Profitability.docx

UNIVERSITATE “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI

PROFITABILITATEA ȘI ANALIZA PERFORMANȚELOR ACTIVITĂȚII BANCARE

CONDUCĂTOR ȘTIINTIFIC, Conf.Univ.Dr. Angela Roman ABSOLVENT, Pham Le Minh Hien

2014

CUPRINS CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ..................................................... 3 PROFITABILITATEA BANCARĂ ............................................................................................ 3 1.1

Delimitări conceptuale privind profitabilitate bancară şi componentele acesteia ............. 3

1.2

Interrelaţia profitabilitate - risc şi monitorizarea riscurilor de către banca centrală ......... 5

1.3

Impactul Acordului Basel III asupra performanţelor bancare......................................... 14

CAPITOLUL II. EVALUAREA ŞI ANALIZA PROFITABILITĂŢII ................................ 18 ŞI A PERFORMANŢELOR BANCARE .................................................................................. 18 2.1

Conceptul de performanţă bancară şi optimizarea raportului dintre veniturile și

cheltuielile bancare ................................................................................................................... 18 2.2 Metode de determinare a profitabilităţii bancare .............................................................. 21 2.3 Instrument de analiză și evaluare a performanțelor bancare ............................................ 24 4. Indicatorii pentru analiza veniturilor și cheltuielilor bancare ............................................... 31 2.4. Analiza indicatorilor de performanţă şi soliditate ai sectorului bancar românesc sub impactul crizei financiare international recente........................................................................ 32 CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND PROFITABILITATEA ................................ 36 BĂNCII BRD - GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR ACESTEIA .......................................................................................... 36 3.1

Partea introductivă asupra băncii BRD - Groupe Société Générale ............................... 36

3.2

Analiza contului de profit și pierdere a băncii BRD - Groupe Société Générale pe

perioada 2005 – 2013 ............................................................................................................... 41 3.3. Calculul și analiza indicatorilor de performanța pentru banca BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2008 - 2013. Comparația acestora cu nivelul mediu al sistemului bancar românesc. .................................................................................................................................. 45 CONCLUZII ȘI PROPUNERII ................................................................................................. 51 BILIOGRAFII ............................................................................................................................. 55 ANEXE ......................................................................................................................................... 59

2

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PROFITABILITATEA BANCARĂ Activitățiile bancare tradiționale au orientat în următoarele direcții: atragerea disponibilităților sub forma depozitelor, acordarea creditelor pe seama depozitelor atrase și transferuri de bani. În ecomomie modernă, activității bancată s-a extinsă iar în orice moment, băncile desfășură activitățiile sale în scopul obținerii de profit. 1.1 Delimitări conceptuale privind profitabilitate bancară şi componentele acesteia Conceptul de profitabilitate nu este asociat în mod special domeniului bancar, ci în orice domeniu de afacere. Analiza de natura măsurării profitabitității, determinarea indicatorilor economico-financiari sau instrumentarea unor modalități de planificare a profitului reprezintă componete ale managementului economic în general, a cărui fundamentală sarcină este tocmai realizarea de profituri. Băncile ca și orice societate comercială își desfășoară activitatea pe baza criteriului de profitabilitate, urmărînd în mod permanent obținerea de profit net în condiții de riscuri specifice de care orice bancă trebuie să țină seama în desfășurarea activității sale. În contextul accelerării procesului de integrare globală, pe fondul dezvoltării structurilor informaționale, băncile trebuie să fie în linia întâi a promovării schimburilor în domeniul financiar într-o țară. Oferta de produse și servicii a unei bănci trebuie, pe de o parte, să satisfacă cerințele clienților și, de pe altă parte, să creeze oportunității de afaceri noi pentru aceștia. Aceasta, cu condiția păstrării avantajului bilateral. Operațiunile băncii, ofertele de produse și servicii trebuie să aducă, pe de o parte, avantaje clienților lor, nu numai în contextul competiției bancare, iar de pe altă parte, să conducă la realizarea de profit de către bancă. Profitabilitate este capacitate de a aduce profit, fiind un instrument de cuantificare a rentabilității activelor, atât în previzionare cât și în realizare a unor activități. La nivelul entității bancare, profitabilitatea este determinată în literatura de specialitate ca fiind raportul între profit și active, indicator denumit rentabilitatea activelor (Return on Assets – ROA). De vreme ce componentele profitului sunt definite prin legătura lor cu active (veniturile reprezintă intrarea brută de active în urma desfășurării activității, iar cheltuielile reprezintă, în esență, active consumate în cursul realizării veniturilor, profitul reprezentând așadar o intrare netă de active care nu sunt asociate unei obligații asumate sau unei majorări de capital), indicatorul poate fi exprimat ca fiind o pondere a activelor de natura rezultatelor activității în totalul activelor. Rentabilitatea activelor este, la rândul său, centrul unui grup de indicatori de bază ce măsoară performanța oricărei entități economice, alcătuind, ca formă de analiză a 3

eficienței activității, un model general aplicabil entităților ce au ca obiectiv generarea de profit1.

ROA =

Profit net Total active

Profitabilitatea bancară poate fi determinată ca raport între profit și capitaluri proprii, denumit sub indicatorul rentabilitatea capitalurilor proprii (Return on equity – ROE).

ROE =

Profit net Capital propriu

Rentabilitate activelor reflectă capacitatea de a genera profit din activele băncii și arată cât de eficiente ale activelor au reușit să genereze profituri. Iar rentabilitatea capitalurilor proprii arată cât de revenirea profitului pe acționari în funcție de atribuțiile lor la capitaluri proprii. În literatura financiară mai folosește termenul rentabilității activelor în măsurarea conceptului de profitabilitate. Profitabilitatea bancară este influentață de o serie factori interni și externi. Factori interni sunt factori specifici ai fiecărei bănci, cum ar fi: rata capitalurilor proprii pe total activ, raportul cost-venit, rata creditelor restante pe total credite acordate, rata anuală de creștere a depozitelor, mărimea băncii, vechimea băncii în activitatea sa…. Factori externi pot vine din contextul economiei și industriei specifice. În cadrul cărora se menține: rate efectivă de impozitare, creștere reală a PIB, indicele IHH (Herfindahl-Hirschman-Index), …. Conceptul de profitabilitate este legat evident de profit. Legătura trebuie privită mai ales din perspectiva managementului și mai puțin din cea contabilă. Aceasta, deoarece, deși atât profitul în sine cât și profitabilitate se pot determina în principal prin instrumentele contabile. În timp ce profitul reprezintă rezultatul activității, rezultanta contabilă a eforturilor bănci concretizată în efectele obținute din veniturile care se deduc cheltuielile; profitabilitatea reprezintă mai degrabă o potențialitate, o capacitate a unei activității de a aduce profit, care cuprinde o sumă de elemente contabile și extracontabilă cât și elemente strategice și previzionale. În acest sens, profitabilitatea este un instrument managerial de cuantificare a rentabilității activităților, atât în previzionare, cât și în realizarea efectivă a acestora. Profitul reprezintă scopul final al băncilor comerciale (ca intermediari financiari), acestea ţinînd cont în activitatea lor de:

1



Modalităţile de procurare a resurselor;



Utilizarea acestor resurse prin acordarea de credite;

Ion Nițu, Principii ale profitabilității bancare, Ed. Expert, București, 2002, p.52

4



Riscurile implicite.

Aşa deci, profitul bancar poate fi calculat astfel: 𝑃 = 𝑉 − 𝐶ℎ Profit poate apărarea sub forma: 



Profitului brut = Veniturile – Cheltuielile, reprezintă contribuția reală a filialelor băncii ca centre de profit la rezultatele generale a băncii. Repartizarea profitului pe destinațiile legale se efectuează centralizat la nivelul băncii Profitului net = Profit brut – Impozit pe profit, reprezentă profit obținut după se scade

din profit brut impozit pe profit (cota 16%), profit care se rămane la dispoziția băncii. Realizarea unui nivel satisfăcător al profitului pe termen scurt, dar în special pe termen mediu și lung, implică adoptarea de către bancă a unor decizii strategice ce au la bază pe de o parte, prognozele particulare ale băncii privind evoluțiile în viitor ale mediului economic în care își desfășoară activitatea, iar pe de altă parte, obiectivele estimate într-un mod realist, ținând cont de parametri deteminați de prognoze, obiective concretizate în niveluri estmate ale profitului. Astfel, profitabilitate poate fi determinată ca una din resurse cheie ale generării capitalului, un indicator relevant al poziției competitive a unei instituții bancare și al calității managementului său, care permit unei bănci menținerea unui anumit profil de risc, oferind protecția față de probleme pe termen scurt, cunoscut fiind faptul că un sistem bancar sănătos este construit pe bănci profitabile și capitalizare în mod adecvat. Determinarea profitabilității se bazează pe calcularea raportului între profit obținut și active (sau capital propriu) deținut. Profitabilitate devine una din cele mai multe indice de evaluare, de ananiza eficienței activității bancare, și constituie un element esențial al competivității în sectorul bancar. 1.2 Interrelaţia profitabilitate - risc şi monitorizarea riscurilor de către banca centrală Scopul activității bancare, al oricărui agenți economici, este maxnimizarea profitabilității în funcție de risc. Risc poate detemina ca o posibilitate de a înregistra pierdere din apariția unui eveniment neprevăzute ce are ca efect modificarea rezultatelor estimate. În activitate bancară se distinge următoarele tipuri de risc2: riscul de rata dobânzi, riscul de piață, riscul de credit, riscul asociat portofoliului de valori mobiliare, riscul operațional,

2

Anthony Saunders, Marcia Millon Cornett, Financial Institutions Management, 7thEdition, Publisher McGrawHill Higher Education, Chapter 7 Risks of Financial Intermediation.

5

riscul valutar, riscul de țară. În conceptul unui altui autor3, riscurile bancare cuprinde riscuri financiare, riscuri comerciale și riscuri de mediu. În categoria sa, riscurile financiare cuprinde riscuri de credit, riscuri de lichiditate, riscuri de capital, risciri de rată a dobânzii, riscuri de schimb valutar. Riscuri comerciale sunt riscuri de produs, riscuri de piață, riscuri de imagine comercială. Se prezintă în categoria riscurilor de mediu sub forme: riscuri de țară, riscuri competiționale, riscuri de deficit și riscuri de reglementare. Orice bancă trebuie să adopte decizii corelate cu nivelul rezultatelor și al riscurilor pe care dorește să și le asume pentru atingerea acelor niveluri, cunoașterea și aplicarea unor măsuri cheie pentru adoptarea deciziilor viitoare privind relația profit-risc, constituind împreună un obiectiv central al managementului bancar4. Profitabilitate bancară depinde în mod de gestionare a riscurilor bancare (a se vedea tabelul nr.1.1). De exemplu, un sistem de risc de credit bine gestionat vor minimiza expunere de credit a băncii și vor reduce nivelul creditelor neperformanțe. La rândul său, poate aduce la îmbunătățirea câștigului din dobânzi și creșterea profitabilității băncii. Un control eficient al riscului de credit se aplică și pentru alte tipuri de risc: riscul de lichiditate, riscul pe rata dobânzii și riscul valutar5. Pe de altă parte, băncile nu pot maximiza profituri dacă nu iau un anumit nivel de risc bancar. De aceea, este important pentru instituțiile financiare să aibă un control eficient al riscurilor bancare. Interrelația între risc și profitabilitate este explicată mult mai clară prin relația:

ROA =

Profit Total activ

Profit obținut influențează direct proporțional supra profitabilității, îm timp ce profit este direct proporțional cu gradul de risc. Gradul de risc mai mare rezultă posibilitate de a obține profit este mai mare. Monitorizarea riscurilor de către banca centrală În condiție de risc bancar, managementul bancar se constituie prin două componente: monitorizare de risc și gestiune de risc. Conținutul fiecărei component este reprezentat în tabelul nr.1.1.

Susana Iosof, Teodo Gavri, Gestiunea riscului, Ed. Universitară, București, 2013, p.30-31 Iuliana Predescu, Activitatea bancară între performanță și risc, Ed. Expert, 2006, p.35 5 Masound Sorkhou, Bank profitability and risk control, Publisher AuthorHouse, 2006, p.8 3 4

6

Tabelul nr.1.1 Conținutul managementului bancar în condiție de risc Monitorizare

Gestiune

Identificarea, e valuarea riscului pe fiecare Eliminarea prin cunoaștere și îndepărtarea produs sau serviciu prin scenarii pentru cauzelor. determinarea

frecvenței

și

amplitudinii Evitarea prin reorientarea managerilor către

fiecărui tip de risc. Controlul

riscurilor

noi activității prin

minimizarea Finanțare prin:

cheltuielilor asociate fiecărui tip de risc

-

Acoperirea – riscuri previzibile prin

rezerve generale sau specifice; -

Transfer

–

expuneri

nu

foarte

previzibile sau polița de asigurare. Sursa: Leonardo Badea, Adela Socol, Violeta Dragoi, Imola Drigă, Managementul riscului bancar, Ed. Economică, București, 2010, p.78

Expunere de risc Pentru a evita expunerile la risc, Banca Națională a României urmărește, conform Legii privind activitatea bancară: Împrumuturile acordate de o bancă unui singur debitor, nu pot depăși, cumulate, 20% din fondurile proprii ale acesteia. Sunt restricționate împrumuturile acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca. Volumul creditelor care poate fi acordat de o bancă acționarilor săi este de 20% din fondurile proprii. Suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor (expunerea maximă agregată) nu poate depăși de 8 ori nivelul fondurilor proprii. Se consideră împrumut mare acela acordat unui debitor ale cărui angajamente totale față de bancă ating sau depășesc 10% din fondurile proprii ale societății bancare. Riscul de lichiditate Legislația bancară prevede anumite cerințe de lichiditate pe care o bancă trebuie să le satisfacă, aceasta suprapunându-se peste cerințele privind rezervele minime obligatorii (RMO)6, folosite ca un instrument de politică monetară. Conform Regulamentului nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii cu modificările și completările ulterioare, băncile sunt obligate să mențină rezerve minime obligatorii în conturi deschise la BNR, în funcție de nivelul depozitelor atrase, baza de calcul o constituie nivel mediu al disponibilităților în lei sau în valută atrase de bănci de la persoane fizice sau juridice sub

Rezerve minime obligatorii sunt prezentate de disponibilități bănești ale instituțiilor de credit, în lei sau în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Națională a României. 6

7

forma depozitelor sau instrumentelor negociabile sau nenegociabile, plătite la vedere sau la termen, precum și sumele aflate în tranzit între sediile societăților bancare. Riscul de insolvabilitate Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.99 din 06.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, bănci ca orice instituții de credit trebuie să dispună anumite de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului inițial cel puțin egal 5 milioane euro (echivalent în lei) (art.11). Acest nivel al capitalului propriu asigură, în cazul de faliment, posibilitate de a stigere datoriile. Referitor la rate de solvabilitate, conform Acordului Basel III, băncile trebuie să dețină o cotă de 4,5% din activele ponderate funcție de risc capital obținut din emisiune de acțiuni comune. În plus, băncile trebuie să dețină, tot în acțiuni comune, un suplimentar (tampon) de 2,5% pentru asigurarea conservării capitalului, ceea ce conduce la o rată a capitalului comun de 7%. Conform estimărilor Comitetului de Supraveghere Bancară al Băncii Reglementelor Internaționale, noile reglementări conduc la o majorare de aproximativ 7 ori a cerințelor de capital din acțiuni comune. Noul acord majorează cerința de capital de rang 1 de la 4% la 6%, și menține la 8% rata minimă de capital. Riscul operațional Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, modificată și completată prin Legea nr.227/2007, fixează cadrul general al administrării riscurilor în societățile bancare. Stabilește că băncile trebuie să aplice una din cele trei metode de gestiune a riscului operațional: abordarea de bază, abordarea standard și abordarea avansată de evaluare. Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții impune instituțiilor de credit, persoane juridice române, sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terți, societăților de servicii de investiții financiare, cooperativelor de credit din cadrul rețelelor cooperatiste și societăților de administrare a investițiilor menținerea unui nivel al fondurilor proprii care să se situeze în permanență la un nivel cel puțin egal cu suma cerințelor aferente întregii activității, riscul de poziție, riscul de decontare, riscul de credit al contrapartidei, riscul valutar, riscul de marfă și riscul operațional. Regulamentul nr.24 din 14/12/2006 Monitorul Oficial privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul

8

operațional presupunecă calculul cerinței de capital pentru acoperirea riscului operațional se face prin aplicarea unei cote de 15% asupra bazei de calcul. Baza de calcul se determină ca: 

Media aritmetică a indicatorilor relevanți înregistrați de instituția de credit în ultimele

3 exerciții financiare 

Valorile negative sau egale cu zero ai indicatorului relevant, în cazul în care astfel de

situații apar în cadrul ultimelor trei exerciții finanicare, nu sunt luate în considerare la determinarea bazei de calcul. În acest cazuri, baza de calcul se determină prin raportarea sumei valorilor pozitive ale indicatorilor relevant la numărul anilor în care s-au înregistrat respectivele valori pozitive. Riscul de piață Instituțiile de credit trebuie să dispună de un sistem de informare adecvat pentru evaluarea, monitorizarea, controlul și raportarea expunerilor afectate de riscul de piață. Raportările transmise conducătorilor și consiliului de administrație, trebuie să includă cel puțin următoarele7: 

Expunerile agregate la nivel de instituție de credit



Gradul de conformitate cu politicile și limitele stabilite



Rezultatul testelor efectuate pentru condiții de criză



Sinteze ale constatărilor rezultate ca urmare a analizei politicilor, procedurilor și

adecvării sistemului de administrare a riscurilor, inclusiv ale constatărilor auditului intern și auditorului financiar al instituțiilor de credit. Riscul de credit Societățile bancare sunt obligate, conform reglementărilor emise de Banca Națională a României8 să se constituie provizioane specifice de risc de credit, pentru a acopera pierderi generate în cazul nerecuperărilor creditelor acordate. În constituierea de provizioane de risc de credit include și cheltuielile potrivite acestora, cu impactul la scăderea profitabilității societăților bancare. Constituirea de provizioane de risc de credit nu reprezintă o opțiune agreabilă conducerii operative a societățiilor bancare, direct interesată de creșterea profitabilității băncii, reflectată și în majorarea dividendelor cuvenit acționarilor9.

Art.71, Norma Băncii Naționale a României, nr. 17/2003 privind organizarea și control inter al avtivității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative, publicat în Monitorul Ofcial, nr.47 din 18 decembrie 2003. 8 Regulamentul nr. 3 din 19 martie 2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat în Monitorul Ofcial, nr.200, din 30 martie 2009. 9 Leonardo Badea, Adela Socol, Violeta Drăgoi, Imola Drigă, Managementul riscului bancar, Ed. Economică, București, 2010, p. 249 7

9

Fondurile proprii de care trebuie să dispună în permanență o instituție de credit trebuie să fie egale cu cerința de capital pentru risc de credit și pentru riscul de diminuare a valorii creanței aferente întregii activități (cu excepția operațiunilor din portofoliul de tranzacționare), de cel puțin 8% din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor. Pentru monitorizarea riscurilor, BNR a înființat Centrala Riscului de Credit, Centrala Incidentelor de Plăți. Centrala Riscului de Credit (CRC) a fost înființată în anul 2000, reprezintând o structură specializată, un departament distinct în colectarea, stocarea și centralizarea informațiilor referitoare expunerii fiecărei persoane declarante din România față de acei debitori care au beneficiat de credite și/sau angajamente al căror nivel cumulat depășește suma limită de raportare (20.000 lei), precum și a informațiilor referitoare la fraudele produse de către posesori10. Conform definiții, orice clienții fizice cât și juridice care au obținut credite sunt raportați la CRC, dacă suma împrumutată este mai mare sau egală cu 20.000 lei, inclusiv în cazul credite obținute sunt în valută. CRC funcționează ca un birou de credit, care sunt raportate doua categorii de informații: informații de risc bancar (date spre creditele și angajamentele asumate de bănci față de cliențile sale, cum ar fi: valoarea creditului, durata de rambursare,…) și informațiile despre fraudele cu carduri pentru scopurile specifice ale utilizatorilor, în condițiile păstrării secretului profesional. Înființat în anul 1997 în cadrul Băncii Naționale a României, Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) este un centru de intermediere care gestionează informația specifică incidentelor cu instrumente de plată (cecuri, cambii, bilete la ordin), atât din punct de vedere bancar

(tragerea

în

descoperit

de

cont),

cât

și

din

punc

de

vedere

social

(pierdere/furt/distrugere)11. CIP oferă persoanelor fizice, persoanelor juridice informațiile privind incapacitate de plată a unei alte persoane (trasul acceptant pentru cambie, subscriitorul pentru bilet la ordin, trăgătorul pentru cec) pe baza instrumentului de plată respectiv. Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit Tehnicile utilizate de către Banca Națională a României pentru supravegherea prudențială a activității instituțiilor de credit sunt: supravegherea off-site (off-side supervison) bazată pe analiza raportărilor financiare și de prudenta bancară transmise de instituțiile de credit; și supravegherea on-side (on-site supervision) asigurată prin inspecții la sediul central și la sediile secundare ale instituțiilor de credit.

10 11

http://www.bnr.ro/Centrala-Riscului-de-Credit-(CRC)--2107.aspx http://www.arb.ro/sistemul-bancar-din-romania/centrala-incidentelor-de-plati

10

Supravegherea off-side Supravegherea off-side este procesul prin care Banca Națională a României prin Direcția de Supraveghere monitorizează și analizează diferite raportări fără a se deplasa la sediul instituției de credit12. Supravegherea off-side permite Direcția de Supraveghere determină gradul de ‘sănătate’ a băncilor pe baza informațiilor care băncile comercile trebuie să prezinte periodic Băncii Naționle a României, cum ar fi, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situațiile indicatorilor (de lichiditate, de solvabilitate,…), situațiile privind expuneri mari, expuneri valutare, situațiile referitoare la nivelul fondurilor proprii, raportări contabilă semestrială,… Obiectivele supraveghii off-site sunt orientate în următoarele direcții: 

Urmărirea primirii în termen de la băncile comerciale a raportări privind indicatorii de

prudență bancară; 

Analiza în dinamică și evaluarea gradului de performanță și a sănătății fiecărei bănci

comerciale, prin care se stabilește pe întregul sistemului bancar; 

Despitarea cazurilor de neîncadrare în indicatorii de prudență bancară sau de încălcare

a legii, în vederea luării măsurilor necesare pentru prevenirea deteriorării situației financiare a băncilor. Supravegherea on-site Supravegherea on-site reprezintă cea mai complexă formă de supraveghere a sistemului bancar. Banca Națională a României supravegherează activitatea băncilor, persoane juridice române, și a sucursalelor băncilor străine prin inspecții desfășurate la 13 

Sediul băncilor, persoane juridice române, al sucursalelor și al altor sedii secundare

acestora din țară și din străinătate; 

Sediul sucursalelor instituțiilor de credit străine care desfășoară activitate în România. Inspecțiile se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit

în acest sens, sau de către auditori financiari numiți de Banca Națională a României. Persoane care au sarcina să inspecteze instituțiile bancare trebuie să verifice cu prediclecție acele activități care au cea mai probabilitate de a puna banca în fața unor riscuri importante. Prin modalitatea “on-site” se urmărește trei obiective: 

Verificarea exacității rapoartelor prudențiale transmise autorității de supraveghere,

controlarea realității și acurăteții acestora;

Leonardo Badea, Adela Socol, Violeta Drăgoi, Imola Drigă, opt.cit, p.99 Art.92, Legea bancară nr.58/1998 republicată, Legea activității bancare publicat în M.O partea I nr. 78 din 24.01.2005 12 13

11



Asigurarea respectării legilor și reglementărilor cu caracter bancar, a altor dispoziții

legale; 

Confirmarea stării de sănătate a băncilor. Între cele două modalității de supraveghere prudențială a băncilor, există relație

interdependentă, în sensul că supravegherea “on-site” este o continuare, o prelungire a supravegherii off-site și urmărește și alte aspecte generatoare de risc de credit, ce nu pot fi determinate de supravegherea off-site. Sau altfel spus, inspecțiile la sediul instituțiilor de credit certifică acuatețea raportărilor off-site. Sistemul de rating CAAMPL Sitemul de rating CAAMPL constituie într-un instrument eficient de lucru de a evalua instituții de credit pentru indentificarea acelor instituții care sunt ineficiente sub aspect financiar și operațional sau manifestă trenduri adverse, din partea autorității de supraveghere. Sistemul CAAMPL se bazează pe baza șase componente, și anume: adecvarea capitalului (C); calitatea acționariatului (A); calitatea activelor (A); management (M); profitabilitate (P); lichiditate (L). Patru din cele șase componente (adecvarea capitalului, calitatea activelor, profitabilitate, lichiditate) sunt analizate pe baza raportărilor instituțiilor de credit, deci ele sunt rezultatele procesului supravegherii off-site. Iar celelalte două componente (calitatea acționarilor și management) sunt evaluate prin procesul de supraveghere on-site. Fiecare componentă este evaluată pe o scală de valori cuprinsă între 1 și 5, astfel încât 1 reprezintă cel mai favorabilă valoare. Pe baza valorilor luate în evaluarea tuturor componentelor, se determină în final un rating compus ce presupun un punctaj de la 1 la 5 . Astfel, fiecare bancă primește câte un rating pentru fiecare indicator și în final obține un scor final care reprezintă punctajul total pentru fiecare element în sistem. Rating compus 1 Reprezintă cea mai bună valoare de rating. Băncile clasificate în această au rezultate foarte bun cu toate elemente are valoare 1 sau 2. Aceste băncii sunt cele mai puternice performanțe și practivi de administrare a risculul, au posibilitate să confrunte cu dificultății apărute din afara sistemului bancar. Rating compus 2 Această grupă cuprinde băncile care au o structură bună. În aces caz, nu apar probleme majore de supraveghere și sunt stabile și capabile de a depăși dificultățile provenite din fluctuațiile pieței.

12

Rating compus 3 Băncile care sunt în această grupă are sau mai multe nesatisfăcătoare. În general, aceste bănci sunt mai puțin capabile de a rezista la fluctuațiile pieței. Practicile de administrare a riscurilor pot fi ineficiente. Rating compus 4 Băncile care sunt în această grupă se caractizează prin situații riscante și nesigure. În aceste cazuri apar probleme financiare și manageriale serioase care conduc la performanțe nesatisfăcătoare. În general, instituțiile de credit sunt incapabile să reziste fluctuațiilor de piață. Rating compus 5 Băncile clasificate în această grupă reprezintă cele mai nesatisfăcătoare și riscante practici sau condiții, au o performanță critic deficitară, au practivi de administrare a riscurilor inadecvate, constituiând un risc maxim pentru fondul de garantare a depozitelor. Este necesită să iau în determinarea ratingului a unei băncii comerciale factori determinanți ai fenomenului de deteriorare (downgrade) sau de îmbunătățire (upgrade) a ratingului, care sunt rating perioadei curente, cota de piață pe segmentul credite, ponderea creditelor neperformante în activul total și pătratul abaterii ratei generale de risc de la nivelul său natural prin care se face o previziune a deteriorării sau a îmbunătățirii ratingului. Tabelul nr.2 prezintă un eveniment de deteriorare a ratingului în anul 2008 față de anul 2007. Tabelul nr.1.2 Statistici privind elementele de deteriorare ratingului în funcție de rating în anul 2008 (anul de baza: 2007) Rating

Număr

Număr evenimente de

Ponderea evenimentelor de

CAAMPL ratinguri deteriorare a ratingului după un an

deteriorare în funcție de ratingul curent

Rating 1

105 R1

R2

60 (57.14%)

20.55%

Rating 2

1122 R2

R3

206 (18.36%)

70.55%

Rating 3

715 R3

R4

22 (3.06%)

7.53%

Rating 4

131 R4

R5

4 (3.05%)

1.37%

81

-

-

-

2154

-

292

13.55%

Rating 5 Total

Sursa: Bogdan Mionescu, BNR, Caiete de studii, nr.23, Octombrie 2007, Sistem de perviziune a evenimentelor de deteriorare a ratingului CAAMPL, p.20

13

1.3 Impactul Acordului Basel III asupra performanţelor bancare În domeniul bancar, importanța gestionării riscurilor sporit considerabil la începutul anilor ’80. În acest perioadă variațiile mari ale ratei dobânzii, generate de accentuarea procesului inflaționist, fluctuațiile semnificative ale cursurilor valutare după abrogarea sistemului de la Bretton Woods și intensificarea concurenței pe piața serviciilor financiare, au determinat procurare mai multor măsuri împotriva riscurilor. Deci, în 1986 SUA și Marea Britanie s-a convenit un acord pentru a stabili standarde privind gradul minim de adecvare al capitalului. Acordul de la Basel a crescut motivația necesară procesului stabilirii unei rate unice a solvabilității pe întreaga Uniune Europeană, care la rândul lor, a legitimat extinderea cadrului Basel la instituțiile de credit, în general. Acordurile de la Basel sunt unele dintre cele mai influente acorduri în rândul finanțelor internaționale moderne. Redactate în anul 1988 (Basel I), 2004 (Basel II) și 2009 (Basel III), Basel I și II au inaugurat o nouă eră a cooperării bancare internaționale, urmând ca Basel III să armonizeze activitățile bancare dar și să perpetueze cooperarea cât mai eficientă între bănci. Acordul Basel III presupune creșterea calității bazei de capital, prin care fonduri proprii de nivel 1 de bază a crescut de la 2% în acordul Basel II la 4% în acordul Basel III astfel încât fonduri proprii de nivel 1 ajunge la nivel 6% (acordul Basel III) de la 4% (acordul Basel II). Indicatorul efectului de levier se stabilește prin raportul dintre capital de nivel 1 și total expuneri neajustate trebuie șă mai mare sau cel puțin egal cu 3%. Referitoare la standardele de lichiditate, acordul Basel III a stabilit astfel: 

Pe termen scurt (până 30 de zile), indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate14

trebuie să fie mai mare sau cel puțin egal cu 100%; 

Pe termen mediu (până 1 an), indicatorul de finanțare stabilă netă15 trebuie să fie mai

mare sau cel puțin egal cu 100%. Mai mult decât atât, în cadrul acordului Basel III, se propune măsurile de reglementare macro-prudențială, o diferență comparativă cu acordul Basel II. Măsurile de reglementare macro-prudențială sunt reprezentate în tabelul nr. 3.

