Controlul Cantitativ în Evaluarea şi Urmărirea îndeplinirii Programelor De Producţie, Factor De Eficientizare A Activităţii Firmelor Specializate în Construcţii Montaj Energetic.

CONTROLUL CANTITATIV ÎN EVALUAREA ŞI URMĂRIREA ÎNDEPLINIRII PROGRAMELOR DE PRODUCŢIE, FACTOR DE EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢII FIRMELOR SPECIALIZATE ÎN CONSTRUCŢII MONTAJ ENERGETIC. STUDIU DE CAZ. Conf.dr.ing. Liviu Mănduc Ing. Călin Cosma 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE Firmele profilate pe executarea de lucrări de construcţii montaj în domeniul electroenergetic desfăşoară o activitate deosebit de complexă, care are un specific aparte datorită faptului că activitatea de producţie se desfăşoară în mediul exterior organizaţiei, în condiţii variate, impuse de cerinţele beneficiarilor atât din ţară cât şi din străinătate, finalizată în principal prin : lucrări de construcţii şi montare a staţiilor electrice de transformare şi conexiuni de 0,4-750 kv, baterii staţionare clasice, lucrări de montare a liniilor electrice aeriene de transport şi distribuţie de 0,4-750 kv şi a liniilor electrice subterane de 0,4-ll0 kv, lucrări electroenergetice aferente instalaţiilor de tracţiune feroviară şi urbană -electrificări CF, troleibuze, tramvaie ,staţii de redresare, lucrări de construcţii montaj micro-hidrocentrale, lucrări de modernizări şi reparaţii capitale la toate categoriile de lucrări enumerate mai sus. Programările curente ale execuţiei acestor tipuri de lucrări, trebuie să ţină seamă de condiţiile locale şi momentane, de fluctuaţii ale mediului şi de perturbaţii ca de exemplu: apariţia, pe parcurs, a unor contracte avantajoase la export, urgenţe provocate de întârzieri sau dereglări în aprovizionare, lipsa unor înlocuitori pentru materialele de import, defectarea unor utilaje,etc. Este evident, că în această situaţie trebuie să se facă uz de cele mai performante metode de eficientizare a activităţilor productive pe care ştiinţa managementului le pune la dispoziţie. Una dintre acestea o constituie realizarea controlului cantitativ, evaluarea şi urmărirea îndeplinirii programelor de producţie cu ajutorul tehnicii de calcul. Rezultatele obţinute din punct de vedere a eficientizării activităţilor productive ale firmei şi datorate implementării programelor de control, evaluare şi urmărire au fost analizate comparativ, utilizând modelul productivităţii totale în vederea punerii la dispoziţia managementului operaţional a tuturor factorilor interni care condiţionează creşterea productivităţii şi deci a rentabilităţii firmei. II. CONSIDERAŢII TEORETICE II.1 Controlul cantitativ Controlul producţiei este subactivitatea care furnizează informaţii referitoare la pregătirea fabricaţiei şi îndeplinirea programelor operative lunare. Controlul pregătirii proceselor de producţie are ca scop obţinerea informaţiilor privind utilizarea resurselor materiale necesare realizării programelor de producţie. Controlul îndeplinirii programelor de producţie se referă la : - obţinerea informaţiilor curente despre desfăşurarea efectivă a activităţilor componente ale procesului de producţie. - analiza, în cazul apariţiei abaterilor de la sarcinile programate, a factorilor perturbatori şi luarea măsurilor operative pentru prevenirea şi eliminarea efectelor negative ale acestora asupra rezultatelor procesului de producţie. Activităţile care presupun realizarea controlului cantitativ, a evaluării şi urmăririi îndeplinirii programelor de producţie sunt coordonate de compartimentul 'Dispecerizarea producţiei ', care furnizează informaţiile necesare acestora. În urma corelării acestor evaluări cu previziunea cererii pentru perioadele imediat următoare se oferă managementului operaţional al întreprinderii baza ajustării programelor, mergând până la reprogramarea execuţiei lucrărilor. Controlul îndeplinirii programelor de producţie în întreprinderile specializate în construcţii montaj presupune proiectarea unui sistem informaţional

