Parkinson Neuro

Sectiune coronala sistem extrapiramidal

Nucleul caudat + nucleul lenticular = corp striat (ggl bazali ai creierului, nucleii cenusii ai telencefalului) Nucleul caudat + Putamen = Neostriat Globus pallidus + subs. neagra = Paleostriatul

Talamus → cortex F (extrapy aria 6,8, zone asociate) + piramidal cortex P-T-Occ (cai talamo-corticale) ← feed-back Cortex motor → cai cortico-spinale → maduva → subcortico-spinale - celule gamma din corn ant celule alfa Circuite extrapiramidale: -Tract rubro-spinal cordonul lateral actioneaza pt -Tract tecto-spinal executarea miscarilor fine -Tract reticulo-spinal cordonul anterior actioneaza pt -Tract vestibulo-spinal mentinerea posturii

Sindromul de neostriat (putameno-caudat) Ach ↓ → ↓ activitatea moto n. alfa → hipotonie musculara DA ↑ sau ramane in exces fata de Ach → predomina activ moto n. gamma → creste viteza de executie a miscarilor care devin imprecise, ridicole → hiperkinezie Deci hiperactivitatea cailor dopaminergice → Sdr HIPOTON HIPERKINETIC = COREE

Sindromul de paleostriat (palido-nigric) Leziuni ale subst negre + gl pallidus → DA ↓ Ach/DA ↓ > 1 hipertonie musc activ alfa crescuta incetinire miscare (bradikinezie, akinezie activ gamma scazuta) Nucleul caudat iese de sub controlul inhibitor dopaminergic; intra in functie circuitul nigro-strio-nigric → tremorul Sdr hiperton hipokinetic = B. Parkinson

Sindromul Panstriat (strio-palido-nigral si subtalamic) Leziune complexa → polimorfism prin asocieri variate de diskinezii si distonii Clinic : DHL Distonia de torsiune Torticolis spasmodic Atetoza Hemibalismul

Boala Parkinson

Boala Parkinson 



Boala degenerativa a sistemului nervos central Prima descriere convingatoare îi aparţine lui James Parkinson (1817)   





Tremor Scaderea fortei musculare Tendinta la anteflexia trunchiului Mers cu tendinta spre trecerea de la un ritm lent la alergare

1841 – paralysis agitans (Marshall Hall)



Boala Parkinson idiopatica este prezenta la toate populatiile (grupuri etnice, rase, clase socioeconomice)  



Incidenta la afroamericani este ¼ fata de populatia alba Asiatici – 1/3-1/2 fata de albi

Incidenta in jurul a 1,5% din populatia peste 65 ani (1- 1,5 milioane de persoane afectate in USA, peste 1 milion persoane in Europa)



  

Debut intre 40 si 70 ani (incidenta maxima in decada a sasea) Incidenta ceva mai mare la barbati Risc pentru rudele de gradul I de aproximativ 5% Componenta genetica posibila 



Modificari subclinice la 75% dintre gemenii monozigoti asimtomatici Cazuri cu distributie familiala – au fost identificate forme cu cauzalitate genetica certa (sub 25% din totalul cazurilor)







Cazuri familiale – in general debut mai precoce (decada a patra), si in unele situatii evolutie mai scurta (sub 10 ani) Mutatii ale α sinucleinei (proteina care intra in compozitia corpilor Lewy) (crs 4q) Mutatii ale exonilor genei park2 (crs 6 q) – cel mai frecvent mutatii punctiforme sau deletii ale exonului 7, dar pot apare in oricare dintre cei 12 exoni 





Aproximativ 50% dintre cazurile cu transmitere genetica si debut timpuriu Se estimeaza ca dintre cazurile cu debut tarziu mai putin de 2 % sunt datorate mutatiilor genei parkin, iar dintre cele cu debut precoce 18% (Kahn si colab)