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate fiind ca raport dintre active lichide de o calitate ridicată și ieșiri de numerar nete 15 Indicatorul de finanțare stabilă netă stabilește ca raport între elementele care furnizează o finanțare stabilă și elementele care necesită o finanțare stabilă 14

14

Tabelul nr1.3 Măsurile de reglementare macro-prudențială luate din acordul Basel III Micro-prudențial Evitarea

Obiectiv imediat

Obiectiv final

Macro-prudențial

dezechilibrelor

pentru

Evitarea dezechilibrelor la nivelul

instituția de credit

sistemului financiar

Protecția deponenților/investitorilor

Minimizarea

costurilor

macroeconomice Corelarea și expunerea la șocuri

Importanță minoră

Importanță majoră

Riscul idiosincratic

Riscul sistematic

comune Accentul pus pe

Sursa: Cristian Ștefan, Noul cadru de reglementare a sistemului bancar la nivelul UE în cadrul colocviului “Spre o nouă arhitectură de supraveghere a piețelor financiară în Uniunea Europeană, București, 18 iulie 2012, de văzut pe http://bnr.ro/Colocviul-%E2%80%9CSpre-o-noua-arhitectura-desupraveghere-a-pie%C8%9Belor-financiare-in-Uniunea-Europeana%E2%80%9D-9492.aspx

Deja, a priori intrării în vigoare a acordului de reglementări Basel III, băncile au majorat marjele de capital comparativ cu nivelurile de dinainte de criză. Din tabelul nr.2 se poate observa că, față de nivelul dinainte crizei, sfârșitul anului 2006, băncile din Statele Unite, zona Euro și Japonia au înregistrat până la sfârșitul anului 2009 creșteri ale capitalurilor comune, în medie, cu 1,3% , și cu 1,5% a capitalurilor de nivel 1. Tabelul nr.1.4 Modificările în capitalurile băncilor în unele țări pe perioada 2006 - 2009

Țări / Zonă 2006 USA

Zona Euro Japonia

Medie

Capitalurile băncilor

Sporul capitalurilor băncilor

(% active ponderate la risc)

(%)

2007

2008

2009

Creșterea 2006 – 2009

Tier 1

9,8

9,4

9,7

11,4

1,6

Capitalurile comune

8,6

8,3

8,4

10,5

1,9

Tier 1

8,0

7,7

8,6

9,4

1,4

Capitalurile comune

6,8

6,6

7,3

8,0

1,2

Tier 1

5,4

5,6

5,6

6,9

1,5

Capitalurile comune

3,3

3,3

3,3

4,1

0,8

Tier 1

7,7

7,6

8,0

9,2

1,5

Capitalurile comune

6,2

6,1

6,3

7,5

1,3

Sursa: OECD, Macroeconomic impact of Basel III, OECD Economics Department Working Papers No. 844, pg. 6

15

În România, evoluția fondurilor proprii de care dispun persoane juridice române și a indicatorilor de adecvare a capitatului sub impactul acordului Basel III este prezentată în tabelul nr.1.5. Tabelul nr.1.5: Modificările în structura fondurilor proprii a instituțiilor de credit în România pe perioada 2008 – 2013 (procente)

Procent din fonduri proprii totale - Fonduri proprii de nivel 1 - Fonduri proprii de nivel 2 Raportul

de

solvabilitate (>8%) Raportul

Sep.

Dec.

Dec.

Dec.

Dec.

Iun.

Dec.

Mar.

Iun.

Aug.

2008

2008

2009

2010

2011

2012

2012

2013

2013

2013

100

100

100

100

100

100

100

100

100

100

76.9

77.3

78.6

80.8

80.7

93.0

92.3

92.4

92.6

93.4

23.1

22.7

21.4

19.2

19.3

7.0

7.7

7.6

7.4

6.6

11.9

13.8

14.7

15.0

14.9

14.7

15.0

15.0

14.7

-

10.0

11.8

13.4

14.2

14.3

16.4

16.6

16.7

16.4

-

-

-

-

12.1

12.0

13.7

13.8

13.9

13.6

-

fondurilor

proprii de nivel 1 în funcție de risc de credit Rata

fondurilor

proprii de nivel 1

Sursa: BNR, Raportul asupra stabiliății financiare, 2013, p.40

Din acest tabel se observăm că: 

Nivelul fondurilor proprii de nivel 1 continuă să prezinte majoritatea covârșitoare în

cadrul surselor proprii. Iar nivelul fondurilor proprii de nivel 2 a scăzut. Implementarea Basel III nu va conduce, cel mai probabil, la solicitarea unor injecții suplimentare de capital substanțiale pentru instituțiile de credit din România. Ponderea ridicată a fondurilor proprii de nivel 1 în total fonduri proprii și lipsa instrumentelor hibride de capital limitează impactul Basel III asupra necesarului de capital pentru entitățile autohtone. 

Rata fondurilor proprii de nivel 1 în funcție de riscul de credit a crescut în ultimele 5

ani cu 6,4%, media anuală 1,28%. Acordul Basel III este un pas extrem de important în consolidarea normelor de capital. Poate considera, că după punerea sa în aplicare, acordul va reduce considerabil probabilitatea 16

și serveritatea unei crizei în sectorul bancar, ducând la consolidarea stabilității financiare globale. Obiectivul principal al acestui acord este de a îmbunătăți capacitatea sectorului bancar de a absorbi șocurile financiare, reducând astfel riscul de contagiune dinspre sectorul financiar către economie reală. Totuși, sectorul care a avut cel mai mult de suferit a fost sistem bancar, care este cel mai amplu reglementat. De aceea, nu semnifică că impunerea unor restricții este suficientă pentru evitarea unor crize. Iar, reglementările pot diminua pericolul unei crizei financiare.

17

CAPITOLUL II. EVALUAREA ŞI ANALIZA PROFITABILITĂŢII ŞI A PERFORMANŢELOR BANCARE Băncile în procesul de realizare a sarciniilor, generează o serie de venit și cheltuielă, prin care se ajută nu numai la determinarea profitabilițății, ci și la evaluarea și analiza performanțelor bancare. 2.1 Conceptul de performanţă bancară şi optimizarea raportului dintre veniturile și cheltuielile bancare Cuvântului “performanța”, are origine din sustantivizarea verbului din limba engleză “to perform”, care îmseamna “a îndeplini” în limba de afaceri, “a executa” a sarcină. Iar în limba engleză, sustantivul “performance” are semnificația privind o serie de acte sau un procesul de a îndeplini sarcinii. Astăzi, conceptul de performanță reprezintă o ipostaziere a intereselor generale, economico-sociale, de care societatea uzitează în vederea îmbunătății situației individuale sau colective. În funcție de perioadele la care se face referire, conceptul de performanță îmbracă diferite forme, cum ar fi productivitatea, adaptabilitatea, eficacitatea,16…. Performanța presupune, din punct de vedere economic, câștig financiar direct, motivarea forței de muncă, îmbunătățirea controlului17: 

Câștig financiar direct – creșterea vânzărilor, reducerea costurilor, analiza organizației

din punct de vedere a obiectivelor, reduceea timpului pentru a crea schimbări strategice,… 

Motivarea forței de muncă – transparență în realizarea obiectivelor, programe de

dezvoltare profesională, nivelul ridicat de încredere în procesul de bonusare, înțelegerea modului în care fircare contribuie direct la obiectivele stabilite,… 

Îmbunătățirea controlului – comformarea hotărârilor la cadrul legislativ, simplificarea

modalităților de comunicare a obiectivelor, certificarea nevoilor manageriale,… Optimizarea raportului dintre veniturile şi cheltuielile bancare Băncile ca și orice entități economice se desfășoară activitățile sale în scopul obținerii unui profit. Prin relația profit = venituri – cheltuieli, gestiuniea bancară se concentrează în problema de optimizarea raportului dintre veniturile și cheltuielile bancare. Datorită structurii rețelor și diversificării produselor bancare, precum și relațiilor interdependente organice dintre bănci sunt necesare un sistem coordonat de analiza și de determinare a veniturilor și

16 17

Ioan I. Trenca, Performanță și risc în bănci, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2011, p.17 Idem, p.17

18

cheltuielilor pe nivel fiecărei entității bancare, pe categorie de clienți, cât și pe categorie de produse oferite. Profitul băncii se determină prin fucționarea unei centre de profit. Centru de profit reprezintă o uniate de afaceri, care este răspunzătoară pentru realizarea unui succes (profit) și, legate de aceasta, pentru cauzalitatea costurilor. În scop de determinare, centru de profit este nevoie de o aplicație de calcul proprie, de sine stătătoare, astfel încât să se poată idenfitica veniturile realizare și costurile imputate acestuia. În spera managerială, centru de profit are responsabilitate asupra profitului, se face legătura între maximizarea costurilor și maximizarea profitului. Băncile poate determina profitul fie direct, prin înregistrările contabile în contul 121 “Profit sau pierdere” – un cont bifucțional, rezultatul diferenței din valorii încheiate din clasa 6 “Cheltuieli” și clasa 7 “Venituri”; fie indirect, prin însumarea rezultatelor centrelor de profit (Cp) și deducerea cheltuielilor nete asociate centrelor de profit (Cs) după formula: Profit = Cp - Cs În această abordare, metodologiile de determinarea profitabilității și optimizarea raportului dintre venituri și cheltuieli a unei băncii pot conduce la obținerea rezultatului financiar la nivelul întregii bănci pe baza rezultatelor centrelor de profit, după cum urmează18: a) Metodologii bazate pe structura teritorială P = Ps + Pc Unde: Ps – rezultatele subunităților teritoriale (s = 1, …., m); Pc – rezultatele centralei (care include și centre de cost, reprezentând structurile administrative și de conducere). b) Metodologii bazate pe rețeaua de clienți P = Pcl - Cc Unde: Pcl – rezultatele obținute în relația cu clienți; Cc - rezultatele nete ale centrelor de cost ce nu pot imputa relației cu clienți. c)

Metodologii bazate pe rețeaua de produse / servicii P = Pp/s - Cc

Unde: Pp/s – rezultatele obținute în promovarea produselor/serviciilor (p/s = 1,….,p); Cc

- rezultatele nete ale centrelor de cost ce nu se pot imputa produselor și

serviciilor. d) Metodologii bazate structura activitățiilor P = Pa - Cc 18

Ion Nițu, opt.cit, pp.58 - 59

19

Unde: Pa – rezultatele obținute de fiecare domeniu de activitate (a = 1,….r); Cc – rezultatele nete ale activității centrelor de cost. La nivelul entității bancare, profitabilitatea se determină prin indicator ROA și ROE. Modelul de determinare ROA (sau ROE) pleacă de la determinarea aportului fiecărui componente a patrimoniului la realizarea profitului. Sub aspectul veniturilor și cheltuielilor bancare, modele de determinare ROA se determină astfel: ROA =

Profit net Total active

=

Veniturile Total active

–

Cheltuielile Total active

Adică: ROA =

Profit net Total active

=

Dobânzi Total active

+

Comisioane Total active

+⋯−

Cheltuieli Total active

Sau, respectiv: ROA =

Profit net Total active

=

Venituri Total active

−⋯ −

Dobânzi Total active

−

Comisioane Total active

Prin relațiile menționate de mai sus, considerând venituri ca fiind intrări brute de active rezultate în urma desfășurii activității, iar cheltuielile ca fiind active consumate în procesului realizării veniturilor. Activitățile bancare generează următoarele venituri și cheltuieli principale: Venituri din dobânzi (dobânzi de primit și venituri asimilare) sunt veniturile generate din activitate bancară înscrise în partea activului bilanțului, incluzându-se veniturile rezultate din operațiunile la termen acoperite, eșalonate pe durata efectivă a operațiunii și care caracter de dobândă și taxe și comisioane de primit, cu caracter de dobândă și calculate în funcție de durată sau la valoarea creanței sau a angajamentului dat. Venituri operaționale cuprinde veniturile bazate pe comisioane și se referă la veniturile încasate din activități bancare netradiționale, cum ar fi serviciile bancare comerciale, servicii de consultanță financiară, venituri bazate pe comisioane derivate din diverse servicii oferite clienților (serviciile pentru operațiunile de plăți și serviciile de management al conturilor sau fondurilor). Ponderea cea mai mare devine veniturile din comisioane. Venituri din tranzacționare cuprin veniturile din portofoliile de tranzacționare și investiții în acțiuni, valute, mărfuri,.. Aceste venituri datorându-se diferenței dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare la instrumentele de bază, incluzând și dobânzile aferente. Veniturile din investiții cuprin veniturile din investiții de tip capital propriu, cum sunt acțiunile și obligațiunile purtătoare de dobândă din portofoliul de investiții pe termen lung. Cheltuielile cu dobânzile (dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate) sunt cheltuielile privind activitatea bancară reflectată în partea pasivului bilanțului, cuprinde și cheltuielile 20

rezultate din operațiunile la termen acoperite, eșalonate pe durata efectivă a operațiunii și care caracter de dobândă și taxe și comisioane de plătit, cu caracter de dobândă și calculate în funcție de durată sau la valoarea creanței sau a angajamentului dat. Cheltuielile operaționale cuprin cheltuielile cu personalul, chiriile și utilitățile, cheltuielile de audit și consultanță, cheltuielile cu administrarea și întreținerea sistemelor computerizate și informatizare, precum și cheltuielile administrative. În cadrul cheltuielilor bancare, se include și amortizările, provizioanele pentru pierderi din credite, și alte provizioane pentru pierdere pentru active depreciate. Câștigurile sau pierderile valutare rezultă din variațiile de curs valutar, în funcție de poziția netă a băncii-lungă sau scurtă și de deprecierea sau aprecierea monedei naționale, care aduc câștig sau pierdere ale băncii. În fapul că obiectivul principal al unei băncii îi constituie obținerea profitului, manageri în calitatea sa, este urmărit să optimeze raportul dintre cheltuieli și venituri sub următoarele aspecte: 

Calitatea, structura și nivelul diverselor categorii de venituri și cheltuieli;



Dividendele plătite și profitul reportat;



Componenta, exactitatea și tendințele profiturilor reportate;



Sursele de venituri și domeniile de afaceri profitabile;



Influența categoriilor de venit și cheltuieli;



Politicile de identificare a veniturilor și cheltuielilor, mai ales cele care distorsionează

rezultatele. 2.2 Metode de determinare a profitabilităţii bancare Obiectivul băncii este realizat după o serie de decizii ale managerilor. În procesul de conducere și de control, se iau în considerare importanța a elementelor obiective (mărimea băncii, structura organizatorică), cât și elementelor subiective (calitatea managerilor, tipuri de management, decizii strategice, decizii tactice, decizii operaționale luate pe termen lung, respectiv pe termen mediu și termen scurt, evoluția mediului macroeconomic, concurența,…). Un bun a rezultatului se consideră un proces de management adecvat și eficient a băncilor. Este necesară să organizeze contabilitatea de gestiune în cadrul băncilor în funcție de obiectivul de activitate, astfel încât să satisfacă nevoile de monitorizare ale activităților bancare. Contabilitatea de gestiune are ca obiect evidențierea tuturor elementelor economice în ceea ce privește colectare și repartizare a cheltuielilor după destinația sa în scopul minimizării volumumul cheltuielilor efectuate dar și obține cât mai mult posibil venituri 21

pornid de la cheltuielile efectuate. În vederea maximizării profiturilor, managerii sunt interesați să reducă costurile la nivel minim posibil. Modelele de determinare a profitabilității bancare sunt prezentate în două categorii19: 2.2.1 Modele contabile Modelele contabile utilizez conturile contabil și înregistrările în cont. Aceste modele permite să reconcilieze costurile în orice moment folosind sistemul de conturi. 1.

Modelul contabilității financiare Acest model urmărește realizarea cheltuielilor și veniturilor prin ajutorul conturilor din

clasa 6, respectiv clasa 7 din planul de conturi general bancar. Conform ordinului 27/2011 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene emise de BNR publicat în MO nr.930 din 28 decembrie 2011, cheltuielile contabile sunt evidente cu ajutorul conturilor din clasa 6 după natura sa: 

Cheltuieli de exploatare;



Cheltuieli cu personalul;



Cheltuieli cu materiale, lucrările și serviciile excutate de terți;



Cheltuieli diverse de exploatare;



Cheltuieli amortizările privind imobilizările necorporale și corporale;



Cheltuieli cu ajustări pentru deperciere, provizioane și pierderi din creațe;



Cheltuieli extraordinare;



Cheltuieli din operațiuni între instituții și instituții de credit;



Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite. Respectiv, veniturile contabile sunt înregistrate cu ajutorul conturilor din clasa 7 după

natura sa: 

Venituri din exploatare;



Venituri diverse din exploatare;



Vanituri din ajustări pentru depreciere, provizioane și recuperări de creațe;



Venituri extraordinare;



Venituri din operațiuni între instituții și instituții de credit.

2.

