Analiza Structurilor Economice Din Perspectivă Ecologică

Analiza structurilor economice din perspectivă ecologică

Prof. coordonator : Conf.univ.dr. Florea Adrian

Masterand : Ardelean Denis

Structura economiei reprezinta modul de alcatuire, de asociere si de organizare a componentelor unei economii nationale, numarul si dimensiunile (ponderile) acestora, însă unele dintre aceste activităţi, prin conţinutul lor şi la actualul nivel de dezvoltare tehnică şi tehnologică, au un impact negativ asupra mediului.

Colin Clark și Jean Fourastie grupeaza ramurile economiei naționale aproximativ în funcție de ordinea apariției și în funcție de gradul de prelucrare sau de finisare pe care-l asigura produselor. Ei sustin ca economiile nationale sunt formate din urmatoarele trei sectoare : Sectorul primar – care ar cuprinde agricultura si industria extractiva Sectorul secundar – format din industria prelucratoare si constructiile Sectorul tertiar sau sectorul serviciilor ( aproximativ toate celelalte ramuri ale unei economii nationale)

Dinamica structurilor economice este legată, în principal, de evoluţia a doi factori direcţi: rata scoaterii din funcţiune a capitalului şi coeficientul de înnoire a capitalului. Prin rata scoaterii din funcţiune se înţelege ponderea mijloacelor tehnice scoase din funcţiune ca urmare a uzurii fizice şi morale, precum şi a acelora trecute în conservare (din diverse motive), exprimate valoric, în capitalul total. Coeficientul de înnoire (prin înlocuire şi acumulare) se poate exprima ca raport între volumul investiţiilor şi cel al capitalului existent (coeficientul de înnoire poate fi, deci, mai mare sau mai mic decât rata scoaterii din funcţiune).

Contaminarea mediului se realizează atât prin procesul de producţie, cât şi prin cel de consum – productiv şi neproductiv – (de exemplu, masele plastice ocazionează un proces de poluare atât în timpul producerii lor – ca urmare a tehnologiei aplicate – cât şi în urma consumului, multe dintre ele neputând fi reintroduse în circuitul economic)

Volumul emisiilor poluante se calculează pe baza relaţiei: Ep=qc (Q – S ) + qf Q,

qc este coeficientul de contaminare datorată consumului (kg deşeuri/1000 PIB); qf – coeficientul de contaminare datorată producţiei de bunuri şi servicii (kg deşeuri/1000 PIB); S – volumul economiilor pentru investiţii. Q – produsul intern brut

Calitatea mediului se poate aprecia prin gradul de contaminare (D) care se exprimă prin concentrarea deşeurilor pe unitatea de volum (m3apă, aer, etc.) sau suprafaţa (ha, km2)

Echilibrul staţionar ecologic / economic presupune ca variaţia concentraţiei medie anuală a deşeurilor (D) cât şi a capitalului (K) să fie 0



Zona I – Economiile ce dispun de un nivel scăzut al capitalului, prin funcţionarea căruia rezultă un volum al emisiilor poluante situat sub capacitatea de absorbţie aferentă mediului.

Zona a II-a - Economiile cu structuri economice dintre cele mai deficitare: fondul şi stocul de capital este redus şi deci şi capacitatea economică de a interveni în favoarea mediului, în timp ce gradul de poluare depăşeşte deja concentraţiile maxim admisibile.



Zona III – prezintă o situaţie critică, dar în care există resursele necesare reabilitării ecologice a structurilor economice şi atingerii stării de echilibru, economiile dispun de un volum mare de capital în funcţiune, dar structurarea lui pe activităţi favorizează depăşirea capacităţii de suport a sistemului natural.

Zona a IV-a - Economiile care antrenează un volum ridicat de capital fără a supralicita capacitatea de suport aferentă mediului.

Tipurile de restructurare economică în raport cu calitatea mediului pot fi: 1.

restructurarea prin investiţii cu acelaşi nivel tehnologic are ca efect creşterea volumului emisiilor poluante şi reducerea calităţii mediului;

2.

restructurarea prin scoaterea din funcţiunea unei părţi din capital are ca efect scăderea volumului emisiilor poluante şi refacerea calităţii mediului;

3.

restructurarea prin modificări calitative are ca efect creşterea calitatii mediului prin scăderea nivelului emisiilor.

