” folosind cuvântul proprietar s-a preferat călcarea în picioare a limbii române. Cum mă pot asocia cu mine însumi, că doar nu sunt „Sfânta Treime”. În 2004, împreună cu tatăl şi fiul meu am vrut să înfiinŃăm o asociaŃie agricolă dar legea cere ca pământul membrilor să fie cel mult în patru tarlale. Fiul meu are aproape 10 ha. în 12 tarlale şi deci, după lege, nu se poate asocia nici cu el însuşi! Ce să spunem despre legea cooperativelor agricole din octombrie 2004 care cere în mod explicit ca membrii cooperatori să aibă părŃi sociale egale. Cu alte cuvinte, să aibă aceeaşi suprafaŃă de pământ (de aceeaşi calitate şi aceeaşi valoare pe piaŃă), acelaşi număr de tractoare ( de acelaşi tip, an de fabricaŃie, grad de întreŃinere), acelaşi număr de animale (de aceeaşi rasă, vârstă, sex), acelaşi număr de pomi, butuci de vie… Au avut oare legiuitorii înminte cooperativa de tip colhoz? Ori au legiferat o cooperativă a proletarilor care se ştie de la K. Marx că „nu au de pierdut decât lanŃurile”. Eu nu ştiu, dar se pare că legiuitorii nu au auzit de cooperative ale proprietarilor particulari. Legea garantării venitului minim pe economie nu vorbeşte nimic despre agricultorii individuali: cum li se calculează acestora venitul? Se Ńine cont de calitatea solului, de costurile înfiinŃării, întreŃinerii şi recoltării culturilor agricole? Se iau în calcul cheltuielile de transport, depozitare şi preŃul de piaŃă al produselor agricole? Ştim doar că Legea 18 ne obligă să cultivăm pământul (altfel vom fi amendaŃi) şi din 2006 că trebuie să plătim impozit agricol doar pentru că suntem proprietari, nu? În octombrie 2005 mă aflam în Italia şi mă plângeam unui prieten, avocat Ezio Zanon, şef birou juridic la Prefectura regiunii Veneto, de necazurile pe care le avem noi Ńăranii români şi el

Ianuarie 2006

mi-a spus că vina este a noastră; trebuia să ne organizăm într-un sindicat puternic al agricultorilor individuali şi să ne apărăm drepturile. Am mers împreună la sediile a două sindicate ale agricultorilor italieni, m-am informat despre modul cum s-au organizat şi cum funcŃionează dânşii şi m-am întors în Ńară să pun ideea în practică. Ştiam că Legea 54/1991 art.4 permite şi persoanelor care desfăşoară activităŃile independente să se organizeze în sindicate, dar nu ştiam că Legea 54 a fost modificată în ianuarie 2003, că art.4 a dispărut iar la art.2, agricultorilor, în mod explicit, nu li se dă dreptul să se organizeze într-un sindicat al lor. De ce? Nu ştiu. Şi totuşi un sindicat al agricultorilor în România este o necesitate vitală aşa că am lăsat art.2, am organizat Adunarea Generală de constituire a sindicatului şi am pregătit toate documentele cerute de Legea 54/2003 pe care leam prezentat la Judecătoria Tecuci pentru înregistrarea sindicatului. Aici au început surprizele. Judecătorul de serviciu ne-a cerut legalizarea la notariat a documentelor sindicatului: procesul verbal de şedinŃă, Statutul sindicatului, tabelele nominale cu membrii fondatori şi organele de conducere… Cum se poate legaliza la notariat o adunare generală de constituire a unui sindicat? Trebuia să invităm la şedinŃa de constituire şi un notar ori trebuia să Ńinem şedinŃa de constituire într-un birou de notariat? Eu nu ştiu ce gândea judecătorul de serviciu şi pe ce temei legal ne-a cerut o asemenea năzdrăvănie. A dispărut cumva din justiŃie proba cu martori şi prezumŃia de nevinovăŃie, ca pe timpul „împuşcatului”? Dar să revenim la întrebarea din titlu. Nu credeŃi că UE are dreptate când cere reforma justiŃiei? Eu cred că are. Şi am să le cer să ne recomande şi un tratament pentru a ne vindeca de comunism, că aşa nu se mai poate. Manole Benieamin Se numeşte „Asperger”, sindromul genialităŃii Michelangelo, Andy Warhol, Al-bert Einstein, Isaac Newton până şi Bill Gates. Ce aveau în comun? Pentru profesorul Michael Fitzgerald, departamentul de psihiatrie Trinity

