Muşchii şoldului Muşchii Coapsei Muşchii Bazinului.docx

Muşchii şoldului Grupele musculare care intervin în mobilizarea şoldului se împart în: muşchii lomboiliaci, muşchii bazinului şi muşchii coapsei. Muşchii lomboiliaci Dintre ei numai iliopsoasul intervine direct asupra şoldului . Muşchiul iliopsoas este un muşchi complicat alcătuit din două porţiuni :psoas mare şi iliac a)

Muşchiul psoas mare este lung şi fusiform. Ia naştere pe faţa laterală a corpului ultimei

vertebre toracale şi a primelor vertebre lombare; pe procesele costiforme ale acestor vertebre; pe discurile intervertebrale corespunzătoare. Fasciculele se aşază pe două planuri: unul profund şi lateral, celălalt superficial şi medial. Între ele este situat plexul lombar. Se termină printr-un tendon comun cu muşchiul iliac pe trohanterul mic. b)

Muşchiul iliac este lăţit şi de formă triunghiulară. Se inseră în sus pe fosa iliacă, pe care o

căptuşeşte şi trece împreună cu psoasul mare prin lacuna musculară. Trecând înaintea articulaţiei coxofemurale, iliopsoasul are ca acţiune principală flexia coapsei pe pelvis, fiind cel mai important flexor în articulaţia coxofemurală1. Când îşi ia punct fix pe coloană şi pe bazin este flexor al coapsei şi intervine în special după ce coapsa depăşeşte amplitudinea de flexie de 90º. Are un rol important în mers iniţiind faza de pendulare şi tot el gradează extensia coapsei pe bazin spre sfârşitul fazei de pendulare. Cele două componente cu lungime diferită se completează reciproc: psoasul lucrează prin componenta de înălţime ca muşchi de viteză şi amploare, iliacul prin componenta de forţă. Lungimea psoasului este hotărâtoare pentru lungimea paşilor şi săriturii. Când iliopsoasul este paralizat, mersul devine aproape imposibil. Când ia punct fix pe femur iliopsoasul are în primul rând rol static, nepermiţând căderea înapoi a pelvisului şi a trunchiului2. Ca rotator al coapsei, acţiunea lui diferă cu poziţia acesteia când coapsa este flectată pe bazin, micul trohanter fiind situat foarte posterior faţă de axul femurului, este rotator extern. Când coapsa este extinsă pe bazin, iliopsoasul este rotator intern. Muşchii bazinului

1

Papilian, V., 1992- Anatomia omului (vol I) – Aparatul locomotor, Editura Medicală Bucureşti.

2

Sbenghe, T., 1987- Kinetologie practică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală Bucureşti.

Sunt în număr de nouă: fesierul mare, fesierul mijlociu, fesierul mic, piramidalul, obturatorul intern, obturatorul extern, gemenul superior, gemenul inferior şi pătratul femural. Fesierul mare sau gluteul mare este cel mai superficial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii posterioare al bazinului şi unul dintre cei mai puternici muşchi ai corpului. Face parte din lanţul triplei extensiuni şi îi revine rolul capital de a ridica trunchiul în poziţie verticală. Gluteul mare are formă rombică, două din cele patru margini, cea medială şi cea laterală sunt aproape verticale şi răspund originii şi inserţiei terminale. Gluteul mare este extensor, rotator extern şi abductor, respectiv adductor al coapsei. Acţiunea lui principală este cea de extensiune, muşchiul fiind cel mai puternic extensor al coapsei realizând o forţă aproape egală cu cea a tuturor celorlalţi extensori la un loc. Este un muşchi prin excelenţă antigravitaţional. Acţionează asupra bazinului ,atât în staţiune cât şi în locomoţie, luând punctul fix pe membrul inferior de sprijin şi învingând greutatea corporală. În staţiune verticală comodă şi în mersul obişnuit este inactiv. În staţiune intervine în momentul în care corpul e uşor înclinat înainte, împiedicând căderea înainte a trunchiului pe coapsă. În locomoţie intervine în mişcare de extensie atunci când individul poartă greutăţi sau urcă pe un plan înclinat. Este de asemenea un stabilizator al poziţiei de hiperextensie. Mai importantă este acţiunea lui în cadrul lanţului triplei extensiuni, când întregul membru a fost flectat în prealabil, în cele trei articulaţii principale şi se extinde apoi cu mare putere împotriva greutăţii corpului. Când ia punct fix pe bazin este rotator extern al coapsei, dar cu o putere mult mai mică. În raport cu abducţia–adducţia nu are acţiune unitară. Partea superioară a muşchiului, care trece deasupra axului mişcării, este abductoare, iar porţiunea inferioară situată dedesubtul axului, este adductoare. Cele două componente antagoniste intervin în balansarea bazinului în plan frontal. Fesierul mijlociu sau gluteul mijlociu este un muşchi puternic de formă triunghiulară, cu vârful în jos. Prin baza lui se prinde pe câmpul osos cuprins între linia gluteală anterioară şi cea posterioară ale aripii iliace şi pe porţiunea corespunzătoare a crestei iliace. Fasciculele musculare converg către trohanterul mare şi se inseră pe faţa lui laterală. Fesierul mic sau gluteul mic este un muşchi triunghiular. Ia naştere pe câmpul osos al feţei gluteale situat între lini gluteală anterioară şi cea inferioară. Fasciculele converg spre un tendon puternic, care se inseră pe trohanterul mare. Acţiunea gluteilor mijlociu şi mic: Acţiunea principală a celor doi muşchi este cea de abducţie cu punctul fix pe femur, prin care devin antagoniştii grupului adductorilor, împreună cu care asigură balansarea pelvisului în plan

