Proiect-corectat-nicu.docx

Introducere..........................................................................................................................................4 Cutia de viteze AK 6-80..........................................................................................................6 Cutia de distribuție G-450......................................................................................................7 Cap I CUNOAȘTEREA ȘI EXPLOATAREA CUTIEI DE VITEZE AK 6-80 ȘI REDUCTOR DISTRIBUITORULUI G-450 Rol.Tip.Caracteristici tehnice Cutia de viteze AK 6-80..........................................................................................................8 Cutia de distribuție G-450....................................................................................................13 Construcția și funcționarea cutiei de viteze AK 6-80....................................................................15 Defecțiuni și remedieri ale cutiei de viteze AK 6-80……………………………………..............25 Defecte în exploatare ale cutiei de viteze AK 6-80.........................................................................30 Cap II EXPLOATAREA ȘI ÎNTREȚINEREA TRANSMISIEI AUTOCAMIOANELOR ROMAN.............................................................................................................................................31 Întreținerea ambreiajului....................................................................................................31 Exploatarea și întreținerea cutiei de viteze AK 6-80.........................................................33 Întreținerea cutiei de distribuție G-450..............................................................................36 Întreținerea transmisiei cardanice......................................................................................36 Cap III REPARAREA CUTIEI DE VITEZE AK 6-80..............................................................................38 Organizarea și dotarea locului de muncă...........................................................................38 Amenajarea și dotarea locului de muncă...........................................................................40 Procesul tehnologic de reparare..........................................................................................42 Demontarea ansamblului în subansambluri......................................................................43 Recondiționarea pieselor uzate............................................................................................46 A) Repararea carcasei cutiei de viteze AK 6-80............................................................................46 B) Repararea arborilor cutiei de viteze AK 6-80...........................................................................48 Montarea cutiei de viteze AK 6-80......................................................................................54 Rodajul și încercarea ansamblului......................................................................................55 Predarea din reparație.........................................................................................................57 Considerații privind eficiența economică a reparațiilor...............................................................58 Norme specifice de securitate și sănătate în muncă......................................................................60 Norme de securitate și sănătate în muncă în exploatarea autovehiculelor.................................66 Norme de securitate și sănătate în muncă în atelierele de reparații și puncte de asistență tehnica ………………………………………………………………………………………...........68 Cap IV DIFERENȚIALUL TORSEN.........................................................................................................71 Bibliografie........................................................................................................................................83

1

INTRODUCERE Automobilul este un vehicul prevăzut cu un motor de propulsie, care circulă pe o cale rutieră prin mijloace proprii, având cel puțin trei roți care nu circulă pe șine, servind în mod obișnuit pentru: 

Transportul persoanelor și/sau bunurilor;



Tractarea autovehiculelor utilizate pentru transportul de personae și/sau bunuri;



În serviciu special. Primele autovehicule au apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind echipate cu

motoare cu aburi, iar spre sfărșitul secolului al XIX-lea cu motoare cu ardere internă. De reținut este faptul că odată cu apariția primelor automobile a apărut necesitatea reparării acestora. Mărcile și tipurile de automobile s-au dezvoltat, ajungând în prezent să existe într-o gamă foarte largă ca diversitate și complexitate. Din acest motiv este foarte important să cunoaștem principiile de funcționare foarte bine, deoarece astfel vom reuși să reparăm o diversitate cât mai mare de automobile. De asemenea este foarte important să ne documentăm și perfecționăm cu ajutorul revistelor și cărților de specialitate, pentru a fi tot timpul la curent cu descoperirile din domeniul fabricării, reparării și întreținerii automobilelor. Tehnologia de reparare a autovehiculelor este o parte componentă a ştiinţei despre repararea maşinilor şi se deosebeşte de tehnologia reparării acestora prin specificitatea procesului de reparare determinată de particularităţile constructive ale autovehiculelor. Tehnologia reparării autovehiculelor are o serie de particularităţi care impun delimitarea ei ca un domeniu independent al cunoaşterii tehnico – ştiinţifice, ca o disciplină cu caracteristici proprii separată de celelalte discipline din domeniul construcţiilor de maşini. Analiza proceselor care produc scăderea capacităţii de lucru a autovehiculelor constituie o caracteristică importantă a tehnologiei de reparare a autovehiculelor. O altă caracteristică a tehnologiei de reparare se referă la faptul că în timp ce procesul de fabricaţie al autovehiculelor începe cu obţinerea semifabricatelor, repararea începe cu spălarea exterioară şi demontarea autovehiculelor. În această situaţie autovehiculului uzat şi componentele sale, constituie semifabricatele asupra cărora se acţionează în procesul de reparare.

2

O altă caracteristică a tehnologiei de reparare a autovehiculelor rezultă din faptul că piesele recondiţionate sunt readuse la starea de refolosire printr-un număr de procedee de recondiţionare. Piesele autovehiculelor care sunt supuse recondiţionării au în medie uzuri de 0,1 – 0,5 mm, sunt fabricate din diverse materiale, au dimensiuni diferite şi lucrează în condiţii variate de încordare, ungere, frecare. Din aceste cauze recondiţionarea lor necesită procedee de recondiţionare variate: deformare plastică, prelucrări mecanice, durificare, metalizare, etc. Calitatea recondiţionărilor condiţionează buna funcţionare a autovehiculelor reparate. Studiul tehnologiei reparării se bazează pe noţiuni şi cunoştinţe dobândite din studiul unor discipline înrudite: mecanisme şi organe de maşini, motoare, autovehicule, tehnologia metalelor, fabricarea şi exploatarea autovehiculelor.

CUTIA DE VITEZE AK 6-80 Automobilele înzestrate cu motoare cu ardere internă trebuie să dispună de organe care să permită schimbarea turației roților motoare, în funcție de turația motorului, chiar și în timpul deplasării automobilului. Organele care îndeplinesc această funcție sunt ambreiajul și cutia de viteze. La automobilele ROMAN și DAC, echipate cu motoare SAVIEM 797-05 de utilizează cutia de viteze AK 5-35, iar pentru automobilele echipate cu motoare MAN D 2156 HMN-8 se utilizeză cutia de viteze AK 6-80 sau AK 6-80 cu reductor GV-80 când sunt exploatate în condiții grele de lucru

Fig.1

3

CUTIA DE DISTRIBUȚIE G-450 La automobilele cu capacitate de trecere mare și la cele cu mai multe punți motoare se montează cutia de distribușie G-450 și servește la distribuirea momentului motor la toate punțile motoare. Existența a două trepte de viteză în cutia de distribuție permite mărirea raportului de transmitere total al automobilului și cuplarea numărului total de viteze ale acestuia, permițând folosirea cât mai economică a automoblului în cele mai variate condiții de deplasare. La automobilele ROMAN cutia de distribuție de tip mecanic este montată după cutia de viteze, în funcție de puterea motorului și tipul automobilului se utilizează două tipuri de cutii de distribuție: G-450 și G-800 care au un maxim de intrare de 450 daN*m și respectiv 800 daN*m.

Fig.2

4

CAPITOLUL I CUNOAȘTEREA ȘI EXPOATAREA CUTIEI DE VITEZE AK 6-80 ȘI REDUCTOR DISTRIBUITORULUI G-450 ROL, TIP, CARACTERISTICI TEHNICE CUTIA DE VITEZE AK 6-80 Rezistențele la înaintarea automobilului variază mult în funcție de condițiile de deplasare și corespunzător acestora trebuie modificată și forța de tracțiune. Marea majoritate a automobilelor actuale sunt echipate cu motoare cu ardere internă, a căror particularitate constă în faptul că permit o variație limitată a momentului motor, respectiv a forței de tracțiune. Din această cauză automobilele prevăzute cu motoare cu ardere internă trebuie să fie înzestrate cu o cutie de viteze având rolul: 

să permită modificarea forței de tracțiune în funcție de variația rezistențelor la înaintare



să permită mersul înapoi al automobililui fără a inversa sensul de rotație al motorului



să permită deplasarea automobilului cu viteze ce nu pot fi asigurate de către motorul cu ardere internă, care are turația minimă stabilită relativ mare



să realizeze întreruperea îndelungata a legăturii dintre motor și restul transmisiei, în cazul în care automobilul stă pe loc, cu motorul în funcțiune.

Cutiile de viteze trebuie să asigure automobilului 1. cele mai bune calităti dinamice și economice ca o caracteristică externă a motorului, 2. acționare simplă și comodă 3. funcționare silențioasă 4. construcție simplă 5. randament ridicat 6. siguranță în funcționare 7. fiabilitate ridicată 8. greutate mică

5

9. gabarit redus 10. întreținere ușoară Din punct de vedere al performanțelor autovehiculelor cutiile de viteze influențează atât demarajul cât și calitățile dinamice. Numărul treptelor de viteză influențează accelerația din timpul demarajului autovehiculului. Evident, pentru obținerea unui demaraj cât mai rapid este necesar ca motorul să funcționeze la o putere cât mai mare în fiecare moment al deplasării autovehiculului. Compararea limitelor variatelor puterilor pentru cutia de viteze cu 3 trepte și cutia de viteze cu 5 trepte, arată că, în ultimul caz, puterea medie utilizată este în mod simțitor mai mare. Aceasta permite să se stabilească faptul că, cu cât este mai mare numărul de trepte în cutia de viteze, cu atât este mai mare puterea medie care poate fi utilizată la demaraj, adică cu atât mai repede se va efectua demarajul. Cu toate acestea, creșterea numărului de trepte la mai mult de 5 nu este rațională, deoarece crește numărul de treceri de la o treaptă la alta și deci, timpul necesar este mai mare și în plus, construcția și manevrarea cutiei de viteze sunt mult mai complicate. Utilizarea unui număr mărit de trepte permit de asemenea ca viteza medie de deplasare să crească. Pentru ilustrarea acestui fapt, trebuie analizate caracteristicile

dinamice a două

autovehicule identice, care au însă, cutii de viteze diferite: una cu trei trepte și alta cu patru trepte. Cutia de viteze se include în transmisia autovehiculului pentru asigurarea posibilității de a învinge rezistențele drumului, care întrec valorile la care a fost calculat motorul și pentru care a fost adaptat raportul de transmitere din transmisia principală. Prima treaptă din cutia de viteze servește la învingerea de către automobil a rezistenței maxime a drumului care de regulă, nu trebuie să fie mai mică de 0,3-0,35. Influența transmisiei asupra consumului de combustibil al automobilului este determinat de tipul transmisiei, randamentul ei și mărimea rapoartelor de transmitere. Corespondența dintre viteza automobilului și turație este dată de o valoare a raportului de transmitere al transmisiei. Pentru

ca în diverse condiții de deplasare să se asigure motorului

funcționare la P optim, în transmisie, sunt necesare o infinitate de trepte. Deci, din acest punct de vedere, transmisiile continue asigură nu numai o îmbunătățire a calităților dinamice, dar și economicitatea consumului de combustibil. Alegerea optimă a raportului de transmitere din cutia de viteze pentru stabilirea turației de putere optimă este posibilă prin sisteme de acționare automate asistate de calculator. Pe un vehicul

6

experimental echipat cu o transmisie mecanică de tip variomatic (cooperare DAF, FIAT si BORG WARNER) s-a obținut pentru diferite condiții de deplasare, o economie de până la 30%. Din formula bilanțului de putere se observă că reducerea randamentului prin creșterea pierderilor de putere în transmisia automobilului determină o creștere a consumului de combustibil. Din acest punct de vedere, transmisiile continue hidrodinamice, datorită randamentului scăzut în zona rapoartelor de transmitere mari și mici sunt dezavantajoase transmisiilor mecanice. Deplasarea economică a automobilului are loc la funcționarea motorului la turații scăzute, fapt pentru care rapoartele de transmitere ale transmisiei pentru ultimele trepte ale cutiei de viteze trebuie să fie cât mai mici (eventual o ultimă treaptă economicoasă cu raport de transmitere foarte mic, la limita deplasării cu motorul funcționând la admisie totală). Pentru conducerea în deplină siguranță este necesar ca celelalte trepte să asigure rapoarte de transmitere suficient de mari ca funcționarea motorului să se facă la turații mai ridicate, unde rezervele de putere sunt mai mari. Sporirea numărului de trepte, teoretic avantajoasă pentru creșterea economicității de combustibil a automobilului, presupune pentru conducător, în cazul transmisiilor neautomate, o solicitare continuă în alegerea regimului optim. Cutiile de viteze utilizate la automobile se clasifică după modul de variație a raportului de transmitere și după modul de schimbare a treptelor de viteză. După modul de variație a raportului de transmitere cutiile de viteze pot fi: - în trepte (cu etaje), la care variația raportului de transmitere este discontinuă; - continue sau progresive, care asigură între anumite limite o variație continuă a raportului de transmitere; - combinate, care reprezintă o asociere între o cutie de viteze progresivă și una în trepte. Cutiile de viteze în trepte se clasifică în funcție de poziția axelor arborilor și după numărul treptelor pentru mersul înainte. După poziția axelor arborilor, în timpul funcționării cutiile de viteze în trepte pot fi: - cu axe fixe (simple), la care arborii au axa geometrică fixă; - planetare, la care axele unor arbori execută o mișcare de revoluție în jurul unui ax central. După numărul treptelor de viteze, cutiile de viteze pot fi cu 3, 4, 5 sau mai multe trepte. Cutiile progresive se clasifică, după principiul de transformare a momentului, în: - mecanice, de tipul cu fricțiune și cu impulsuri;

7

- hidraulice, de tipul hidromecanice și hidrostatice; - electrice. Cutiile de viteze combinate reprezintă în general o asociere între un hidrotransformator și o cutie de viteze în trepte, de obicei planetară. După modul de schimbare a treptelor de viteze a treptelor, cutiile de viteze pot fi: - cu acționare directă, la care schimbarea treptelor se face în general normal, sau cu ajutorul unui servomecanism; - cu acționare semiautomată, la care numărul de operații necesare la trecerea în treapta următoare se reduce (stabilirea treptei de viteză se face de către conducător, dar la schimbare se face de către un servomecanism); - cu acționare automată, la care schimbarea treptelor se face în mod automat, în funcție de condițiile de mers (caracterizate de poziția clapetei de admisie a carburatorului, respectiv pârghia de comandă a pompei de injecție și de viteza automobilului), asigurând automobilului regimul optim de mișcare în ce privește calitățile dinamice sau economice. Cutiile de viteze care echipează autocamioanele ROMAN sunt de tipul mecanic cu 3 arbori. Pentru autocamioanele cu motor MAN D-2156 HMN 8 se utilizează cutiile de viteze AK 6-80 cu sau fără reductor GV 80 funcție de condițiile de lucru ale autocamionului. Caracteristicile principale ale acestui tip de cutie de viteze sunt: Raportul de transmitere A.K. 6-80 Tr. I