care să genereze în prima etapă datele necesare controlului cantitativ, urmând ca în etapele următoare să se rezolve problema controlului calităţii şi a costurilor de execuţie a lucrărilor. Pentru realizarea controlului cantitativ al îndeplinirii programelor de producţie este necesară parcurgerea următoarelor etape: - înregistrarea realizărilor cantitative şi a consumurilor de materiale pe documente tipizate; - compararea realizărilor cu sarcinile programate precum şi cu consumurile efectuate ; - evaluarea abaterilor faţă de programarea iniţială şi determinarea cauzelor care le-au generat ; - luarea deciziilor de corectare a abaterilor. Prelucrarea automată a datelor cuprinse în primele două etape este sintetizată în rapoarte specifice care stau la baza analizelor şi intervenţiilor personalului de specialitate în procesele de producţie. II.2 Modelul productivităţii totale Avantajele principale oferite de modelul productivităţii sunt: 1. Se pretează la o tratare matematică, astfel încât analizele şi validarea modelului devin relativ uşoare. 2. Se poate integra cu uşurinţă în procesele de planificare şi evaluare a realiyării activităţilor firmei. 3. Furnizează indici ai productivităţii atât agregaţi (la nivel de firmă sau întreprindere) cât şi detaliaţi (la nivelul elementelor operaţionale). 4. Indică elementele operaţionale care sunt profitabile, precum şi pe cele care nu sunt utilizate eficient. 5. Oferă managementului, posibilitatea unui control eficient al resurselor firmei din punct de vedere al productivităţii . II.2.1 Notaţii şi formule utilizate în calcul Relaţia de bază care se foloseşte pentru determinarea productivităţii totale a întreprinderii într-o anumită perioadă are următoarea expresie: WTF= (1) În această relaţie: WTF - reprezintă productivitatea totală a întreprinderii în perioada considerată; EF - ieşirile totale ale întreprinderii constituite din valoarea produselor finite realizate în perioada de studiu la care se adaugă valoarea producţiei neterninate corespunzătoare aceleaşi perioade; IF - intrările totale ale întreprinderii; Acestea se referă la resursele consumate de întreprindere pentru realizarea ieşirilor şi constau din următoarele elemente: IH - resurse umane cuprinzând muncitori, specialişti, funcţionari şi manageri ; IM - materiale (materii prime, subansamble achiziţionate); ICF- capital fix (terenuri, structuri şi clădiri, maşini, utilaje şi echipamente, amortizarea cercetării şi a costurilor de dezvoltare); ICC- capital circulant (inventar, numerar, facturi, aconturi şi poliţe de încasat); IEn- energie (carburanţi, gaze, energie termică, energie electrică, apă); IX - alte cheltuieli (deplasări, impozite şi taxe, marketing, prelucrarea informaţiilor, cheltuieli generale de administraţie, consumabile de birou, reclamă) IF = IH + IM + ICF + ICC + IEn + IX (2) Atât elementele de ieşire cât şi cele de intrare sunt exprimate valoric: WTFo - productivitatea totală a întreprinderii în perioada de referinţă; WTFt - productivitatea totală a întreprinderii în perioada curentă; (IWTF)t- indicele productivităţii totale a întreprinderii în perioada curentă (IWTF) t =

(3) WPij - productivitatea parţială a reprezentanţei i în raport cu factorul de intrare j ; (4) IWPij- indicele productivităţii parţiale a reprezentanţei i în raport cu factorul de intrare j; (5) Wij - ponderea reprezentanţei i corespunzatoare factorului de intrare j; (6) PF - profitul obţinut de întreprindere în perioada considerată; PF = (WTF-1) IF + ICC (7) în care ICC - capitalul circulant total al firmei; Ţinând cont de relaţiile (2) şi (7) expresia profitului obţinut de întreprindere poate fi prezentat sub forma: PF = a (WTF) - b (8) În aceasta relaţie: a = IH + IM + ICC + ICF + IEn + IX - reprezintă intrarile totale ale întreprinderii pentru o perioadă dată; b = IH + IM + ICF + IEn + IX - intrările totale mai puţin capitalul circulant care de fapt reprezintă costurile întreprinderii; Din punct de vedere matematic, relaţia (8) reprezintă o dreaptă a cărei pantă (coeficient unghiular) este (a) şi intersectează