Cheltuielile cu protecția mediului în România în 2017

Cheltuielile pentru protectia mediului includ cheltuielile efectuate pentru desfasurarea activitatilor de supraveghere si protectie a mediului, si care se refera la prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia. Investitiile pentru protectia mediului includ cheltuielile efectuate pentru lucrari de constructii, de instalatii si de montaj, pentru achizitionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate crearii de noi mijloace fixe pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstructia celor existente, cu scopul de protectie a mediului.

Activitatile specifice de protectia mediului sunt grupate astfel: - prevenirea si combaterea poluarii (protectia aerului, protectia apei, managementul deseurilor, protectia solului si a apelor subterane); - protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii (protectia speciilor, arii protejate, remediere si reconstructie ecologica, refacerea mediului acvatic, prevenirea fenomenelor naturale periculoase); - alte activitati (cercetare-dezvoltare, administrarea generala a mediului, reducerea zgomotului si a vibratiilor, protectia impotriva radiatiilor, educatie, instruire, informare).

Cheltuielile pentru protecţia mediului pe sectoare de activitate şi categorii de cheltuieli, în anul 2017 , exprimate în mii lei din care

Total cheltuieli

Investiţii

Sectoare de activitate Producători nespecializaţi

Cheltuieli curente interne

Transferuri

externe

5,253,304

887,667

1,671,874

2,693,763

-

Silvicultură, exploatare forestieră şi servicii anexe

246,967

6,168

123,511

117,288

-

Industria extractivă

620,704

146,258

332,438

142,008

-

Industria prelucrătoare

1,357,311

191,892

431,218

734,201

-

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă

1,582,996

129,976

44,375

1,408,645

-

Captarea, tratarea si distributia apei

1,013,776

234,235

633,396

146,145

-

Construcţii

135,482

7,353

70,741

57,388

-

Transporturi

275,056

171,678

24,111

79,267

-

Alte activități*

21,012

107

12,084

8,821

Producători specializaţi

6,203,919

266,043

4,449,551

1,488,325

-

Administraţie publică

4,310,403

1,152,299

1,073,011

1,272,689

812,404

*Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică, cercetare-dezvoltare, alte activități profesionale, științifice și tehnice

La nivel naţional ponderea investiţiilor administraţiei publice a reprezentat 50,0%, în totalul investiţiilor pentru protecţia mediului urmate de cele ale investiţiilor producătorilor nespecializaţi (38,5%) şi de investiţiile producătorilor specializaţi (11,5 %). În domeniul „ producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă” s-au înregistrat 30,1% din cheltuielile pentru protecţia mediului a producătorilor nespecializaţi, în timp ce în sectorul „industria prelucrătoare”, s-au realizat 25,8%, iar sectorul „ captarea, tratarea și distribuția apei” a cheltuit 19,3%.

Cheltuielile pentru protecţia mediului pe domenii de mediu şi categorii de producători, la nivel naţional, în anul 2017 – exprimate în mii lei Domenii de mediu

Total

Producători nespecializaţi*

Producători specializaţi*

Administraţie Publică

Protecţia aerului Gestionarea apelor reziduale

1,028,238 1,889,213

332,750 997,224

12,320 76,041

683,168 815,948

Managementul deşeurilor

5,930,659

303,709

4,544,257

1,082,693

Protecţia solului şi a apelor subterane

520,529

409,870

51,995

58,664

Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii

155,267

152,720

1,679

868

Alte domenii de mediu

788,943

363,268

29,302

396,373

Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli au fost înregistrate la managementul deşeurilor (57,5% din totalul cheltuielilor pentru protecţia mediului la nivel naţional), urmate de cheltuielile pentru gestionarea apelor reziduale (18,3%) şi de cheltuielile pentru protecția aerului (10,0%). *producatori specializati - unitati care executa o activitate de protectia mediului ca activitate principala *producatori nespecializati - unitati care efectueaza o activitate de protectia mediului ca activitate secundara sau auxiliara activitatii lor principale, alta decat una de protectia mediului

Bibliografie Economia mediului și afaceri durabile – Prof. conf. univ. dr. Adrian FLOREA Economia si politica mediului - Prof.univ.dr. Costel NEGREI – disponibil online la adresa http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=150&idb= www.insse.ro https://www.curierulnational.ro/cheltuielile-pentru-protectia-mediului-in-anul2017/