Tr. II

7,53

4,43

Tr. III

Tr. IV

Tr. V

1,62

1

2,63

Tr. VI 0,82

M.I. 7

cuplul motor la intrare -80 daNm

Cutia de distribuție G-450 Cutia de distribuție G 450 este o cutie cu 4 arbori. Diferențiarul este cu roti dințate cilindrice. Avantajul acestui diferențial constă în faptul că raportul momentelor care se transmit la roțile din față și din spate se face în funcție de sarcina statică pe punți. Mișcarea se transmite prin

8

intermediul unor roți dințate la pinion, fixat pe carcasa diferențialului. Sateliții sunt în angrenare permanentă cu roțile fixate pe arborii secundari. Momentul este transmis la carcasa diferențialului și capacul său. Atâta timp cât reacțiunile pe sateliți vor fi egale, diferențiarul lucrează ca un tot unitar. În momentul când raportul reacțiunilor pe roțile punților față și spate diferă de raportul razelor roților dințate, diferențialul intră în funcțiune. Sateliții încep să se rotească, efectuându-se echilibrarea forțelor la roțile punților din față și spate, deci și pe sateliți. Astfel automobilul poate să folosească întreaga forța de aderență pe orice teren, fără să dea naștere la circuite de putere parazitare. Diferențialul devine nedorit în cazul când roțile uneia din punți patinează. În acest caz, puterea motorului se transmite numai la puntea ale cărei roți patinează. Pentru a evita acest lucru, în cutia de distribuție s-a prevăzut inelul de cuplare care se acționează manual, cu ajutorul căruia diferențialul se blochează, prin deplasarea sa în spate. Funcționarea cutiei de distribuție în cele două trepte se realizează prin transmiterea momentului motor prin arborele primar la arborii secundari prin intermediul unor angrenaje. Prima etapă se realizează prin ridigizarea pinionului cu arborele primar prin deplasarea pârghiei de cuplare spre dreapta, lanțul cinematic fiind format din pinioanele 5, 7 și 9 ultimul fiind montat pe diferențial, va antrena cei doi arbori secundari. Raportul de transmitere realizat este 1. A doua treaptă se obține prin deplasarea inelului de cuplare spre stânga, ridigizându-se pinionul cu arborele primar și realizându-se lanțul cinematic în angrenare permanentă. Întrucât pinionul se află montat pe diferențial, acesta va transmite mișcarea de rotație la cei doi arbori secundari, iar raportul de transmisie realizat este de 1,83. Arborele primar se reazemă pe doi rulmenți cu role în carcasă, jocul axial permis fiind cuprins între 0,20 și 0,40mm. Arborele intermediar se reazemă pe partea dreaptă pe un rulment oscilant cu role iar în partea stângă pe un rulment cu role. În partea stângă are melcul care antrenează roata melcată a transmisiei înregistratorului în km. Jocul axial al arborelui intermediar este cuprins între 0,40 și 0,50mm. Arborele secundar 3 se reazemă pe un rulment cu bile în partea stângă și în carcasa diferențialului în partea dreaptă. Pe acest arbore se montează inelul de blocare al diferențialului și flanșa de cuplare a arborelui cardanic al punții din față. Arborele secundar 4 se reazemă în partea dreaptă pe un rulment cu bile iar în partea

9

stângă se solidarizează cu roata cu dantură interioară. Pe acest arbore este montat diferențialul și flanșa de cuplare cu arborele cardanic al punții din spate. Jocul axial pentru diferențialul montat pe arborii secundari este de 0,20-0,40 mm, iar piulițele crenelate de la flanșe se strâng cu un moment de 90-100 daNm. Ungerea angrenajelor în cutia de distribuție G 450 se face cu ajutorul unei pompe cu piston, montată în partea de jos a cutiei. Pistonul pompei este antrenat de un excentric, montat pe carcasa diferențialului. În piston se găsește o supapă închisă cu ajutorul unui arc, care se deschide când uleiul devine vâscos. Pistonul urmărește profilul excentric datorită unui arc elicoidal. Ungerea se face cu uleiul de transmisie T 90 EP-2, care se găsește în carcasa cutiei de distribuție și care este transmis la pompă printr-o conducta care dirijează jeturi continue de ulei pe danturile pinioanelor și pe inelul de comandă.

Construcția si funcționarea cutiei de viteze AK 6-80 Cutia de viteze AK 6-80 este nesincronizată, cuplarea tuturor treptelor de viteză făcându-se prin craboti (simbolul AK). Asigura șase viteze pentru mersul înainte (simbolul 6) și o viteza pentru mersul înapoi la un cuplu motor de 80 daNm (kgf m). Poate fi livrată în două variante: fără reductor (fig.3) (simbol 80) și cu reductor GV-80, care se montează la partea frontală a carcasei. În ambele variante, cutia de viteze are comanda laterală (este de tip “culcata”). Carcasa cutiei de viteze (fig.3) cuprinde: carterul inferior 31, în care se sprijină toți arborii; carterul superior 14 (capacul cutiei), în care sunt instalate axele furcilor; capacul 4 (capacul capacului cutiei), în care este montat axul central de comanda cu levierul căutător; capacul tahometrului 20, capacul din față 1 al arborelui primar, capacele 33 (anterior) și 21 (posterior) ale lagarelor arborelui intermediar. Arborele primar 34, care preia mișcarea de la ambreiaj, se sprijină cu partea posterioară în carcasa cutiei, pe rulmentul 2, și se termină cu pinionul 3, în angrenare permanentă cu arborele intermediar. Arborele secundar 16, sprijinit cu un cap în arborele primar, iar cu celălalt în carcasă, pe rulmentul 15, poartă crabotul 11 pentru cuplarea vitezelor I și II; crabotul 8 pentru cuplarea vitezelor III și IV; crabotul 5 pentru cuplarea vitezelor V și VI (priza directă); pinioanele corespunzătoare vitezelor I, II, III, IV și V sunt 12, 10, 9, 7 și 6, mersului înapoi 13, melcului de antrenare al

10

tahometrului 17 și flanșa de antrenare 18. Arborele intermediar 25, sprijinit pe rulmenții 22 și 32, poartă pinioanele 30 pentru angrenare permanentă, 29 pentru viteza a V-a, 28 pentru viteza a IV-a, 27 pentru viteza a III-a și 26 pentru viteza a II-a. În continuare, arborele este prevăzut cu dantura care înlocuiește pinionul pentru viteza I și pinionul de mers înapoi. Pinioanele 28 și 27 sunt dintr-o bucată, formând un pinion dublu. Arborele pinionului de inversare a rotației la mersul înapoi 23 este sprijinit în carcasă sub arborele intermediar (când cutia este culcată). Lanțurile cinematice ale treptelor de viteză sunt realizate pentru: - viteza I prin reperele: 34-3-30-25-24-12-11-16; - viteza a II-a prin reperele: 34-3-30-25-26-10-11-16 - viteza a III-a prin reperele: 34-3-30-25-27-9-8-16 - viteza a IV-a prin reperele: 34-3-30-25-28-7-8-16 - viteza a V-a prin reperele: 34-3-30-25-29-6-5-16 - viteza a VI-a prin reperele: 34-3-5-16 - mersul înapoi prin reperele: 34-3-30-25-24-23-13-16

11

Fig. 3

12

Cutia de viteze A.K. 6-80, construită pentru condiții grele, realizează urmatoarele rapoarte de transmitere: 9,00 la viteza I; 5,18 la viteza II; 3,14 la viteza III; 1,93 la viteza IV; 1,34 la viteza V; 1,00 la viteza VI ( priza directă) 8,45 la mersul înapoi. Realizarea constructivă a arborelui primar este prezentată in fig. 4 Modul de fixare a lagarului (rulmentului) 2 al arborelui primar este identic cu cel de la cutia de viteze A.K. 5-35. Jocul axial al rulmentului este 0. Realizarea constructivă a arborelui intermediar se prezintă în fig. 4. Pinioanele 5, 4 și pinionul dublu 3 sunt presate pe arbore după o prealabilă încălzire la o temperatură de 160-1800 C. Jocul axial al arborelui intermediar trebuie să fie cuprins între 0,14 și 0,17 mm, reglat la un moment rezistent de 15-20 daNcm. Reglarea se face prin inelul distanțier 9, fixat sub capacul anterior al arborelui. Realizarea constructivă a arborelui secundar este prezentată în fig. 5. Capul anterior secundar se sprijină în interiorul arborelui primar pe rulmentul 2, iar capul posterior se sprijină în carcasă prin rulmentul cu role 30. Fixarea rulmentului se face prin inelul elastic 31 prin montarea capacului tahometrului 32 (17 din fig. 3) Butucii 21, 15 și 7 ai craboților (inelelor de cuplare) 23, 13 și 4 și butucul 26 de cuplare al pinionului de mers înapoi sunt fixați pe arbore prin caneluri. Toate pinioanele sunt montate pe rulmenți cu ace. La pinionul pentru viteza V și pinionul de mers înapoi, rulmenții cu ace rulează pe o 0

bucșă fixată pe arbore. La montare, aceste bucșe se încalzesc la 80 C; la restul pinioanelor, rulmenții cu ace rulează direct de pe fusul arborelui.

13

Fig.4

14

Fig. 5

15

Fig. 6 Comanda cutiei de viteze AK 6-80 cuprinde subansamblul de acționare a inelelor de cuplare (fig. 7), subansamblul de acționare a manșoanelor și subansamblul de transmisie a comenzii cu

16

“maneta la distantă”. Subansamblul pentru acționarea inelelor de cuplare (craboților) montat în capacul cutiei de viteze, cuprinde: - tija 6, cu manșonul 5 și furca 7, pentru cuplarea mersului înapoi, sprijinită în orificiile 17, executate în capac; - tija 8, cu manșonul 9 și jugul 10, pentru cuplarea vitezelor V și VI, sprijinită în locașurile 18; - tija 12, cu manșonul 11 și furca 13, pentru cuplarea vitezelor III și IV, sprijinită în locașurile 19; - tija 15, cu manșonul 16 și furca 14, pentru cuplarea vitezelor I și II sprijinită în locașurile 20. Fiecare tijă are o siguranță formată dintr-un cap conic 4 și două arcuri concentrice 2 și 3. Când cutia de viteze este pe automobil, tija 6 este sus, iar tija 15 este jos. Siguranța permite deplasarea axială a tijei numai la acționarea de către șofer. Subansamblul de acționare a manșoanelor tijelor este de tipul cu arbore rotativ. Arborele rotativ 4 (arborele de comandă), prevăzut cu levierul căutător 5 și pârghia de comanda 6, se sprijină în suportul 1, pe rulmenții cu ace 3, suportul fiind dintr-o bucată cu capacul 2 al capacului superior al cutiei de viteze. Legătura dintre arborele rotativ și elementele subansamblului de transmitere a comenzii din cabină se face prin articulația cu cap sferic 7 și flanșa 8. Flanșa 8 este sprijinită de carcasa cutiei de viteze prin tija 10, prevăzută cu articulațiile cu cap sferic 9 și 11. Jocul axial al furcilor în inelele de cuplare (mufele de cuplare) trebuie să fie de 0,1 mm, iar jocul axial al furcii vitezei V trebuie să fie cuprins între 0,1 și 0,3 mm. Buna funcționare a cutiei de viteze se realizează dacă sunt respectate următoarele jocuri: -

la roțile dințate ale vitezelor IV și V este necesar un joc axial cuprins între 0,15 și 0,5mm;

-

la roțile dințate ale vitezelor II și III un joc axial cuprins între 0,15 și 0,4 mm;

-

la roata dințată a vitezei I un joc axial cuprins între 0,15 și 0,45 mm;

-

la roata dințată pentru mersul înapoi, jocul este cuprins între 0,2 și 0,4mm;

-

jocul axial al arborelui înregistratorului de kilometric trebuie sa fie de 0,1mm, iar între roata melcată și melcul kilometrajului 0,1 la 0,2mm.

17

Fig. 7

Defecțiuni și remedieri ale cutiei de viteze AK 6-80 Pentru diagnosticarea cutiei de viteze trebuie să se stabilească starea tehnică a sistemului de acționare și cea a cutiei de viteze propriu-zise. În cel dintâi caz se au în vedere atât timoneria de comandă cât si dispozitivele de fixare și zăvorâre amplasate în interiorul cutiei de viteze. În cazul cutiei de viteze propriu-zise se cercetează angrenajele, dispozitivele de sincronizare, arborii de susținere a roților dințate, rulmenții și carterul cutiei de viteze.

18

Diagnosticarea sistemului de acționare se face prin inspecție vizuală și pe baza corelațiilor dintre simptomele de manifestare a unor defecțiuni și cauzele acestora. Parametrii de stare

Decuplare

Zgomot la

Dificultăți

Zgomot

tehnică /simptome

intempesti

schimbare

la

timpul

vă

a treptelor

schimbarea

rulării

treptelor

încalzirea

Uzura

X

X

X

X

în

Scurgeri de ulei

și

Rulmenților Uzura pinioanelor

danturii și

a

arborilor Uzura mecanismului

X

de fixare Deformarea furcilor de

schimbare

a

vitezelor

X

Deformări

ale

timoneriei

de

comandă, uzuri ale

X

bucșelor și articulațiilor sale Uzura

sau

deteriorarea

X

sincronizatoarelor

19

Lipsa

sau

insuficiența

X

X

lubrifiantului Ulei prea

X

X

Vâscos Ulei prea fluid

X

X

Pentru diagnosticarea cutiilor de viteze în afara inspecției vizuale și a analizei simptomelor unor defecțiuni, se pot utiliza ca parametri de diagnosticare jocul unghiurilor, analiza vibroacustică și temperatura carterului. Măsurarea jocului unghiurilor la automobilele organizate după metoda clasică (motor față, tracțiune spate), deci și în cazul autocamioanelor ROMAN, se poate efectua utilizând dispozitivul prezentat în fig.8. La pârghia dinamometrică 3 se montează suporturile reglabile 1 și discul-raportor 2. Acesta din urmă poate fi rotit normal odată cu un tub inelar exterior cu diametrul de 6-8 mm confecționat din polivinilin transparent. Inelul este umplut pe jumătate cu un lichid colorat și are extremitățile închise etanș. În poziția de lucru, lichidul ocupă jumătatea inferioară a inelului și servește ca indicator pentru citirea jocului unghiurilor. Tehnologia folosirii dispozitivului respectă următoarele indicații: - se blochează automobilul cu frâna de mană și se aduce cutia de viteze la punctul mort; - se montează dispozitivul cu suporturile 1 pe legătura cardanică cea mai apropiată de cutia de viteze, - se anulează jocurile din transmisie acționând maneta cu un cuplu de 1-2 daNm, și se rotește discul gradat până când reperul 0 ajunge în dreptul nivelului lichidului din inel; - se acționează maneta dinamometrului în sens invers până la consumarea totală a jocului din sectorul transmisiei cuprins între ieșirea din cutia de viteze și roțile motoare, joc a cărui valoare se citește pe discul gradat; - se montează dispozitivul la capătul liber, prevăzut cu șurub rac, al arborelui cotit al motorului și se repetă măsurarea cu cutia de viteze cuplată succesiv în fiecare treaptă și cu ambreiajul cuplat; mărimea jocului din cutia de viteze se obține scăzând din valorile astfel obținute pe aceea obținută la determinarea inițială.