12

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate College Dublin, ar fi fost afectaŃi de sindromul „Asperger”. O disfuncŃie neurobiologică ce îşi ia numele de la psihiatrul austriac Hans Asperger care în 1944 a identificat un deficit în abilitatea comunicativă şi socială la unii din copiii săi pacienŃi. Considerată în ea însăşi sau inclusă în autism, din 1944 sindromul a intrat în sistemele oficiale de clasificare ca disfuncŃie a dezvoltării. Profesorul Fitzgerald - autorul cărŃii „Autism şi creativitate” – arată că subiecŃii afectaŃi de sindrom au cote intelectuale atât de ridicate încât se impune o strânsă legătură între autism şi „artă”. De fapt subiectul „Asperger” are o inteligenŃă în norme şi un limbaj bine dezvoltat şi de aceea dificultăŃile sale sunt luate drept „ciudăŃenii”. Persoana „Asperger” se exprimă cu raŃionamente sofisticate, posedă o atenŃie obsesivă, o memorie focalizată pe imagini vizuale şi pe detalii şi de aceea Hans Asperger şi-a numit pacienŃii „micii profesori”. Aceşti indivizi au dificultăŃi serioase în a influenŃa şi gestiona (a se adapta) schimbările. prezintă reflexe de tip obsesiv şi pot avea Ńeluri în care tind să atingă un nivel de specializare foarte înalt. Le este greu totuşi să abordeze o comunicare non-verbală, limbajul corpului, aşa cum au greutăŃi în a înŃelege subînŃelesuri, aluzii, ironie. Doamna doctor Susanna Villa, afiliată la „IRCS Eugenio Medea”, „Associazione la Nostra Familia di Conegliano” care se ocupă de sindrom explică: „Sindromul este o modalitate de funcŃionare mentală, nu este o boală. Până acum în Italia nu au fost făcute teste epidemiologice specifice asupra sindromului. De fapt cred că este încă sub-diagnosticat, confundat adesea cu alte disfuncŃii neuropsihiatrice”. Chiar şi părinŃii au greutăŃi în a înŃelege. „Cu intrarea în şcoală dificultatea este mai evidentă: copilul este altfel decât cei de vârsta lui. Chiar dacă dificultăŃile sale sunt greu de interpretat (înŃeles) pentru că nu are o întârziere mentală şi asta derutează părinŃii şi profesorii. Un clopoŃel de alarmă? DificultăŃi în situaŃii banale. Există structuri în măsură să pună diagnostic şi să furnizeze consultanŃă şcolii şi familiei dar foarte puŃine intervin din punct de vedere reabilitativ”. Dar atunci ce relaŃie ar fi între sindrom şi creativitate artistică? „Anumite persoane reuşesc să dezvolte o creativitate ridicată în interiorul unei preocupări specifice” lămureşte Susanna Villa „aceşti subiecŃi dezvoltă o

Ianuarie 2006

cunoaştere, de obicei, foarte noŃionistică şi de tip clasificator”. Pentru Laura Imbimbo, Presidente del Gruppo Asperger Associazione Onlus şi îngrijitoare a cărŃii „Asp… Asper… Asperger?”, romanul lui Mark Haddon este o frumoasă poveste. „Mai degrabă exemplificativ privind problemele de comunicare şi limbajul pe care îl prezintă copiii noştri. Este vorba de o ficŃiune literară şi de aceea anumite aspecte, cum ar fi geniul matematic, sunt foarte infatilizate. Haddon totuşi nu a „folclorizat” sindromul şi a prins chiar „drama unei condiŃii complexe”. Laura Imbimbo, mamă a unui copil „Asperger” arată că sindromul se relevă numai din analiza comportamentului. „Sunt dificultăŃi în a accepta (înŃelege) sindromul mai ales dacă fiul este inteligent. Chiar profesorii nu înŃeleg: spun că băiatul este distrat în timp ce el are disfuncŃionalităŃi senzoriale, de comunicare. Se refugiază în izolare, pare un marŃian; este împrejmuit de ceaŃă. Vede lucrurile dar le confundă şi deci reacŃionează cu teamă, neîncredere. A socializa este obstacolul cel mai mare. Şi nu există terapie! Sunt persoane fragile şi extrem de vulnerabile”. Pentru informaŃii: Gruppo Asperger www.asperger.it www.camiciepigiami.it IRCS Eugenia Medea, Associazione Nostra Familia, Conegliano, Treviso, dott.ssa Susanna Villa Centro diagnosi, cura e ricerca per l’autismo, Ulss 20 Verona, dottor Maurizio Brighenti Revista „La Piazza del Nord Est, nov.-dic. 2005 Tradus şi prescurtat de Manole Benieamin Despre cele trei metamorfoze Trei metamorfoze eu vă numesc ale spiritului; cum spiritul devine cămilă, şi leu, cămila, şi copil la sfârşit leul. Multe lucruri apăsătoare sunt pentru spirit, pentru spiritul puternic şi răbdător în care locuieşte veneraŃia: forŃa sa cere greutăŃi de purtat şi greutăŃile cele mai grave. Ce este apăsător? Aşa întreabă spiritul dintre toate, o voi eroi? Aşa întreabă spiritul răbdător. Ca să-l pot lua asupra mea şi să fiu mândru de forŃa mea. Nu este: să cobori, pentru a face rău propriei mândrii? Să faci să strălucească propria voastră prostie, pentru a lua în râs propria înŃelepciune?