frontal. Astfel gluteii mijlociu şi mic devin indispensabili prin contracţie unilaterală la nivelul membrului de sprijin, în mers şi în staţiune asimetrică. În mers în faza de sprijin unilateral, contracţia lor nu permite căderea pelvisului de partea membrului oscilant, producând chiar o uşoara înclinaţie a lui de partea membrului de sprijin. Prin aceasta greutatea trunchiului este adusă deasupra sprijinului asigurându-se echilibrul, iar membru oscilant câştigă spaţiul necesar pendulării. În această acţiune de fixare a bazinului în plan frontal, gluteii mijlociu şi mic nu pot fi înlocuiţi eficient de nici un alt muşchi. Obturatorul intern este turtit si radiar, întins de la gaura obturată la trohanterul mare. Are originea în interiorul bazinului, pe faţa medială a membranei obturatoare şi pe periferia osoasă a găurii obturate3. Trece apoi prin mica scobitură sciatică a marginii posterioare a coxalului, iese din micul bazin, se îndreaptă în afară şi se termină printr-un tendon pe faţa medială a trohanterului mare. Este un puternic rotator extern al coapsei şi în plus un stabilizator posterior al şoldului. Gemenul superior şi inferior sunt doi muşchi subţiri şi turtiţi, ataşaţi porţiunii extra-pelviene a obturatorului intern cu care formează o unitate. După situaţia lor faţă de tendonul obturatorului intern, unul este superior şi are originea pe spina sciatică şi altul inferior şi se prinde pe tuberozitatea ischiadică. Cei doi gemeni merg lateral formând un şanţ în care este aşezat tendonul obturatorului intern şi se termină pe acesta. Sunt rotatori externi împreună cu obturatorul intern. Obturatorul extern este turtit în evantai şi se întinde de pe faţa exopelviană a membranei obturatoare la trohanterul mare. Se prinde pe faţa laterală a cadrului osos al găurii obturate şi pe membrana obturatoare. Trece pe sub colul femural, apoi pe faţa posterioară a articulaţiei coxofemurale şi se termină printr-un tendon în fundul fosei trohanterice. Este şi el un rotator extern al coapsei. Are însă un rol şi mai important asupra articulaţiei coxofemurale şi anume principalul stabilizator inferior al acestuia. Trecând pe sub colul femural formează împreună cu ligamentul ischiofemural o ansă musculo-ligamentară. Astfel are rolul unui ligament activ ce sprijină de jos colul femural şi contribuie la menţinerea capului femural în articulaţie. Pătratul femural este scurt şi patrulater, orientat transversal, situat înapoia articulaţiei coxofemurale. Are originea pe tuberozitatea ischiadică, se îndreaptă în afară, trece prin spatele articulaţiei coxofemurale şi se termină pe creasta intertrohanterică. Cu toate că este mic, constituie un important rotator extern, având o poziţie favorabilă faţă de axul rotaţiei.

3

Papilian, V., 1992- Anatomia omului (vol I) – Aparatul locomotor, Editura Medicală Bucureşti.