20

În general valorile admisibile ale jocului unghiurilor din cutia de viteze sunt: ● în treapta întai și mersul înapoi – 2,50 ● în treapta a doua – 3,50 ● în treapta a treia – 40 ● în treptele a patra și a cincea – 60 Metoda vibroacustică se bazează pe faptul că spectrul de vibrații al unei cutii de viteze se modifică sensibil pe măsura avansării proceselor de uzură. Metoda poate evidenția: modificări ale jocurilor din angrenaje și din caneluri datorate uzurilor suprafețelor de lucru sau deformărilor arborilor, deteriorării prin fiting ale danturilor, uzuri excesive sau anormale ale corpurilor și suprafețelor de rulare ale rulmenților. Această metodă are avantajul de a permite diagnosticarea unora dintre agregatele transmisiei într-un timp scurt și fără a le demontă. Pe de alta parte însă, rezultatele pe care le oferă sunt influențate de calitățile lubrifiantului, zona de culegere a vibrațiilor și sunetelor, precum și de alți factori decât cei supuși observației iar aparatura are un cost ridicat și este puțin robustă. Diagnosticarea termică a cutiei de viteze folosește ca parametru variația temperaturii subansamblurilor la un regim de sarcină și de turații stabilit, operațiunea desfășurându-se pe un stand dinamometric cu rulouri. În timpul funcționării, temperatura carterului crește, atingând un regim staționar după circa 30 minute. În cazul unei cutii de viteze cu stare termică necorespunzătoare, creșterea temperaturii este mai rapidă și atinge valori superioare. Acest lucru se datorează uzurii suprafețelor de lucru, mărirea jocurilor funcționale, deteriorării suprafeței de lucru, lubrifiantului necorespunzător sau lipsa acestuia. Ca parametrul de diagnosticare poate fi utilizat, de asemenea, timpul scurs până la atingerea unei anumite temperaturi, plecându-se de la un nivel termic prestabilit, și în acest caz timpul necesar efectuării operațiunii de diagnosticare se reduce simțitor.

21

Fig.8

Defecte în exploatare ale cutiei de viteze AK 6-80 Se pot manifesta în diverse moduri: - Blocarea cutiei de viteze; Defectul se manifestă mai ales la pornirea din loc sau la mersul înapoi, ca urmare a deteriorării dispozitivului de zăvorâre a treptelor sau din cauza ruperii danturii roților din cutie. - Defectarea dispozitivului de zăvorâre a treptei I poate duce la cuplarea simultană a mai multor trepte, rezultând o blocare a cutiei de viteze. Înlăturarea defectului consta în înlocuirea

22

pieselor uzate ale dispozitivului de zăvorâre. - Ruperea dinților pinioanelor conduce la blocarea cutiei de viteze atunci când fragmente din dantura spartă se înțepenesc între dinții pinioanelor. Înlăturarea defectului poate fi făcută numai într-un atelier reparator prin înlocuirea pinioanelor cu dinții rupți. - Rămânerea cutiei de viteze într-o treaptă fără posibilitatea de a cupla alta. Printre cauzele principale ale acestui defect putem enumera: * Ruperea manetei de schimbare a treptelor de viteze care se poate datora oboselii materialului sau a manevrărilor bruște îndeosebi iarna când uleiul din transmisie este prea vâscos. Dacă ruperea manetei s-a făcut deasupra articulației sferice, pentru a se putea continua drumul până la atelierul reparator se va folosi o cheie tubulară sau o țeavă. * Ruperea furcilor de cuplare sau a tijelor culisante se produce datorită oboselii materialului, schimbărilor bruște sau manevrărilor forțate când uleiul este congelat; defectul se constată prin faptul că, deși maneta se poate manevra, totuși, nu se realizează cuplarea în trepte.

CAPITOLUL II EXPLOATAREA ȘI ÎNTREȚINEREA TRANSIMISIEI AUTOCAMIONELOR ROMAN ÎNTREȚINEREA AMBREIAJULUI Întreținerea ambreiajului cuprinde lucrări de ungere, control-verificare și reglare. Buna funcționare a unui ambreiaj este asigurată atunci când bătaia discului, măsurată la marginea exterioară a inelului de fricțiune, nu depășește 0,5 mm și când ambreiajul este bine reglat. La un ambreiaj bine reglat, pedala are o cursa liberă de 20-30 mm. Acestei curse libere îi corespunde: un joc de 2-3 mm între rulmentul de presiune și capetele pârghiilor de debreiere (sau între rulment și inelul pârghiilor de debreiere) și o cursă de 0,5-5 mm la capătul exterior al furcii de debreiere, măsurată pe tija de împingere a cilindrului receptor al ambreiajului. Pe măsura subțierii discului ambreiajului, ca urmare a uzurii garniturilor de ferodou, cursa liberă a pedalei se micșorează, concomitent micșorându-se corespunzător și jocul la rulmentul de presiune. Pentru

23

evitarea contactului permanent între pârghiile de debreiere și inelul de presiune sau rulmentul de presiune, fapt ce va conduce la degradarea ambreiajului, este necesar să se restabilească jocul respectiv la valoarea indicată în tabelul următor: Periodicitatea, Operația

km

1

2

3

zilnic; nivelul să fie la 3/4 Controlul și restabilirea nivelului lichidului de

din

frână în rezervorul comenzii hidraulice

rezervorului

volumul

Verificarea dacă orificiul de aerisire din capacul rezervorului este astupat

zilnic

Zilnic

Ungerea axului pedalei de ambreiaj

500 și 3000

3000

la pedală și cilindrul receptor al ambreiajului

500 și 5000

12000

Reglarea ambreiajului (cursa liberă a pedalei și

500, 2500 și

jocul la rulmentul de presiune

5000

Verificarea tensiunii arcurilor de tragere (rapel) de

12000

Reglarea cursei libere a pedalei și, deci, a jocului la rulmentul de presiune se face prin micșorarea distanței dintre cilindrul receptor și capul exterior al furcii de debreiere. Pentru aceasta se slăbește contra-piulița șurubului împingător al furcii ( fig.9 a) și se rotește șurubul împingător (fig.9 b) până când la pedala se obține o cursa liberă de mărimea celei indicate.

24

Fig. 9

EXPLOATAREA SI INTRETINEREA CUTIEI DE VITEZE AK 6-80 Întreținerea cutiei de viteze cuprinde următoarele lucrări: -

controlul fixării pe carterul ambreiajului sau pe cadru;

-

verificarea strângerii piulițelor de la flanșa arborelui secundar;

-

verificarea etanșeității carterului prin observarea locurilor pe unde au loc pierderile de ulei;

-

controlul cu stetoscopul a zgomotelor;

-

controlul funcționării disopozitivelor de fixare și zăvorâre;

-

reglarea mecanismelor de acționare a treptelor; controlul și completarea nivelului lubrifiantului;

-

schimbarea lubrifiantului din carter.

Golirea uleiului din carter se face printr-un orificiu dispus la partea inferioară a acestuia și astupat cu un bușon filtrant. Pentru o scurgere mai bună a lubrifiantului din carter, golirea trebuie făcută la venirea din cursă atunci când motorul este cald. Introducerea uleiului din carter se face printr-un orificiu lateral astupat tot cu un bușon. Cu ocazia REVIZIEI TEHNICE NR. 1 se verifică fixarea și etanșeitatea cutiei de viteze. Pentru verificarea fixării sunt necesare următoarele SDV-uri:

25

-chei fixe de: 14, 17, 19; -chei tubulare de: 19, 22; Etanșeitatea se verifică vizual și nu se admit scurgeri. Cu ocazia REVIZIEI TEHNICE NR 2 se verifica: - strângerea și asigurarea piuliței de fixare a flanșei din capătul arborelui secundar; Pentru aceasta sunt necesare următoarele SDV-uri: -chei fixe de: 22; -chei inelare cu cot de: 19; -chei tubulare de: 41; PLAN DE OPERAȚII LA REVIZIA TEHNICĂ NR. 1 Denumirea operației

SDV

Condiții tehnice

-cheie fixă și Verificarea strângerii cutiei

tubulara de 19

Moment

de viteze pe suport

-cheie

de

dinamometrică

strângere P=10 daNm

Verificarea

și

asigurarea

Între

axa

valorilor normale ale cotelor

articulației

Între axele

de reglaj a timoneriei cutiei

sferice

celor două

suprafața de

articulații

asezare

sferice ale

funcționarea corectă în toate

(flansa

barei

treptele de viteză

barei

verticale

de

viteze

comanda

mecanice la

cu

volan,

Sabloane și

Cutia

trusa cu chei

viteze

și

de

orizontale)

26

PLAN DE OPERAȚII LA REVIZIA TEHNICĂ NR. 2 Se verifică : - strângerea capacelor cu ajutorul cheilor tubulare neadmițându-se scurgeri de ulei; - asigurarea și funcționarea mecanismului de comanda, urmărindu-se funcționarea fără întreruperi sau blocări. Jocul axial al furcii vitezei a cincea trebuie să fie cuprins între 0,1 și 0,3 mm iar jocul axial al celeilalte furci 0,1 mm. Pentru buna funcționare a cutiei de viteze A.K. 6-80 jocul axial al furcilor în inelele de cuplare ( mufe de cuplare) trebuie să fie de 0,1 mm, iar jocul axial al furcii vitezei a cincea trebuie să fie cuprins între 0,1- 0,3mm . Buna funcționare a cutiei de viteze se realizează dacă sunt respectate următoarele jocuri: la roțile dințate ale vitezelor a patra și a cincea este necesar un joc axial cuprins între 0,15 - 0,5 mm; la roțile dințate ale vitezelor a doua și a treia un joc axial între 0,15 și 0,4 mm; jocul axial al arborelui înregistratorului de km trebuie să fie de 0,1 mm iar între roata melcată și melcul kilometrajului să fie între 0,1 și 0,2 mm. Alte operațiuni de întreținere constau în folosirea lubrifianților corespunzători (ulei T 90) și efectuarea următoarelor operații la periodicitatea indicată: - gresarea pârghiilor de schimbare a vitezelor după fiecare 30.000 km echivalenți; - verificarea nivelului uleiului la 500, 2.500 și, apoi, după fiecare 3.000 km echivalenți; - verificarea strângerii capacelor cutiei de viteze și a asigurării și funcționării mecanismului de comandă după fiecare 12.000 km echivalenți; - înlocuirea uleiului la 500 km echivalenți și, apoi, după fiecare 24.000 km echivalenți.

Întreținerea cutiei de distribuție Întreținerea cutiei de distribuție constă în utilizarea lubrifianților corespunzători (ulei T 90 EP-2) și efectuarea următoarelor operații la periodicitatea indicată: - verificarea nivelului uleiului la 500, 2500 și apoi după fiecare 3000 km echivalenți; - înlocuirea uleiului la 500 și apoi după fiecare 24000 km echivalenți.

Întreținerea transmisiei cardanice Întreţinerea transmisiei cardanice constă în verificarea fixării lagărului transmisiei, strângerea

27

flanşelor articulaţiilor, verificarea jocului furcilor, precum şi gresarea articulaţiilor şi a canelurilor lagărului transmisiei prin gresoare. Periodicitatea

Operaţia

în

km echivalenţi Automobile în perioada de garanţie sau rodaj

Automobile cu motoare noi sau reparate general

Automobile perioada garanţie

500

500

3000

Verificarea strângerii flanşelor articulaţiilor cardanice

500

500

12000

Verificarea jocului furcilor glisante şi a articulaţiilor cardanice

500

500

12000

Gresarea cardanici

5000 şi 2500

3000

3000

Verificarea fixării carcasei rulmentului intermediar

arborilor

după de

28

CAPITOLUL III REPARAREA CUTIEI DE VITEZE AK 6-80 Organizarea și dotarea locului de muncă (spații, utilaje, SDV-uri și flux tehnologic) Generalități privind dotarea locului de muncă Locul de muncă este elementul structural de baza al unității productive, fiind constituit din spații în care este amplasat echipamentul tehnologic, precum și locul de muncă al muncitorului. Măsurile tehnice organizatorice care definesc metodele de organizare a reparației privesc, în general, următoarele probleme: - stabilirea tehnologiei și mijloacele de lucru; - stabilirea posturilor de lucru și locurile de muncă ca număr, succesiune, amplasare și dotare cu mijloace de lucru; - asigurarea documentației tehnologice, introducerea mecanizării automatizării, stabilirea răspunderii pentru cantitatea și calitatea lucrărilor executate;

Organizarea locului de muncă reprezintă mijlocul cel mai important de ridicare a nivelului productivității muncii și de stare a eficienței economice, aceasta se caracterizează prin îmbunătățirea: - condițiilor de muncă; - factorilor materiali ai producției; - metodelor de muncă; - cresterea productivității muncii.

29

Organizarea locului de muncă este o activitate dinamică și continuă pentru punerea permanentă de acord a eforturilor, cu rezultate productive, și este întotdeauna urmată de o creștere a eficienței economice. Se poate stabili o dependență între efortul economic de organizare a locului de muncă și eficiența economică realizată. Pe măsură ce nivelul organizării se ridică, crește și eficiența economică. Pentru organizarea creșterii eficienței întregii activități a unităților productive sau de reparații este necesară creșterea sistematică și temeinică a tuturor locurilor de muncă. Pentru organizarea rațională a unui loc de muncă se studiază elementele sale componente, și anume: - mijloacele de muncă (utilaje ,SDV-uri); - obiectele muncii (materii prime, materiale); - forța de muncă (aptitudini fizice și intelectuale ale muncitorilor); - mediul în care sunt organizate locurile de muncă; Pe baza unor analize critice ale situației existente și în funcție de analizele științei și tehnicii, organizarea rațională a locului de muncă reprezintă pentru fiecare unitate productivă, modalitatea de creștere a eficienței economice a producției. La organizarea locului de muncă trebuie să se țină seama și de alți factori posibili: fiziologici, psihologici sau sociali în scopul menținerii și adaptării celei mai eficiente forme de organizare.