Mutatii ale genelor park 5, 6, 7, 8, NR4A2



Corpii Lewy (CL) sunt considerati trasatura histopatologica definitorie a BP; 

au fost initial descrisi in neuronii colinergici ai substantei nenumite



ulterior in neuronii dopaminergici ai pars compacta ai SN, in asociere cu pierdere neuronala si glioza In alte populatii neuronale care degenereaza selectiv in BP si pot fi gasite atat in cortexul cerebral cat si in nucleii trunchiului cerebral alfa Sinucleina, Ubiquitina,si proteinele neurofibrilare sunt componentele majore ale CL





Corpi Lewy si neurite Lewy in BP

Patologia bolii Parkinson 

Deficitul neurochimic primar in boala Parkinson este degenerarea/distrugerea/atingerea functionala a cailor dopaminergice nigrostriatale/striatului/sau cailor sale de proiectie 





Si alte populatii de neuroni pigmentati si nepigmentati (care contin sau nu neuromelanina) din trunchi si pedunculi degenereaza si acumuleaza corpi Levy (CL) Apar deficite ale altor neurotransmitatori, dar de amploare mai mica (norepinefrina, serotonina si acetilcolina sunt scazute in mod variabil in datorita pierderilor neuronale in nucleii rafeului, locus coeruleus, nucleul bazal al lui Meynert)

Datele recente sustin ideea ca mai multe boli neurodegenerative (BP, boala Alzheimer) se suprapun partial

Pierderea neuronilor pigmentaţi din Substantia Nigra Normal

Boală Parkinson

Pierderea neuronilor pigmentaţi din substanta neagra 

Activitate striată simetrică (martor sănătos)



Pacient cu BP, cu reducere asimetrică a activităţii striate Pacienţii pot sau nu să urmeze terapii dopaminergice



Reprinted from Parkinson Study Group. Neurology. 2000;55:1540-1547.

Tablou clinic 

Debut frecvent unilateral, de cele mai multe ori remarcat tarziu de bolnav sau de anturajul acestuia Simptome initiale la pacientii cu Boala Parkinson (Hoehn and Yahr) Tremor

70%

Anomalii de mers

11%

Rigiditate

10%

Lentoare

10%

Dureri musculare

8%

Pierderea dexteritatii

7%

Modificarea scrisului

5%

Depresie, nervozitate, alte tulburari psihice

4%

Tulburari de vorbire

3%

Tablou clinic    

Hipokinezie / bradikinezie Tremor de repaus Instabilitate posturala Rigiditate

Tablou clinic 

Tremorul  

Mai multe tipuri de tremor caracteristic:    





Debut cel mai frecvent unilateral frecventa de 4-6Hz caracter de “numarat bani” Tremor de repaus – relaxarea completa reduce sau opreste tremorul, iar miscarile voluntare il opresc pe moment EMG – activitate alternativa in grupurile agoniste si antagoniste Fluctuatii ale intensitatii – este agravat de emotii sau mers

Tablou clinic 

Rigiditatea  









In general apare in stadiile mai avansate ale bolii Este plastica, cu cedare sacadata la miscare(semnul rotii dintate) Perceptibila ca hipertonie a maselor musculare atat la palpare si inspectie, cat si la testarea tonusului (rezistenta la miscartile pasive), afecteaza atat agonistii cat si antagonistii Poate fi amplificata sau declansata daca se cere pacientului sa efectueze cu celalalt membru o activitate care necesita concentrare(semnul Noica) La nivelul muschilor posturali predomina hipertonia flexorilor (atitudinea caracteristica) Dureri musculare (musculatura dorsala, cervicala, solduri)

Tablou clinic  

Bradikinezie – lentoare in initierea si executia unei miscari Hipokinezia – reducerea frecventei si amplitudinii miscarii 







 



Scaderea frecventei clipitului (se asociaza cu o usoara largire a fantelor palpebrale – semnul Stellwag), inghititului, lentoarea miscarilor de masticatie, faciesul imobil, dificultate in efectuarea simultana a doua miscari, afectarea miscarilor alternante (in timpul miscarii acestea sunt progresiv mai dificile si in final devin imposibile sau adopta frecventa tremorului pacientului) Limitarea capacitatii de efectuare a adaptarilor posturale(instabilitate posturala) Lipsa “miscarilor de cooperare”, absenta balansului membrului superior in mers Micrografie, scris tremurat Disartrie hipokinetica : voce cu intensitate scazuta, monotona, grabita

