Referat- Geografia Fizica A Romaniei.docx

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE GEOGRAFIA TURISMULUI

Relieful vulcanic aferent magmatismului neogen în România -Geografia fizică a României-

Profesor: Lect. univ. dr. IANĂȘ ANA-NELI

Student: Jicărean Raul

Timișoara 2018

Cuprins 1.Cuvinte cheie .....................................................................................................................................3 2. Introducere .......................................................................................................................................3 3. Magatismul neogen în România.......................................................................................................4 4. Munții Apuseni .................................................................................................................................5 5. Concluzii ...........................................................................................................................................7 6. Bibliografie .......................................................................................................................................7

2

1.Cuvinte cheie Neogenul - este definit ca o perioadă geologică care începe acum 23 milioane de ani şi se termină acum 2,58 milioane de ani. Aceasta perioada este urmatoarea, după Paleogen. Neogenul se împarte în Miocen şi Pliocen (https://dexonline.ro/definitie). Sistemul neogen- este compus din straturi geologice, straturi ce au luat naștere pe parcursul perioadei neogene (https://dexonline.ro/definitie). Lava - Masă minerală în stare lichidă incandescentă, azvârlită la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice) (https://dexonline.ro/definitie). Lapili - denumirea acelor pietricele poroase, fragmente de lavă, azvârlite de vulcanii în erupţie (https://dexonline.ro/definitie). Caldera - este o formă rezultată din distrugerea parţială a unui aparat vulcanic din care s-a conservat doar partea marginală (https://dexonline.ro/definitie). Batolit – rocă intruzivă în formă de masiv, care a luat nastere prin răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre (https://dexonline.ro/definitie). Dyke – filon de lavă injectată şi consolidate în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, ramâne în relief ca un zid escarpat (formă de relief care prezinta o pantă abruptă) (https://dexonline.ro/definitie). Lacolit – masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalţe. Piemonturi – câmpii usor înclinate construite din aluviuni (https://dexonline.ro/definitie). Neck – stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un Vulcan (https://dexonline.ro/definitie). Filon – zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarţei pământului prin consolidarea magmei (https://dexonline.ro/definitie). 2. Introducere Prin intermediul acestei teme, ”Relieful vulcanic aferent magmatismului neogen” putem evidenția importanța acestui subiect în domeniul geografic. Magmatismul fiind responsabil de producerea unei mase suplimentare, cât și a unui volum adițional, pe suprafața Pămantului. Prin intermediul acestuia iau naștere de asemenea și rocile magmatice, formate din lavă întărită. Această analiză va studia în detaliu grupa de munți numită ”Munții Apuseni”, oferind o imagine atât despre structura actuală a acestora, dar în special caracterizarea lor în etapa neogenă. 3

Din punct de vedere al localizării, Munţii Apuseni sunt un lanţ muntos din Transilvania, şi fac parte din grupa majoră numită Carpaţii Occidentali. Delimitaţi la nord de râul Barcău, la sud de râul Mureș, la vest de Dealurile şi Câmpia de Vest iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Apuseni se impun cu o varietate cuprinzătoare de roci, aspecte geologice şi morfologice, dar şi cu o floră şi o faună deosebită. Munţii Apuseni sunt în special renumiţi şi datorită numărului mare de peşteri, inclus în relieful carstic al acestora, un numar de aproximativ 400 de peşteri (http://old.unibuc.ro)

3. Magatismul neogen în România Relieful carpatic din România, prin intermediul magmatismul neogen oferă cele mai bine păstrate structuri şi formaţiuni vulcanice. Astfel, cel mai lung lanţ de munţi vulcanici neogeni din Europa, a luat naştere în vestul Carpaţilor Orientali (Munții: OașGutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-Harghita) (Ielenicz, 2005).

Fig 1. Hartă lanțului vulcanic (Sursă date: UNIVERSITATEA DE VEST)

Gradul de conservare a formelor vulcanice depinde de vârsta erupţiilor. Vulcanismul neogen din Carpaţi s-a manifestat în trei cicluri principale de erupţie. : badenian, sarmatian-pliocen inferior şi pliocen superior. Primul ciclu poate fi caracterizat ca având un caracter exploziv, atât în partea Nordica a Carpaţilor Orientali, cât şi în Munţii Apuseni (Munţii Metaliferi). Exploziile şi curgerile de lavă care au avut loc la acea perioadă au fost de natură andezitice, dacitice, 4

