Referat Dr Mediului

Universitatea Oradea Facultatea de Ştiinte Juridice Specializarea Drept

REFERAT

Profesor coordonator:MIHAELA PĂTRĂUŞ Student:Puşcaş G. Sebastian Anul II, Grupa 5 1

Răspunderea Contravenţionala in Dreptul mediului

2

CUPRINS :

• Rãspunderea juridicã în dreptul mediului………………… • Formele rãspunderii juridice în dreptul mediului……. • Rãspunderea contravenenţionalã……………………………. ➢ Sancţiuni contravenţionale în dreptul mediului………. ➢ cauze care înlaturã rãspunderea contravenţionalã…. ➢ procedura contravenţionalã…………………………………….. ➢ executarea sancţiunilor contravenţionale………………. • concluzii……………………………………………………………………. • Bibliografie…………………………………………………………………

3

Răspunderea juridica in dreptul mediului

Din punctul de vedere al importanţei dreptului mediului, în literatura juridicã internaţionalã de specialitate rãspunderea juridicã se considerã ca o altã cale de realizare a unei inţelegeri în protecţia şi dezvoltarea mediului, mai ales în privinţa înnãspririi sancţiunilor juridice aplicabile în acest domeniu. Prin sancţionarea juridicã a faptelor anti-mediu, pe lângã scopul firesc respectiv, se urmãreşte educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetãţeni pentru formarea acelei conştiinţe ecologice, de mediu în general, fãrã de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluãrii, depoluãrii şi îmbunãtãţirii condiţiilor de mediu. Raportul juridic de constrângere, care are în conţinutul sãu o pluralitate de drepturi şi obligaţii, de drept material (substanţial) şi de drept procesual, apare ca rezultat al sãvârşirii unor fapte ilicite şi duce la aplicarea sancţiunilor juridice. Astfel, orice încãlcare a normelor juridice poate da naştere unui raport juridic de constrângere care se stabileşte între stat şi autorul faptei ilicite. Atat funcţionarul public cât şi agentul economic,în general orice persoanã fizicã sau ju ridicã, pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru nerespectarea legislaţiei mediului. Sistemul răspunderii juridice in domeniul protecţiei mediului se constituie din: • Răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic , cu un regim special diferit de cel al răspunderii civile delictuale reglementate in codul civil ,dreptul represiv al mediului vizand protejuirea valorilor sociale atasate ocrotirii naturii si raspunderea de mediu care urmareste echilibrarea nevoilor economico-sociale cu necesitatea ocrotirii si conservarii mediului. • Tot in acest context, se confera dreptul la actiune in justitie , in vederea conservarii mediului , indiferent cine a suferit prejudiciul, organizatiilor neguvernamentale • Astfel pana acum putem afirma ca in domeniul protectiei si conservarii mediului de lege lata opereaza raspunderea cilvila, contraventionala sau penala, carora li se adauga o serie de sanctiuni specifice dreptului mediului.

4

Formele rãspunderii juridice în dreptul mediului Rãspunderea socialã: Aceastã rãspundere implicã sancţionarea socialã a atitudinii persoanei neconcordante cu normele sociale instituite. Datoritã faptului cã aceastã atitudine a persoanei poate avea loc în cele mai variate relaţii sociale şi rãspunderea socialã îmbracã forme diferite, putându-se vorbi de o rãspundere politicã, moralã, eticã, civilã şi desigur, juridicã. Rãspunderea juridica: Aceasta poate interveni în cazul nerespectãrii normelor de conduitã cuprinse în normele de drept, adicã pentru încãlcarea prevederilor legale. În capitolele XIV-XV din OUG nr.195/2005 sunt stabilite trei forme ale rãspunderii juridice în urmãtoarea formulã:„încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.”. Eliminarea din textul noii legi a rãspunderii disciplinare şi materiale este pe deplin întemeiatã, pentru cã material şi disciplinar pot fi traşi la rãspundere angajaţii de cãtre cei care i-au angajat în cadrul raportului juridic de muncã. Rãspunderea pentru încãlcarea normelor dreptului mediului, aparţine totuşi, acestei ramuri de drept, tocmai fiindcã prezintã numeroase trãsãturi specifice – specificul obiectului reglementãrii juridice. Întrucât litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului/ autorizaţiei de mediu se soluţioneazã potrivit legii contenciosului administrativ,conform OUG nr.190/21.11.2005, în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la soluţionarea cereri.