Kinesis paradoxica – in conditii de pericol, stress pacientul se poate misca uneori cu o eficienta neasteptata

Tablou clinic 

Tulburarile de mers 









mers “tarait”, atitudine in anteflexie, pacientul pare sa isi “fugareasca” centrul de greutate cu pasi mici si grabiti, dand impresia ca ar cadea (festinatie) Reactiile de aparare (de exemplu pas in spate atunci cand pacientului i se aplica o tractiune brusca posterior) si de corectare sunt diminuate Caderile sunt destul de putin frecvente comparativ cu tulburarile de mers Mersul este ameliorat de ghidare (pacientul este sustinut de brat) Obstacolele (prag, usa, schimbarea directiei) au efect de incetinire a pacientului, pana la oprire completa (freezing)

Tablou clinic 

Dementa – 10-15% dintre pacienti (Mayeux)  





Mai frecvent la pacientii peste 80 ani (65%) Uneori asociere cu leziuni ale substantei albe

Hipersalivatie (posibil datorata scaderii frecventei inghititului), seboree si transpiratie excesiva Alte miscari involuntare (distonii)

Diagnostic pozitiv 

Anamneza si ex.clinic sunt esentiale: 1.Boala Parkinson(2/3 din sdr.parkinsoniene) 2.alt sdr.parkinsonian(boala neurodegenerativa sau secundare altor cauze) Deoarece in criteriile de diagnostic ale BP intra si dg. anatomo-patologic de prezenta a corpilor Lewy, inseamna ca nu putem avea certitudine de 100% pt. diagnostic pozitiv intra-vitam

S-au propus criterii de diagnostic=SCALE CLINICE DEFINITORII - Scala evaluarii globale HOEHN si YAHR(pt.precizarea stadiului bolii) - UPDRS(Unified Parkinson’s Disease Rating Scale) pt. stare mentala, activitate motorie, complicatii medicatie - MMSE pt. tulburari cognitive - PDQ-39 (evaluare calitate a vietii) - Scale pt. tulburari somn (Epworth) Testarea raspunsului la L-Dopa

Modificari compensatorii ale sinapsei dopaminergice in BP 100%





80% Decompensar Capacitate adaptativa e

Presinaptic:

60% 40% 20% 0%

Compensat (fara simptome)



Hiperactivitatea neuronilor dopaminergici restanti (cresterea turnoverului dopaminei)

Postsinaptic 

Simptomatologie usoara Simptomatologie importanta

Simptomatologia devine clinic aparenta in momentul in care s-a pierdut peste 80% din

Cresterea sensibilitatii receptorilor pentru dopamina

Tratamentul bolii Parkinson

Scaderea metabolizarii dopaminei existente (inhibitori de MAO B si COMT)

Stimularea eliberarii dopaminei (amantadina)

Cresterea cantitatii de precursor (levodopa)

Actiune direct pe receptori (agonisti)

Medicamente antiparkinsoniene

D1 PRESINAPTIC

D2 POSTSINAPTIC

Dopamin a

Inhibitori de MAO-B (Selegilin a)

Metaboliti deaminati

MAO-B

MAO-B

MAO-B

Inhibata de Carbidopa, Benzerazid a

COMT

Inhibata de Tolcapone

Levodop a

a

3 metoxitiramina

decarboxilaza

Dopamina

Inhibitori de MAO B

Metabolit i deaminat i

MAO-B

COMT

3 orto metil dopa

Inhibata de Entacapon e, Tolcapone Levodop

decarboxila za

Levodop a

Acid homovanilic

BHE 3 orto metil dopa

COMT

Perete intestinal

Metabolismul Levodopa

Metaboliti deaminati

Preparate L-Dopa 

Acţiune:  







influenţare bună: akinezia > rigiditatea > tremorul mai puţin influenţat: tulburări de mers, instabilitate poziţională, disartrie, tulburări vegetative scăderea acţiunii: frecvent după cca 3-5 ani şi apariţia fluctuaţiilor şi diskineziilor Furnizeaza neuronilor restanti in substanta neagra substratul pentru sinteza dopaminei