riolitice dar şi proiecţii piroclastice acide. În ceea ce priveşte Munţii Apuseni, cele mai importante centre de erupţie din acest ciclu au avut loc în perimetrele: Rosia Montană, Brad-Săcărâmb. Tipul dominant de aparat vulcanic în aceste perimetre a fost cel de stratovulcani (Ielenicz, 2005). În ceea ce priveste al doilea ciclu eruptiv, respectiv cel sarmatian-pliocen inferior, acesta a fost predominat de efuziuni de lavă, care alternau cu episoade explozive. În perimetrul Calimani-Gurghiu-Harghita, s-au format structuri stratovulcanice tipice, închegând un lanţ de munţi vulcanici propriu-zis. Produsele vulcanice dominante în acest ciclu sunt andezitele şi dacitele. În timpul celui de-al doilea ciclu, s-au format cele mai reprezentative elemente structurale, păstrate până în relieful actual: coşuri, caldere, cratere şi platouri vulcanice (Ielenicz, 2005). În timpul celui de-al treilea ciclu, denumit ciclul pliocen superior – cuaternar, se reiau manifestarile prezente în perimetrele ciclurilor anterioare, manifestari vulcanice, dar de aceasta data cu caracter mai restrâns. Iar manifestarile explozive au devenit mai reduse ca număr dar şi ca arie, în grupările Calimani-Gurghiu-Harghita, Oas-Gutai, Metaliferi (Ielenicz, 2005). Relieful în care dominante sunt aparatele vulcanice, este denumit relief vulcanic. Astfel, o serie de aparate vulcanice de tip con, sunt pastrate în munţii vulcanici. Cu cât erupţiile au fost mai vechi, cu atât păstrarea în relief a acestor aparate vulcanice este mai redusă, astfel de cazuri întalnim în nord-vestul Carpatilor Orientali, unde cel mai adesea se păstrează doar fragmente de aparate vulcanice. O serie de cratere de mari dimensiuni s-au individualizat în partea superioară a reliefului vulcanic, datorită caracterului exploziv al acestui tip de relief. În acest tip de relief, intâlnim şi unele forme de relief de o mai mica anvergură, dar cu valenţe turistice destul de însemnate: conuri adventive secundare, neckuri, forme de relief reziduale, forme de tip daic. De obicei, la marginea unei arii vulcanice, în relief se pastrează forme de relief de tipul platourilor vulcanice , acestea tind la altitudini cuprinse între 800 şi 1000 de metri, unele remarcându-se ca fiind foarte netede. Tot la periferia unei arii vulcanice pot aparea şi forme de relief de tip piemont, un exemplu foarte clar în acest caz fiind piemontul din vestul Munţilor Gurghiu (Irimuș, 2003). 4. Munții Apuseni Munţii Apuseni, au diferite diviziuni fiecare cuprinzând o serie de munţi, depresiuni sau dealuri. Diviziunile majore ale Munţilor Apuseni sunt: Munţii Crisului, Munţii Ses-Mesesului, Masivul Bihor si Munţii Muresului. 5

Vulcanismul neogen din

Munții Apuseni cu o vârstă badeniană, sau format în mai multe stadii, iar ultimul stadiu se desfasoară de-a lungul a patru faze disticnte (Mutihac, 1974) În timpul primei faze, în regiunea Roșiei Montane şi în bazinele Zlatna şi BradSăcărâmb se deosebesc o serie de riolite care alcătuiesc resturi de aparate vulcanice, care sau stabilizat la sfârsitul primei faze de manifestaţii vulcanice. Aceste roci au un aspect porţelanos, formate dintr-o pastă sticloasă. A doua fază s-a manifestat în timpul Sarmatianului inferior, şi este reprezentată exclusiv prin dacite, de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie, prezentând fenocristale de cuart, biotit şi hornblende (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974). În ceea ce priveste a treia fază eruptivă, această fază reprezentată prin andesite şi dacite, dar şi prin piroclastitele acestora. Această fază, este cea mai importantă dintre cele patru faze eruptive ale neogenului, atât prin imensul material adus la suprafaţă, dar mai ales prin fenomenele de metamorfism hidrotermal pe care le-a produs, dând naştere la numeroase filoane metalifere (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974). Ultima fază eruptivă din neogen, respectiv a patra, s-a manifestat în Pliocenul Superior. Aceasta cuprinde lave şi brecii tufacee andezitice. De această fază mai tin şi aparitiile de lave bazaltice cu separaţii columnale care formează Vârful Detunatele, lângă Bucium, spre est de Abrud. Produsele vulcanice ale ultimei faze sunt sterile (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974).

Fig 2. Hartă Munții Apuseni (Sursă de date: UNIVERSITATEA DE VEST)

6

5. Concluzii Acest tip de relief este puternic impregnat în peisajul carpatic, atât în Carpații Occidentali, prin intermediul Munților Apuseni, cât și în Carpații Orientali unde se regasește cel mai lung lanț vulcanic din Europa. Datorită acestui tip de relief, din punct de vedere economic România generează puncte de interes turistic, regăsindu-se conuri adventive secundare, neckuri, forme de relief reziduale, forme de tip daic. Putem afirma astfel că potențialul turistic situează Carpații pe unul din primele locuri în cadrul economiei turismului din România. Totuși potentialul turistic al reliefului vulcanic trebuie apreciat drept scazut. Gradul de împadurire a culmii principale și a multora dintre principalele varfurile determină un numar restrans de turisti.

6. Bibliografie Ielenicz M., (2005), Geografia fizică a României, Edit. Universitară, Bucureşti Irimuș I.A., (2003), Geografia fizică a României, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca Mutihac V. (1974), Geologia României, Edit. Tehnică, București Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., (1974), Relieful României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București https://dexonline.ro/definitie- accesat în data de 20.10.2018 http://old.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/ian/10_22_59_463_Relieful_vulcanic.pdf- accesat în data de 20.10.2018

7