Piramidalul sau piriformul este triunghiular şi turtit, cu baza în interiorul bazinului şi vârful pe trohanterul mare. Se inseră în interiorul bazinului pe faţa anterioară a sacrului în vecinătatea găurilor sacrate. Se îndreaptă în afară, iese din bazin prin marea scobitură sciatică şi se termină printr-un tendon subţire pe marginea superioară a marelui trohanter. Când ia punct fix pe bazin este rotator extern, abductor şi extensor al coapsei. În plus ca şi obturatorul intern, este un stabilizator posterior al şoldului. Muşchii coapsei Sunt în număr de unsprezece, care intervin asupra articulaţiei coxofemurale. Aceşti muşchi se îndreaptă vertical de la bazin la coapsă iar unii dintre ei la extremităţile superioare ale oaselor gambei. În regiunea antero-externă a coapsei sunt trei muşchi ,alţi cinci sunt situaţi în regiunea internă a coapsei şi încă trei muşchi se află în regiunea posterioară a coapsei. Tensorul fasciei lata este cel mai superficial muşchi al regiunii antero-externe, are o formă patrulateră şi este situat la unirea părţii laterale a fesei cu faţa anterioară a coapsei4. Are un rol important în statică, în special în sprijinul unilateral şi în mers. În momentul sprijinului, muşchiul contribuie la realizarea unui veritabil pilon de sprijin blocând,coapsa şi gamba în poziţie funcţională. În statică şi în mers ia punct fix pe inserţia terminală. Când ia punct fix pe inserţia de origine este flexor şi abductor al coapsei. Croitorul este cel mai superficial muşchi al regiunii antero-interne a coapsei. El se întinde de la pelvis la gambă, străbate în diagonală regiunea anterioară a coapsei şi trece peste două articulaţii fiind cel mai lung muşchi al corpului. Are originea pe spina iliacă antero-superioară. De aici fasciculele merg în jos şi în medial, apoi ocolesc vastul medial şi condilul medial al femurului. Tendonul se termină printr-o expansiune aponevrotică pe faţa medială a tibiei, sub condilul ei medial, alcătuind aici planul superficial al ,,piciorului gâştei”. Acţiunea lui principală este flexiunea coapsei pe bazin, ajutând dreptul femural şi iliopsaosul. Mai este şi un slab rotator extern şi slab abductor al coapsei. Cvadricepsul femural este un muşchi larg care ocupă toată partea anterioară a coapsei şi este alcătuit din patru fascicule musculare, dintre care numai dreptul femural intervine asupra articulaţiei coxofemurale. Dreptul femural are originea pe coxal prin două tendoane: unul vertical, tendonul direct se prinde pe spina iliacă antero-inferioară şi altul orizontal, tendonul reflectat se prinde deasupra şi înapoia sprâncenei acetabulare. Fasciculele musculare merg în jos, unde cele patru 4

Papilian, V., 1992- Anatomia omului (vol I) – Aparatul locomotor, Editura Medicală Bucureşti.

porţiuni se unesc într-un singur tendon, numit tendonul cvadricipital, care înglobează rotula şi se fixează prin intermediul tendonului rotulian pe tuberoziatea anterioară a tibiei. Dreptul femural are mai multe acţiuni pe primul plan fiind cea de flexiune. Este cel mai puternic flexor al coapsei depăşind în forţă si iliopsoasul. Când ia punct fix pe pelvis, intervine în timpul mersului prin mişcarea de flexiune a coapsei pe bazin, la nivelul membrului oscilant, unde coapsa este dusă dinapoi înainte din faza pasului posterior în cea a pasului anterior. Luând punct fix pe gambă, dreptul femural acţionează asupra bazinului, participând la balansarea acestuia în plan sagital. Mai este şi abductor destul de puternic, rotaţia externă fiind cu totul neînsemnată. Pectineul este aşezat mai sus şi mai superficial decât toţi ceilalţi adductori. Se întinde ca o panglică patrulateră, oblic de la ramura superioară a pubeului la extremitatea superioară a femurului. Are originea pe creasta pectineală, merge în jos, lateral şi puţin posterior şi se termină printr-un tendon pe linia pectineală a femurului. Când ia punct fix pe pubis este adductor şi rotator extern aşezând coapsa în ,,poziţia croitorului” împreună cu adductorul lung şi cel scurt. Adductorul lung ia naştere prin intermediul unui tendon lung şi puternic pe suprafaţa unghiulară a pubelui, sub tuberculul pubian. De aici în jos şi în lateral, lăţindu-se şi se termină printro lamă aponevrotică pe zona mijlocie a liniei aspre a femurului. Când ia punct fix pe pubis realizează adducţia, flexiunea şi rotaţia externă a coapsei, fiind cel mai puternic antagonist al gluteilor mijlociu şi mic. Adductorul mic ia naştere pe suprafaţa unghiulară şi pe ramura inferioară a pubelui, trece oblic în jos şi în lateral, lăţindu-se treptat şi se termină în treimea superioară a interstiţiului liniei aspre a femurului. Luând punct fix pe pubis este adductor şi rotator extern, având si acţiune de flexor. Adductorul mare este cel mai mare şi cel mai posterior dintre toţi muşchii regiunii. Se prinde în sus pe tuberozitatea ischiadică şi pe ramura ischiopubiană. Fasciculele radiază lateral şi în jos, cele mediale fiind cele mai lungi şi cele mai verticale. Se termină pe femur, pe toată lungimea interstiţiului linie aspre şi pe epicondilul medial. Este cel mai puternic adductor al coapsei. Datorită originii pe tuberozitatea ischiadică acţionează înapoia axului transversal al articulaţiei coxofemurale, fiind singurul extensor din tot grupul, şi după forţă, al doilea dintre toţi extensorii. Acţiunea lui rotatoare e mai complexă. Prin porţiunea lui superioară şi cea mijlocie este rotator extern, iar prin inserţia porţiunii inferioare pe epicondilul medial devine şi rotator extern.