Generice şi preparate:  L-Dopa şi Benserazid: Madopar 125/250 tabl., 62,5/125 

cps., Madopar LT tabl. (125mg), Madopar 125 Depot-Kapseln; L-Dopa şi Carbidopa: NacomR 100/250 tabl., Nacom retard 100/200 tabl.; Isicom 100/250 tabl., StriatonR 200 tabl.

Complicaţiile pe termen lung legate de Levodopa •Diskinezii sau mişcări involuntare anormale Fluctuaţii în performanţa motorie

Complicaţii motorii ale tratamentului pe termen lung cu L-dopa 

Fluctuaţii ale răspunsului motor: 











scurtarea duratei beneficiului indus de o doză de L-dopa: "wearing-off" dispariţia bruscă, impredictibilă, a efectului L-dopa: "onoff" distonia "perioadei-off" şi distonia "matinală precoce" care se manifestă prin contracţii musculare dureroase ale gambelor fenomenul "on-întârziat" manifestat printr-o latenţă prelungită între administrarea dozei şi apariţia perioadei "on" fenomenul de "absenţă a perioadei on", manifestat prin lipsa totală de răspuns la doza de L-dopa fenomenul de "freezing"

Complicaţii motorii ale tratamentului pe termen lung cu L-dopa 

Diskinezii (mişcări coreice, atetozice, distonice, balice)   

diskinezia de "vârf de doză" (aspect de mişcare coreică) diskinezia de "sfârşit de doză" (aspect distonic) diskinezia bifazică (mişcări coreice + mişcări balice)

Aproape întotdeauna diskineziile sunt combinate cu fluctuaţii motorii "on-off"

Inhibitori de catecol-ometiltransferază (COMT) 





Acţiune: inhibarea o-metilării L-Dopa la 3-oximetildopa la periferie (Tolcapon acţionează periferic şi central, Entacapon numai periferic) Cresc durata de viata si durata efectului levodopa prin intarzierea metabolizarii Preparate:  

Entacapon (Comtess) tabl. 200mg; Tolcapon (Tasmar) tabl. 100/200mg; 



Toxicitate hepatica

STALEVO – asociere 1:4:8 de carbidopa, levodopa si entacapone (comprimate de 50, 100 si 150 mg)

Inhibitori de monoaminooxidaza-B (MAO-B) 

Acţiune: prelungirea duratei de viata a dopaminei,



Selegilina: Deprenyl tabl. 5mg; 



efect amfetaminic stimulent

Rasagilina (Azilect) 1 mg/zi  



Absorptie rapida; varf de concentratie plasmatic 30 minute. Monoterapie in fazele precoce si asociata cu Levodopa in fazele avansate ale bolii (beneficii asupra fluctuatiilor motorii) Exista date care sugereaza existenta unui efect neuroprotector  

utilizarea timpurie a rasagilinei poate intarzia progresia simptomelor Pacientii tratati timpuriu cu rasagilina beneficiaza de un

Agonişti ai dopaminei 

Acţiune: influenţare directa a receptorilor D1 şi D2, independent de dopamina 



Generice şi preparate: 

Bromocriptina, Cabergolin; Lisurid; Pergolid; αdihidroergocriptină:



Ropinirol: Requip tabl. 0,25/0,5/1/2/5mg; Pramipexol: Sifrol tabl. 0,125/0,25/1mg.





timpi de înjumătăţire diferiţi

.

