Relatia Scoala

Relatia scoala-familie este un subiect des abordat in literatura de specialitate si supus atentiei publicului larg, mai ales pe fondul schimbarilor sociale multiple din ultim timp. Vorbim cu totii despre integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana. Acest proces atrage dupa sine o serie de schimbari, la nivel macro socio-economic, dar si in scoli. Una dintre aceste schimbari se refera la relatia scoala-familie. Daca pana in prezent acest parteneriatul scoala-familie a fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat "responsabilitatea scolii", acest lucru trebuie sa se schimbe pe viitor. Analizand documentele recente emise in cadrul Consiliului Europei (organizatie internationala cu rol important in stabilirea standardelor educationale internationale, si care influenteaza major politicile sociale, respectiv educationale, in cadrul Uniunii Europene) se remarca o noua abordare privind dezvoltarea acestui parteneriat. Conform acestor documente, in cadrul colaborarii scolii cu familia accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit intre parinti si profesori, pe baza unui "contract parental". Acest tip de contract se contituie ca un sistem de obligatii reciproce in cooperarea parintilor cu profesorii si implica cola-borarea parintilor in activitatile scolare, nu numai sub aspect economic, respectiv de a participa, sustine si evalua eforturile si actiunile financiare ale scolii, ci si sub aspect educational-cultural. Acesta tendinta prezenta deja in unele tari vest-europene, in cazul societatii romanesti este doar un proiect. Din literatura de specialitate si din analiza rezultatelor unor studii de cercetare derulate in scoli s-a constatat ca in evolutia relatiei scoala - familie exista in principal trei etape de parcurs: etapa scolii autosuficiente; etapa de incertitudine profesionala; etapa de dezvoltare a increderii mutuale profesori-parinti. In prima etapa scoala este considerata o institutie inchisa, care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el. In acest caz contactele cu parintii sunt rare, formale. Parintii accepta ideea ca nu au nimic de facut in legatura cu activitatea derulata in scoala. Ei nu participa la consiliile de administratie scolara, formarea asociatiilor de parinti nu este incurajata, iar in cadrul formarii viitorilor profesori subiectul parteneriatului scoala-familie este neglijat sau chiar omis. In a doua etapa profesorii incep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare ale elevilor, dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta. Astfel se manifesta tendinta de acuze aduse de familie scolii, pentru proastele rezultate scolare ale elevilor, atunci cand e cazul. Administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara, contactele cu familiile elevilor fiind inca formale. Punctual incepe sa se dezvolte initiative precum: o mai buna comunicare a profesorilor cu parintii; apar organizatiile voluntare de parinti; se constituie consilii de gestiune scolara in care participarea parintilor are un rol minor, nedicizional. De asemenea, pe parcursul formarii viitoarelor cadre didactice exista abordarea tematica a relatiei scoala-familie, dar ca o problema de importanta secundara. In a treia etapa parintii si profesorii descopera impreuna ca neincrederea este putin cate putin inlocuita cu increderea unora fata de altii. Relatia cu familiile este din ce in ce mai incurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor, cu rol decizional in toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate si incurajate in activitatea scolara; profesori specializati (consilieri) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile elevilor; organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti; formarea profesorilor abordeaza problema relatiei scoala-familie ca fiind una din problemele importante; se organizeaza cursuri pentru profesori si parinti.

Din studiile efectuate in ultimii ani in cadrul Institutului de Stiinte ale Educatiei pe aceasta tema s-a constatat ca obstacolele majore intalnite in relatia scoala-familie pot fi de ordin comportamental (intalnite, atat intre parinti, cat si la profesori si manageri/ directori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). In cadrul acestui parteneriat, adesea dificultatile rezulta din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea invatamantului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional in institutia scolara. Cel mai greu de inlaturat este obstacolul de ordin atitudinal. Mentalitatea oamenilor - parinti, cadre didactice, elevi, publicul larg, in general - si cutumele sociale inradacinate si intarite prin comportamente repetate sunt factori greu de influentat si de schimbat, dar acest lucru nu este imposibil de realizat. Analizand atitudinile parintilor, profesorilor si ale elevilor, prin intermediul mesajelor lor postate pe site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEdC), pe Forumul educational de discutii, putem sustine adevarul afirmatiei de mai sus. In primul rand mi-a atras atentia faptul ca nu exista niciun subiect care sa dezbata in mod direct aceasta problema, a colaborarii scolii cu familia. Ea este atinsa indirect, atunci cand se discuta despre ierarhiile elevilor rezultate in urma testarilor nationale, sau despre structura sistemului de invatamant, cat si in cazul altor probleme de ordin administrativ, prezente in scoala.