13

łăranul Român Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate Sau este: să te desparŃi de propria cauză, când ea îşi celebrează victoria? Să urci pe munŃi înalŃi pentru a tenta tentatorul? Sau este să te hrăneşti cu ghinda şi iarba cunoaşterii şi, din dragoste pentru cunoaştere, să suferi de foame în suflet? Sau este: să fii bolnav şi să trimiŃi acasă consolatorii şi să strângi prietenia cu surzii, care niciodată nu aud ceea ce tu vrei? Sau este să cobori în apa murdară, când este apa adevărului, fără să îndepărtezi de tine broaştele reci şi arzătoare? Sau este: să iubeşti pe cei care dispreŃuiesc şi să întinzi mâna fantasmelor când vor să ne înspăimânte? Toate aceste lucruri foarte grele vrea să le ia asupra spiritul răbdător: ca o cămilă ce aleargă încărcată în deşert, aşa aleargă şi el în deşertul său. Dar în deşertul cel mai solitar are loc a doua metamorfoză: aici spiritul devine leu. El vrea să devină stăpân pe propria sa libertate şi să se ştie domn în deşertul său. Caută aici ultimul sau domn: vrea să-i devină inamic, lui şi ultimului său zeu, vrea să lupte pentru victorie cu marele dragon. Care este marele dragon pe care spiritul nu mai vrea să-l numească domn şi zeu? „Tu trebuie” se numeşte marele dragon. Dar spiritul leului zice:”Eu vreau”. „Tu trebuie” îi blochează pasul, scânteind ca aurul. Este un animal solzos şi pe fiecare solz străluceşte ca aurul „tu trebuie”. Valori milenare strălucesc pe aceşti solzi şi aşa vorbeşte cel mai puternic dintre toŃi dragonii. „Orice valoare a lucrurilor străluceşte în mine”. „Orice valoare a fost deja creată şi orice valoare creată sunt eu. Într-adevăr, nu trebuie să mai fie nici un „Eu vreau!” Aşa vorbeşte dragonul. FraŃilor, de ce mai este nevoie de leul spiritului? De ce nu ajunge animalul de povară care renunŃă şi venerează? A crea noi valori – asta nu o poate face nici chiar leul: dar să-şi creeze libertatea pentru o nouă creaŃie – asta poate potenŃa leului. Aşi crea libertatea este un sfânt. Nu chiar în faŃa datoriei: pentru asta, fraŃilor, este nevoie de leu. Aşi lua dreptul pentru noi valori – şi acesta este cel mai teribil a lua pentru spiritul răbdător, asta este pentru el o pradă şi felul de a acŃiona a unui animal de pradă. Ca lucrul său cel mai sacru el iubea într-o vreme „Tu trebuie”: acum trebuie să gândească

Ianuarie 2006

fantezia şi arbitrariul chiar în lucrurile cele mai sacre, pentru a răpi libertatea iubirii sale: este nevoie de leu pentru această prădăciune. Dar spuneŃi, fraŃilor, ce anume ştie să facă încă un copil ce nici măcar leul nu ştia să facă? De ce trebuie încă leul prădător trebuie să devină copil? InocenŃă este copilul şi uitare, un a reîncepe, un joc, o roată care se învârte de la sine, un prim impuls, un sfânt a spune da. Da, pentru jocul de a crea, fraŃilor, este nevoie de un sfânt a spune da: acum spiritul îşi vrea propria voinŃă, pierdutul – pentru – lume cucereşte pentru sine lumea sa. Trei metamorfoze v-am nominat ale spiritului: cum spiritul devine cămilă, şi leu cămila, şi leul la urmă copil. Aşa grăita Zarathustra. Friederich Nietzsche „Cosi parlò Zarathustra” Fabbri Editori Traducere de Manole Benieamin

„FiŃi ca nişte copii care se bucură şi se minunează de orice. Dar când veŃi fi plini de pesimism şi roşi de cinism, Domnul aibă în pază sufletele voastre de moşneag. Anii ridează pielea, dar renunŃarea la ideal ridează sufletul.” George Enescu

De vânzare Un plug cu 3 brazde fabricat la Craiova. RelaŃii la telefon: 0743.17.22.25

Manole Benieamin Preşedintele sindicatului „Cultivatorii direcŃi din România”