Quine Meaning

W. V. Quine – Meaning

Filosofii din India antică au încercat să afle dacă propoziţiile sau cuvintele au reprezentat motorul înţelesului: Argumentul în favoarea cuvintelor: fiind într-un număr limitat, pot fi învăţate, în timp ce propoziţiile, fiind nelimitate ca număr, le putem stăpâni doar învăţând cum să le construim, pornind de la cuvintele învăţate în prealabil. Totuşi, cuvintele îşi capătă înţelesul din utilizarea lor în propoziţii => o cercetare care să conducă la o noţiune clară şi substanţială a înţelesului trebuie să înceapă cu examinarea propoziţiilor. Sensul unei propoziţii dintr-o limbă este partea comună cu traducerea ei în altă limbă -> Quine propune un experiment de gândire: Un lingvist încearcă să înţeleagă o limbă pe care nu o înţeleg decât vorbitorii ei nativi (Jungle language), cu scopul de a scrie un manual cu reguli de traducere din limba respectivă în engleză. -limba respectivă este inaccesibilă pentru orice limbă cunoscută, aşa că unicul dat este exprimarea nativă şi comportamentele verbale ale vorbitorilor nativi (atunci când învăţăm o limbă străină sau când un copil învaţă să vorbească, în primă instanţă ne bazăm pe comportamentul verbal al persoanelor) Traducerea va trebui să fie radicală. În final, experimentul va duce la o concluzie negativă: teza indeterminării traducerii. Traducere: o propoziţie A din limba X se traduce cu propoziţia B din limba Y, dacă A se află într-o relaţie cu B. Relaţia poate fi de tipul: -

sinonimia - dar Quine o dezaprobă şi va demonstra că nu rezolvă problema indeterminării traducerii

-

aceleaşi valori de adevăr – dar două propziţii pot avea aceleaşi valori de adevăr fără să se traducă una pe cealaltă

-

aceleaşi condiţii de adevăr – două propoziţii pot avea aceleaşi condiţii de adevăr fără să se traducă una pe cealaltă

1

Lingvistul va trebui să înceapă traducerea cu remarcele (observational sentences), referitoare la evenimente prezente, observate în anumite situaţii: dacă într-o anumită situaţie observată, nativii rostesc „Gavagai”, în condiţiile în care lingvistul ar fi spus „Iepure”, el va presupune că prin Gavagai, ei se referă la iepure. Quine a definit remarca (propoziţia de observare) din punctul de vedere al unui singur vorbitor, după următoarea condiţie: -

dacă prin punerea la îndoială a propoziţiei se obţine aprobarea/dezaprobarea vorbitorului într-o situaţie, atunci se va obţine acelaşi rezultat în orice situaţie în care este utilizat acelaşi set de receptori. O propoziţie poate fi considerată ca fiind observaţională pentru un grup, dacă este pentru fiecare membru al grupului respectiv şi dacă fiecare o aprobă sau dezaprobă.

Verificarea traducerii: va rosti propoziţia, într-o situaţie similară, pentru a obţine acordul sau dezacordul vorbitorului nativ; însă, pentru ca verificarea să aibă succes, el trebuie să recunoască, cel puţin ipotetic, semnele aprobării sau dezaprobării din societatea respectivă. Ceea ce au în comun propoziţia rostită de vorbitorul nativ şi traducerea lingvistului este situaţia observabilă în care cele două propoziţii au fost rostite. Dacă lingvistul va încerca să compare propoziţii de observaţie ale nativului cu propoziţii de observaţie din limba sa, care au aceeaşi stimuli ca înţeles, pentru a fi echivalente, propoziţiile trebuie să deţină aceeaşi stimuli de înţeles. Stimularea reprezintă activarea unui subset de receptori senzoriali ai subiectului. Lingvistul şi interlocutorul lui nu împărtăşesc acelaşi set de receptori => nu pot avea acelaşi tip de stimulare. În traducerea propoziţiei „Gavagai” cu „iepure”, lingvistul nu ia în considerare obiectul iepure, ci stimulii de înţeles, comportamentele verbale în care este rostită propoziţia. -învăţarea unei limbii este dominată de empatie, cu toţii avem ciudata tendinţă de a ne transpune în situaţiile perceptuale ale altora. Aşadar, lingvistul este ghidat de empatie.