Amenajarea și dotarea locului de muncă Secția demontare-montare general Pentru a putea asigura buna desfășurare a lucrurilor în cadrul unităților cu profil de reparații, există secții de montare și demontare care cuprind: - atelierul de demontare generală; - atelierul de reparații propriu-zis;

30

- atelierul de montare generală. Procesul tehnologic de demontare-montare se desfășoară pe baza operațiilor stabilite în fișele tehnologice și în planurile de operații. Operațiile de demontare se desfășoară prin prelucrări succesive în care se abordează autovehiculul pe agregate sau pe mecanisme în ansamblu, și apoi acestea se demontează în piese componente, respectându-se anumite condiții tehnice de demontare. Operațiile procesului tehnologic de montare se stabilesc în mod asemănător, însă, cu condițiile specifice de montare din care rezultă, în mod necesar, elementele privind reglările și jocurile în funcționare. Fluxul tehnologic se poate desfășura în staționare sau în flux (pe bandă sau intermitent). În acest ultim caz deplasarea produselor se face cu un transportor, macarale, benzi, cărucioare. La lucrările de demontare sau de montare este indicat să se folosească la maxim scule mecanizate, utilaje speciale de asamblare, instalații de ridicare și transport, precum și instalații auxiliare. Pentru fiecare loc de muncă se prevede câte un banc, două stelaje și un dulap pentru documentație, indiferent ce lucrări se execută. Dispozitivele de asamblare folosite la montarea subansamblurilor sau la asamblarea generală se împart în două categorii principale: universale (întrebuințate, mai ales, la producția individuală sau de serie mică) și speciale. Din categoria dispozitivelor universale fac parte: dispozitive de fixare cu șurub, prese de strâns cu șurub, cricuri, etc. Din categoria dispozitivelor speciale, fac parte: dispozitive de centrare la montare sau demontare, de ușurare a asamblării, utilaje de ridicat și transportat, pompa de ulei normală pentru cutii de viteze și diferențiale, suport hidraulic pentru preluarea cutiei de viteze la demontare (folosit sub elevator sau în canal); extractoare de roți dințate și rulmenți. Principalele tipuri de mijloace de transport și ridicare folosite în secțiile de asamblare sunt următoarele: de tip macara (poduri rulante, grinzi rulante, pivotante); de tip suspendat (mașini de ridicat pneumatice și hidraulice, transportoare suspendate); fixate pe pardoseală (cai cu vole transportoare de toate tipurile, autocare, electricare, etc.). Ateliere de demontare-montare agregate Operațiile procesului tehnologic constau în demontarea agregatelor în piese componente,

31

recondiționarea lor, montarea în subansambluri, ansambluri și încercarea finală pentru verificarea calității lucrării și a stării tehnice. Utilajul necesar pentru lucrări este format din: bancuri de lăcătușerie, stelaje, prese și dispozitive, dulapuri pentru scule, transportoare de la un loc de muncă la altul, bancuri de încercărirodaje, suporturi rotative și dispozitive de ridicat și transportat. Secția prelucrări mecanice În cadrul secției de prelucrări mecanice se efectuează operațiunile nominale de redirecționare a pieselor prin restabilirea dimensiunilor nominale sau de reparație ale pieselor uzate precum și prelucrarea mecanică a semifabricatelor din care se execută piesele de schimb. În general secția de prelucrări mecanice cuprinde un atelier de lăcătușerie destinat lucrărilor de ajustare-montaj și mai multe ateliere de prelucrări, diferențiate după felul mașinilor-unelte sau după felul lucrărilor pe care le execută. După destinația sa, utilajele secției prelucrări-mecanice se împart în: utilaj productiv, utilaj auxiliar, utilaj de ridicat și transportat. Utilajul productiv cu care se execută prelucrarea pieselor potrivit procesului tehnologic proiectat, se împarte în utilaj pentru prelucrarea metalelor prin așchiere și utilajul pentru celelalte prelucrări. Din a doua categorie fac parte presele de îndreptat, mașinile de echilibrat etc.

Procesul tehnologic de reparare Procesul în reparație La primirea autovehiculului în reparație se efectuează un control privind aspectul și daca este posibil și un control funcțional. Scopul acestui control este de a identifica starea tehnică generală pentru a stabili programul lucrărilor de reparare. Pentru pregătirea autovehiculului în vederea reparațiilor se trece la prespălarea exterioară. Aceasta se execută în spații special amenajate, de preferință în compartimente separate dotate cu utilaje adecvate. Prespălarea se poate face manual sau mecanizat. O operație premergătoare demontării autovehiculului o constituie scurgerea uleiului din carterele ansamblurilor componente și spălarea acestora (în mod obișnuit cu motorina) de preferință cu ajutorul unor instalații speciale de pompare cu circuit închis.

32

La introducerea în reparație, autovehiculul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: - să aibă carnetul de bord completat la zi cu toate datele de exploatare și întreținere; - să fie spălat și curat la interior și exterior; - să fie complet, fără lipsuri și în starea în care a funcționat în exploatare. Autovehiculul și agregatele se introduc în atelierele unităților Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru revizii sau reparații pe baza amenzii de lucru, iar calitatea lucrărilor executate se certifică prin proces-verbal de recepție conform modelelor anexate. În cazul reparațiilor executate la “Baza de reparații a mijloacelor tehnice” se întocmește și un proces-verbal de predare-primire, iar pentru autospecialele p. s. i. primirea, predarea și recepția se execută pe baza unui proces-verbal de reparații; ambele modele sunt anexate în ultima parte a proiectului.

Demontarea ansamblului în subansambluri Demontarea autovehiculelor în principalele subansambluri și a acestora în piese componente se face după un itinerar tehnologic bine determinat. Demontarea se face folosind metode la punct fix sau în flux continuu pe platforme sau linii special amenajate care permit dislocarea ansamblurilor și transportul lor spre locul de spălare, degresare și constatare. Transportul se face cu

ajutorul podurilor rulante, macaralelor pivot,

benzilor transportoare, electrocare, cărucioare etc. După demontarea ansamblurilor, acestea se trimit la secția unde se continuă demontarea lor în piese componente. Operațiile de demontare se pot executa pe cărucioarele transportorului, pe bancuri specializate sau pe mese de lucru. O deosebită atenție trebuie acordată utilajelor de lucru, dispozitivelor și sculelor folosite la demontare. Rulmenții, bucșele la îmbinările presate se demontează utilizând în mod obligatoriu prese sau extractoare. Se recomandă să se folosească diferite tipuri de chei speciale (inelare, tubulare) pentru protecția capetelor șuruburilor și piulițelor. Pentru a preveni deteriorările pieselor sensibile la lovituri, prin depozitare și transport posturile de lucru se prevăd cu coșuri sau lăzi speciale care permit așezarea lor în poziții determinate. În aceste coșuri piesele se transportă în continuare la spălare.

33

Curățirea și spălarea pieselor Spălarea și curățirea pieselor demontate este o operație foarte importantă în vedere stabilirii precise a uzurilor, depistării defecțiunilor și stabilirea metodei de recondiționare. Spălarea se poate face pe cale chimică, electrochimică sau cu ultrasunete și constă din degresarea propriu-zisă, urmată de spălare cu apă cală (pentru a evita efectul coroziv al soluțiilor de spălare) și uscare. Pentru mecanizare se utilizează instalații speciale compartimentate unde spălarea se execută în spații închise fără intervenția muncitorului. În unitățile de reparații se utilizează instalații tip tunel compuse în majoritatea cazurilor din patru compartimente (preîncălzire cu aburi, spălare cu soluție alcalină, spălare cu apă caldă, uscare) prin care piesele trec individual și coșurile cu piese mai mici așezate pe transportor trec succesiv. O instalație de spălare tip tunel se compune din: 1- încălzire cu abur; 2- spălare cu soluție alcalină; 3- spălare cu apă caldă; 4- uscare cu abur; 5- rezervor cu soluție alcalină; 6- rezervor cu apă caldă; 7- grup motopompă. Ca lichide de spălare se folosesc solvenți organici și soluții apoase de substanțe alcaline. Din prima categorie fac parte: benzina, petrosinul, alcool etilic caracterizate printr-o mare inflamabilitate și tricloretilen, percloretilena, freonul, substanțe deosebit de toxice, motiv pentru care acestea au o utilizare limitată. În mod obișnuit se folosesc soluții apoase alcaline cu diferite compoziții cât și detergenți sub formă de soluții sau sub formă pulverulentă. În procesul spălării chimice pentru degresare se utilizează soluții apoase și din soluții alcaline în proporție de 0.5-3% (funcție de gradul de murdărire al piesei) încălzite la temperatura de 70-800 C, aplicate fie prin imersarea pieselor fie prin jeturi proiectate pe piese. Controlul și trierea pieselor După curățirea pieselor urmează un control amănunțit cu care ocazie se realizează și sortarea lor în trei categorii: piese bune, utilizabile fără nici o intervenție; piese reparabile, care se pot recondiționa în atelierele proprii sau în alte întreprinderi; piese nereparabile, care pentru valorificare pot constitui în anumite cazuri, semifabricate, pentru execuția altor piese mai mici. Controlul pieselor se execută după norme tehnice de control și sortare. Aceste norme se referă

34

la: materialul piesei, tratamentul termic, duritate, aspect exterior, fisuri, crăpături, rupturi, jocuri sau strângeri nominale, respectiv mărimea uzurilor admisibile, a abaterilor admisibile de la dimensiune, forma geometrică, poziție reciprocă sau calitate a suprafeței (rugozitate și stare fizică); dimensiunile de recondiționare cu toleranțele admisibile; modul și instrumentele de verificare, concluziile controlului tehnic. Eficiența lucrărilor acestui compartiment de o deosebită importanță se asigură în primul rând printr-o dotare corespunzătoare cu aparatură și documentație, și în al doilea rând prin stabilirea unei metodici de lucru bine determinată. Pentru controlul dimensional, de formă și a defectelor de suprafață se face un examen vizual și se folosește aparatura universală de măsurat sau dispozitive special construite în acest scop. Ca metodică de lucru pentru a asigura eficiența controlului și sortării se recomandă următoarea succesiune a operațiilor: controlul vizual pentru a stabili gradul de deteriorare, existența diferitelor defecte; controlul preciziei dimensionale și de formă, prin determinarea cotelor nominale; controlul rugozității suprafețelor; controlul durității suprafețelor; controlul defectelor ascunse. Piesele bune se trimit de obicei după control fără a fi marcate la depozitul de piese de pe lângă secția de sortare și înapoi la montaj. Pentru piesele reparabile, rezultatele controlului se vor consemna în fișe de măsurători care însoțesc piesele și servesc la recondiționare ca document tehnic. Se evită astfel repetate constatări înaintea recondiționării. În vederea unei cât mai bune organizări a procesului tehnologic de reparare, compartimentului de control-sortare trebuie să i se mai atribuie și sarcina de a asigura omogenitatea elementelor care vor forma un subansamblu sau un ansamblu. La formarea acestora, piesele componente trebuie să fie de o minimă omogenitate în ceea ce privește starea tehnică, gradul de uzură sau cotele de reparație. Recondiționarea pieselor uzate a) Repararea carcasei schimbătorului de viteze Carcasa (carterul) schimbătoarelor de viteze se execută din fontă cenușie.

35

Reformarea carcasei schimbătorului de viteze se execută dacă aceasta prezintă următoarele defecțiuni: - spărturi sau rupturi de orice natură și poziție; - fisuri care leagă doua găuri de rulment; - fisuri a căror lungime depășește 50mm. Carcasa schimbătorului de viteze AK 6-80 poate prezenta următoarele defecte: - fisuri ale carcasei (fisuri a căror lungime nu depășește 50mm și care nu leagă două găuri de rulment); - uzura locașelor pentru rulmenții arborelui primar conducător și secundar; - uzura locașelor pentru rulmenții arborelui intermediar; - deteriorarea filetului găurilor pentru fixarea capacelor;

Tehnologia de reparare 1. Fisurile carcasei se constată vizual. Se recondiționează prin sudare electrică, urmată de polizare, la nivelul materialului de baza. O altă metoda de recondiționare este încălzirea piesei la aprox. 7000 C și prin chituire cu paste sau rățini epoxidice. 2. Uzura locașelor rulmenților arborelui primar și secundar se stabilește prin măsurare cu un comparator cu cadran sau cu un calibru tampon la cota O 100,030 mm. Se repară prin alezarea locașelor la cota O 106,07mm, se presează o bucșă din fontă cu diametrul exterior 106,09106,16mm și diametrul interior de 99,00mm, după care se alezează la cota nominală. Se mai poate repara prin încărcare cu sudură și prelucrare la cota nominală. 3. Uzura locașelor rulmenților arborelui intermediar se stabilește prin măsurare cu un calibru tampon la cota O 80,040mm. Se repară prin alezarea locașelor la cota O 86,35mm, presarea unei bucșe din fontă cu diametrul exterior la cota O 86,07mm și diametrul interior la cota O 79,00mm, după care se alezează la cota nominală. O altă modalitate de recondiționare este prin încărcare cu sudură urmată la prelucrare la cota nominală. 4. Deteriorarea filetului găurilor pentru capace se recondiționează prin încărcare cu sudură, găurire și filetare la cota nominală sau prin majorarea găurilor și filetare la o cotă majorată.

36

b) Repararea arborilor cutiei de viteze Arborii cutiilor de viteze se execută din oțeluri aliate de cementare sau de îmbunătățire. După tratamentul de cementare se execută o călire.