Modelul decontării intrabancare Acest model se utilizează prin ajutorul contului 341 “Decontări între instituție și

subunități”. În fucție de poziția unităților operative, contul 341 înregistrează în debit sau în credit următoarele:

19

Ion Nițu, opt.cit., pp. 78-93

22



Sume virate din contul clienților către/de la alte unități operative din aceeași rețea;



Alimentări cu numerar de la alte unități operative;



Sume încasate/primite în nume propriu în cadrul decontărilor intrabancare;



Avansuri spre decontare acordate personalului din alte unități operative;



Transferuri soldurilor conturilor de venituri și cheltuieli. Din punctul de vedere al elaborării și implementării modelelor de profitabilitate,

contul 341 se utilizează de diferite bănci în două modalități principale: 

Prin intermediul acestui cont se efectuează transferul contabil al veniturilor și

cheltuielilor rezultate din operațiunile generate de un centru de profit al băncii și încasate sau plătite de alt centru de profit. Elementele extracontabile ale modelului contabilității financiare prezentate mai sus se identifică astfel contabil prin evidențierea în analitice distincte a acestor transferuri de venituri și cheltuieli a căror existență se regăsește în balanța de verificare a fiecărei unități a băncii participante la procesul de realizare a profitului… 

A doua modalitate este, de fapt, un alt model de contabilitate ce constă în cuantificarea

numai a rezultatului net al transferurilor intrabancare la nivelul fiecărei unități teritoriale… Din punctul de vedere al profitabilității, fiecare unitate a băncii este considerată independentă, iar contul 341 este similat conturilor de corespondent utilizat în contabilitatea financiară de bănci în relațiile cu alte bănci. Conform acestui model, la rezultatele evidențiate în contabilitatea financiară de adaugă veniturile, respectiv, cheltuielile asociate soldurilor debitoare sau creditoare ale analiticelor deschise de fiecare unitate a băncii pentru celelalte unități ale băncii. 3.

Modelul claselor de gestiune Se utilizează în acest model clasa 8 a planulului de conturi general bancar, în special

grupa 81 “bilanțul” care funcționează în partida dublă, intrând în corespondența cu conturile de active și de pasive. Din grupa 81, se face parte contul 891 “Bilanț de deschidere” și contul 892 “Bilanț de închidere”. Cu ajutorul acesteia conturi se asigură deschiderea, respectiv închiderea tuturor conturilor. După afectuarea înregistrării în debitul și creditul conturilor, ei se soldează. Utilizarea clasei 8 de conturi aduce, pe de o parte, avantajul unei evidențe de gestiune coerente și integrale, iar pe de altă parte, se garantează transparența și corectitudinea înregistrărilor efectuate de unitățile băncii în baza unei metodologii de înregistrare unitare la nivelul băncii. 2.2.2 Modele extracontabile

23

Modele extracontabile de profitabilitate au în vedere caracterul intern al alocărilor de venituri și de cheltuieli între unitățile băncii, ce se bazează pe rezultatele înregistrate în contabilitate. Acest modele sunt aplicabile în special în situația în care centrele de profit nu dunt identificabile în planul structurii organizatorice a băncii20. 2.3 Instrument de analiză și evaluare a performanțelor bancare Performanțele bancare pot fi analizate cu ajutorul a două instrumente principale: contul de profit și pierdere și sistemul ratelor. 2.3.1 Contul de profit și pierdere – o expresie a activității bancare Contul de profit și pierdere este un instrument prin care se dă o imagine generală și deplină asupra raționamentelor și procedeelor folosite în activității bancare în vederea generarea profitului. Mai mult decât atât, contul de profit și pierdere oferă o bună interpretare a performanței bancare. Structura contului de profit și pierderea se bazează pe două categorii: cheltuielile de pe o parte și veniturile de pe altă parte (tabelul nr.2.1). Tabelul nr.2.1 Contul de profit și pierdere ca expresie americană Nr. ctr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Structură Venituri brute din dobânzi Cheltuieli brute din dobânzi Venituri nete din dobânzi* Provizioane pentru pierdere (din credite) Venituri nete din dobânzii (după provizioane privind pierderile) Venituri, altele decât din dobânzi Cheltuieli, altele decât pentru dobânzi Venituri nete, altele decât dobânzile Venit net din operațiuni (înaintea impozitării) Câștiguri/pierderi din conturi de titluri de investiții Venituri înaintea impozitării Impozite Scăzăminte extraordinare din venituri Venitul net Dividende distribuite declarate Venitul reținut

Relații de calcul

rd.1-rd.2 rd.3-rd.4

rd.6-rd.7 rd.5+rd.8 rd.9+/-rd.10

rd.11-rd.12-rd.13 rd.14-rd.15

Sursa: prelucrare proprie după Cezar B., Nicolae D., Management bancar, Ed, Economică, București, 2002, p.208

20

Ion Nițu, Principii ale profitabilității, Ed.Expert, București, 2002, p.86

24

În România, toate veniturile și cheltuielile evidențiate în cursul exercițiului financiar sunt structurate în contul de profit și pierdere pentru acest exercițiul iar în comparativ cu cel precedent. Începând cu anul exercițiului 2012, toate instituții de credit trebuie să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) conform ordinului nr.27 din 16/12/2010, ca urmare a Regulamentul nr. 1606/2000 al Parlamentului European și al Consilului din 16/06/2002. Contul de profit și pierdere este reprezentat după aplicare IFRS astfel (a se vedea tabelul nr.2.2 ): Tabelul nr.2.2 Structura contului de profit și pierdere în România după aplicare Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE ….. Exercițiul financiar Precedent Curent

Denumirea indicatorului Dobânzi de primit și venituri asimilate Dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate Venituri privind titlurile Venituri din comisioane Cheltuieli cu comisioane Profit sau pierdere netă din operațiuni financiare Alte venituri din exploatare Cheltuieli administrative generale  Cheltuieli cu personalul, din care:  Salarii  Cheltuieli cu asigurările sociale, din care Cheltuieli aferente pensiilor  Alte cheltuieli administrative Corecții asupra valorii imoblizate, necorporale și corporale Alte cheltuieli de exploatare

Corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente Reluări din corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente Corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participațiilor și a părților în cadrul societății comerciale legate Reluări din corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizare financiară, a participațiilor și părților în cadrul societății comerciale legate Rezultatul activității curente Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultatul activității extraordinare Impozitul pe profit Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus Rezultatul exercițiului financiar Sursa: Ordinul 27/2011 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, secțiunea 5, alin.61

25

Rezultatul activității curente se stabilește prin diferența dintre venituri nete din dobânzi, venituri privind titlurile, venituri din comisioane, profit sau pierdere netă din operațiuni financiare, alte venituri din exploatare și corecțiile asupra valorii imobilizărilor corporale și necorporale de pe o parte; și cheltuieli administrative generale și alte cheltuieli de exploatare de pe altă parte. Din rezultatul activității curente se adaugă venituri extraordinare și se scade cheltuielile extraordinare, obține rezultatul brut al excercițiului. Rezultatul net este profit ce rămâne la dispoziția băncii după ce plătește impozit pe profit. Contul de profit și pierdere asigură o privire fidelă, clară și completă asupra activității bancare, și permite să determine rezultatul unui exercițiului financiar. 2.3.2 Sistemul ratelor de apreciere a performanțelor bancare Pe baza datelor contabilității se determină un set de indicator pentru măsurarea performanțelor bancare. Principalii indicatori de performanță calculați pentru bancă sunt grupate în următoare categorii: indicatori pentru aprecierea eficienței de asamblu a activității băncii; indicatori pentru evaluarea calității activelor; indicatori pentru aprecierea rentabilității și profitabilității; indicatori pentru analia veniturilor și cheltuielilor bancare; indicatori de rating bancar21. 1. Indicatori pentru aprecierea eficienței de ansamblu a activității băncii În această categorie cuprinde: rata profitului brut și rata profitului net; rata rentabilității; productivitatea muncii; ponderea salariaților în total cheltuieli funcționale; cheltuielile cu funcționare pe salariat; gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioane încasate; gradul de acoperire a cheltuielilor cu funcționarea băncii din comisioane. Rata profitului Reprezintă sub forma rata profitului brut sau rata profitului net, fiind ca raport între profitul brut (sau net) și total venituri, conform relațiilor: Rfb = Rfn =

Profitul brut Total venit Profitul net Total venit

∗ 100

(1)

∗ 100

(1’)

Acest indicator reflectă gradul în care veniturile obținute de bancă reprezintă profitul și nu sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru obținerea acestor venituri. Mărimea ratei profitului este dependentă în primul rând de raportul dintre veniturile și cheltuielile băncii și în al doilea rând de structura veniturilor și costurilor. Indicatorul reprezintă un instrument de analiză, prin care se urmărește acținui de reducerea costurilor sau Oprițescu Marin (coordonator), Managementul riscurilor și performantelor bancare, Ed. Universitaria, Craiova, 2006, pp.158 - 172 21

26

cheltuielilor în scopul creșterii valorii acestuia cât mai mare posibil fără influențe negative asupra activității bancare. Rata profitului va fi atât mare cu cât eficiența activității este mai bune și managementul bancar mai performant. Rata rentabilității Se determină ca raportul între profitul brut și cheltuielile totale. Acest indicator reflectă gradul de eficiență în utilizarea cheltuielilor în scopul de a genera profit. Veniturile și cheltuielile reprezintă o sursă cheie de informații în ceea ce privește profitabilitatea unei băncii. De asemenea, optimizarea raportului acestuia devine obiectivul esențial al managementul bancar, constituind o latură importantă a evoluției performanțelor bancare. Rr =

Profitul brut Cheltuieli totale

∗ 100

(2)

Modul de calcul al celorlelte indicatori situați în această categorie este determinat după tabelul nr. 2.3. Tabelul nr.2.3 Modul de calcul al indicatorilor pentru aprecierea eficienței de asamblul activității bancare Indicatorul Productivitatea muncii

Modul de calcul Cifra de afaceri / Total personal

Ponderea salariilor în totalul cheltuielilor funcționale

Salarii și cheltuieli aferente / Cheltuieli de funcționare *100

Cheltuieli cu funcționare pe salariat

Cheltuieli de funcționare / Numărul mediu de personal *100

Gradul de acoperire a cheltuielilor cu

Comisioane încasate / Salarii și cheltuieli aferente *100

salariile din comisioanele încasate Gradul de acoperire a cheltuielilor cu funcționarea băncii din comisioane

Comisioane încasate / Cheltuieli cu funcționare *100

Sursa: prelucrare proprie după Oprițescu Marin (coordonator), opt.cit., pp.160 – 161

2. Indicatori pentru evaluarea calității activelor Se fac parte din aceasta categorie următoare indicatori: rata utilizării activelor; remunerarea activelor; ponderea activelor neperformente în total activ; ponderea creditelor restante în total active sau total credite; ponderea provizioanelor pentru credite neperformante și dobânzi restante în total credit. Rata utilizării activelor Gradul de utilizare a activelor sau rata utilizării activelor este o expresie între venituri totale și active totale, după relație:

27

Rua =

Venituri totale Active totale

∗ 100

(3)

Acest indicator reflectă capacitatea activelor bilanțiere de a genera venituri (venituri din dobânzi, comisioane, taxe) pentru bancă, iar mărimea lui depende de nivelul ratelor de dobândă de pe piață și de structura și profitabilitatea activelor bancare. Rua arată capacitate managerială pentru banca respectiv. Cu cât mărime este mai mare, cu atât managementul este mai eficient. Remunerarea activelor Se calculează ca raport dintre profitul brut și totalul activelor, exprimă gradul în care activele bănci sunt remunerate pentru obținerea profitului brut. Ponderea activelor neperformante în total active Reflectă ponderea activelor care nu concură la dezvoltarea performanțelor bancare ce poate conduce la pierderi și are impact negativ asupra activității. Ponderea creditelor restante în total active sau total credite (Pcr) Pcr =

Credite restante Total active

∗ 100;

Pcr

=

Credite restante Total credite

∗ 100

(4)

Ponderea creditelor restante în total credite poate fi denumită rata creditelor neperformate. Un nivel cât mai scăzut al raței creditelor de performante dovedește siguranța băncii și eficienta cât mai mare a managementului riscului de creditare, rezultând din activitatea de evaluarea bonității și abilității de realizare toate obligațiilor față banca stabilite în contract și grafic de rambursare. Ponderea provizioanelor pentru credite neperformante și dobânzi restante în total credite Ppcd =

Provizioane pentru credite neperformante și dobânzi restante Total credit

(5)

3. Indicatorii pentru aprecierea rentabilității, profitabilității și corelațiile acestora Rata rentabilității financiare (ROE – Return on Equity) Este indicatorul cel mai semnificativ al profitului, care măsoară rezultatele managementului bancar în ansamblul său. ROE se determină prin relația: ROE =

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

∗ 100

(6)

Profitul net se determină prin deducerea din profitul brut obținut din activități bancare a impozitului pe profit. În cadrul capitalului propriu din capitalul social se adaugă fondul de rezervă, de risc, provizioanele și profit nerepartizat. ROE arată câte lei profit obținut pe seama o sută lei capital propriu, sau altfel spus, ROE arată gradul de folosire eficientă a capitalului 28

propriu în activității bancare în scoptul de obținere de profit. ROE fiind ca una dintre cele mai importante indicatori de performanța ale băncilor comerciale. Pe altă parte, ROE reprezintă gradul de eficiență a managementului în banca respectivă. În cazul băncilor, ROE, de regulă, situează între pragurile semnificative între 10% - 30%. Din semnificația, o valoare mai mare a acestuia indicatori arată o folosire mai eficientă a capitalului propriu, iar din punct de vedere al managementului, nu se poate majora valoarea ROE peste un prag maxim al acestuia. O problemă a aparut în faptul că, dacă vrea să creasă valoare ROE, scăderea valorii capitalului propriu fiind o modalitate. Iar, emiterea acțiunilor subevaluare (underpricing) sau răscumpărarea acțiunilor emise anterioare poate conduce la creștere arfificială a ROE. De asemenea, mai mult datorii, mai puține capitalul propriu ca pondere în activ toral, se majoră ROE. Managementul bancar se pune atenție în gestionare capitalului propriu și a datoriilor. Un nivel înalt al datoriilor se determină costul (în principal, dobânzi bonificate) mai mare, reduce și profit net al băncii. Mai mult decât atât, se influență la gradul de dependență al activității din resurse exterioare, are sarcina mai gravă asupra solvabilității și lichidității bancare. O valoare prea mare acestui indicator relevă mărime necorespunzătoare a capitalului propriu, prin urmare, se reflectă o capactitate redusă a băncii de a face față riscurilor de capital. O evoluție descrescătoare a indicatorului rezultă din dificultățile bancare în realizarea profitului, în timp ce un trend crescător fiind un semnal pozitiv. Rata rentabilității economice (ROA – Return on Assets) Rata rentabilității economice mai este cunoscută sub denumirii rata rentabilității a activelor, fiind ca raport între profit net obținut de către bancă și valoarea totală a activelor. Acest indicator exprimă efortul activității manageriale de a utiliza deplin resurse financiare și resurse reale ale băncii în scopul realizării profitului net. Valoarea indicatorului arată câte lei profitul net obținut pe seama unei sute lei activ total investit. ROA =

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣

∗ 100

(7)

ROA în comparație cu ROE se iau valoare mai mică. În formula de calcul a ratei de rentabilitate financiare pune capital propriu, în timp ce calculează rata de rentabilitate economice este necesare activ total. Conform principului egalității bilațerale, avem active total egal pasiv total; ce înseamnă activ total se iau valoare egală cu capitalul propriu plus datorii (împrumuturi și depozite). Pratic, valoarea ROA este cuprinsă între 0.5% - 1.6%. Specific băncilor mari este valoarea mică (< 1%), în timp ce băncilor medii și micii le este