axa ordonatelor la nivelul (-b), considerând că ambele mărimi (a şi b) sunt constante pentru aceeaşi perioadă de analiză. Într-o formulare interpretativă mai simplă se poate spune că, profitul întreprinderii este direct proporţional cu productivitatea ei totală. Pragul de rentabilitate este reprezentat de fapt de valoarea productivităţii totale a întreprinderii pentru care cheltuielile sunt echilibrate prin încasări, sau cu alte cuvinte profitul obţinut de către întreprindere este nul. Pentru o mai uşoară înţelegere a acestui concept se vor prezenta următoarele cazuri de determinare a profitului întreprinderii, în funcţie de diferitele valori ale productivităţii totale: a. cazul în care WTF = 0 Înlocuind această valoare în relaţia (8), se obţine PF = -b, ceea ce înseamnă că întreprinderea va înregistra o pierdere egală cu suma tuturor intrărilor minus intrarea de capital circulant; b. cazul în care WTF = 1 Înlocuind această valoare în relaţia (8) se obţine PF = a - b, rezultând astfel pentru întreprindere un profit egal cu valoarea capitalului circulant consumat (ICC); c. cazul în care WTF = 1 Pentru această valoare a productivităţii totale, conform relaţiei (8) obţinem PF = a (1 ) - b = 0 adică întreprinderea nu înregistrează nici un fel de profit. Aceasta valoare a productivităţii totale a întreprinderii, care corespunde punctului de intersecţie al dreptei ( ) cu axa absciselor, reprezintă punctul critic, respectiv punctul de echilibrare a cheltuielilor prin venituri (Pcr). III. OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE CONTROL, EVALUARE ŞI URMĂRIRE A ÎNDEPLINIRII PROGRAMELOR DE PRODUCŢIE III.1 Cadrul informaţional şi bazele de date necesare Principalele compartimente implicate în colaborarea cu serviciul producţie la realizarea acestui program, prin furnizarea informaţiilor necesare elaborării documentelor de gestiune a materialelor sunt : serviciul ofertare- contractare, serviciul financiar-contabilitate, serviciul decontare producţie. III.2 Descrierea programului de optimizare

Programul ELMA-BONURI este realizat în FoxPro for Windows 2.6 şi are ca şi obiectiv principal gestionarea mai exactă a resurselor materiale ale unei firme prin introducerea bonurilor de consum, precum şi a intrărilor cu ajutorul calculatorului. Interfaţa programului cuprinde următoarele opţiuni, cuprinse în organigrama din fig.3. fig.3 Organigrama programului de gestiune Prin program, la opţiunile introducere, se fac o serie de teste cu privire la datele actuale existente în stoc, ofertă şi consumuri pe fiecare lucrare în parte, precum şi necesarul de material. La fiecare introducere a bonurilor de consum în baza de date a programului se efectuează actualizarea stocurilor, a consumurilor şi calculul necesarului de materiale. Există şi opţiunea înlocuirii unui material din ofertă cu un altul, existent în cantitate suficientă în stoc, operaţie care nu afectează necesarul de material pe lucrarea respectivă, ci afectează doar stocul materialului care a fost înlocuit. Totodată, prin opţiunile de vizualizare din program se poate face o urmărire reală detaliată a stocurilor şi a consumurilor în vederea încadrării în oferta contractată. Programul oferă şi posibilitatea reactualizării catalogului de materiale existent prin selectarea opţiunii " Introducere material " cuprinsă în meniu ( fig.3 ). Se generează, de asemenea, un fişier care poate fi preluat de un program de contabilitate , aşa încât gestiunea materialelor să poată fi urmărită nu numai din punct de vedere cantitativ, ci şi valoric. IV. EFECTELE ECONOMICE ALE IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR DE CONTROL CANTITATIV LA SC ELM ELECTROMONTAJ CLUJ SA Evaluarea reultatelor înregistrate de SC ELM Electromontaj Cluj SA pe linia eficientizării activităţii, s-a făcut utilizând modelul productivităţii totale . Elementele necesare calculului au fost determinate pe reprezentanţe, utilizând datele din evidenţele contabile ale firmei, în perioadele de referinţă (trim.I 1998) şi curentă (trim.I 1999).