Rãspunderea contravenţionalã Rãspunderea contravenţionalã reprezintã acea formã a rãspunderii juridice care constã în aplicarea de sancţiuni contravenţionale persoanelor vinovate de încãlcarea dispoziţiilor legale care prevãd şi sancţioneazã contravenţiile. Se recurge adesea la rãspunderea contravenţionalã pentru prevenirea sau combaterea nerespectãrii prescripţiilor legale în materie. Aceastã formã de rãspundere prezintã avantaje în sensul cã procedura de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale este mult mai rapidã în raport cu celelalte proceduri judiciare iar mãsurile impuse sunt executorii, permiţând o intervenţie urgentã. Elementul esenţial al acestei rãspunderi îl reprezintã contravenţia. 5

Din punct de vedere legal (art.1,OG nr.2/2001), contravenţia desemneazã acea faptã sãvârşitã cu vinovãţie, care prezintã un pericol social mai redus decât infracţiunea şi care este prevãzutã şi sancţionatã ca atare prin acte normative. Este vorba despre incãlcarea reglementãrilor juridice vizând protecţia mediului cu vinovãţie, fiind exclusã rãspunderea fãrã culpã. Subiectii raspunderii contraventionale in materia protectiei mediului subiectul pasiv al raspunderii in materie este intreaga comunitate reprezentata formal juridic de catre stat.potrivit legiinr.32/1968 art. 5 alin.2 regula este ca subiect al raspunderii contraventionale in materie este persoana fizica responsabila de savarsirea contraventiei . iar legea nr.9/1973 prevede ca in materie de mediu sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice dar in cuantum mai ridicat . Obiectul contravenţiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele legitime apãrate prin norme de drept, cãrora li se aduce atingere ori sunt puse în pericol de fapta sãvârşitã. Trãsãturile ce caracterizeazã contravenţia sãvârşitã în cadrul raporturilor de dreptul mediului sunt: a)contravenţia este o faptã ilicitã Contravenţia poate fi sãvârşitã: – cu intenţie, dacã fãptuitorul prevede urmãrile faptelor sale şi urmãreşte producerea lor (intenţie directã), sau prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmãreşte sã se producã, acceptã posibilitatea producerii lui (intenţie indirectã) – din culpã, dacã fãptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã, socotind fãrã temei cã el nu se va produce (uşurinţã, culpa cu previziune), ori când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sã-l prevadã (neglijenţã, culpa fãrã prevedere) – fãrã culpã, când nu se poate vorbi nici de intenţie şi nici de culpã, fapta fiind rezultatul riscului pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activitãţii economico- sociale. b)contravenţia este reglementatã şi sancţionatã de normele dreptului mediului O persoanã fizicã sau juridicã poate fi sancţionatã contravenţional pentru o anumitã faptã ecologicã numai dacã aceasta este expres prevãzutã şi sancţionatã de normele dreptului mediului. Contravenţia ecologicã are în conţinutul sãu, ca elemente constitutive, obiectul, subiectul şi fapta. Fapta (acţiunea/ inacţiunea subiectului activ) constituie nerespectarea unei interdicţii sau obligaţii prevãzute de legislaţia mediului, în cadrul unor norme imperative. Acţiunea ilicitã poate fi poluarea apelor maritime interioare şi a mãrii teritoriale, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave sau alte instalaţii plutitoare sau fixe dãunãtoare sau periculoase pentru sãnãtatea oamenilor , ori pentru flota şi fauna 6

mãrii, culegerea, deţinerea şi/sau comercializarea plantelor declarate monumentelor ale naturii . Un alt element constitutiv al contravenţiei îl reprezintã vinovãţia (latura subiectivã). Vinovãţia desemneazã acea atitudine psihicã a contravenţiei faţã de faptã şi urmãrile sale.

Sancţiuni contravenţionale in dreptul mediului:

Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului stabilea categorii de contravenţii la reglementãrile vizând protecţia diferiţilor factori de mediu: aer, sol, ape, vegetaţie forestierã, fanunã, aşezãri omeneşti, ocrotirea şi conservarea peisajului şi menţinerea echilibrului social. In vederea actualizarii si perfectionarii sistemului contraventional prin HG nr.254/1995 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele pentru protectia mediului inconjurator s-au instituit , in functie de cuantumul amenzii aplicate ca sanctiune (diferentiat pe persoane fizice si juridice) trei categorii de contraventii.  Prima categorie de contraventii (art.96, pct.1 din OUG nr.195/2005),

sanctionate cu amenzi cu cuantum mai redus (de la 3000 la 6000 lei pentru persoanele fizice si de la 25000 la 50000 lei pentru persoane juridice).Proprietarii si detinatorii de terenuri care nu-si respecta obligatia de intretinere si extindere a parcelelor si aliniamentelor de protectie, spatiilor verzi , gardurilor vii pentru protectia atmosferei fonica si eoliana comit contraventii din aceasta categorie.Totodata sunt sanctionati contraventional proprietarii si detinatorii de terenuri care nu-si respecta obligatia : de a prevenii deteriorarea calitatii mediului geologic , de a nu arde miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatii competente pentru protectia mediului ;de a lua masuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, de a proteja flora si fauna salbatica,, de a exploata durabil resursele naturale; de a asigura amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a oricarui a oricarui fel de obiective in conditiile prevazute de acordul sau autorizatia de mediu. O serie de obligatii incumba si autoritatilor administratiei publice locale alaturi de persoanele fizice si juridice in ceea ce priveste

7

intretinerea cladirilor , spatiilor verzi, a arborilor si arbustilor conform planurilor de urbanizare, depozitarea controlata a deseurilor etc.  A doua categorie contraventii ,sanctionate cu amenda de la 5000 la 10000 lei pentru persoane fizice si de la 30000 la 60000 lei pentru persoanele juridice priveste nerespectarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiilor privind:obtinerea acordului de import/export si a autoritatilor privind organismele modificate genetic ; utilizarea informatiilor corecte pentru elaborarea evaluarilor de mediu si impactului asupra mediului , a bilanturilor de mediu si a raporturilor de amplasament ; neutralizarea ingrasamintelor chimice si produselor de protectie a plantelor in zonele in care sunt instituite masuri speciale de protectie ; etc. In aceasta categorie de contraventii mai sunt incluse si incalcarea prevederilor legale de catre autoritatile administratiei publice locale pe segmente ca: – Imbunatatirea microclimatului urban – Informarea publicului privind riscurile generate de functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru mediu si sanatatea populatiei – Respectarea planurilor de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale , cailor , si mijloacelor de transport, retelelor de canalizare, statiilor de epurare depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale fara a prejudicia mediul si starea de sanatate si confort a populatiei – Etc.  A treia categorie de contraventii , sanctionate cu amenda de la 7500 la 15000 lei pentru persoane fizice si de la 50000 la 100000 lei pentru persoane juridice, vizeaza incalcarea prevederilor legale privind respectarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiilor referitoare la segmente ca: – Respectarea prevederilor autorizatiei de mediu – Obtinerea acordului structurii de administrare a ariei naturale protejate – Diminuarea , modificarea sau incetarea activitatilor generatoare de poluare – Imbunatatirea performantelor tehnologice in scopul reducerii emisiilor – Etc.  Constatarea acestor categorii contraventionale si aplicarea sanctiunilor se realizeaza de catre : 8

1. Comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu si Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii 2. Autoritatile administratiei publice locale si personalul imputernicit al acestora 3. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si internelor prin personalul imputernicit, in domeniiile lor de activitate , conform atributiilor stabilite prin lege. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se relizeaza si de personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale protejate , numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate. Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz de la data comunicarii acestuia , jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului .Plangerile se solutioneaza de catre judecatorie.  Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale: termenul general

de prescriptie este de 3 luni de la data faptei, iar cand aceasta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie , termenul este de un an.Momentul inceperii cursului termenului de prescriptie este usor de constatat in cazul in care contraventia consta intr-o fapta simpla ce se consuma printr-un act al persoanei care o savarseste instantaneu si este greu de stabilit in caul contraventiilor continuate.  Prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale: este reglementata in art.14 din OG nr.2/2001 numai pentru sanctiunea amenzii. Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei sau dupa caz , instientizarea de plata a amenzii , nu au fost communicate celui sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.De asemenea ,executarea sanctiunii amenzii se prescrie in termen de 1 an de la aplicarea ei , chiar daca contravenientul a exercitat calea de

9

atac.Prescriptia executarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat , la cererea contravenientului , executarea a fost amanata sau esalonata.