29

caracteristică o mărime supraunitară a indicatorului22. Un trend normal al acestuia indicator este trend crescător, în timp de o scădere a valorii indicatorului determină o dificultate în managementul resurselor, prin care se influentează asupra realizării profitului. În mod asemănător, ROA și ROE sunt indicatori care reflectă relații între efort și efect în realizării activității băncii. În determinarea acestora indicatori, se ia de pe o parte efortul utilizat, fie activul total, fie capitalul propriu; și de altă parte efectul obținut ca urmare a utilizării efortului respectiv (profitul net obținut). De aceea, doi indicatori sunt utilizați pentru a determina nivelul profitabilității. Efectul de pârghie Acest indicator mai numește multiplicatorul capitalului (Leverage Multiplier), care măsoară gradul de atregere și utilizare a unor resurse suplimentare, ce pot avea o creștere a rentabilității capitalului. Indicatorul arată de câte ori reușește bancă să multiplice capitalul investit prin atragere de noi resurse. Efectul de pârghie se calculează astfel: EP =

Activ total Capital propriu

∗ 100

(8)

Indicatorul arată ponderea capitalului propriu în active totale, respectiv în pasive totale. Valoarea indicatorului este important pentru managementul bancar și pentru expresia performanței bancare, în special, performanța capitalului propriu în activității bancare. Ca și orice agenți economici, bănci comerciale desfășoară activității atât pe seama capitalului propriu, cât și pe seama datoriilor atrase. Acest indicator reflectă gradul de dezvoltare a afacerilor unei bănci (totalul activelor bilanțiere, respectiv credite, plasamente interbancare pe piața de capital,…), pornind de la un anumit volum al capitalurilor proprii (formate din capital social, fond de rezervă și alte fonduri constituite din profitul net). Efectul de pârghie este pozitiv atunci când angajarea unor resurse noi este avantajoasă, respectiv când costul resurselor suplimentare este mai mic sau egal cu rentabilitatea economică, și negativ, în situația inversă23. Acest indicator variază invers proporțional cu ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivelor bancare, deoarece cu cât pondrea acestora este mai mare, cu atât efectul de pârghie este mai mic. Interrelația dintre indicatorii - Sistemul Dupont Prin sistemul Dupont (a se vedea fig.2.1), rata rentabilității economice fiind ca un indicator de determinarea profitabilității este compusă din cel puțin două componente: o

22

Cezar B., Nicolae D., Management bancar, Ed, Economică, București, 2002, p.97

Vasile Cocriș, Dan Chirleșan, Managementul bancar și analiza de risc în activitatea de creditare, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013 23

30

componentă cantitativă și mai multe componente calitative. Din relația (2), rata rentabilității activelor se poate exprima astfel: ROA =

Profit net Active totale

=

Profit net Total venit

∗

calitativ

Total venit Active totale

(1’)

= Rf * Rua

cantitativ

În mod asemănător, se stabilește rata rentabilității financiare după relația: ROE =

Profit net Capital propriu

=

Profit net Total venit

∗

Total venit Total activ

calitativ

∗

Total activ Capital propriu

cantitativ

(2’)

calitativ

Sau altfel spus: ROE = ROA * EP Fig.2.1 Schema relațională Dupont Performanța bancară

Riscul bancar

Capital propriu

ROE Laverage multiplier

ROA

Total active

Total active

Marja profitului

Randament active

Venituri

Total venituri

Profit net

Sursă: Oprițescu Marin (coordonator), opt.cit.,, p.164

4. Indicatorii pentru analiza veniturilor și cheltuielilor bancare Principalii indicatori în această categorie sunt: randamentul economic (Rc); ponderea veniturilor din dobânzi în total active (Pvd); ponderea veniturilor din alte surse decât dobânzi în total active(Pvas); rata cheltuielilor cu dobânzile față de total active(Rcd). Acești indicatori sunt calculați astfel: Rc = Pvd =

𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

∗ 100

𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒

31

∗ 100

Pvas =

𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑑𝑒𝑐â𝑡 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒

Rcd =

𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒

∗ 100

∗ 100

5. Indicatorii de rating bancar În această categorie se folosește indicatori de rating menționați anterioare privind cinci elemente ale sistemului CAAMPL. Fiecare elemente are rating de la 1 la 5 în care rating 1 reprezintă cel mai favorabilă valoare. În final, se determină un scor (rating) compus, reprezintând punctajul total acordat indicatorilor. Criterii de evaluare a performanțelor bancare Băncile urmează să efectueze activitățile sale în scopul obținerii profitabilității cât mai ridicat și în condițiile de performanță cât mai bine posibil. Evaluarea activității bancare pe baza criteriilor de performanțe este nevoie de analiza calitativă a rezultatelor în cadrul fiecărui centru de profit. Manageri care desfășoară activitate de gestiune financiară trebuie respecte următoarele criterii privind indicatori de performanțe și de eficiență bancară (a se vedea tabelul nr.2.4 ) Tabelul nr.2.4 Criterii de evaluare a performanțelor bancare Nr. ctr

Criterii

Modul de calcul

1

ROA

Profit net / activ total *100

2

ROE

Profit net / capital propriu *100

3

Rentabilitatea resurselor atrase

4

Profit net / resurse atrase *100

Rata creditelor neperformante

5

Rata profitului net

6

Randamentul economic

7

Trend

Rata creditelor

Credite restante / total credit *100 Profit net / total venit Cheltuieli totale / venituri totale Credite totale / depozite totale Sursa: Cezar B., Nicolae D., opt.cit., pp.121-122

2.4. Analiza indicatorilor de performanţă şi soliditate ai sectorului bancar românesc sub impactul crizei financiare international recente Criză financiară internațională a afectat economii din Europa Centrală și de Est ale Uniunii Europene, cum ar fi: Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lithunia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, România și Bulgaria după colapsul lui Lehman Brothers în SUA, anul 32

2008. Criza internațională curentă a determinat pierderi semnificative în sectorul bancar, căderea pieței de valori mobiliare, și a condus la o recesiune a activității economice. Fig.2.2 Structura veniturilor bancare a sectorului bancar pe perioada 2008 - 2010 %

120 100 80 60 40 20 0 Dec.2008 Mar.2009 Iun.2009 Venituri nete din dobânzi Venituri privind titlurile Alte venituri

Sep.2009 Dec.2009 Mar.2010 Iun.2010 Venituri nete din comisioane Alte venituri nete (pierdere)

Sursa: National Bank of Romania, Regional Seminar on Financial Stability, 2010, p. 44

Principalele surse de venituri din exploatare au fost dobânzi, comisioane din opțiuni de schimb valutar, și comisioane (a se vedea fig.2.2). În anul 2007, nivelul profitului obținut al sistemului bancar a fost 2532.8 milioane lei, iar în sfârșitul anului 2009, profitul obținut a scăzut la nivel 680 milioane lei. Impactul crizei globale asupra activității bancare este mult mai important atunci când se înregistrează o pierdere în anul 2010, 2011, 2012 corespunzător 516.4 milioane lei, 777.3 milioane lei și 2300 milioane lei. Veniturile nete din dobânzi și-au redus ponderea în veniturile operaționale pe fondul unei creșteri mai lente a veniturilor din dobânzi comparativ cu cea c cheltuielilor cu dobânzile, majorarea sustanțială față de aceeași perioadă a anului anterior a cheltuielilor cu dobânzile se datorează în principal creșterilor înregistrate la nivelul dobânzilor plătite pentru depozite atrase de la alte instituții de credit, precum și celor aferente împrumuturilor atrase de la acestea. Pe perioada 2008 – 2013, indicatori de performanță și de soliditate ai sistemului bancar românesc sunt prezentați în tabelul nr.2.5. Conform tabelului, se considerăm că: Tabelul nr.2.2 Indicatori de stabilitate financiară a sistemului bancar românesc pe perioada 2008 - 2013 Dec. 2008

Dec. 2009

Dec. 2010

Dec. 2011

13.8

14.7

15.0

14.9

Dec. 2012

Mar. 2013

Iun. 2013

Dec. 2013

15.0

14.7

15.0

Indicatori de adecvare a capitalului Raportul de solvabilitate

33

14.9

Rata fondurilor proprii de nivel 1 în funcție de riscul de credit

11.8

13.4

14.2

13.9

13.8

13.9

13.6

13.7

2.7

7.9

11.9

14.3

18.2

19.1

20.3

21.9

ROA

1.6

0.2

-0.2

-0.2

-0.6

0.5

0.7

0.1

ROE Rata veniturilor nete în total venituri

17.0 44.8

2.9 44.1

-1.7 60.6

-2.6 62.0

-5.9 62.3

5.1 58.0

6.0 59.2

1.3 58.5

Rata cost - venit Cheltuielile persoane în total venituri

55.7 23.4

63.9 20.3

64.9 21.0

67.8 21.9

58.7 26.0

55.4 25.8

57.3 26.6

56.7 25.5

47.1

57.4

60.0

58.7

57.6

58.7

58.3

56.3

230.5

132.0

142.2

151.8

147.7

153.3

155.2

156.4

116.2

79.4

80.9

75.8

76.4

78.2

77.2

73.5

Calitatea activelor Creditele neperformante/Total credite Venituri și profitabilitate

Rata de lichiditate Active lichide / Total activ Active lichide / Pasive pe termen scurt Active lichide / Împrumuturi și resurse atrase

Sursa: IMF, IMF Country Report no.14/87 – Romania, March 2014, p.37



Rata de solvabilitate a screscut ușoară și a înregistrat nivel superior decât limita

minimă reglementată (8%). În structura capitalului, fondurile proprii de nivel 1 continuă să reprezinte majoritatea covârșitoare (aproximativ 93%), ce rezultă rata acestora în funcție de risc apropie cu nivelul sovabilității. Nivelul menționat al indicatorilor de evaluare a gradului de adecvare a capitalului la risc consemnat de sistemul bancar creează premisele pentru implementarea corespunzătoare a cerințelor suplimentare de capital impuse de reglementărilr Basel III. 

Calitatea activelor a redus, reprezentând prin creșterea ratei creditelor neperformante

în total credite acordate. De la anul 2008 până la anul 2013, rata creditelor neperformante a majorat cu 9.1 ori de la nivel 2.7% (anul 2008) la nivel 21.9% (anul 2013). În perioada de criză, nivelul ridicat al creditelor neperformante constituie problemă majoră a sistemului bancar. A se vedea în fig.2.3, în timp ce Republica Cehă a reușit să mențină nivelul creditelor neperformante, celelalte țări cum ar fi România, Bulgaria, Ungaria... acest indicator a crescut în mod accelerat. 

Indicatori de profitabilitate (ROA, ROE) a înregistrat o scădere semnificativ, în

special în ani 2010, 2011, 2012 datorită nivelului pierderii al sistemului. Pierderi înregistrate fiind atribută creșterii efortului de provizionare (pe fondul deprecierii calității activelor financiare), reducerii veniturilor nete din dobânzi și diminuării randementului obligațiunilor de stat deținute de instituțiile de credit. Cu toate aceste, la finele anului 2012, sistemul bancar

34

a înregistrat o pierdere de 2.3 miliarde lei, nivel cel mai scăzut după apărarea fenomenului crizei financiare internaționale curente. Fig.2.3 Rata creditelor neperformante în România 2007 – 2012 comparativ cu alte țări din UE %

20 15

Bulgaria Czech Republic Hungary Romania Slovenia

10 5 0 2007

2008

2009

2010

2011

2012

Sursa: Prelucrare proprie după Database of World Bank



Rata cost – venit a crescut la finele anului 2011, iar a scăzut ușoară la sfârșitul anului

2013. Cresterea ratei acesteia a fost datorită creșterii accentuate a cheltuielilor de exploatare în special costuri de provizioane, comparativ cu nivel mai scăzut de venituri. 

Sistemul bancar românesc în contextul crizei financiare continuă să asigure un nivel

adecvat al lichidității reprezentate prin raportul dintre active lichide și active totale (a crescut cu 9.2% la anul 2013 față de anul 2008). Nivelul acestuia a constituit într-o măsură însemnată, de încrederea deponenților interni și a investitorilor străini în bănci, în consecință, de dorință acestora de a reînnoi finanțările ajunse la scadență. Perioada de criză începută în anul 2008 până în prezent dovedește în mod indespensabil că sistemul bancar românesc este puternic afectat de criză financiară, prezentat prin pierderi valorilor indicatorilor de profitabilitate. Principala problemă a sistemului bancar este confruntare cu ponderea ridicată a creditelor neperformante și scăderea valorii calitative a activelor. Iar ca urmare a supravegherii efectuate de către Banca Centrală a României, sistemul bancar contiună să aibă un nivel adecvat al indicatori de capital și de lichiditate.

35

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND PROFITABILITATEA BĂNCII BRD - GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR ACESTEIA 3.1 Partea introductivă asupra băncii BRD - Groupe Société Générale 3.1.1.Scurt istoric și evoluție a băncii BRD în sistemul bancar Strasmosul băncii BRD – Groupe Société Générale a fost Societatea Națională de Credit Industrial înființată în anul 1923 ca instituție publică. În momentul înființării, statul deținea 20% din capital social, Banca Națională a României 30%, restul era deținut de particulări. Obiectivul băncii în acest moment a fost de a finanța prime etape ale dezvoltării sectorului industrial din România. După al-doilea Război Mondial, Societatea Națională de Credit Industrial a fost naționalizată conform Legii Naționalizării din iunie 1948. Numele băncii a fost schimbată la Banca de Credit pentru Investiții. Continuând realizarea obiectivului din momentul înființării, Banca de Credit pentru Investiții a acordat finanțare pe termen mediu și lung a tuturor sectoarelor industriale, cu excepția agriculturii și industriei alimentare.

Anii 1958, ea

devinând Banca de Investiții. În această perioadă, majoritatea finanțelor acordate de Banca Mondială a fost derulată prin intermediul băncii. Banca de Investiții a fost monopolul statului până anul 1990. După anul acesta ea s-a constituit ca bancă comercială și a schimbat numele, devenind Banca Română pentru Dezvoltare. În decembrie 1998, s-a semnat un acord între Société Générale și Fondul Proprietății de Stat, prin care Société Générale a subscris 20% din capital social și a cumpărat acțiunii, devenid acționari cu 51% din capital al băncii. În anul 1999, Banca Europeană de Dezvoltare cumpără de la Fondul Proprietății de Stat acțiunile băncii BRD, deținând 4.99% din capital social al acesteia. În anul 2001, BRD a fost listată la Bursa de Valori București, în prima categorie. În anul 2003, Banca Română pentru Dezvoltare a devenit BRD – Groupe Société Générale prim urmare a procesului de rebranding. În 2004, grupul francez Société Générale a cumpărat acțiunii deținute de statul în capital BRD, prin care deține pondere de 58.32% din capital social. În 15 ani de activitate după procesul de privatizării, banca se situează în prezent pe locul doi în sistemul bancar, deținând o cotă de piață de 13.8% după Banca Comercială Română la sfârșitul anului 2013, primul loc pe piața românească a creditelor sindicalizate. Banca a câștogat o poziție de lider pe piața și le-a oferit clienșilor cele mai bune și inovatoare 36

soluții bancare. Printre inovații se numeră cele mai importante pentru sectorul bancar românesc: 

Robo, automat de plată a facturilor în formă de robot, a reușit să preia peste 60% din

volumul facturilor plătite cu cash cu 13 milioane de operațiuni pe an; 

MYBRD Mobile, prima soluție de mobile banking care permite plățile către un număr

de telefon; 

BRD Express, cel mai ambițios proiect de dezvoltare a unei rețele bancare în relații cu

clienți fizice, care se bazează pe trei caracteristici-cheie: proximitatea față de clientele potențială, simplitatea și rapiditatea operațiunilor și confortul clientului, au derivat aplicații precum și BRD Blitz – agenția din mediul rural și BRD 24h – agenția automatizată;; 

Lansarea primului card Black din țară și unicul, la momentul lansării, din Europa

Centrală și de Est; 

A acordat primul credit „Prima Casă” în iulie 2009;



A lansat primele carduri personalizate din România – A la Carte – precum și carduri

contactless; 

Singura bancă din România prezentă în topul mondial al factoringului. Cu sucessul pe piața bancară în România, BRD - Groupe Société Générale a primit

numeroase distincții și premii acordate de publicații specializate internaționale: 