V. CONCLUZII Pentru a se demonstra aportul implementării metodelor de control cantitativ în evaluarea şi urmărirea îndeplinirii programelor de producţie din punct de vedere al eficientizării activităţii firmelor specializate în construcţii-montaj energetic, prezentul studiu de caz analizează comparativ rezultatele economice înregistrate de SC Electromontaj Cluj SA atât în perioada de referinţă (trim.I 1998), cât şi în ce curentă (trim.I 1999). Aprecierea eficienţei economice a SC Electromontaj SA atât la nivelul reprezentanţelor cât şi pentru întreaga firmă, în perioadele considerate, s-a făcut utilizând conceptul productivităţii totale. În aceste condiţii, în urma efectuării calculelor şi a interpretării rezultatelor obţinute, s-a ajuns la următoarele concluzii: Se constată că indexul productivităţii totale scade în perioada curentă faţă de perioada de bază atât pentru întreaga firmă cât şi pentru patru dintre reprezentanţe, excepţie făcând reprezentanţa Oradea. În cazul acesteia înregistrările contabile din trimestrul I 1999 evidenţiază o pondere mare a producţiei stocate în veniturile reprezentanţei. Examinând productivitatea totală a firmei (tabelul 2) se constată că aceasta scade de la 1,085 la 1,069. Se poate justifica această scădere a productivităţii totale a firmei prin creşterea disproporţionată în perioada curentă a cheltuielilor privind factorii de intrare :capital şi resurse umane. În cazul intrării de capital, creşterea se datorează măririi taxelor şi impozitelor pe terenuri şi clădiri (conform noii legislaţii), creşterii dobânzilor bancare pentru creditele angajate, precum şi apariţiei penalităţilor la datoriile faţă de bugetul statului. În urma analizei întregii firme din punct de vedere al profitabilităţii, în

perioadele considerate, se observă modificarea valorii corespunzătoare punctului de echilibrare a cheltuielilor prin încasări de la 0,952 (trim.I 1998) la 0,932 (trim.I 1999). În ambele perioade, valorile calculate ale productivităţii toatale ale firmei (1,085, respectiv 1,069) se găsesc deasupra celor două praguri de rentabilitate, firma fiind în zona de profitabilitate. Creşterea profitului înregistrat de firmă de la 1.1189 mil.lei în trim. I 1998 la 1.370 mil.lei în trim. I 1999 reprezentând circa 15% se datorează mai ales creşterii productivităţii parţiale a firmei în raport cu factorul de intrare material (tabelul 2), fapt ilustrat şi de reprezentarea grafică a indexului de variaţie a productivităţilor parţiale IWPM = 1,213 în fig.6. Restul productivităţilor parţiale în raport cu ceilalţi factori de intrare prezintă o tendinţă de scădere ilustrată de valorile subunitare ale indecşilor de variaîie ale acestora. Din cele de mai sus rezultă că principalul factor care a dus la creşterea rentabilităţii firmei a fost îmbunătăţirea activităţii de gestionare a resurselor materiale prin implementarea sistemului de control cantitativ în evaluarea şi urmărirea îndeplinirii programelor de producţie. Managementul firmei are la dispoziţie informaţiile necesare privind factorii de intrare asupra cărora trebuie acţionat pentru o mai bună gestionare a resurselor interne în vederea obţinerii unei profitabilităţi cât mai ridicate pentru fiecare reprezentanţă în parte, şi respectiv pentru întreaga firmă. VI. BIBLIOGRAFIE 1.David J. Sumanth- Productivity engineering and management,McGraw-Hill Book Company, 1984 2.Ovidiu Nicolescu - Management, Ed.Economică, Buc.,1995 3. George Moldoveanu - Managementul operaţional al producţiei, Ed. Economică, 1996 4. Vasile Baltac - Informatica programării producţiei întreprinderilor industriale, Ed. Academiei, 1989 5. Gabriel Dima -FoxPro, Ed. Teora, 1995 6. Liviu Ion Mănduc,.Călin Cosma- Studiu de caz privind măsurarea şi monitorizarea eficienţei economice a unei întreprinderi industriale cu profil de construcţiimontaj electroenergetic utilizând conceptul productivităţii totale, Analele Univ. Ecologice ‘Dimitrie Cantemir’ Tg.Mureş, 1997 7. Liviu Ion Mănduc,.Călin Cosma, Marius Russu -Studiu de caz privind utilizarea tehnicii de calcul în controlul cantitativ, evaluarea şi urmărirea îndeplinirii programelor de producţie pentru firme specializate în construcţii-montaj, Analele Univ. Ecologice ‘Dimitrie Cantemir’ Tg.Mureş, 1998 xxx Balanţă contabilă S.C. Electromontaj Cluj S.A. încheiată la 31.03.1998 şi 31.03.1999