Repararea arborelui primar al cutiei de viteze AK 6-80 Se execută din oțel aliat de cementare 17 CrNiMo 6; se aplică un tratament termic de cementare urmat de călire obținându-se o duritate de 60-63 HRC. Arborele primar se reformează dacă prezintă: fisuri sau rupturi de orice natură sau poziție; ciupituri pe suprafața de lucru a dinților (când depășesc 25% din suprafața dintelui); încovoiere sau torsiune; știrbiri sau rupturi ale dinților; uzura în grosime a dinților de angrenare când cota peste patru dinți este mai mica de 38,90mm; uzura dinților de cuplare (când cota peste trei dinți este mai mica de 26,10mm). Defecte Defectele arborelui primar pot fi: uzura suprafeței locașului pentru sprijinirea capătului arborelui secundar; uzura fusului de rulment; uzura în lățime a canelurilor pentru butucul ambreiajului; uzura suprafeței de centrare a canelurilor pentru butucul ambreiajului; uzura fusului de ghidaj în arborele cotit; uzura la capete a dinților; uzura în grosime a danturii de cuplare; uzura suprafeței de alunecare a inelului de etansare. Tehnologia de reparare Arborele primar se repară astfel: 1) Uzura suprafeței locașului pentru sprijinirea capului arborelui secundar se stabilește prin măsurarea cu un micrometru de interior sau cu un calibru tampon la cota 47,050 mm. Se recondiționează prin rectificare la cota 47,1+0,025+0,009 mm, folosindu-se la montaj bucșa arborelui secundar majorată corespunzător la cota 33 mm. Se poate recondiționa și prin cromare urmată de rectificare la cota nominală. 2) Uzura fusului de rulment se stabilește prin măsurare cu micrometru de exterior sau cu calibru potcoavă la cota 44,96 mm. Se recondiționează prin cromare la cota 45,10 mm după care se rectifică la cota nominală. Acest defect poate fi înlăturat și prin metalizare urmată de rectificare la cota nominală. 3) Uzura în lățime a canelurilor pentru butucul ambreiajului se stabilește prin măsurare cu șablon pentru cota 4,88 mm. Se rebutează când dimensiunea este mai mică de 4,88mm.

37

4) Uzura suprafeței de centrare a canelurilor pentru butucul ambreiajului se constată prin măsurarea cu micrometru de exterior sau cu calibru potcoavă la cota de 39,40 mm. Se rebutează când dimensiunea este mai mică de 39,40mm. 5) Uzura fusului de ghidaj în arborele cotit se determină prin măsurare cu micrometru de exterior sau cu un calibru potcoavă la cota 24,93 mm. Se recondiționează prin cromare la dimensiunea de 25,10 mm și rectificare la cota nominală. În locul cromării se poate aplica metalizarea. 6) Uzura la capete a dinților de cuplare se stabilește prin măsurare cu șablon. Se recondiționează prin încărcare cu sudură și polizare. 7) Uzura în grosime a dinților danturii de cuplare se stabilește prin măsurare cu calibru special pentru dantură. Dacă cota peste 3 dinți este mai mare de 26,10 mm, se recondiționează prin metoda înlocuirii unei porțiuni din piese (în acest caz se remediază și defectele 1 și 6). 8) Uzura suprafeței de alunecare a inelului de etanșare se constată prin măsurare cu calibru potcoavă la cota 41,70 mm. Se recondiționează prin cromare la dimensiunea 42,10 mm și rectificare la cota nominală.

Repararea arborelui intermediar al cutiei de viteze AK 6-80 Arborele intermediar se reformează dacă prezintă: - fisuri de orice natură și poziție; - încovoierea sau torsionarea arborelui; - ciupituri pe suprafața de lucru a dinților (când depășesc 25% din suprafața dintelui); - când uzura în grosime a dinților peste limita admisă (când cota peste 2 dinți este mai mică de 22,20 mm). Defecte Defectele arborelui intermediar pot fi: uzura fusurilor pentru rulmenții de la capetele arborelui intermediar; uzura în grosime a dinților pentru pinionul de viteza I; uzura suprafeței de contact cu roata dințată dublă pentru vitezele II și III; uzura suprafeței de contact cu roata dințată pentru viteza a IV-a și roata dințată în angrenare permanentă.

38

Tehnologia de reparare 1) Uzura fusurilor pentru rulmenții de la capetele arborelui intermediar se stabilește prin măsurare cu micrometru de exterior la cota 39,98 mm. Se recondiționează prin cromare la dimensiunea 40,10 mm, după care se rectifică la cota nominală. Defectul se poate elimina și prin metalizare urmat de rectificare la cota nominală. 2) Uzura în grosime a dinților pentru pinionul de viteza I se stabilește prin măsurarea cotei peste 2 dinți. Arborele se reformează când cota peste doi dinți este mai mică de 22,20mm. 3) Uzura suprafeței de contact cu roata dințată dublă pentru vitezele II și III se stabilește prin măsurare cu micrometrul de exterior la cota 50,52mm. Se recondiționează prin cromare sau metalizare și rectificare la cota de reparare 50,7+0,047 mm. În același timp se rectifică alezajele roților la cota de reparație 50,7-0,015-0,028mm.

Repararea arborelui secundar al cutiei de viteze AK 6-80 Arborele secundar se reformează în următoarele cazuri: fisuri sau rupturi de orice natură sau poziție; încovoierea sau torsionarea arborelui; diametrul de centrare a canelurilor pentru flanșa arborelui secundar mai mic de 35,95 mm; lățimea canelurilor pentru flanșa arborelui secundar mai mică de 6,98 mm; diametrul de centrare a canelurilor pentru butucul de cuplare a vitezei I și a mersului înapoi, precum și pentru butucul de cuplare a vitezei II și III, mai mic de 59,92 mm; lățimea canelurilor pentru aceste butucuri mai mică de 3,95 mm; diametrul de centrare a canelurilor pentru butucul de cuplare a vitezelor IV și V mai mic de 38,96 mm; lățimea canelurilor pentru acest butuc mai mică de 2,95 mm. Defecte Arborele secundar poate avea următoarele defecte care pot fi remediate prin recondiționare: deteriorarea filetului pentru piulița de fixare a flanșei arborelui secundar; uzura fusului pentru rulmentul radial; uzura suprafeței de lucru a rolelor care sprijină roțile dințate pentru viteza I și II de pe arborele secundar; uzura suprafeței exterioare a bucșelor presate pe arborele secundar (pentru roata dințată de mers înapoi și pentru roata dințată pentru viteza III și IV). Tehnologia de reparare Repararea arborelui secundar se execută în felul următor: 1) Deteriorarea filetului pentru piulița de fixare a flanșei se stabilește prin examinare

39

vizuală și măsurare cu calibru pentru filet M 32 x 1,5. Se recondiționează prin încărcare cu sudură și refiletare la dimensiunile nominale. 2) Uzura fusului pentru rulmentul radial se stabilește prin măsurare cu micrometru de exterior la cota 44,97 mm. Se recondiționează prin rectificare cu 0,05 mm, urmată de metalizare sau cromare la cota 45,10 mm, după care se rectifică la cota nominală. 3) Uzura suprafeței de lucru a rolelor care sprijină roțile dințate pentru viteza I și viteza II se stabilește prin măsurare cu micrometru de exterior la cota 59,95 mm. Se recondiționează prin rectificare cu 0,005 mm urmată de metalizare sau cromare la cota 60,10 mm și apoi rectificare la cota nominală. 4) Uzura suprafeței exterioare a bucșelor presate se determină prin măsurare cu micrometrul de exterior la cotele: 32,90 mm; 59,93 mm; 59,94 mm și 44,95 mm. Dacă bucșele uzate au diametrul exterior mai mic de 32,90 mm; 59,93 mm; 59,94 mm și 44,95 mm se înlocuiesc cu altele noi la cota nominală. Acest defect se poate elimina și prin rectificarea suprafeței exterioare a bucșelor la o cotă de reparație și folosirea la montaj, a unor ace și roți dințate de dimensiuni corespunzătoare acelei trepte de reparație. Repararea roților cutiei de viteze AK 6-80 Roțile dințate se reformează în următoarele cazuri: fisuri sau rupturi de orice natură sau poziție; ciupituri ale suprafeței de lucru a dinților când depășesc 25% din suprafața dintelui sau când s-au produs la 2 dinți alăturați; uzura în grosime a dinților peste valoarea maximă admisă (cota peste 5 dinți mai mică de 70,20 mm-la roata dințată pentru viteza a II-a; cota peste 4 dinți mai mică de 55,10 mm-la roata dințată pentru viteza a III-a; cota peste 4 dinți mai mică de 44,50 mm-la roata dințată pentru viteza a IV-a). Defecte Roțile dințate pot prezenta următoarele defecte, care pot fi remediate prin recondiționare: știrbiri ale dinților de angrenare; uzura locasului pentru arbore; uzura la capete a dinților de cuplare; uzura în grosime a dinților de cuplare. Tehnologia de reparare Roțile dințate precizate mai sus se repară în felul urmator: 1) Știrbiri ale dinților se constată prin examinare vizuală.

40

Se recondiționează prin polizarea marginilor știrbite. 2) Uzura locașului pentru arbore se stabilește prin măsurare cu micrometru de interior la cota 68,05 mm-la roțile dințate pentru vitezele II și III; 49,04 mm la roata dințată pentru viteza a IVa. Se recondiționează prin metalizare și rectificare la cota nominală; la montaj se vor folosi ace, arbore, bucșa pentru roata dințată viteza

a III-a și bucșa pentru roata dințată viteza a IV-a la

dimensiuni nominale. Acest defect se poate remedia și prin rectificare la treapta de reparație și înlocuirea acelor inițiale cu alte ace de diametru corespunzător și cu bucșa la dimensiunea corespunzătoare treptei de reparație. 3) Uzura la capete a dinților de cuplare se stabilește prin măsurare cu un șablon la cota 5,80 mm-pentru roata dințată viteza II și III; 5,50 mm-pentru roata dințată viteza a IV-a. Se recondiționează prin încărcare cu sudură. 4) Uzura în grosime a dinților de cuplare se stabilește prin măsurare cu un calibru special pentru dantură. Cota peste trei dinți admisă fără reparație este de 37,65mm pentru roata dințată viteza a II-a; 37,70mm pentru roata dințată viteza a III-a; 26,30mm pentru roata dințată viteza a IVa. Se recondiționează prin metoda înlocuirii unei parți din piese caz în care, simultan, se remediază și defectele 2).

Montarea cutiei de viteze Montarea cutiei de viteze se execută în două etape. În prima etapă se execută subansambluri din arbori, pinioane și rulmenți (arborele primar, secundar, intermediar, pentru mersul înapoi), capacul cutiei cu mecanismul de cuplare, etc. În etapa a doua se execută montarea cutiei de viteze din subansambluri și piese. Montarea cutiei de viteze se poate face prin metoda staționară sau flux continuu utilizând transportoare la sol sau aeriene. Roțile dințate trebuie să se monteze în așa fel încât să se asigure: jocurile în angrenare; distanțele dintre fețele frontale ale danturilor în poziția neutră pentru roțile baladoare; cursa de cuplare (poziția roților dințate în stare cuplată), poziția corectă a furcilor de cuplare. Grupul sincronizator trebuie montat la jocul corespunzător (0,5-1mm) deoarece în cazul grupului strâns există pericolul ca acesta să se rupă la punerea în funcțiune iar la jocuri există pericolul să nu se realizeze sincronizarea. Montarea rulmenților se va face numai cu dispozitive adecvate pentru a se evita deteriorarea și poziționarea necorespunzătoare a acestora. Se va acorda o atenție deosebită realizării etanșării pentru a evita scurgerile de lubrifiant.

41

Pentru realizarea arborelui primar ca subansamblu se presează cu presa sau prin lovituri de ciocan asupra dornului de montare. Forța de presare se aplică inelului interior mutând dornul pe diferitele porțiuni ale inelului. Un rulment corect montat trebuie să se așeze pe toata suprafața umărului de sprijin și să se rotească ușor, lin, fără înțepeniri. După presare, rulmentul se asigură cu siguranța și piulița crenelată. Pentru asamblarea arborelui intermediar cutia de viteze și roțile dințate se încălzesc într-un cuptor electric la temperatura de 160-1800 C și se presează cu un dispozitiv adecvat pe arbore într-o anumită ordine. Tot prin încălzire (la temperatura de 900 C) și presare se introduc și inelele interioare ale rulmenților conici de la capete. Trebuie avut grijă ca inelele rulmenților să nu se desperecheze. La montajul în carcasa cutiei de viteze se reglează jocul necesar la rulmenți prin deplasarea arborelui intermediar cu 0,14-0,17mm (citit la comparator) După efectuarea reglajului se verifică momentul de rezistență. Prin tragere uniformă arborele intermediar nu trebuie să opună o rezistentă la rotație mai mare de 15-20 daNcm. Probleme asemănătoare se ridică și la asamblarea arborelui secundar. Aici se mai include asamblarea sincronizatoarelor și reglarea lor, precum și asamblarea rulmenților cu ace și asigurarea lor. La asamblarea capacului se montează tijele de comanda a diferitelor viteze și elementele de zăvorâre cu reglarea poziției corecte a furcilor. Prin montarea grupelor formate separate și a diferitelor piese individuale acordându-se o mare atenție îmbinărilor de etanșare se obține ansamblul cutiei de viteze. La o prima verificare a modului de realizare a montajului se controlează intrarea ușoară a schimbătorului în fiecare treapta de viteza și efortul pentru rotirea angrenajelor, rotire care trebuie să fie uniformă și fără înțepeniri.

Rodajul și încercarea ansamblului Având în vedere construcția și modul de funcționare a cutiei de viteze mecanice cu variația raportului de transmitere în trepte, obiectivele urmărite la încercarea cutiei de viteze sunt, în general, următoarele: randamentul și pierderile de putere la diferite sarcini și turații; mărimea, caracterul și poziția petei de contact a dinților roților dințate la funcționarea sub sarcina; caracteristică de temperatură; zgomotul și vibrațiile produse în timpul funcționării; rezistența la solicitarea statică; rigiditatea la încovoiere și răsucire a arborilor; rezistența la oboseală a roților dințate; funcționarea lagărelor; durabilitatea rulmenților; funcționarea mecanismului de comandă a

42

schimbării treptelor. În funcție de scopul urmărit, precum și în funcție de aparatura și instalația de care dispune unitatea reparatoare, încercările cutie de viteze pot fi făcute pe automobil sau pe standuri speciale în condiții de laborator. Metodele actuale folosite pentru încercarea cutiilor de viteze pe stand se clasifică în două grupe mari: metoda încercării în flux de energie deschis și metoda încercării în flux de energie închis. Schema constructivă a standului pentru încercat cutii de viteze în flux de energie deschis: 1-

motor electric de antrenare;

2-

ambreiaj;

3-

cutie de viteze de încercat;

4-

element de frânare. Pentru determinarea caracteristicii de temperatură a cutiei de viteze, care reprezintă

variația temperaturii uleiului din cater în funcție de timp, cutia de viteze trebuie să funcționeze neîntrerupt la momentul de torsiune maximă al motorului autovehiculului. Pentru determinarea acestei caracteristici se poate măsura timpul în care temperatura ajunge de la 40 la 1200 C sau se măsoară cu valoarea creșterii temperaturii pentru o perioada de timp dată pornind de la 400 C, temperatura mediului înconjurător fiind de 15-250 C.