Euromoney: Cea mai bună bancă din România – acordat în anul de la anul 1999 până

anul 2010, cu excepția anul 2003, 2009; 

The Banker: Cea mai bună bancă din România – acordat în anul 2003, 2006, 2007,

2008, 2010; 

Global Finance: Cea mai bună bancă din România – acordat în perioada 1999 – 2002,

ți 2007 – 2011 cu excepția 2009. Tabelul nr.3.1 arată top 15 băncii care sunt cele mai mari bănci în România pe 2012. Tabelul nr. 3.1 Top 15 băncii mari în România în anul 2012 Poziția

Active bilanțiere

Banca

(mld. lei)

Cota pe piață (%)

1

BCR

70.6

19.2

2

BRD

47.9

13.1

3

Banca Transilvania

29.3

8.0

4

CEC Bank

26.7

7.4

5

UniCredit

24.9

6.9

37

6

Raiffeisen

23.4

6.5

7

Volksbank

16.5

4.5

8

ING Bank

16.5

4.5

9

Alpha Bank

16.5

4.5

10

Bancpost

12.1

3.3

11

Piraeus

7.7

2.1

12

Banca Românească

7.0

1.9

13

Garanti

6.6

1.8

14

Citibank

6.2

1.7

15

Credit Europe Bank

5.1

1.4

Total cotă de piață top 15

86.6

Sursa: prelucrare proprie după http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-celor-mai-mari-15-banci-pe2012-10606653

Banca BRD - Groupe Société Générale este una din cele mai mari bănci în România. Importanța BRD în sistemul bancar se reflecta prin valoarea activelor băncii și produsele oferite pe piață. În primul trimestrului anului 2014, BRD a înregistrat un profit de 31 miliarde lei, în timp ce banca BCR – banca cea mai mare din sistem – a obținut profit doar de 1 miliard lei24. 3.1.2. Structura capitalului și a acționarilor. Evoluțiile valorii bilanțiere și ale structurii pasivelor, activelor. BRD - Groupe Société Générale a constituit ca societatea pe acțiuni după procesul de privatizare, în special după anul 2001 când banca a început să tranzacționeze pe Bursa de Valori București. Structura acționariatului băncii se prezintă astfel (fig.1): Fig. 3.1 Structura acționariatului BRD - Groupe Société Générale în 2013 Societé Générale S.A 2.28%

18.12%

SIF Transilvania

3.36%

SIF Banat Crisana

3.64%

3.67%

60.17%

4.20%

SIF Muntenia Fondul Proprietatea SIF Oltenia

4.56%

SIF Moldova

Sursa: prelucrare proprie după Situații financiare consolidate și individuale, 2013, p.6 24

http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/brd-profit-de-37-de-ori-mai-mare-decat-bcr-in-primultrimestru-100726/

38

Grupul francez Société Générale este cel mai important acționar al băncii, deținând 60.17% din totalul capitalului. Capitalul social înregistrat în anul 2013 a fost de 2,515,622 mii lei. Apoi, SIF Transilvania, SIF Banat Crisana, SIF Muntenia deține 4.56%, respectiv 4.20%, 3.67% din capital social. În ceea ce privește valoarea bilanțieră (a se vedea în fig. 3.2), banca BRD - Groupe Société Générale se află pe locul doi. Față de anul 2005, valoarea bilanțieră a băncii a crescut cu 2.5 ori (de la 19,650 miliarde lei la 47,080 miliarde lei) la sfârșitul anului 2013. În timpul de criză financiară curentă, valoarea bilanțieră a băncii a menținut, chiar o scădere ușoară (în anul 2009 față de anul 2008, și anul 2013 față de anul 2012). Fig.3.2 Variația valorii bilanțiere a băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 – 2013 (consideră valoarea în anul 2005 egală 100%) 300%

250% 200% 150%

Valoarea bilanțieră

100% 50% 0% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: prelucrare proprie după anexa nr.1

Ca și în structura pasivelor (a se vedea în fig.3.3), cea mai mare parte devine din datorii reprezintând depozite atrase și împrumuturi (de peste 80%), restul revine din capitaluri proprii ale băncii. Ponderea datorii în total pasive a majorat de la anul la altul în timpul anticriză. După anul 2008, ponderea datorii a avut fluctuații datorită impactului crizei financiare curente. În același timp, ponderea capitalurilor proprii a crescut ca un căi de absorbție al scăderii depozitelor și împrumuturilor. Alături cu pasive, active sunt partea în bilanț, reprezintând alocarea resurselor constituite în partea pasivelor. Cea mai mare parte a activelor este plasamente și creditare bancare (a se vedea în fig.3.4. Ponderea creditării a crescut pe perioada 2005 – 2012, iar în anul 2013 ponderea sa a scăzut semnificativ față de anul anterior. Principal cauza a creșterii activității creditare a fost nevoie de credit atât în timpul crizei. Persoane fizice cât și juridice au nevoie de credit mare în scop de a rambursa alte credite vechi. Același timp, banca BRD Groupe Société Générale a micșorat ponderea creanței asupra băncii centrale, în special sub 39

forma rezervelor minime obligatorii pentru a asigura cât mai deplin nevoie de creditare. Pe de altă parte, în condiția de criză financiară, banca centrală a României a decis să reducă rata rezervelor minim obligatorii de la 15% la 12% (pentru depozite în lei), și de la 20% la 18% (pentru depozite în valută). Fig.3.3 Evoluția structurii pasivelor a băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 - 2013 100% 98% 96%

7.75% 9.29%

94%

8.06%

8.38%

10.96%

12.08%

10.24%

capitaluri proprii

11.55%

92%

11.49%

90% 91.62%

91.94%

88% 86%

total datorie

92.25%

88.51%

88.45%

84% 90.71% 82%

89.76%

89.04%

87.92%

80% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Sursa: prelucrare proprie după anexa nr.1

Fig. 3.4 Evoluția structurii pasivelor a băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 - 2013 100% 90% alte active

80% 70%

48.46%

67.67%

60% 50%

65.68%

63.09%

61.29%

credite nete 66.05%

62.72%

40% 30% 20% 10%

58.97%

creanțe asupra instituțiilor financiare creanțe asupra băncii centrale

64.73%

36.59% 26.70% 25.73%

26.14%

19.53% 19.09%

17.93%

17.51% 18.43%

0% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Sursa: prelucrare proprie după anexa nr.1

Pe lângă operațiuni de plasament și de creditare, banca trebuie să mențină un nivel adecvat al disponibilității și numerarului de a asigura nevoile de numerar ale clienților. În acest sens, ponderea acestei a majorat de la 1.25% în anul 2005 la 2.34% în anul 2013.

40

3.1.3 Organizarea și conducerea băncii Banca BRD - Groupe Société Générale este organizată pe două nivele: 

Nivelul național – centrala băncii.



Nivelul regional: se împărțit după ordine următoare cu gradul de autoritate

descrescătoare: sucursale; agenții; puncturi de lucru. Centrala băncii are sediul în București, sector 1, Bd. Ion Mihalache nr.1-7. Centrala băncii funcționaează la nivel național, desfășurând activității de îndrumare, coordonare și control a operațiunilor efectuate de bănca. Centrala băncii se organizează pe direcții de specialitate (credite, plăți și viramente, trezorerie) sau pe direcții funcționale (contabilitate, resurse umane, marketing,...). Sucursala băncii funcționaează pe nivel județean. Are activitate de a îmdruma și controla activității bancare cât și desfăsura activității operative. Se organizează pe direcții de specialitate sau pe direcții funcționala. Agenția funcționează doar activității operative. Din punct de vedere ierarhic, principalele elemente ale organigramei băncii sunt: Adunarea Generală a Acţionarilor, Consiliul de Administraţie, Comitetul de Direcţie; Directorul General, Directorul General Delegat, Directori Generali Adjuncţi; Comitete specializate prevăzute de leagea bancară; Alte comitete și comisii.

3.2

Analiza contului de profit și pierdere a băncii BRD - Groupe Société Générale pe

perioada 2005 – 2013 Evoluția elementelor contului de profit și pierdere al Băncii BRD - Groupe Société Générale este prezentată în fig.3.5. Venituri nete din dobânzile au fost crescut ușor pe perioada 2005 – 2010 cu proporție de 1.26% corespunzător cu 1,229 miliarde lei. Cheltuielile de dobânzi crește o dată cu cresterea veniturilor de dobânzi, chiar în unele anii în proporție mai mare cum ar fi anul 2006, 2008. După anul 2010, veniturile nete din dobânzi a redus. Anul 2013, veniturile nete din dobânzi au fost egală cu doar 74.7% față de anul 2010. Venituri din dobânzi a scăzut semnificativ chiar dacă cheltuieli de dobânzi a micșorat dar cu pondere mai mică. Venituri nete din comisioane a majorat în primele patru ani analizați, iar pe perioada de criză, ponderea acestuia poate considera că rămână constantă. Situația asemănătoară a apărut la cheltuielile operaționale.

41

Pe seama totalitatea veniturilor și cheltuielilor, rezultatul operațional a crescut în perioada anticriză sau chiar în doi ani în timpul de criză. Ultimele patru ani, a scăzut ușor datorită scăderii tuturor elementelor, atât venituri cât și cheltuieli. Un singur element a majorat în tot timpul analizat este costul net al riscului, constituit în special sub forma provizioane de risc. Provizioane de risc a crescut semnificativ datorită nevoia de a asigura lichidități la cereri de plată din dispoziția clienților. Majorarea provizionării pentru risc, în special pentru risc de credit este strict necesar în condiție de criză, creazându-se un impuls pentru creștere în perioada ulterioară. Creșterea accelerată a costului de risc devine principala cauză a scăderii rezultatului în perioada de criză. Anul 2012 a fost primul an care banca BRD - Groupe Société Générale a încheiat exercițiul financiar cu pierdere. Pierderi brute înregistrate în anul 2012, 2013 au fost 378,449 mii lei; respectiv 648,567 mii lei. În structura veniturilor operaționale (a se vedea fig.3.6), ponderea cea mai mare vine din venituri din dobânzi și similare (între 60% - 75% din totalul veniturilor). Ca și activității de bază ale băncii comerciale, funcțiile băncii BRD - Groupe Société Générale este atragerea depozitelor și acordare de credit. Prin aceste acțiunii, bănca plătește dobânzi bonificate pentru depozite și primește dobânzi percepute pentru credite acordate. Bine înteles, nivelul dobânzii percepute este întotdeauna nivelul dobânzii bonificate. Rezultatul obținut după realizare a ambelor operațiunii reprezintă venituri nete din dobânzi. Locul al-doilea în structura veniturilor operaționale se află venituri din comisioane rezultate din servicii bancare furnizate, în special, servicii de factoring. Prin servicii de factoring, banca BRD - Groupe Société Générale intră un contract comercial de creditare în încasare de facturi (numit factor), și o societate comercială furnizatoare de produse sau servicii (numită aderent). Conform contractului, societate comercială urmărește să-și încaseze contravaloarea facturii înainte de scadență, iar banca BRD - Groupe Société Générale urmărește să obțină un cost determinat din comision factoring și comision de finanțare. Ponderea veniturilor nete din comisioane se păstrează neschimbat în jurul 15% - 25%. Diferența rămasă reprezintă alte venituri, poate fi venituri din acțiuni și alte titluri cu venit variabil, venituri din participații, venituri din operațiunile de valute și de aur,... Comparativ cu perioada antecriză (până anul 2008), ponderea veniturilor nete din dobânzi a fost în scădere. Ponderea veniturilor nete din dobânzi pe perioada 2008

42

– 2013 a fost în jurul 60%, în timp ce pe perioada 2005 – 2008, aceasta a fost în jurul 70%. Veniturile nete din comisioane nu a avut modificările semnificative. Fig.3.5. Evoluția principalilor indicatori din cont de profit și pierdere al băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2008 - 2013 4000000

Venituri nete din dobânzi

3500000

Venituri nete din comisioan

3000000 2500000

Rezultat operațional

2000000 Total cheltuieli operaționale

1500000 1000000

Costul net al riscului

500000 0 -500000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

-1000000

Rezultat brut (înainte de impozitul pe profit) Rezultatul exercițului financiar

Sursa: prelucrare proprie după date în anexa nr.2

Fig. 3.6 Evoluția structurii veniturilor operațional a băncii BRD pe perioada 2005 2013 100% 90% 24.31% 24.54% 80% 17.25% 29.08% 27.20% 24.09% 22.79% 26.55% 70% 22.91% 60% 50% 68.95% 64.70% 40% 63.71% 70.39% 30% 58.94% 72.78% 66.18% 60.82% 20% 59.97% 10% 0% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Total alte venituri Venituri nete din comisioan Venituri nete din dobânzi

Sursa: prelucrare proprie după date în anexa nr.2

Pe seama indicatorilor înregistrate în contul de profit și pierdere poate determina tendințe în evoluțiile elementelor (a se vedea în fig.3.7). Tendință se stabilește pe baza valorilor luate pe perioada 2005 – 2013. Totuși toate elemente au trenduri ascendente iar, putem zice că sub impactul crizei financiare curente, în câțiva ani în urmă, elementele nu au tendință de creștere semnificativă, ci o creștere foarte lentă. 43

Fig.3.7 Tendințele în evoluții ale principalelor indicatori din cont de profit și pierdere

4000000 Venituri nete din dobânzi Venituri nete din comisioan Rezultat operațional

3500000 3000000 2500000

Total cheltuieli operaționale Trendul venituri nete din dobânzi Trendul veniturilor nete din comision trendul rezultatului operațional Trendul cheltuielilor operaționale

2000000 1500000 1000000 500000 0 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: prelucrare proprie după date în anexa nr.2

Fig.3.8 Evoluția profitului net și a ratei profitului la banca BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 - 2013 miliarde lei

2.00

30.00% 25.00%

1.50

20.00%

profitul net (miliarde lei)

15.00% 1.00

10.00% 5.00%

0.50

Rata profitului

0.00% -5.00%

-

-10.00% (0.50)

-15.00%

Sursa: BRD, Raportul anual 2005 – 2012, Situații financiare consolidate și individuale 2013

Un element esențial care poate determina prin ajutorul contului de profit și pierdere este profitul net (a se vedea fig.3.8), constituindu-se obiectivul activității bancare. Profitul net al băncii a crescut pe perioada 2005 – 2008 cu 218% (corespuzătoare cu 1,075 milioane lei), iar pe perioada de criză a scăzut, în special a înregistrat un nivel negativ pentru ultimii doi ani(331 mii lei în anul 2012, respectiv 44

385 mii lei în anul 2013). Raportând între profitul net și activul totale rezultă rata profitului net – un indicator de evaluare a calității activelor. Corespunzătoare cu evoluția profitului net, rata profitului a înregistrat o creștere pe perioada anticriză (de la 23.88% în anul 2005 la 26.82% în anul 2008, iar după anul 2010, acest indicator a scăzut mult mai rapid și a raportat la un nivel negativ în anul 2012, 2013 (-7.58%, respectiv -9.87%) datorită pierderilor înregistrate. 3.3. Calculul și analiza indicatorilor de performanța pentru banca BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2008 - 2013. Comparația acestora cu nivelul mediu al sistemului bancar românesc. Indicatori de performanță în cazul băncii BRD - Groupe Société Générale sunt prezentați în fig. 3.9. Pe perioada de analizat, de la 2005 la 2013, principali indicatori de performanță au fost separați în două etape: etapa în timpul de anticriză și etapa în timpul de criză. De la fig. 3.9, în prima etapa, anii înainte 2008, toți indicatorii băncii BRD - Groupe Société Générale au fost superiori decât cei ai sistemului. Nivelul ROA al băncii a crescut de la 2.51% (anul 2005) la 3.08% (anul 2008), în timp ce nivelul ROE de la 30% (anul 2005) la 43% (anul 2007). Comparativ cu sistemul bancar, ROE la banca au fost mai mare decât 2.7 ori în această perioada. Efectul de pârghie ai băncii a majorat cu 19.87%, de la nivel 10.77 (anul 2005) la 12.91 (anul 2007); iar nivelul acestuia sistemului a menținut constant. Fig.3.9 Evoluția principalelor indicatori de performanța a băncii BRD - Groupe Société Générale comparativ cu sistemul bancar românesc pe perioada 2008 - 2013 50.0%

