2-determinarea Durității Apei.docx

Determinarea durității apei

Duriatatea totală, notată dT, reprezintă conținutul total de ioni de calciu și magneziu aflați sub formă de: -carbonați acizi sau bicarbonați, ce confera duritate temporara (dtp). Se numeste temporara deoarece dispare la incalzirea apei (t>60°C) si reprezinta continutul de ini de calciu si magneziu corespunzator continutului de carbonati acizi de calciu si magneziu din apa. Carbonatii acizi se transforma in carbonati neutri sau hidroxizi greu solubili: Ca(HCO3)2 —> CaCO3+CO2+H2O Mg(HCO3)2 —> MgCO3+CO2+H2O MgCO3+H2O —> Mg(OH)2+CO2 -alte săruri solubile de calciu și magneziu, stabile termic, ce confera duritate permanenta (dp), reprezinta constinutul de ioni de calciu si magneziu corespunzator altor saruri de calciu si de magneziu in afara de carbonatii acizi. Aceste saruri precipita numai cand produsul produsul lor de solubilitate este deposit. dT= dtp+dp Duritatea apei se măsoară în grade de duritate. In Romania se foloseste gradul de duritate german (°dH). In functie de duritatea totala apele se clasifica in ape cu duritate foarte mica (<4°dH), cu duritate mica (4...8°dH), cu duritate mijlocie (8...16°dH), ape dure (16...30°dH) si ape foarte dure (>30°dH). Scopul lucrării: -determinarea durității temporare a apei prin metoda conductimetrică și prin titrare cu soluție de HCl 0,1 M. Carbonatii acizi sau bicarbonatii au un caracter bazic (baze slabe). Prin reactia cu un acid tare (HCl), ei se neutralizeaza formand o sare si un acid slab, H2CO3, care se descompune in CO2 si apa. Ca(HCO3)2+2HCl —> CaCl2 + 2CO2 + 2H2O Mg(HCO3)2 + 2HCl —> MgCl2 + 2CO2 +2 H2O Determinarea punctului de neutralizare sau de echivalenta, adica cantitatea exacta de HCl necesara neutralizarii bicarbonatilor se face prin doua metode: a) Titrarea cu HCl 0.1 M, in prezenta indicatorului metil oranj. La punctul de echivalenta are loc schimbarea culorii, sesizabila cu ochiul liber.

1

b) Metoda conductometrica. Se reprezinta grafic conductivitatii specifice in functie de volumul titrat (solutia HCl) si se citeste valoarea corespunzatoare punctului de echivalenta. Cresterea conductivitatii este foarte lenta pe parcursul reactiei de neutralizare, dar creste mai mult, cu schimbarea de panta dupa punctul de echivalenta cand apar in exces ionii acidului. Modul de lucru: -a) titrare cu HCl: se iau 100 ml apă de la robinet, în care se adaugă 3-4 picături de indicator. Se citeste volumul inițial de HCl și pe urmă se incepe titrarea până in momentul virarii culorii indicatorului. Se notează volumul de HCl utilizat pentru titrare. -b) metoda conductometrică: se iau 100 ml apă de la robinet intr-un pahar Erlenmeyer. În acesta se introduce celula de conductivitate, bine spălată cu apă distilată, și se citește conductivitatea dupa fiecare adaos de 0,2 ml de titrant din biuretă. Se noteaza datele obtinute pentru trasarea graficului care descrie dependenta conductivitatii in functie de volumul de titrat. Calcule și rezultate: Metoda a) I. II. III.

a=41.5-38.5=3 a=38.5-35.5=3 a=35.5-33.5=2

=> ma = 0.26 ml

Metoda b) Volum de titrat [ml] 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2 2.2 2.4 2.6 2.8 3 3.2 3.4 3.6 Cond. [µ*S*cm] 329 332 335 341 345 350 355 360 365 370 377 382 390 420 485 558 626 725 750 800 700

Cond. [µ*S*cm]

600 500 400 300 200 100

0 0

0.5

1

1.5

2

2.5

Volum de titrat [ml]

2

3

3.5

4

Din tabel se observa ca schimbarea de panta se face in jurul valorii de 2.6 În concluzie cele două rezultate sunt foarte asemanatoare, ceea ce înseamnă ca experimentul a fost executat corect.

3