Predarea din reparație Automobilul reparat se prezintă la recepția delegatului beneficiar numai după ce a fost recepționat de organul C.T.C. al furnizorului. Beneficiarul va verifica aspectul exterior al autovehiculului precum și funcționarea lui la sol și pe rampă. Tot el va executa o probă de parcurs cu automobilul pe o distanță de 30 km, cu vitezele recomandate în documentația tehnică de reparare. Dacă comisia de predare-primire constată defecțiuni sau neconcordante cu condițiile tehnice de calitate stabilite de ICPTT, automobilul sau agregatul auto se respinge, precizând cauzele respingerii în “Fișa de remedieri, verificare tehnică privind circulația pe drumurile publice și recepția”. Automobilele și agregatele auto singulare au un termen de garanție exprimat în km echivalenți sau zile calendaristice. În cazul de față, pentru cutia de viteze se acordă garanția de 60

43

zile.

Considerații privind eficiența economică a reparațiilor Repararea autovehiculului, ca proces de producție pentru restabilirea capacității de funcționare a apărut odată cu inventarea autovehiculului, deoarece încă din prima fază a funcționării lui apar defecte care trebuie corectate, corectări care fac parte dintr-un proces de încercări după proiectare, iar în timpul exploatării apare acțiunea uzurii morale ceea ce confirmă importanța uzurii în concordanță cu lucrările de reparare, absolut necesare pentru a asigura automobilului o funcționare cât mai îndelungată. Astfel repararea autovehiculului apare ca o necesitate obiectivă, care este dictată de necesități tehnice și economice. Se estimează că durata de viață a pieselor autovehiculului actual variază între 60000 și 250000 km. Cheltuielile de exploatare pentru întreținerea autovehiculului în stare bună de funcționare și a altor condiții asemănătoare cu cele prezentate mai jos, cresc odată cu creșterea parcursului total și a duratei de timp, de folosire a lor. Utilitatea economică a reparării autovehiculului a ansamblurilor este condiționată de următoarele cauze: - posibilitatea folosirii repetate după recondiționare până la 75% din piese, ceea ce permite să se economisească importante mijloace bănești și materiale. - costul reparației autovehiculelor și ansamblurilor nu depășește 50-60% din prețul autovehiculelor și subansamblurilor noi, iar consumul de metal pentru repararea lor este de 10-15 ori mai mic decât pentru fabricarea lor. - investițiile pentru efectuarea unei reparații la autovehicule sunt de 10-12 ori mai mici decât pentru fabricarea autovehiculelor noi. - înnoirea parcului de autovehicule se realizează în decurs de 10-12 ani, iar necesarul de reparații pentru fiecare dintre ele o dată la 4-5 ani, dacă nu se efectuează reparații atunci parcul de mașini nu va creste. Utilitatea economică a reparației automobilului se poate determina cu următoarea relație: Cr+Pr∆Cr+Ctr <= Cn+Pn∆Cn+Ctn unde: Pr

Pn

44

Cn- valoarea autovehiculului nou; Cr- valoarea reparației autovehiculului; Pn- parcursul autovehiculului nou până la reparație în mii de km; Pr- parcursul autovehiculului reparat până la următoarea reparație sau casare în mii de km; ∆Cn, ∆Cr- cheltuieli de întreținere în stare bună de funcționare a automobilului nou și a celui reparat; Ctr, Ctn- cheltuieli pentru transportul autovehiculului la reparații și a celui nou de la uzină. După datele prezentate în literatura de specialitate cheltuielile pentru lucrările de reparații în funcție de creșterea duratei de exploatare a automobilului, se caracterizează în cote față de valoarea lui după cum urmează: -

la 2 ani - 0,28;

-

la 4 ani - 0,34;

-

la 6 ani - 0,45;

-

la 8 ani - 0,58;

-

la 10 ani - 0,65; Din cele de mai sus reiese ca repararea automobilului este rentabilă. Ea permite o reproducție

mai completă și eficientă a fondurilor de bază din industria auto, o folosire mai bună a resursei duratei de viața investită în automobil, creșterea veniturilor din exploatarea automobilelor.

Norme specifice de securitate și sănătate în muncă Normele de securitate și sănătate în muncă sunt legiferate în țara noastră prin legea nr.5/1965 și legea nr.**care prevede că normele de securitate și sănătate în muncă constituie o problemă de stat și fac parte integrantă din procesul de muncă, având ca scop asigurarea celor mai bune condiții de muncă, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale. Măsurile de prevenire a accidentelor în sectoarele de prelucrări mecanice rezultă din respectarea tuturor normelor specifice de securitate și sănătate în muncă cuprinse în normativele departamentale și în instrucțiunile proprii ale întreprinderilor. De exemplu, la rectificarea semifabricatelor sau piesele auto ce trebuie recondiționate precum și la ascuțirea sculelor, principalul pericol îl constituie spargerea discului abraziv. Pentru prevenirea accidentelor deosebit de grave ce se pot produce în acest caz este necesar ca discurile abrazive să fie verificate de către

45

organul C.T.C. (la sunet pentru identificarea fisurilor și la echilibrarea statico-dinamică) înainte de montarea lor pe mașina. Cele mai eficiente dispozitive de protecție sunt carcasele de protecție, ecranele de protecție, instalațiile de iluminat, suporții de mână pentru susținerea piesei în timpul prelucrării. La recondiționarea pieselor prin metalizare electrică sau sudare se pot produce electrocutări atunci când operatorul, neprotejat cu echipament necorespunzător atinge simultan 2 puncte care au între ele diferență de potențial mai mare de 40 V. Protecția împotriva electrocutării și a oftalmiilor se asigură prin: utilizarea echipamentului de protecție, a sculelor izolate, instalațiilor și indicatoarelor de avertizare, legarea la pământ sau la nul a surselor de energie, a mașinilor și a pieselor, asigurarea inaccesibilității la elementele care fac parte din circuitele electrice, deconectarea automată în cazul scurgerilor de curent sau atingerii periculoase, organizarea cabinelor și punctelor de sudare electrică. Sudarea și metalizarea oxigaz poate provoca accidente foarte grave. Măsurile de protecție la sudarea sau metalizarea oxigaz sunt: amenajarea corespunzătoare a postului de sudare, depozitarea, păstrarea, întreținerea și utilizarea

corespunzătoare a generatoarelor și buteliilor de C2H2, a

buteliilor de oxigen, manipularea atentă a robinetelor, buteliilor, reductoarelor de presiune și suflajului de sudare.

Instructajul de respectare a normelor de securitate și sănătate în muncă Instruirea pe linie de protecţia muncii a personalului productiv are un caracter permanent în procesul de producţie şi constituie unul din mijloacele principale care contribuie la înlăturarea cauzelor accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale. Obligaţia efectuării instructajului de respectare a normelor de securitate și sănătate în muncă o au cei de organizează, controlează şi conduc procesele de muncă. Instructajul de protecţia muncii se efectuează : - întregului personal care conduce activităţi productive sau oare depun o activitate cu caracter productiv în unitate, indiferent dacă este permanent, sezonier sau zilier, noilor angajaţi, militarilor din unităţile proprii, militarilor din unităţile beneficiare care execută lucrări în mod ocazional; - celor veniţi în unitate ca detaşaţi; - ofiţerilor elevi, elevilor şi mecanicilor la efectuarea practicii profesionale.

46

Instructajul de respectare a normelor de securitate și sănătate în muncă pentru personalul întreprinderilor de construcţii care execută lucrări de reparaţii în incinta unităţii se va efectua de către şefii profesionali ai acestor întreprinderi care

vor fi şi răspunzători pentru respectarea

întocmai a normelor de protecţie a muncii. Instructajul de respectare a normelor de securitate și sănătate în muncă cuprinde următoarele faze: — instructajul introductiv general; — instructajul la locul de muncă ; — instructajul periodic. Instructajul introductiv general — se efectuează personalului prevăzut mai sus la sosirea în unitate de către o persoană cu pregătire corespunzătoare, numită de comandantul unităţii prin ordin de zi pe unitate. Scopul instructajului introductiv general este ca noii încadraţi în muncă să cunoască principalele măsuri generale de protecţia muncii ce trebuiesc respectate în cadrul proceselor tehnologice sau de muncă din unitate va fi de cel puţin 8 ore. După efectuarea instructajului introductiv general, personalul instruit va fi supus unei verificări a cunoştinţelor de protecţie a muncii. Instructajul la locul de muncă se efectuează la locul unde a fost repartizată persoana nou încadrată în unitate de către conducătorul procesului de muncă numit prin ordin de zi pe unitate de către comandantul unităţii şi are drept scop ca noul angajat să cunoască toate normele de securitate şi igiena muncii la locul de muncă unde îşi va desfăşura activitatea. In cadrul instructajului la locul de muncă se vor prelucra personalului următoarele : a) articole din prezentele norme şi din instrucţiunile proprii care se referă la activităţile ce urmează a le executa personalului respectiv ; b) organizarea raţională a locului de muncă, păstrarea ordinii, curăţeniei şi disciplinei ; c) cauzele principale care pot duce la accidente de muncă la utilajul, locul de muncă respectiv şi măsurile ce trebuie luiate pentru a le preveni ; d) indicarea părţilor periculoase ale utilajelor sau locurilor de muncă la care va lucra personalul respectiv şi arătarea modului corect de lucru ; e) necesitatea folosirii şi întreţinerii, utilizarea corectă a dispozitivelor de protecţie ;

47

f) necesitatea verificării sculelor şi utilajelor înainte de începerea lucrului, arătându – se pericolul pe care îl reprezintă sculele sau utilajele respective ; g) modul de folosire a instalaţiilor electrice din ateliere şi locul de muncă respectiv, interzicerea de a umbla la instalaţiile electrice defecte, de a le modifica sau adapta în alte scopuri decât cele pentru care acestea sunt construite ; h) indicarea echipamentului de lucru şi de protecţie cuvenit, modul de folosire în procesul de muncă ; i) măsuri de prim ajutor specifice locului de muncă. Durata instructajului la locul de muncă variază în funcţie: -de condiţiile în care îşi va desfăşura munca noul angajat; -de complexitatea agregatelor, instalaţiilor şi va fi de cel puţin 8 ore . In cazul locurilor de muncă unde nu există instalaţii, utilaje, maşini sau aparate, durata acestui instructaj va fi redusă la 4 ore. Modul însuşirii cunoştinţelor prevăzute pentru instructajul la locul de muncă se verifică de către şeful nemijlocit celui care a făcut instructajul şi în cazul că persoana verificată şi-ia însuşit în condiţii bune cunoştinţele necesare, cel care execută verificarea dă aprobarea de intrare în lucru prin semnătură în fişa individuală de instructaj. Prevederile la acest articol se aplică şi personalului transferat de la un loc de muncă la altul în cadrul aceleiaşi unităţi, specificându-se în fisa individuală de instructaj la rubrica „instructajul de schimbarea condiţiilor de muncă". Instructajul periodic se efectuează de către , conducătorul procesului de muncă (aceleaşi persoane arătate la instructajul la locul de muncă) şi are ca scop împrospătarea periodică a cunoştinţelor privind normele de securitate şi de igienă, prezentarea unor filme, prelucrarea unor articole din literatura de specialitate. Intervalul dintre două instructaje periodice pentru întreg personalul productiv militar şi civil va fi de cel mult 30 zile. Durata instructajului periodic se va stabili de către comandantul unităţii, funcţie de complexitatea locului de muncă şi va fi de cel puţin 2 ore. Instructajul periodic se mai efectuează şi în mod obligatoriu, indiferent de timpul trecut de la instructajul anterior şi în următoarele cazuri :

48

— când lucrătorul a suferit un accident de muncă cu incapacitate temporară ; — când lucrătorul a lipsit din activitate, mai mult de 40 zile ; — când s-a modificat procesul tehnologic ; la schimbarea condiţiilor de muncă, la introducerea de utilaje sau metode noi de muncă, etc ; — când au apărut modificări ale normelor de protecţia muncii ; — în cazul efectuării unor lucrări ocazionale sau speciale, diferite de cele pe care le execută în mod curent. Fiecare instructaj periodic efectuat se menţionează In fişa individuală de instructaj la rubrica respectivă de către persoana care a efectuat instructajul. Şeful nemijlocit celui care a efectuat instructajul periodic verifică modul cum s-a efectuat şi însuşit instructajul la coloana „Verificat". Elevilor academiei militare — facultatea ingineri — pompieri, şcolilor militare de ofiţeri, maiştri militari sau subofiţeri care execută ore de practică în unităţi, instructajul de protecţie a muncii se va efectua după cum urmează: — instructajul introductiv general şi la locul de muncă se va efectua, întocmindu-i-se fişa individuală de instructaj în V condiţiile arătate la articolele corespunzătoare. Instructajele introductiv general, la locul de muncă şi periodic, verificarea acestora şi aprobarea de intrare în lucru, se vor consemna în mod obligatoriu în fişa individuală de instructaj pe modelul tipizat pe economie şi aprobat de Ministerul Muncii. Fişa individuală de instructaj se completează citeţ specificându-se concret articolele din norme sau instrucţiunile proprii ce au fost prelucrate la fiecare din rubricile completate la instructajul introductiv general, la locul de muncă şi la cel periodic. Fisa individuală de instructaj va fi păstrată de conducătorul procesului de muncă. După epuizarea formularului fisei individuale de instructaj, instructajele periodice se vor completa în continuare pe formularele tip ”mijlocuri” ce se vor adăuga pentru tot timpul cât persoana respectivă lucrează în unitate. În cazul accesului ocazional al unor persoane venite în interes de serviciu, vizite cu caracter didactic sau de alt gen instructajele pot avea o extindere mai mică atât în ceea ce priveşte volumul cât şi duratele indicate procedându-se în felul următor: — şeful unităţii va însărcina cadrul tehnic care va însoţi vizitatorii să le facă o prezentare

49

succintă asupra specificului activităţii şi locurilor de muncă, unde vor avea acces, a măsurilor și normelor de securitate și sănătate în muncă ce trebuie să fie respectate pe parcurs şi la locurile de muncă respective, luând totodată măsuri pentru echiparea lor cu mijloace individuale de protecţie corespunzătoare desfăşurării vizitei în condiţii de securitate şi igienă a muncii ; — persoana numită după ce efectuează instructajul va întocmi şi prezenta spre semnare o fişă colectivă de instructaj conform modelului tipizat pe economie aprobat de Ministerul Muncii. În cadrul vizitelor cu caracter didactic făcute în grup de către ofiţerii elevi, elevii şcolilor sau liceelor militare sau alte asemenea vizite, instruirea va fi efectuată în prezenţa tuturor acestor persoane, după care conducătorul grupului respectiv va semna fişa colectivă de instructaj şi va da grupului respectiv dispoziţiile necesare privind păstrarea disciplinei pe toată durata vizitei. Vizitatorii vor fi însoţiţi pe tot parcursul de o persoană anume desemnată de conducerea unităţii sau subunităţii care le va da indicaţii suplimentare în legătură cu măsurile și normele de securitate și sănătate în muncă ce trebuie respectate, la locurile de muncă vizitate.