Agonişti ai dopaminei 





 

Eficienţi si ca monoterapie - amână necesitatea introducerii levodopa cu 12-36 luni Beneficiu simptomatic mai mic decât levodopa Amână/Reduc complicaţiile motorii Pot amâna progresia bolii Au un efect de cruţare a levodopa





Se iniţiază cu doze mici şi se creşte încet Se titrează până la eficienţă terapeutică   







pramipexole 1.5-4.5 mg/zi ropinirole 3-24 mg/zi bromocriptina 7.5-30 mg/zi pergolide 1.5-4.5 mg/zi

Efecte secundare acute : greaţa , ameţeala, somnolenţa, confuzia Nu sunt afectaţi de aportul proteic alimentar

Antagonişti NMDA (N-metil D-aspartate) 



Blocant de mică afinitate al canalului receptorului NMDA; creşte eliberarea de dopamină, blocheză recaptarea dopaminei şi are efecte colinergice Amantadină: PK-Merz tabl. filmată (enterosolubilă) 100mg 



Efecte modeste asupra tremorului, hipokineziei si simptomelor posturale Poate cauza edeme, agrava insuficienta cardiaca, exagereaza tulburarile cognitive, agraveaza tulburarile din glaucom

Anticolinergice 

Acţiune: blocarea receptorilor muscarinici centrali şi periferici, 







acţiune clinică în B. Parkinson mai ales asupra tremorului şi a rigidităţii Efecte secundare cognitive, halucinatii, obstructie prostatica Efectul este cumulativ si apare dupa cateva zile de administrare. Doza se creste pana la echilibul cel mai bun intre eficienta si efecte secundare

Generice şi preparate:   

Benzatropin: Cogentinol tabl. 2mg; Biperiden: Akineton tabl. 2mg, Trihexiphenidil: Artane tabl. 2/5mg, Artane retard

Stimularea cerebrală profundă în boala Parkinson 



În boala Parkinson, tremorul de repaus pare a fi cauzat de o grupare neuronală localizată în talamus şi ganglionii bazali care se descarcă sincron (Llina`s and Jahnsen, 1982; Pare et al, 1990; Lenz et al, 1994). În condiţii fiziologice, aceşti neuroni se descarcă haotic (Nini et al, 1995). 



 

Acţionează ca un pacemaker şi activează cortexul premotor, aria motorie suplimentară şi cortexul motor (Alberts et al, 1969; Lamarre et al, 1971; Bergman et al, 1994; Nini et al,1995; Volkmann et al, 1996), Stimularea talamică/subtalamică cu frecvenţe mari (pulsuri periodice cu frecvenţe înalte – 4100 Hz) suprimă această activitate de pace maker, şi în consecinţă tremorul periferic (Benabid et al, 1991;Blond et al, 1992). A fost aprobată de FDA în 2002 Costuri: 25-30000 £

Stimularea cerebrală profundă în boala Parkinson 





Stimularea talamică are efect favorabil mai ales asupra tremorului; pare a fi utilă mai ales la pacienţii cu tremor esenţial Stimularea palidală are afect asupra diskineziilor, ameliorează rigiditatea, creşte perioadele “on”; are effect minim sau poate înrăutăţi bradikinezia

Stimularea subtalamică are efect asupra tremorului, rigidităţii, bradikineziei. 



Ar putea ameliora stabilitatea, mersul, stările de “freezing” Necesită intensităţi de stimulare mai mici (durată mai lungă de utilizare)

Opţiuni terapeutice în funcţie de vârstă 

pacient sub 60 de ani. 

 



la tipul akinetic-rigid sau de echivalenţă, Amantadin, Selegilin, agonist dopaminergic ca monoterapie sau în combinaţie la tipul cu dominarea tremorului, anitcolinergice în cazul unui control insuficient al simptomelor terapie combinatorie timpurie cu L-DOPA plus agonist dopaminergic administrare iniţială de L-DOPA ca preparat retard este controversată, respectiv complicaţiile pe termen lung dar evident nu este nici o deosebire de preparatul standard