2

Manualul de traducere îşi are utilitatea în faptul că face posibilă negocierea cu vorbitorii nativi. Succesul în comunicare fi reprezentat de conversaţia fluentă, de anticiparea reacţiilor verbale şi nonverbale şi de coerenţa şi plauzibilitatea manifestării vorbitorului nativ. Teza indeterminării traducerii: este imposibil ca două manuale de traducere dintr-o limbă într-alta să fie substitutive unul altuia; cel mai probabil vor conţine teremeni care nu pot fi înlocuiţi unul cu celălalt fără a duce la incoerenţe. (un manual poate traduce „gavagai” cu iepure, iar altul îl poate traduce cu totalitatea iepurilor). Nu pot fi traduceri corecte în mod determinat, pentru că ele nu pot fi efectuate decât pe baza situaţiilor observate, iar acestea nu sunt suficiente pentru a determina o traducere corectă. Quine localizează stimularea la suprafaţa subiectului, împreună cu stimulii de semnificaţie. Limbajul este intersubiectiv????? Sinonimia: Propoziţiile de observare sunt sinonime din punctul de vedere al stimulilor pentru un vorbitor dacă stimulii de semnificaţie sunt aceeaşi pentru el. Sinonimia stimululor are sens dor în societate. Propoziţiile sunt sinonime din punctul de vedere al stimulilor pentru o comunitate dacă sunt pentru fiecare membru. Asta nu funcţionează între limbi diferite, decât dacă comunitatea este bilingvă. Poate analiza propoziţii compuse din mai mult de un cuvânt, încercând să le echivaleze cu expresii din engleză, pe baza unor cuvinte componente pe care le-a dientificat deja – le va interpreta prin presupuneri. Se va baza pe ceea ce crede că gândesc vorbitorii nativi-> va înclina să traducă în modul în care i se pare a fi logic sau care este legat de modul de viaţă al vorbitorilor pe care l-a observat.

Indeterminarea referinţei: nu există fapte determinate despre referinţă – dacă referinţa unei propoziţii depinde de înţelesul ei, atunci propoziţiile care nu au înţelesuri bine determinate, nu vor referi la nimic în mod determinat – interpretări diferite ale cuvintelor

3

dintr-o propoziţie nu se pot compensa unul pe celălalt, astfel încât traducerea propoziţiei să fie identică prin substituirea lor. Traducerea este insuficentă pentru a fixa referinţa unui termen. Relativitatea ontologiei: nu există diferenţe determinate între termeni (ca de exemplu iepure si totalitatea iepurilor) – ele ar exista numai dacă ar exista fapte determinate despre referinţele termenilor respectivi. A spune că „gavagai” este echivalent cu iepure, înseamnă a opta pentru manualul care îl traduce aşa pe gavagai. 1. Dacă substituim două expresii fără a modifica conţinutul empiric al contextului, atunci expresiile sunt similare în înţeles -> nu se aplică în cazul a două limbi diferite, pentru că nu ar mai avea sens contextul. 2. echivalenţa cognitivă: două propoziţii sunt echivalente cognitiv pentru o persoană dacă în fiecare situaţie le aprobă sau dezaprobă pe ambele – dar nu se poate aplica tuturor tipurilor de propoziţii. Lexicografia Dicţionarele se ocupă cu explicarea înţelesului cuvintelor: -

prin înlocuirea unui cuvînt cu o expresie care îl poate înlocui salva veritate

-

prin expunerea unor informaţii referitoare la obiectul sau obiectele la care cuvântul referă

-

prin descrierea utilizării cuvântului în propoziţii

mutăm obiectul de interes de la similaritatea înţelesurilor la cunoaşterea lor şi de la sinonimia expresiilor, la înţelegerea lor. Ne dăm seama dacă o persoană străină înţelege o propoziţie în funcţie de comportamentul său verbal, de reacţiile sale la auzul ei, dar asta nu înseamnă că putem determina exact dacă persoana respectivă înţelege sau nu propoziţia. Este foarte probabil ca ea să nu înţeleagă un anumit cuvânt din propoziţia respectivă -> nu rezolvă problema indeterminării traducerii.  Înţelesul rezidă în multiplicitate

4