NORME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN EXPLOATAREA AUTOVEHICULELOR Conducătorii unităţilor şi ai formaţiilor de transport auto, şefii de autogara şi şefii agenţiilor de colectare şi expediere a mărfurilor, precum şi înlocuitorii lor, vor urmări starea sănătăţii şi starea de oboseală a şoferilor, atât a celor din unitatea respectivă, cât şi a celor în tranzit şi vor interzice plecarea în cursă a celor bolnavi, obosiţi sau care au consumat băuturi alcoolice. în acest din urmă caz, vor lua măsuri pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de instrucţiunile în vigoare. La transporturile de noapte vor fi îndrumaţi numai şoferii care declară pe propria lor răspundere că sunt odihniţi. Conducerea autovehiculelor se va încredinţa şoferilor numai în condiţiile prevăzute de Regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice şi de instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare emise de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi de Centrala de transporturi auto. Şoferilor cărora în trecut li s-au ridicat permisele de conducere pentru delictul de conducere în stare de ebrietate sau exces de viteză, nu li se va permite să conducă autobuze sau autocamioane care transportă persoane ori mărfuri în trafic interurban, decât numai după efectuarea unui stagiu de

50

conducere (stabilit prin reglementările în vigoare) pe alte tipuri de autovehicule în trafic local de mărfuri sau în şantiere, care se va încheia cu o testare asupra cunoştinţelor profesionale. Conducerea unităţii va lua măsuri pentru asigurarea instruirii şoferilor conform prevederilor în vigoare şi îndeosebi pentru cunoaşterea particularităţilor de conducere a autovehiculelor în caz de polei, mâzgă, ceaţă etc. În cazul în care transportul şi manevrările urmează a se efectua în zone periculoase cunoscute, acestea se vor menţiona în foaia de parcurs. Obligaţii la crearea unui loc de muncă La crearea unui loc de muncă (şantier, formaţiune de transport etc), conducerii unităţii de transporturi auto îi revin următoarele sarcini: a) să stabilească traseele de acces spre drumurile publice şi traseele interioare din raza de activitate respectivă ; b) să instruiască şoferii asupra caracteristicilor noului loc de muncă, sau, după caz, să pretindă expeditorului instruirea acestora asupra particularităţilor specifice locului de muncă ; c)să reglementeze cu expeditorii : — asigurarea cazării, odihnei, hranei, a condiţiilor igienico-sanitare, a pazei şi securităţii lucrătorilor cât şi a bunurilor transportate ; — asigurarea parcării autovehiculelor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare de securitate (indicatorul de interzicere, de avertizare, de siguranţă şi de informare) conform normelor în vigoare. Instrucţiunile de protecţia muncii trebuie să cuprindă principalele obligaţii ale personalului productiv civil cu privire la: respectarea normelor de tehnica securităţii muncii utilizarea de scule corespunzătoare, folosirea dispozitivelor și apărătorilor de protecţie, folosirea corectă a echipamentului de protecţie şi de lucru, verificarea stării de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi reguli pentru menţinerea disciplinei, ordinii şi curăţeniei la locul de muncă. Afişarea instrucţiunilor este determinată de condiţiile existente. În mod obligatoriu ele se vor afişa în locuri vizibile şi cât mai aproape de locul de muncă (maşină, agregat, instalaţie etc).

51

NORME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN ATELIERE DE REPARAŢII ŞI PUNCTE DE ASISTENŢĂ TEHNICĂ Uneltele de mână acţionate electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu dispozitive sigure pentru fixarea uneltei. Dispozitivul de comandă trebuie să împiedice funcţionarea necomandată şi să oprească funcţionarea uneltei imediat după încetarea acţiunilor. La începerea lucrului aceste dispozitive vor fi verificate cu atenţie. La uneltele de mână cu acţionare electrică sau pneumatică dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare ca pietre de polizor, pânză de fierăstrău etc. se vor verifica apărătorile, starea de fixare şi integritatea lor. Tuburile flexibile de aer comprimat trebuie să corespundă debitului şi presiunii de lucru. Fixarea lor pe racordul uneltei va fi asigurată cu coliere metalice. Pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, uneltele de mână acţionate electric trebuie să, corespundă prevederilor din şi vor fi verificate periodic de către personalul de specialitate. Sculele şi uneltele se vor folosi numai de personalul care cunoaşte bine metodele de lucru şi măsurile de protecţia contra electrocutării, precum şi măsurile de prim ajutor ce trebuie luate în caz de electrocutare. Înainte de începerea lucrului cu uneltele electrice se va verifica starea izolaţiei. Dacă se constată deficienţe nu se va începe lucrul până când acestea nu vor fi înlăturate. Folosirea uneltelor electrice fără legătură cu priza electrică de pământ într-un conductor special şi fără echipamentul de protecţie este interzisă. Izolaţia electrică a cablurilor şi uneltelor se va controla înainte de începerea lucrului. Cablurile de alimentare utilizate la uneltele electrice vor fi tip flexibil (multi-filare), pentru a se putea manevra uşor. în timpul lucrului, cablurile de alimentare a uneltelor portative se vor proteja prin jgheaburi, ţevi sau suspendare la înălţimi inaccesibile. În cazul întreruperii curentului electric sau a lucrului, uneltele electrice vor fi deconectate de la reţeaua electrică de alimentare (prize sau tablouri de distribuţie). Cozile şi mânerele uneltelor de mână vor fi netede, bine fixate şi vor avea dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. În cazul folosirii cozilor şi mânerelor de lemn, se va alege lemn de esenţă tare, cu fibrele

52

axiale drepte, fără noduri sau crăpături şi fără aşchii desprinse. Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice corespunzătoare. Utilizarea aceluiaşi mâner la mai multe unelte de mână se admite numai la trusele de scule construite în mod special cu mâner detaşabil. Uneltele de percuţie din oţel, ciocanele, dălţile, foarfecele, dornurile, căpuitoarele şi toate uneltele de mână similare vor fi executate (conform standardelor de stat în vigoare) din oţeluri, corespunzătoare, tratate termic, în aşa fel încât, sub acţiunea eforturilor la care sunt supuse în timpul lucrului să nu permită deformări permanente, fisuri sau desprinderi de aşchii (ştirbituri). Este interzisă folosirea uneltelor de mână cu suprafeţele de percuţie, înflorite sau ştirbite, precum şi a uneltelor de mână improvizate. Uneltele de mână folosite în mediul de gaze sau vapori explozivi vor fi confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare. Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii, foarfeci, cleşti, etc. vor avea o construcţie robustă şi nu vor prezenta frecări mari sau joc în articulaţie care ar duce la eforturi suplimentare pentru acţionare şi în acelaşi timp nesiguranţă în timpul lucrului. Braţele de acţionare ale acestor unelte vor fi astfel executate încât la închidere să rămână un spaţiu suficient între ele, pentru a se preveni prinderea degetelor. Uneltele de mână vor fi păstrate după caz în dulapuri, lăzi, rastele sau pe suporţi speciali, în apropierea locurilor de muncă şi vor fi astfel aşezate încât să aibă orientată spre exterior partea de prindere, pentru a exclude contactul cu părţile ascuţite sau tăietoare. La executarea lucrărilor la înălţime, uneltele de mână vor fi păstrate în genţi rezistente şi vor fi fixate în mod corespunzător, pentru a fi asigurate împotriva căderii. În timpul transportului, părţile periculoase ale uneltelor de mână, cu tăişuri, vârfuri, etc. vor fi protejate cu teci sau apărători adecvate. În timpul lucrului ou uneltele de mână, la operaţii în care se pot produce scântei, aşchii metalice etc. utilizatorii vor purta ochelari de protecţie, iar zona de muncă va fi protejată, pentru a împiedica accidentarea din apropiere. Toate uneltele de mână vor fi verificate cu atenţie la începutul lucrului. Periodic, în funcţie

53

de frecvenţa de utilizare, uneltele de mână vor fi controlate sistematic. Uneltele de mână care nu corespund condiţiilor normale de lucru vor fi înlocuite imediat cu altele corespunzătoare.

CAPITOLUL IV DIFERENŢIALUL TORSEN Construcţie și funcţionare Diferenţialul Torsen - este un diferențial-distribuitor de culpare-a fost folosit pentru prima dată în anul 1987 la Audi 80 Quattro și Audi 90 Quattro. Transmiterea forței

Arbore antrenare

Arbore ieşire

Diferenţial

Arbore

punte față

cutie viteze

TORSEN

cardanic

Transmiterea forţei se realizează de la arborele de antrenare prin intermediul arborelui de ieşire de construcţie tubulară către carcasa diferenţialului Torsen. Acest diferenţial distribuie forța de antrenare către pinionul de antrenare pentru axa față ți către flanșa de fixare a cardanului pentru axa din spate. Compensarea turaţiei • Diferenţialul Torsen compensează diferențele de turaţie ale roţilor în timpul deplasării maşinii (de

54

ex. în cazul deplasării într-o curba). • În funcţionarea sa acest diferenţial acţionează ca și un diferenţial axial normal. Distribuirea forţei de antrenare în cazul suprafeţelor de rulare cu aderență diferită •

În cazul unei roți motoare cu aderență mai scăzută la suprafața de rulare, diferenţialul

Torsen

"trimite"

către

axa

a

cărei

roți

are

o

aderență

mai

bună

la suprafaţa de rulare, cea mai mare parte a forţei de antrenare. Conceptul Numele de Torsen este denumirea înregistrată de către firma Gleason pentru noţiunea "Diferenţial cu perceperea momentului de rotaţie"; derivat din denumirea din engleza Torque Sensing. Conceptul Torsen permite realizarea "sarcinilor" principale ale unui diferenţial: •

Echilibrarea turaţiei si transmiterea forţei de antrenare

În acest scop este utilizat principiul de bază al transmisiei melc-roată melcată. •

Acest fel de transmisie poate fi constructiv concepută astfel încât să aibă o valoare

mare sau mică de blocare. Mărimea valorii de blocare este dependentă de unghiul de înclinare al melcului și de raportul de fricţiune din ansamblul melc-roată melcată. •

Cu cât unghiul de înclinare (angrenare) este mai mic cu atât valoarea de blocare este mai mare.

Totodată mărimea (eficiența) acţiunii de blocare poate fi constructiv realizată astfel încât sistemul de transmisie melc-roată melcată, în funcţionarea sa, acţionează cu autoblocare. Astfel transmisia sub sarcină se poate realiza de la melc, dar nu și invers (analog principiului de funcţionare al unor elevatoare). •

Cu cât unghiul de înclinare (angrenare) este mai mare, cu atât blocarea este mai mică.

Funcţia de autoblocare este anulată. Antrenarea se poate realiza atât dinspre melc cat si dinspre roata melcata (analog principiului de funcţionare a sistemelor de direcţie cu melc).

55

•

Diferenţialul Torsen se situează, prin acţiunea sa, la o valoare de blocare de cca 1 : 3,5 între cele două

variante constructive extreme. Principiul diferenţialului La un diferenţial "normal", la ambele "ieşiri", forţa este întotdeauna egală ca mărime. Fiecărei "ieşiri" îi este distribuită 50% din forţa de antrenare disponibilă la intrare,. Aceasta înseamnă că: ieşirea, care poate transmite forța cea mai redusă, limitează în acelaşi timp forţa la cealaltă ieşire (întotdeauna 50% la 50%). La o blocare a diferenţialului aceasta distribuire 50% : 50% nu mai este valabilă. Definirea valorii de blocare a unui diferenţial blocabil Valoarea de blocare descrie cea mai mare diferenţă posibila a forţei disponibile la ambele ieşiri. Diferenţialul Torsen are o valoare de blocare de cca 1 : 3,5, ceea ce înseamnă că la o ieşire poate fi disponibilă o forţă de antrenare de 3,5 ori mai mare decât la cealaltă ieşire. Aceasta înseamnă din punct de vedere a dinamicii deplasării: • Axei cu aderența mai buna îi va fi distribuită întotdeauna forţa de antrenare mai mare. • Dacă de exemplu axa cu aderența mai scăzută transmite cca. 50 N forţă de tracţiune, atunci teoretic cealaltă axa va putea transmite 175 N.

56

Funcţionare Carcasa diferenţial

Roata dinţata

Ax satelit

cu dantura elicoidala (satelit) Tracţiune: În tracţiune, forţa de antrenare este transmisa de la motor, prin intermediul arborelui de ieşire de formă tubulară, către carcasa diferenţialului. Carcasa diferenţialului transmite forţa de antrenare prin intermediul axelor roţilor melcate către melci. Melcii distribuie forţa de antrenare către pinionul de antrenare a axei față și către flanșa de cuplare a cardanului pentru antrenarea axei spate. Diferenţialul Torsen este prin acţiunea sa de blocare astfel realizat, încât el distribuie o forţa de antrenare mai mare axei ce se roteşte mai încet, decât axei ce se roteşte mai rapid altfel spus, Torsen distribuie forţa de antrenare mai mare axei cu aderență mai bună.

57

Încetinire (frâna de motor): În timpul încetinirii (frâna de motor) fluxul de putere în lanţul de antrenare este invers. În acest caz forța este transmisă de la antrenarea axelor, prin intermediul melcilor, către rotile melcate. Acesta înseamnă că în faza de încetinire (frâna de motor) axa care se roteşte mai repede transmite cea mai mare parte către forţa de frânare de motor. Diferențele de turaţie ce apar sunt compensate cu ajutorul roţilor dinţate de capăt.

Compensarea turaţiei la deplasarea în viraje

La deplasarea în viraje, roțile din față, datorită unei raze de curbură mai mare, execută un traseu mai lung decât roțile din spate și de aceea se rotesc mai repede. Semnificaţia în dinamica deplasării: • Axei spate care are o turaţie mai mica, îi este distribuită, în comparaţie cu axa față, forţa de antrenare cea mai mare. • Dacă, din cauza forţei de antrenare mai mari pe axa din spate, apare fenomenul de derapare atunci, imediat va fi distribuită o forţă de antrenare mai mare către roțile mai lente din față. Distribuirea forţei de antrenare se adaptează automat cerinţelor deplasării în viraje.