Opţiuni terapeutice în funcţie de vârstă 

pacient peste 60 de ani: 



mai degrabă terapie cu L-DOPA în doze mici (până la 400 mg/zi), apoi combinaţie cu agonist dopaminergic şi/sau Selegilin; se vor evita anticolinergicele cât ? : în principiu cât de puţin posibil, dar atât cât este necesar pentru un bun control al simptomelor

Sindroame Parkinsoniene asociate unor boli neurodegenerative 1.Boala Alzheimer 2.Dementa cu corpi Lewy 3.Boala Pick 4.Atrofia multisistemica 5.Degenerescenta cortico-bazala 6.Scleroza laterala amiotrofica 7.Sindromul Steele-Richardson-Olzewski 8.Paralizia supranucleara progresiva

Clasificarea bolilor neurodegenerative pe baze anatomopatologice (necropsie) 1.Alfa-sinucleinopatii a) Boala Parkinson b) Dementa cu corpi Lewy c) Atrofia multisistemica 2.Amiloidopatii: Boala Alzheimer 3.Tauopatii: a) Paralizia supranucleara progresiva b) degenerescenta cortico-bazala c) dementa fronto-temporala cu parkinsonism 4.Progranulinopatii: dementa fronto-temporala ubiquitin-

Sindroame Parkinsoniene secundare 1.Sindroame parkinsoniene vasculare - stari lacunare sau multiinfarct vasculite, malformatii arteriovenoase, angiopatia amiloida Boala Binswanger 2.Sindroame parkinsoniene din hidrocefalii 3.Sindroame parkinsoniene post traumatice: -traumatism cranian unic -traumatisme craniene repetare (dementa pugilistica) 4.Sindroame parkinsoniene post-encefalitice (virale, bacteriene,fungice, parazitare,prionice, etc) 5.Sindroame parkinsoniene toxice sau metabolice -anoxie, hipoxemie, CO, solventi -dupa intepatura de viespie -manganism cronic -calcificari de nuclei cenusii 6.Sindroame parkinsoniene iatrogene (post neuroleptice, inhibitori de claciu, litium) 7.Sindroame parkinsoniene rare (tumorale, hematom subdural cronic, boli inflamatorii)

COREEA CRONICA HUNTINGTON

Boala Huntington  







Boala degenerativa, ereditara a SNC Asocierea de miscari involuntare de tip coreic cu deteriorare a functiilor psihice Descrisa de George Huntington (1850-1916) Transmitere autozomal dominanta cu penetratie completa Gena localizata pe bratul scurt al cromozomului 4 (4p16.3 )-> repetari ale unei secvente trinucleotidice (CAG)   



normal: 11-31 repetari Boala Huntington: peste 38 repetari Generatiile urmatoare vor avea un numar mai mare de repetari Cu cat numarul de repetari e mai mare, cu atat boala debuteaza mai



 





Tulburari ale metabolismului energetic neuronal Acumularea de oxidanti Tulburari ale neurotransmiterii (GABA, substanta P, acetilcolina) Atrofie corticala difuza, predominant corticala Atrofia nucleului caudat si putamenului, hidrocefalie interna

Boala Huntington - tablou clinic 

Miscari involuntare 

Sindromul coreic  







debut la 30-40 ani, insidios Miscari bruste, scurte, explozive, dispar in somn, sunt accentuate de emotii Mers cu aspect caracteristic

Miscari atetozice, distonii, afectarea miscarilor globilor oculari Parkinsonism (hipokinezie si rigiditate) – foarte evident in formele juvenile

Boala Huntington - tablou clinic 

Tulburari cognitive    



Tulburari de memorie progresive, privind atat memoria recenta cat si pe cea indepartata afectarea capacitatii de concentrare, planificare, efectuarea activitatilor care implica succesiuni de activitati “incetinirea” proceselor de gandire Se pastreeaza in general capacitatea de exprimare si intelegere a limbajului; pot apare deficite lingvistice subtile