14 12

40.0%

Efectul de pârghie sistem 10

30.0%

Efectul de pârghie banca

8

ROA sistem

6

ROA banca

20.0%

10.0% 4

ROE sistem ROE banca

0.0% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 -10.0%

2 0

Sursa: BRD, rapoartele anuale 2008 – 2012, și Situații financiare consolidate și individuale 2013

45

Sub impactul crizei financiare internaționale indicatori de performanță ai băncii BRD Groupe Société Générale are tendință descendentă. Nivelul profitabilității a scăzut, în special a înregistrat un nivel negativ în ultimii doi ani. Comparativ cu sistemul bancar, pe perioada 2008 – 2011, nivelul indicatorilor de performanță ai băncii au fost deasupra nivelul indicatorilor de performanță ai sistemului. Ceea ce înseamnă banca BRD - Groupe Société Générale a obținut rezultatul financiar mai bune și a realizat activitățile sale în mod mai eficient decât întregul sistemului bancar. Iar pe perioada 2012 – 2013, nivelul ROA, ROE înregistrate pentru banca BRD - Groupe Société Générale au fost mai mici decât sistemul bancar. Mai ales în anul 2013, în timp ce sistemul a obținut profitabilitate pozitivă, banca BRD - Groupe Société Générale a avut însă nivelul negativ al acestora. Anul 2008 a fost în mod evident marcat de criza financiară internațională, chiar dacă aceasta nu a început să efecteze România decât în trimestrul IV. Pe nivelul sistemului bancar românesc cât și pe nivelul băncii nu a înregistrat impactul semnificativ al crizei internaționale. ROA pentru sistemul bancar a fost 1.56% (mai mare decât nivelul acestuia în anul 2007 – 1.01%), ROE pentru sistemul bancar a fost 17.04% (față de 9.43% în anul 2007). Banca BRD - Groupe Société Générale a obținut nivelul profitabilității mult mai mare decât sistemul bancar, fiind ROA la nivel 3.08%; ROE la nivel 36.73%. BRD a fost luate măsuri de protejare a activității sale prin restricționare a creditelor în valută, reducerea sau anularea unelor cheltuieli neesențiale. Deci rezultatul anului 2008, a fost cel mai bun din istoria BRD – 1,567 milioane lei (a se vedea în tabel nr. 2), a crescut cu o proporție de 33% față de anul 2007. În contextul crizei financiare internaționale, anul 2009, chiar dacă BRD a menținut un nivel favorabil al indicatorilor de performanță, a avut tendință descendentă față de anul 2008. Profitul net al exercițiului a scăzut cu 27.3% față de anul precedent, în timp ce capital propriu a crescut, totuși cu doar 15.85%. Nivelul profitabilității exprimat în ROA, ROE au fost scăzut. Ca activității de bază ale băncii BRD - Groupe Société Générale, atât depozitele clientelei cât și creditele acordate clientelei nu au fost creștere semnificativă (cu doar 2.44% respectiv 1.76%). În nivelul sistemului bancar, profitabilitatea sistemului bancar a redus datorită principalelor cauze: întreruperea traiectoriei crescătoare a activității de creditare, majorarea necesarului de provizioane pentru acoperirea riscului de credit și creșterea costurilor de creditare și finanțare. Deși confruntat cu disficultății, în sfârșitul anului, sitemul bancar a încheiat exercițiul cu un profit de 680 milioane, iar cu reducere de peste 5 ori față de anul 2008, în principal datorită creșterii fără precedent a cheltuielilor cu provizioanelor, ca urmare a nivelului ridicat al creditelor neperformante. Comparativ cu celelalte băncii care au

46

înregistrat pierdere în anul 2009, banca BRD - Groupe Société Générale a menținut șă obțină un profit aceptabil, păstrând un nivel subasupra nivelul sistemului bancar. Anul 2010, a fost puțin favorabil dezvoltări pentru economia românească. Recesiunea a continuat, pe fondul unor evoluții incerte ale mediului economic și financiar internațional, creșterea economică firavă în România nu a avut forța de a impulsiona o revenire vizibilă. În acest context, sistemul bancar a înregistrat o pierdere de 516.4 milioane lei, determinându-se nivel negativ al ROA și ROE. Profitul net a continuat să scadă față de anul 2009, chiar în condiții de restricție ale cheltuielilor sub control. Cauza principală a scăderii profitului net vine din majorarea mărimii provizioanelor pentru riscuri bancare, în special riscul de credit. Nivelul aprovizioanelor pentru risc a coborât la nivel 831,772 milioane lei față de nivel 519,258 milioane lei în anul precedent. Creditele acordate au marcat o scădere de 1% în condițiile crizei, în timp ce depozitele au avut o creștere de 2%. Din punct de vedere macroeconomic, anul 2011 a fost un an dificil pentru sistemul bancar în general. Rezultatul financiar a înregistrat pierdere în al-doilea an consecutiv. Astfel pierdere înregistrateă în sfârșitul anului 2011 (777.3 milioane lei) a fost mai mare decât cea din anul 2010 (516.4 milioane lei). În consecință, principalili indicatori de profitabilitatea la nivelul sistemului bancar au înregistrat valori negative (ROA = -0.23%; ROE = -2.56%). Chiar dacă sistemul bancar a avut dificultăți, anul 2011 fiind un an pozitiv pentru BRD. BRD a reușit să mențină nivel pozitiv al indicatorilor de performanță. În activității bancare a concentrat pe îmbunătățirea eficienței operaționale, obținând o rentabilitate confortabilă. Pe altă parte, a continuat șă mențină cheltuielile operaționale la un nivel similar cu cel din anul 2010. Cu toate măsurile, în sfârșitul anului, BRD a încheiat exercițiul cu profit de 4,69l,377 lei (scăzând 526,960 lei față de anul 2009, iar a păstrat și a schimbat scăderea acesteia la constituirea provizioanelor suplimentare pentru risc). Anul 2012 fiind un an dificil atât pentru banca BRD - Groupe Société Générale, cât și pentru sistemul bancar. La finalul anului, sistemul bancar a înregistrat o pierdere de 2.3 miliarde lei, ca urmare a deprecierii activelor financiare și a afectului indus de reevaluarea garanțiilor aferente creditelor. Din această perspectivă, principalii indicatori de profitabilitate la nivel agregat (rata rentabilității financiare – ROE și rate rentabilității economice – ROA) au semnat, pentru al treilea an consecutiv, valori negative (-5.92% respectiv -0.64% la 31 decembrie 2012)25. Pentru banca BRD - Groupe Société Générale, a fost primul an care a înregistrat pierdere. Iar, poate spune că acestul rezultat nu a fost un „shock” pentru banca, pentru că rezultatele obținute în anii precedenți au avut tendință descendentă. Banca a reușit 25

BRD, Raport anual, 2012, p.84

47

să menține un nivel favorabil al veniturilor operaționale, a controlat cheltuielile operaționale restricționate, și a îmbunătățit activității bancare. Pierdere înregistrată în acest exercițiu vine din cauza creșterii în continuare a cheltuielilor pentru provizioane de risc. Iar este necesară să crească mărimea provizioanelor, în special în condiții de criza financiară internaționale de a menține un nivel adecvat al lichidității sub nivelul ridicat a ratei creditelor neperformante. Banca BRD - Groupe Société Générale în anul 2012 însă fiind una din cele mai bune bănci în anul 2012. Datorită pierderii înregistrate, rata rentabilității eonomice și rata rentabilității financiare au avut valori negative (-0.69% respectiv -6.01%). Anul 2013 a fost un an deficit pentru banca BRD - Groupe Société Générale când a încheiat exercițiu cu pierdere la nivel 386,176 lei, în timp ce sistemul bancar a avut tendință de redresa. Nivelul profitabilității băncii au fost negativ (-0.82% ROA și -7.47% ROE). Rezultatul operațional a micșorat dar banca a continuat să constituiă un nivel ridicat al provizioanelor, în special pentru riscul de credit. În ceea ce privește la indicator Fig.3.10 Evoluția indicatorului de solvabilitate de solvabilitate (a se vedea fig.3.10),

a băncii BRD - Groupe Société Générale pe

banca BRD - Groupe Société Générale

perioada 2005 - 2012

a menținut un nivel superior decât nivel

BRD

minim reglementat (de 8%). Nivelul cel mai ridicat în perioada 2005 – 2012 fiind

14.90%.

În

general,

12%

nivelul

13.30% 12%

14.90% 14.03% 13.90% 11.70%12.20%

acestuia a constantat în anii anticriză, și a crescut semnificativ în anii de criză. De la anul 2008 până anul 2011, indicatorul de solvabilitate a majorat cu 3.2% datorită creșterii de fonduri proprii de nivel I. În sfâșitul anului

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

2013, nivelul indicatorilor a continuat Sursa: BRD, Raportul annual 2005 - 2012

să crească cu 0.3%, fiind la nivel 14.3%26.

Rata lichidității, calculată fiind ca raporturi dintre active lichide și total activ, a băncii BRD - Groupe Société Générale a fost crescut pe toată perioada analizată (a se vedea fig.3.11). De la anul 2005 până anul 2013, rata lichidității băncii a majorat 19.87%, în medie 2.4%/an. Comparativ cu nivelul sistemului bancar, BRD - Groupe Société Générale a obținut o rată este mai mare. La sistemul bancar, acest indicator a avut o creștere cu doar 9.2%. 26

BRD, Raportul Anual al Consiliului de Administrație 2013, București, p.5

48

Un alt indicator prin care se determină calitatea activelor este rata creditelor neperformante (NPL) ca fiind raportul dintre credite restante și total credite. A se vedea fig.3.11 evoluția ratei creditelor neperformante a băncii BRD pe perioada 2005 – 2013. Aceasta rata a avut o scădere până anul 2008 de la nivel 5.5% (anul 2005) la nivel 2.9% (anul 2008). După anul 2008, rata creditelor neperformante a crescut datorită impactului crizei financiare recente. Nivel cel mai ridicat fiind de 21.3% în anul 2012; nivelul acestuia a fost superior nivelul sistemului bancar (de 18.2%). Sfârșitul anului 2013, în timp ce sistemul bancar a continuat să crească rata creditelor neperformante, banca BRD a reușit să scadă această rata. Nivelul final la 31 decembrie a fost de 17.12%, mai mic decât nivel 21.9% al sistemului bancar. Rata ridicată a creditelor neperformante este principala cauza de scăderea activității bancare, a profitabilității bancare și ea determină un rezultat nefevorabil financiar. Fig.3.11 Evoluțiile ratei lichidității și rata creditelor neperformante ale băncii BRD pe perioada 2005 - 2013 80.00% 70.00% 60.00% 50.00% Lichiditate NPL

40.00% 30.00% 20.00% 10.00% 0.00% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: BRD, raportul annual 2005 – 2012 și Situații financiare și individuale 2013

În analiza profitabilității și a performanțelor bancare se consideră că înainte de criza financiară, banca BRD - Groupe Société Générale a avut valoarea foarte bun. Iar activitatea băncii este afectată de prelungirea crizei economice, în care principalele cauze sunt reprezentate în ritmul scăzut al cererii de produse bancare și nivelul ridicat al costului net al riscurilor. Cu toate acestea, indicatori de profitabilitate cât și a performanțelor bancare a scăzut, chiar câțiva indicatori au nivelul deasupra nivelul sistemului bancar. Problema majoră în activitate de management a băncii BRD - Groupe Société Générale este nivelul ridicat al creditelor neperformante, care se determină deprecierea calității activelor. Este necesară în cazul băncii BRD - Groupe Société Générale să aibă modalități de managementul activității bancare în contextul extinderii crizei financiare ce pune acente pe de o parte scăderea ratei

49

creditelor neperformante și a provizioanelor de risc cât mai posibil, pe de altă parte să crească profitablitate bancară, și mențină intersul clienților interesați.

50

CONCLUZII ȘI PROPUNERII Cuvântul „bancă” este aplicată pentru o largă a instituțiilor financiare, care include băncile comerciale, băncile de investiții, băncile de economisire,.. Bancă este intermediar financiar dintre deponenți și debitori, un canal de transformare a banilor „leneșe” în bani „ocupați”. Acest vorbi despre activitate bancară de a constituie depozite bancare din disponibilități bănești și de a repartiza în credite bancare. Băncile, ca și orice agenți economici au obiectiv principal de a genera profit. Profitul bancar fiind rezultatul financiar al activităților desfășurate, ceea ce rămâne la dispoziția băncilor după acoperirea tuturor cheltuielilor realizate. Analiza profitabilității și a performanțelor bancare este strict necesar în activitate de management, prin care se determină poziție și evoluție a unei bănci la un moment dat. Activitățile bancare urmărește să obțină profit ca obiectiv principal și să aibă un nivel adecvat al indicatorilor de performanță. Profitabilitatea reprezintă o potențial de a genera profit din resurse utilizate, fiind un instrument de managerial de cuantificare a rentabilității activelor. Profitabilitate poate fi calculată ca raport între profitul net și active totale (sub forma rentabilității activelor - ROA) ori capitaluri proprii (sub forma rentabilității capitalurilor – ROE). De aceea, profitabilitatea unei bănci dependente direct la profitul net obținut. Cu cât profitul este mai mare cu atât profitabilitate este mai ridicată. Metodologia de determinare a profitabilității devine din cerințele managerilor să minimizeze volumul cheltuielilor efectuate astfel încât să obțină cât mai mult posibil venituri. Principalele metode utilizate sunt modele contabile (modelul contabilității financiare, modelul decontării intrabancare, modelul claselor de gestiune) și modele extracontabile. Performanță bancară poate fi ințelesă ca îndeplinirea sarciilor în activitățile bancare pe multe aspecte, cum ar fi: productivitatea, adaptabilitatea, aficacitatea,... În procesul de realizare a sarcinilor, băncile comerciale trebuie să țină în analiza lucru de optimizarea raportului dintre venituri și cheltuielile. Veniturile bancare cuprinde: venituri din dobînzi, venituri operaționale, venituri din tranzacționare, venituri din investiții,... Cheltuielile bancare au în categoria sale: cheltuielile cu dobânzi, cheltuielile operaționale, amortizările, provizioanele pentru pierderi din credite,... Analiza performanțelor este necesară mod în special în domeniu de management bancar. Acest lucru se face cu ajutorul contului de profit și pierdere și sistemul ratelor. Contul de profit și pierdere este un instrument prin care se oferă o interpretare a performanței bancare, bazate pe două categorii: venit și cheltuială. Prin contul de profit și 51