Cauze care înlãturã rãspunderea contravenţionalã: Potrivit OG nr.2/2001, Nu constituie contravenţie: –

fapta sãvârşitã în stare de legitimã apãrare, din cauza unei întâmplãri ce nu putea fi prevãzutã sau înlãturatã, aceea sãvârşitã din constrângere, eroare de fapt sau în stare de necesitate

–

fapta sãvârşitã de o persoanã care din cauza stãrii mentale sau vreunei infirmitãţi nu poate rãspunde de fapta imputatã ori de starea de minoritate

–

prescripţia aplicãrii sancţiunii contravenţionale

–

prescripţia executãrii sancţiunii contravenţionale.

Procedura contravenţionalã: Indiferent de natura conferitã, procedura contravenţionalã presupune ca etape: a) constatarea contravenţiei b) aplicarea sancţiunii (amenzii) c) cãile de atac împotriva actelor de sancţionare a contravenţiilor Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se face potrivit OUG nr.195/2005, de regulã, de cãtre personalul împuternicit al Ministerului de Resort (Ministerul Mediului sau, în prezent, Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului), al Ministerelor cu atribuţii apropiate (Ministerul Sãnãtãţii), de persoanele împuternicite de primari şi prefecţi, precum şi de cãtre personalul Poliţiei sanitarveterinare. Impotriva procesului verbal de constatare şi soluţionare a contravenţiei, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia. Plângerea, însoţitã de copia procesului verbal de constatare şi soluţionare a contravenţiei, se depune la organul din care face parte agentul constatator, care o înainteazã, spre soluţionare, judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit contravenţia. Plângerea suspendã executarea. Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea este definitivã şi executorie. În domeniul contravenţiilor existã adesea calea de atac a recursului (hotãrârea judecãtoreascã în aceastã materie sunt date fãrã drept de apel). Argumentul de drept invocat: hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în materie contravenţionalã, deşi sunt definitive şi executorii, ele nu sunt şi irevocabile, de unde şi posibilitatea atacãrii cu recurs, întrucât sunt date fãrã drept de apel (art.377, codul de procedurã civilã). 10

Termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicãrii hotãrârii.

Executarea sancţiunilor contravenţionale: Diferã în funcţie de natura acestora. Amenda contravenţionalã se poate executa de contravenient: – voluntar – pe calea executãrii silite. Cel sancţionat achitã suma de bani stabilitã cu titlu de amendã contravenţionalã dupã primirea înştiinţãrii de platã şi a procesului verbal. Contravenientul poate plãti din proprie iniţiativã şi se poate angaja în scris sã achite, în cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de constatare, jumãtate din minimul amenzii prevãzut de lege pentru contravenţia sãvârşitã. Termenul de executare, prin achitare (agentului constatator, pe loc sau la o unitate C.E.C.) a amenzii contravenţionale este de 15 zile de la data comunicãrii copiei procesului verbal respectiv şi a înştiinţãrii de platã. În cazul introducerii plângerii împotriva sancţiunii, termenul va începe sã curgã de la data respingerii cãii de atac. Neachitarea amenzii în termenul legal declanşeazã executarea silitã. Aceastã punere în executare a amenzii se face dupã caz: – de organul care a aplicat amenda (dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a amenzii a rãmas definitiv prin neexercitarea cãii de atac în condiţiile legii – de organul care a soluţionat definitiv şi irevocabil plângerea în celelalte situaţii. Pentru persoanele fizice, executarea silitã se face prin intermediul organului financiar al Cosiliului local unde domiciliazã ori îşi are reşedinţa contravenientul, iar pentru persoanele juridice prin unitãţile bancare unde acestea îşi au contul.

Concluzii: – –

dreptul mediului este o ramurã autonomã de drept. Acestã instituţie care este foarte strâns împletitã cu celelalte instituţii ale acestei ramuri de drept, nu poate fi privitã doar ca o varietate a rãspunderii contravenţionale, ci ca o rãspundere specificã,ecologicã, cu numeroase trãsãturi proprii, ce constituie temeiul fundamentãrii autonomiei acestei rãspunderi.

11

BIBLIOGRAFIE: •

Mihaela Patraus,Dreptul mediului , Ed. Universitatii din Oradea, 2007

•

M. Nuţu, Dreptul mediului – Tratat , editura Economicã, vol.1

•

E. Lupan, Dreptul mediului, partea specialã – tratat elementar, II.

•

D.Marinescu, Dreptul mediului înconjurãtor, editura Şansa SRL

•

O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului 12

•

O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

•

Legea nr. 32/ 1968

•

Legea nr. 9/ 1973 privind protecţia mediului (abrogatã)

•

Legea nr.18/1991 privind fondul funciar

13