Simptomatologie psihiatrica 

Multifactorial – boala in sine dar si stress/anxietate legate de evolutia particulara



depresia – peste 50% - tulburari de somn, apetit, scadere in greutate Modificarea personalitatii – precoce in cursul bolii; lipsa de initiativa si interes, nervozitate. Este urmata de modificari comportamentale – impulsivitate, violenta; “tulburare exploziva intermitenta” Dezinhibare Schizofrenia (incidenta de 5-10 ori mai mare decat in populatia generala) – halucinatii, tulburari paranoide



 

Boala Huntington paraclinic 



Diagnostic prenatal – nu este posibila identificarea genei, se calculeaza riscul in functie de prezenta unor gene asociate, prin analiza informatiilor genetice de la parinti si bunici Imagistica  

CT, IRM FDG-PET

Boala Huntington - tratament  

Nu exista tratament curativ / eficient Tratament simptomatic

Simptom

Tratment

Observatii

Depresie

Antdepresive triciclice (amitriptilina, imipramina, desipramina, nortriptilina)

Tratamentul depresiei amelioreaza si tulburarile de tip lipsa de interes, tulburarile de somn, tulburarile de relationare sociala, prin aceasta avand un posibil efect de ameliorare a memoriei si capacitatii de concentrare

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (paroxetina, fluoxetina, sertralina). Miscarile involuntare

Tetrabenazina, haloperidol, flufenazina Medicatie pentru tratamentul parkinsonismului si distoniilor.

Comportament antisocial, iritabilitate, psihoze

Clorpromazina, sulpirid, quetiapina, clozapina, risperidone

Efecte secundare

Degenerescenta hepatolenticulara   

Degenerescenta hepato/lenticulara Autozomal recesiva – cromozomul 13 Perturbarea metabolismului cuprului 



Aport alimentar normal de Cu – 2,5-5 mg (absorbtie intestinala -> albumine serice -> ficat -> cuproporoteine Ceruloplasmina – alfa2 globulina, fixeaza 8 atomi de Cu  



Normal 35-40 mg% Diminuarea sau absenta secretiei ceruloplasminei – Cu este stocat in ficat si in alte organe (creier, rinichi, ochi)

Efect toxic al Cu – citoliza hepatica, tubulopatie renala, suferinta neuronala

Degenerescenta hepatolenticulara 

Sindrom extrapiramidal complex 

Sindrom diskinetic – 

Tremuraturi de repaus – se accentueaza la mentinerea unei atitudini (postural), paraziteaza si miscarile voluntare (caracter voluntar) 

   



Diskinezii faciobucofaringiene Miscari stereotipe (mai ales ale limbii) Miscari coreoatetozice Mioclonii de actiune

Fenomene distonice 

Rigiditate extrapiramidala 

 

Tremuratura de fixatie (postural) – semnul spadasinului, flapping tremor

Spasme tonice, relaxare brusca

Akinezie Tulburari de vorbire

Degenerescenta hepatolenticulara 

Alte simptome  





Tulburari piramidale Crize de epilepsie focale sau generalizate – posibil in contextul tratamentului cu penicilamina Tulburari psihice – tulburari de comportament, scaderea randamentului intelectual, pana la deteriorare mentala grava Tulburari oculare  



inel Kayser Fleicher Pseudocataracta (in “floarea soarelui”)

Tulburari hepatice

Degenerescenta hepatolenticulara 

Imagerie medicala – CT, IRM 



Biochimic  



 

anomalii in putamen, caudat, punte, cerebel; atrofie cortico subcorticala Ceruloplasmina < 15 mg% Cupruria > 200-500 micrograme/24 ore Aminoacidurie ½ g/24h (normal 300 mg/24h)

Punctia biopsie hepatica Examenul oftalmologic

Degenerescenta hepatolenticulara 

Boala Wilson – debut 10-20 ani    



Evolutie in pusee spre deces in 1-4 ani Clinic predomina fenomenele distonice Frecvent tulburari hepatice si psihice Forma abdominala – predomina afectarea hepatica

Pseudoscleroza Wesphall-Strumpell – debut 20-40 ani  

Evolutie mai lenta Clinic – diskinezii (tremor cerebelo extrapiramidal)