pierdere se determină rezultatul net al activității, ceea ce înseamnă în conceptul unui autor fiind profitabilitatea unei bănci. Pe altă parte, analiza performanțelor bancare se face printr-un sistem al ratelor, cum ar fi: indicatori pentru evaluarea eficienței de ansamblu a activității bancare, indicatori pentru evaluarea calității activelor, indicatori pentru analiza veniturilor și cheltuielilor bancare, indicatori pentru aprecierea rentabiliății și profitabilității. Cei mai utilizați indicatori în determinarea profitablității și a performantelor bancare sunt: rata rentabilității activelor, rata rentabilității capitalurilor proprii, efectul de pârghie, rata profitului, gradul de utilizare a activelor, rata de lichidate, rata de solvabilitate, rata creditelor neperformante. Rata rentabilității activelor (ROA) și rata rentabilității capitalurilor proprii (ROE) se determină ca profitabilitatea unei bănci. Acești indicatori reflectă cu cât eficient manageri să utilizeze eforturile (active sau capiatluri proprii) în scopul realizării efecturilor (profiturilor). Efectul de pârghie măsoară gradul de atragere și utlizare a resurselor suplimentare, a celorlalte resurse decât capitalurile proprii. Bine înteles că indicatorii menționați sunt utilizați în aprecierea rentabilității și profitabilității bancare pentru că prin comparația ROE și ROA poate determina gradul de succes în atragere de capital (are un efect pozitiv) dacă rata rentabilității capitalurilor proprii este mai mare decât rata rentabilității activelor. Rata de solvabilitate este calculată ca raport între fondurile proprii și activele atât activele bilanțiere cât și activele extrabilanțiere. Raportul de solvabiliate cuantifică prudența bancară, are ca scopul principal de garantarea capacității instituțiilor de credit față de creditorii sale. Rata creditelor neperformante este una dintre cele mai importante rate în analiza performanțelor bancare, fiind ca raport procentual între credite restante și total credite acordate. Acest indicator este utilizată pentru determinarea calității activelor. Se consideră că un nivel scăzut al acestuia reflectă o siguranță a băncii și o eficiență în managementul riscurilor de credit. Criza financiare internaționale a început să efectueze asupra sistemului bancar românesc din anul 2008. În tot timpul de criză, poate spune că sistemul bancar românesc este foarte afectată de către criză financiară, reflectă prin scăderea indicatorilor profitabilității, a calității activelor bancare. Nivelul profitabilittății a micșorat, chiar în câțiva ani ( perioada 2010 – 2012) a înregistrat nivel negativ, rezultând din pierderi obținute. Rata creditelor neperformante a crescut în mod accelerat (21.9% în anul 2013 față de 2.7% în anul 2008) și devine problemă majoră în activitate de gestiune a băncii. Bineînțeles băncile comerciale pentru a asigura gradul de acoperire a pierderilor din scăderea calității activelor, este necesară 52

să crească mărimea provizionării pentru risc. Iar acest lucru conduce la o altă problemă: crește provizioane pentru risc poate asigura băncile împotriva creditelor neperformante dar pe de parte conduce la scăderea profitului bancar, chiar în unele situații rezultă la o pierdere. Totuși, sub impactul crizei financiare internaționale, sistemul bancar a României a contiunat să crească raportul de solvabilitate, raportul fondurilor proprii de nivel I, raportul fondurilor proprie de nivelul II,.... și a îndeplinit mai bine cerințele de asigurare. Rata de solvabilitate a crescut treptat la nivel 15% în sfârșitul anului 2013. În fina, cu toate măsurile de supravegherea Băncii Națioanle a României realizate, sistemul bancare continuă să aibă un nivel adecvat al indicatorilor de capital și de lichiditate Banca BRD - Groupe Société Générale este una din cele mai mare bănci în România atât după valoarea activelor cât și după calitatea activității bancare. Anul 2013, valoarea bilanțieră a băncii BRD - Groupe Société Générale a crescut cu 2.5 ori comparativ cu anul 2005. Profitul băncii a majorat foarte mult în perioada antecriză (până anul 2008). În perioada aceastea, profitul băncii a crescut cu 3.18 ori în sfârșitul anului 2008 comparativ cu anul 2005. Iar în perioda de criză, profitul băncii a scăzut semnificativ, și a înregistrat pierdere pentru anul 2012, 2013. Ceea ce conduce la rata profitului în perioada de criză a fost în scădere și a avut nivel negativ în ultimi doi ani. Situații asemănătoare a apărut cu nivelul profitabilității bancare. Datorită pierderilor înregistrate, nivelul profitabilității ale băncii BRD - Groupe Société Générale a fost negativ. În finalul anului 2013, nivelu ROA a fost -0.69%, respectiv ROE a fost -6.01%. În ceea ce privește rata creditelor neperformante, aceasta rata a menținut la un nivel scăzut pe perioda de antecriză (până anul 2008), fiind la nivel cel mai ridicat de 5.5% (anul 2005). Iar pe perioda de criză rata creditelor neperformante a crescut foarte mult cu 15.3% (ajunge la nivel 18.2% în anul 2012 de la nivel 2.9% în anul 2008), ceea ce înseamnă o scădere a calității activelor. Nivelul ridicat al creditelor neperformante este cea mai mare problemă pe care banca BRD - Groupe Société Générale trebuie să confrunte. Rata lichidității și rata de solvabilitate a băncii BRD - Groupe Société Générale a fost menținut constant sau nu a avut o diferență semnificativă până anul 2008. Sub impactul crizei financiare curente și din cerințele de a asigura mai bine cerințele clienților, banca BRD Groupe Société Générale a decis să crească acesta rate, fiind la finalul anului 2013 nivel de 71.15% (pentru rata lichidității) și 13.9% (pentru rata de solvabilitate).

53

În contextul extinderii de risc, în special riscul de credit, banca BRD - Groupe Société Générale, ca și orice bănci comerciale în sistem, a majorat provizioane de risc în timpul crizei. În același timp, banca BRD - Groupe Société Générale a scăzut cât mai posibil cheltuielile operaționale, în primul rând reduce cheltuielile personale privind salarii și drepturi asimilate. Măsurile băncii BRD - Groupe Société Générale de protecție luate împotriva crizei financiare sunt controlul riscurilor bancare și reducerea costurilor. În plus, banca BRD - Groupe Société Générale trebuie să aibă modalități eficiente de managementul pentru a menține nivelul profitabilității și a satisface cât mai bune cerințele clienților.

54

BILIOGRAFII A. Cărți, articole de specialitate 1.

ANDRIEŞ Alin-Marius, Performanţa şi eficienţa activităţii bancare, Editura

Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2010. 2. ANGELA ROMAN, Alina Camelia Şargu, Analysing the Financial Soundness of the Commercial Banks in Romania: An Approach Based on the Camels Framework, Procedia Economics and Finance, Volume 6, 2013, pages 703 – 712, , Published by Elsevier Ltd, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212567113001925 3.

ANTHONY Saunders, MARCIA Millon Cornett, Financial Institutions Management,

7thEdition, Publisher McGraw-Hill Higher Education, 2013. 4.

BĂTRÂNCEA Ioan, BĂTRÂNCEA Larissa-Margareta, BORLEA Sorin Nicolae.,

„Analiza financiară în bănci.”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008. 5.

BĂTRÂNCEA Ioan, TRENCA Ioan, BEJENARU Aurel, BORLEA Sorin Nicolae, „Analiza

performanţelor şi riscurilor bancare.”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008.

6.

BASNO Cezar, DARDAC Nicolae, Produse, costuri şi performanţe bancare, Editura

Economică, Bucureşti, 2000. 7.

BADEA Leonardo, SOCOL Adela, VIOLETA Drăgoi, Managementul riscului

bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2010. 8.

BRENDEA Cosmin ș.a. – Riscul și performanța creditului bancar în România,

Editura Coresi, București, 2001. 9.

BASNO Cezar, DARDAC Nicolae, Management bancar, Editura Economică,

București, 2002. 10. COMAN Florin – Activitatea bancară, profit și performanță, Editura Lumina Lex, București, 2000. 11. COCRIŞ Vasile, CHIRLEŞAN Dan, Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare, Editura Junimea, Iaşi, 2011. 12. COCRIŞ Vasile, CHIRLEŞAN Dan, Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2013. 13. DARDAC Nicolae, BASNO Cezar, Managementul bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2003. 14. DRAGOMIR-DRĂGOI Elena Violeta – Managementul performanțelor bancare, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007.

55

15. GEORGESCU Florin, Reforma suprevegherii bancare pentru a sigurarea stabilității financiare și a creșterii economice durabile în cadrul colocviu “Spre o nouă arhitectură de supraveghere a piețelor financiară în Uniunea Europeană”, București, 18 iulie 2012. 16. IOSOF Susana, GAVRI Teodo, Gestiunea riscului, Ed. Universitară, București, 2013. 17. JOSEPH F. Sinkey, Commercial bank financial management in the financial – services industry, ¸6th Edition, Publisher Prentice Hall PTR, 2002. 18. MANTA Alina Georgiana, „Riscul şi performanţa în activitatea bancară.”, Editura Universitaria, Craiova, 2009. 19. MASOUND Sorkhou, Bank profitability and risk control, Publisher AuthorHouse, 2006. 20. MIHU Ștefan, SUSMANSCHI Georgiana – Management bancar, Editura Europolis, Constanța, 2008. 21. MATIŞ Eugenia Ana, „Managementul performanţei şi riscului în băncile comerciale din România”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009. 22. MIONESCU Bogdan, Sistem de perviziune a evenimentelor de deteriorare a ratingului CAAMPL, BNR, Caiete de studii, nr.23, Octombrie 2007. 23. M.N.GOPIANTH, Banking principles and operations, 4th Edition, Publisher Snow White Publications, 2013. 24. NAGY Agnes, SOLOVĂSTRU Alina, Riscurile și performanțele bancare, ftp://www.ipe.ro/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p60-72.pdf 25. NUCU Anca Elena, Provocările Basel III pentru sistemul bancar românesc, articol, Iași, 2013. 26. NIȚU Ion – Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000. 27. NIȚU Ion – Principii ale profitabilității bancare, Editura Expert, București, 2002. 28. OPRIŢESCU Marian, Managementul riscurilor şi performanţelor bancare, Editura Universitarea, Craiova, 2006. 29. PREDESCU Iuliana– Activitatea bancară între performanță și risc, Editura Expert, București, 2005. 30. RĂDULESCU Magdalena – Managementul performanțelor și riscurilor bancare în contextul crizelor bancare și configurării sistemelor bancare actuale, Editura Sitech, Craiova, 2009. 31. SPULBĂR Cristi – Management bancar (ediția a doua), Editura Sitech, Craiova, 2008. 32. Stoica Maricica – Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, București, 2002 56

33. ȘTEFAN Cristian, Noul cadru de reglementare a sistemului bancar la nivelul UE în cadrul colocviului “Spre o nouă arhitectură de supraveghere a piețelor financiară în Uniunea Europeană”, București, 18 iulie 2012. 34. TRENCA I. Ioan, BOLOCAN Mihail-Dragoş, Performanţă şi risc în bănci, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011. 35. TURLIUC Vasile, COCRIȘ Vasile, STOICA Ovidiu, Monedă și credit, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009. B. Legislație 1.

Legea nr. 312 din 28.iun.2004, privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicat

în Monitorul Oficial, din 30.iun.2004. 2.

Norma Băncii Naționale a României, nr. 17/2003 privind organizarea și control inter

al avtivității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative, publicat în Monitorul Ofcial, nr.47 din 18 decembrie 2003. 3.

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.99 din 06.12.2006 privind instituțiile de

credit și adecvarea capitalului publicat în Monitorul Oficial, din 27.dec.2006 4.

Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, publicat în Monitorul Oficial nr.566 din 1 august 2002 5.

Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții publicat în Monitorul Oficial, nr.1033 din 27.dec.2006 6.

Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr.24 din 14/12/2006 Monitorul Oficial privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional, publicat în Monitorul Oficial, nr. 1035 din 28.dec.2006 7.

Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 3 din 19 martie 2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat în Monitorul Ofcial, nr.200, din 30 martie 2009. C. Alte publicații 1.

BNR, Rapoarte anuale 2005 – 2012.

2.

BNR, Rapoarte asupra stabiliății financiare 2005 – 2013.

3.

BRD, Rapoarte anuale 2005 – 2007. 57

4.

BRD, Rapoarte financiare anuale 2008 – 2010.

5.

BRD, Rapoarte de activitate anual 2008 – 2012.

6.

BRD, Situații financiare 2005 – 2012.

7.

BRD, Prezentarea rezultate preliminare 2012 în conferință de presă.

8.

BRD, Situațiile financiare anuale individuale și consolidate 2013.

9.

BRD, Raportul administratorilor 2013

10. BRD, Raportul auditorului financiar 2013. 11. IMF, IMF Country Report no.14/87 – Romania, March 2014 12. OECD, Macroeconomic impact of Basel III, OECD Economics Department Working Papers No. 844 D. Pagini web 1. www.arb.ro 2. www.bis.org 3. www.bnr.ro 4. www.brd.ro 5. www.dailybussiness.ro 6. www.imf.org 7. www.oecd.org 8. www.worldbank.org 9. www.zf.ro

58

ANEXE Anexa nr.1 Evoluțiile în structura pasivelor și activelor a băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 – 2013 (lei) Anul

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Pasiv

19,650,039

28,679,084

39,982,580

50,919,603

48,290,508

48,288,308

48,750,998

47,924,059

47,079,704

Total datorii Depozite și conturi curente

17,825,488

26,368,131

36,884,895

46,651,979

43,346,363

42,711,110

42,860,761

42,416,977

41,918,125

15,275,955

21,170,481

28,608,266

36,944,028

35,719,244

31,977,916

34,662,514

36,107,705

37,490,695

Împrumuturi Capitaluri proprii

2,393,652

5,002,147

7,810,756

9,071,189

7,136,577

9,303,620

6,793,165

5,683,354

3,841,917

1,824,551

2,310,953

3,097,685

4,267,624

4,944,145

5,577,198

5,890,237

5,507,082

5,161,579

Active Disponibilități și asimilate Conturi la banca centrală Conturi curente și depozite la bănci

19,650,039

28,679,084

39,982,580

50,919,603

48,290,508

48,288,308

48,750,998

47,924,059

47,079,704

244,802

792,849

938,137

913,750

631,571

611,547

662,171

990,281

1,101,381

7,190,145

7,656,066

10,287,975

13,312,740

9,219,118

9,428,409

8,741,778

8,392,575

8,678,096

598,274

524,179

801,358

583,786

584,867

622,363

995,384

368,030

686,945

Credite nete

9,521,803

17,576,635

25,224,949

31,934,749

32,680,245

31,893,224

31,555,334

31,477,629

27,763,598

Alte active

2,095,015

2,129,355

2,730,161

4,174,578

5,174,707

5,732,765

6,796,331

6,695,544

8,849,684

Sursa: BRD, Raportul anual 2005 – 2012, Situații financiare consolidate și individuale 2013

59

Anexa nr.2 Evoluția elementelor contului de profit și pierdere a băncii BRD - Groupe Société Générale pe perioada 2005 – 2013 (lei) Anul Venituri din dobânzi și similare Cheltuieli cu dobânzile și asimilare Venituri nete din dobânzi Venituri nete din comisioan Total alte venituri Rezultat operațional Total cheltuieli operaționale Costul net al riscului Rezultat brut (înainte de impozitul pe profit) Cheltuiala cu impozitul pe profit curent Venituri din impozit pe profit amânat Total impozit pe profit Rezultatul exercițului financiar

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

1,528,381

2,021,349

2,837,724

4,134,938

4,539,311

3,535,238

3,298,021

3,062,061

2,573,962

549,565

836,317

1,338,330

2,240,171

2,453,108

1,327,267

1,229,480

1,206,235

924,538

978,816

1,185,032

1,499,394

1,894,767

2,086,203

2,207,971

2,068,541

1,855,826

1,649,424

239,846

395,859

632,313

774,481

796,790

777,669

767,185

773,459

737,572

171,846

47,269

42,752

545,348

595,663

426,857

290,129

283,857

325,157

1,298,041

1,771,132

2,361,286

3,214,596

3,478,656

3,412,497

3,125,855

2,913,142

2,712,153

722,418

976,074

445,604

1,429,434

1,531,163

1,376,070

1,378,916

1,354,173

1,278,083

-

-

-

2,858,868

519,258

831,772

1,229,468

1,937,418

2,082,648

575,623

795,058

1,215,253

1,785,162

1,428,235

1,204,655

517,471

-378,449

-648,578

92,751

119,772

175,025

265,826

161,371

103,403

96,738

-

-

9,553

28,344

-20,853

48,311

-146,686

-104,915

48,644

47,173

263,402

83,198

91,428

195,878

217,515

308,057

208,318

48,094

-47,173

-263,402

492,425

703,630

1,019,375

1,567,647

1,120,178

996,337

469,377

-331,276

-385,176

Sursa: BRD, Raportul anual 2005 – 2012, Situații financiare consolidate și individuale 2013

60

61