Toţi cei trei adductori au o direcţie aproximativ oblică în jos şi lateral şi sunt paraleli ca direcţie cu iliopsaosul. Prin direcţia lor verticală devin ajutători ai psoasului în rolul acestuia de a impacta capul femural în cavitatea cotiloidă. În sprijinul unipodal, ei acţionează ca stabilizatori ai bazinului în plan antero-posterior, nelăsându-l să se încline înapoi. Gracilisul este o panglică musculară aşezată pe partea medială a coapsei. Este cel mai medial şi cel mai lung din grupul adductorilor şi singurul care depăşeşte articulaţia genunchiului. Are originea printr-un tendon lat şi foarte subţire pe ramura inferioară a pubeului. Merge în jos pe partea medială a coapsei, iar în treimea ei inferioară se continuă cu un tendon subţire şi lung, ce se termină pe partea superioară a feţei mediale a tibiei. Aici formează împreună cu tendoanele croitorului şi semitendinosului complexul fibros numit ,,piciorul gâştei”. Când ia punct fix pe pubis este addictor şi flexor al coapsei. Bicepsul femural este situat în partea postero-laterală a coapsei.este format din două porţiuni: una lungă cu origine pelviană şi alta scurtă cu origine femurală. Porţiunea lungă ia naştere pe tuberozitatea ischiadică împreună cu semitendinosul. Porţiunea scurtă are originea pe interstiţiul liniei aspre în jumătatea ei inferioară. Cele două porţiuni se unesc ,merg în jos şi lateral şi se termină printr-un tendon foarte puternic pe capul fibulei. Prin porţiunea lungă bicepsul este extensor al coapsei pe pelvis, dar cu rol principal în fixarea acestuia din urmă şi în bascularea lui înapoi. Când gamba e flectată, muşchiul mai are şi o componentă de rotaţie externă. Semitendinosul este situat superficial în partea postero-medială a coapsei întinzându-se între tuberozitatea ischiadică şi tibie. Are originea pe tuberozitatea ischiadică printr-un tendon comun cu cel al porţiunii lungi a bicepsului. Corpul lui muscular este turtit şi sub-împărţit de o intersecţie tendinoasă oblică. În jumătatea inferioară a coapsei se continuă cu lungul său tendon terminal, care se inseră pe faţa medială a tibiei, intrând în constituţia ,,piciorului gâştei”. Este extensor al coapsei, ca şi bicepsul, dar cu putere mai mare. Mai este şi adductor şi slab rotator intern. Semimembranosul este situat pe un plan mai profund întins şi el între ischion şi tibie. Are originea pe tuberozitatea ischiadică, de unde se continuă cu un corp muscular rombic, format din fasciculel paralele. Tendonul terminal se împarte în trei ramuri: tendonul direct (merge în jos şi se inseră pe faţa posterioară a condilului medial al tibiei), tendonul recurent(merge în sus şi lateral, formând ligamentul popliteu oblic al articulaţiei genunchiului) şi tendonul orizontal(merge orizontal şi se termină pe partea anterioară a condilului medial al tibiei). Are aceeaşi acţiune ca şi semitendinosul, fiind însă cel mai puternic din grupul posterior.