58

Funcţionare Carcasa diferenţial

Roata dinţată

Ax satelit

cu dantura elicoidală (satelit) • Prin această comportarea în deplasarea în viraje va fi optimizată. Forţa de antrenare ajunge prin intermediul arborelui de ieşire tubular la carcasa diferențialuluidistribuitor. De aici fluxul de putere este "condus" prin intermediul axelor roţilor melcate către melci, care distribuie forţa de antrenare către axa față și spate. • În acest fel axa spate primeşte, datorita turaţiei mai scăzute în timpul deplasării în viraje,cea mai mare parte din forţa de tracţiune. melcul pentru antrenarea axei spate, ce se roteşte mai încet, se realizează cu ajutorul roţilor dinţate de capăt. • Prin acesta se impiedică apariţia unor tensionări în fluxul de transmisie și astfel o uzură accentuată a roţilor.

59

Distribuirea forţei în cazul suprafeţelor cu aderenta diferita

Împieica această rotire în gol a roţilor axei cu aderență scăzută. Semnificaţie: În acest fel forţa de antrenare poate fi distribuită în raport maxim de 1: 3,5. si cealaltă "stă" pe zăpadă, se transmite înca suficientă forţă de antrenare pentru demarare.

Funcţionare: Carcasa diferenţial

60

Roata dinţată

Ax satelit

cu dantura elicoidală (satelit)

Forţa de antrenare se transmite prin intermediul arborelui tubular de ieşire la carcasa diferenţialului De aici fluxul de putere este "condus" prin intermediul axelor roţilor melcate către melci, care distribuie forţa de antrenare către axa față și spate. În acest fel axa cu aderență mai bună "primeşte" partea cea mai mare din forţa de antrenare. În caz extrem acest raport poate ajunge la 1 : 3,5. • De ex.: Dacă forţa de tracţiune la axa spate este de 800 N (cca. 80 kgf), atunci axei față i se poate distribui max. 2800 N forţă de tracţiune. Astfel, în total se transmite o forţă de tracţiune de 3600 N (cca. 360 kgf). Acest raport este suficient pentru a demara pe o rampă cu înclinare 30%. • O rotire în gol a axei cu aderență scăzută este împiedicată, deoarece aceasta se poate "sprijini" pe axa cu aderenta mai bună prin intermediul roţilor dinţate de capăt.

61

Reglarea forţei de frânare Diferenţialul Torsen face posibilă diferenţa de turaţie dintre roți. Prin aceasta se asigura posibilitatea de reglare a forţei de frânare asupra fiecărei roți respectiv ca roțile din fața să fie frânate întotdeauna "mai devreme" și mai mult decât roțile din spate. Conceptul tracţiunii integrale cu diferenţial Torsen nu influenţează reglajul sistemului de frânare și poate fi combinat cu sistemul ABS. Astfel sunt asigurate premizele pentru un comportament stabil la frânare pentru maşinile cu diferenţial Torsen și echipate sau nu cu ABS. Carcasa diferenţial

Roata dinţata

Ax satelit

cu dantura elicoidala (satelit)

Funcţionare:

62

Dacă în procesul de frânare se blochează o axă, diferenţialul Torsen acţionează ca un diferenţial de compensare; prin intermediul roţilor melcate și melcilor se realizează

compensarea turaţiei.

Prin aceasta se previne blocarea celeilalte axe. Acest lucru face posibilă reglarea forței de frânare și prin aceasta utilizarea ABS sau a unui regulator al forţei de frânare.

Avantajele diferențialului-distribuitor Torsen Mai mult confort în utilizare Deoarece blocarea nu se realizează manual ci automat. Siguranţa sporită în deplasare •

Se împiedică utilizarea greşită a diferenţialului interaxial

•

Comportarea la deplasare în viraje este îmbunatățită

•

Nu mai apar limitări de utilizare a unui sistem ABS împreuna cu diferenţialul

interaxial Recomandări de utilizare Antrenare •

Dacă axa față sau o roată din față este suspendată nu se realizează antrenarea

•

Dacă axa spate este suspendată nu se realizează antrenarea

•

Dacă o roată spate este suspendată nu se realizează antrenarea (atâta timp cât

diferenţialul spate nu este blocat) •

Daca e scos cardanul nu se realizează antrenarea

Verificarea de funcţionare •

Verificarea de funcţionare pe un stand normal cu 2 role nu este posibilă

•

Pentru verificarea de funcţionare este necesară folosirea unui stand cu 4 role

Verificarea frânării

63

•

Verificarea frânelor se poate face numai pe un stand de frânare ce se roteşte încet

(până la 6 km/h). În acest caz antrenarea se va face de la standul de verificare. Nu trebuie să fie cuplată nici o treaptă de viteze și nu trebuie blocat diferenţialul spate.

Remorcarea •

Daca maşina trebuie remorcată cu una din axe suspendate și roțile axei suspendate

nu au posibilitatea de rotire, viteza de remorcare nu trebuie să depăşească 50 km/h și distanța să fie mai mică de 50 km. Totodată nu trebuie să fie cuplată nici o treaptă de viteze și nu trebuie blocat diferenţialul spate.

Bibliografie 1.

Frăţilă Ghe. ş.a. –Automobile, cunoaştere intreţinere şi reparare. Bucureşti,Editura

Didactică şi Pedagogică, 1996

2.

Groza Al. ş.a. -Repararea automobilelor. Bucureşti, Editura Tehnică, 1972.

3.

Groza Al. ş.c.-Metode şi lucrări practice pentru repararea automobilelor.Bucureşti, Editura

tehnică, 1985.

4.

Mateevici V. ş.a.-Automobile Roman pentru transportul de mărfuri, Bucureşti. Editura

Tehnică, 1982

64

5.

Stratulat M. ş.a.-Diagnosticarea automobilelor. Bucureşti, Editura Tehnică 1977

6.

Stratulat M. ş.a- Exploatarea raţională a automobilului. Bucureşti, Editura militară 1986

7. Normative de protecţia muncii şi tehnica securităţii muncii in ateliere de intreţinere şi reparaţii auto; 8. Curs „Repararea autovehiculelor” 9. Curs „Exploatarea autovehiculelor”

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE UNITATEA____________________________________ APROB ADJUNCT PENTRU LOGISTICĂ AL COMANDANTULUI ( similari ) ……………………………………… ACT DE CONSTATARE TEHNICĂ Azi……………………….. În baza ordinului de zi pe unitate nr …………… din …………………… noi, comisia tehnică compusă din ………………………………. …………. în calitate de preşedinte, ………………………şi ………………………….. membri în urma verificării autovehiculului, cu seria şasiului …………………… şi numărul de înmatriculare, ………………… km la bord, am constatat următoarele: -……………………………………………………………………………………. -……………………………………………………………………………………. (în cazul bateriei de acumulatori şi anvelopelor seria)

Acestea se datorează următoarelor cauze: …………………………………………................................................................................................ ................................................................................................. (uzura normală; defecţiune de fabricaţie; accident de circulaţie ; incendii ; calamităţi ; avarii ; exploatare necorespunzătoare ; la anvelope

se va menţiona adâncimea profilului pe banda de rulare ; tăieturi pe flanc )

65

Faţă de cele constatate propunem : 1. Înlocuirea pieselor defecte, avariate …………………………………………….………………………………………………………… …………………………….……………………………………………… (nu se stabileşte răspundere materială ; se va efectua cercetarea administrativă , in caz de exploatare necorespunzătoare)

2. Executarea cercetării administrative ( dacă este cazul ) : ……………………..……………………………………………………………

( se va inscrie : bateria de

acumulatori, anvelopele).

…………………………………………………………………………………… (se poate repara ; nu se poate repara, reface )

Prezentul act de constatare a fost întocmit în două exemplare din care exemplarul 1 se ataşează la documentele de scădere din evidenţă a bateriilor de acumulatori sau anvelopelor, înlocuite, iar exemplarul 2 se introduce în dosarul tehnic al auto ………….. PRESEDINTE ……………………….

MEMBRI ................................. ................................. MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE UNITATEA____________________________________ Nr………………………..din……………………………..

SE APROBA, ……………………………….

COMANDA DE LUCRU Nr……… DENUMIREA MIJLOCULUI TEHNIC

U/M Cantitate

Natura lucrarii

MATERIALE NECESARE

66

MATERIALUL

U/M

Cantitatea

MATERIALUL

U/M

Cantitatea

Data…………………….

Întocmit,

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE U.M.

VAZUT COMANDANTUL UNITATII (SUBUNITATII)

PROCES-VERBAL DE PREDARE PRIMIRE Nr._______din____________________

ÎIn baza ________________________________________ ______________________ Noi ________________________________________________________ din partea U.M.__________________________şi __________________________________ din partea ________________________________________________________________ am procedat la predarea primirea auto _____________________ marca şi tipul _____________________________________serie motor____________________serie şasiu ________________ nr. de înmatriculare ________________ certificat de înmatriculare

67

_______________________________________ cu un rulaj (serie şi număr) de__________ se pradă la starea ___________________________________________________ este echipat cu anvelope şi camere bucăţi ___________________________________________________ tip, dimensiunea ______________________ şi seriile ________________________________ montate la data ________________; bateria de acumulatori _______________________________ montată la data _________________cantitatea de carburant din rezervor _____________________________________________ scule şi accesorii conform inventarului de complet nr. __________________________________ starea tehnică a autovehiculului sau alte observaţii : .......................................................... ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ..........................................................................................................Prezentul proces-verbal s-a încheiat în două exemplare din care unul rămâne la predător şi unul la primitor.

AM PREDAT,

AM PRIMIT,

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE UNITATEA____________________________________

PROCES-VERBAL DE CONSTATARE A DEFECTIUNILOR TERMENUL DE GARANTIE

IN

Încheiat azi……între delegatul U.M………şi………….delegatul unităţii reparatoare U.M…………privind constatarea defecţiunilor în termenul de garanţie apărute la autovehiculul ( agregatul ) cu nr. de circulaţie…………..( serie motor , km la bord , ore funcţionare………….) ce a fost reparat cu comanda nr. …………din data de……………... Defecţiunea constată……………………….................................................. …………………………………………………………………………… Cauzele defecţiunii……………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………

68

Vinovat de producerea defecţiunii se face …………………………………. …………………………………………………………………………………… Remedierea va fi executată de către ……………………………………….. …………………………………………………………………………………… Încheiat azi………….în 2 exemplare cu următoarea destinaţie : -un exemplar la unitatea beneficiară ; -un exemplar la unitatea reparatoare.

Delegatul unităţii reparatoare (semnătura)

Delegatul unităţii de exploatare (semnătura)

69

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE UNITATEA____________________________________ ATELIERUL___________________________________

SE APROBĂ, Comandantul unităţii

COMANDA Nr._______ Unicat : rămâne la evidenţa de unitate Duplicat : se predă unităţii ( subunităţii ) beneficiare Triplicat : rămâne nedetaşat in unitate

PROCES-VERBAL DE REPARATIE (Primire, Predare, Recepţie) PENTRU AUTOVEHICULE I.DATELE UTILAJULUI ( AUTOVEHICUL, APARAT, ARMAMENT ) 1. Felul utilajului ____________________________________________ 2. Marca____________tipul_____________anul de fabricaţie ________ 3. Nr. de circulaţie___________serie utilaj ________________________ serie motor_______________________. 4. Unitatea deţinătoare _______________________________________. 5. Mărimea lotului de reparaţie ________________________ / ____buc. II.CONSTATARI LA PRIMIREA ÎN ATELIER 6. Data primirii în atelier _____________________________________ 7. Gradul şi numele predătorului ________________________________ 8. Felul reparaţiei necesare _____________________________________ 9 STAREA TEHNICA SI GRADUL REPARATIEI NECESARE : Nr. Elemente Starea tehnică Reparaţii necesare crt. componente Bun degradat uzat Mijlocie generală (aggregate, sisteme, subansamble)

inlocuire

10 Reglaje necesare_______________________________________________ 11.Termen de execuţie __________________________________ 12. Lipsuri şi degradări constatate la predare ______________________ 13. Lipsuri şi degradări constatate după demontare __________________ PREDATOR,

PRIMITOR,

70

MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE UNITATEA____________________________________ PROCES-VERBAL Nr…………. de predare-primire a autovehiculului in reparaţie, cu nr. de inmatriculare………………. serie motor…………km la bord………….. 1. Piese şi subansamble componente existente/lipsă : Acumulatori………………. Lampă număr…………………. Apărători soare……………. Lămpi int. plafon……………… Aparatură bord……………. Lămpi tablou bord……………. Bare protec bord…………… Mânere uşi exterioare………… Bare proteţie……………….. Macarale geam……………….. Buşon rezervor…………… Mâner portbagaj cu chei……… Buşon radiator……………… Mască radiator………………… Buşon capac tacheţi………… Mânere uşi interioare………… Contact cu chei…………….. Mnivelă………………………. Calorifer……………………. Microfon……………………... Claxon……………………… Numere circulaţie……………. Contact uşi…………………. Oglindă exterioară…………… Covoare…………………….. Oglindă interioară……………. Cârlig remorcare…………… Prelată……………………….. Cric………………………… Roată rezervă………………… Centuri siguranţă…………… Scrumieră…………………… uşi……………………. Semnalizator faţă……………. Electromotor………………. Semnalizator spate………….. Filtru aer…………………… Stingător…………………….. Faruri………………………. Suport roată rezervă…………. Geamuri uşi………………… Staţie radio…………………… Geam parbriz………………. Stergător parbriz…………….. Contact general…………….. Capac siguranţe………………. Inst. spălat parbriz………….. Nuci manetă………………….. Lanterne faţă……………….. Carter ambreiaj……………….. Lanterne spate……………… Far proiector…………………. 2.Alte piese şi subansambluri lipsă : ............................................................................................................................ avariate ) următoarele piese şi subansambluri : ............................................................................................................................ AM PRIMIT,

Chei

3.Sunt distruse (

AM PREDAT,

Data………………. MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE

71

UNITATEA____________________________________ PROCES-VERBAL DE RECEPTIE Încheiat astăzi………….luna………..anul………… Noi, comisia de reparaţie compusă din …………………………………... preşedinte, şi ………………………............……………………………. membri întrunindu-se în comisie astăzi, data de mai sus, am constatat următoarele : La data de ……………………………………..au fost introduse în reparaţie, de către ………………………………………….................................... sub comanda nr. ………………………………………………………………...... următoarele mijloace tehnice .................................................................................. ……………………………………………............................................................. ……………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………..... Mijloacele tehnice menţionate……………………………………..ca urmare a defecţiunilor constatate…………………………………………..…nu au mai putut fi reparate şi înregistrate în evidenţa de bază la starea C. Aparatele corespund la toate probele şi verificările la care au fost supuse. Drept pentru care a încheiat prezentul proces-verbal.

PRESEDINTE, …………………………….

MEMBRII, …………………………

DELEGATUL UNITĂȚII BENEFICIARE (SUBSEMNAȚII) …………………………….. .............................................. .............................................. .............................................

72