Oaza Elimului Nr 64

Anul II Nr. 64 22.10.2007 „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, Matei 12:36 pe care-l vor fi rostit.” Rezumatul predicii din data de 15.10.2007 susţinută de fratele Antonino Chinnicci Text biblic: 1 Ioan 2:12-17 În cuvântul Domnului găsim răspuns la toate întrebările noastre, prin Biblie primim veşti proaspete din cer căci Cuvântul însuşi este Dumnezeu. David era un tânăr despre care Biblia ne spune că avea o mare dragoste pentru oile tatălui său, de aceea el nu a stat nepăsător atunci când un leu a atacat turma, vrând să sfâşie o oaie. La fel ca David, Domnul Isus nu stă indiferent faţă de turma Tatălui Său ci el ne-a scos din ghearele diavolului şi păcate, pe fiecare în parte, aducându-ne la mântuire. În Romani 10, Pavel ne spune că noi trebuie să vorbim oamenilor despre Dumnezeu, să-i avertizăm despre zilele din urmă şi să le spunem de mântuire; noi nu putem sta indiferenţi la ceea ce se întâmplă cu viaţa lor. Dumnezeu caută soldaţi, oameni disponibili care să lucreze pentru El, care să contribuie la venirea Sa, aducând suflete la mântuire, nu doar spunând „vie împărăţia Ta”. Chiar dacă gustăm amărăciunea prigonirii, El ne îmbărbătează şi ne îndeamnă să privim la ţintă, la cer, la Isus („unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” Matei 6:21). Domnul Isus, încă din tinereţe, stătea în templu şi căuta Calea Domnului. Ioan ne scrie nouă, celor tineri, pentru că suntem „tari” dar el nu vorbeşte de tăria fizică ci de cea spirituală, de tăria cu care iubim şi lucrăm pentru Dumnezeu. Noi nu ştim planul lui Dumnezeu pentru zilele din urmă dar trebuie să ne rugăm pentru o trezire pe pământ, să ne rugăm ca să avem în inimi strigăte de biruinţă, bucurie şi curăţie („Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” Matei 5:8). Trebuie să avem încredere că rugăciunile noastre sunt ascultate şi atunci inimile noastre se vor deschide de bucuria Sa. Să rămânem cu Domnul căci El însuşi spune în Scriptură căci dacă El este cu noi, nimeni nu va putea fi împotriva noastră! a consemnat Lidia Humă

ABCABC-ul vieţ vieţii creş creştine

Ascultă întâi şi după aceea vorbeşte. Binecuvântă şi nu blestema. Credinţa în Domnul să-ţi fie tăria. Dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Iubeşte deci. Edifică-te zilnic prin rugăciune. Fugi de poftele cărnii. Găseşte totdeauna latura bună a lucrurilor. Harul lui Dumnezeu este îndeajuns să fii mereu bucuros. Ignorarea altora nicicând să nu fie pomenită în viaţa ta. Judecă-te pe tine însuţi, căci judecata este a Domnului. Lumina ta să-ţi fie Cuvântul Sfânt. Munceşte cu drag, ca pentru Domnul oriunde vei fi. Nu încerca să te dai altul decât cel care eşti. Opune-te oricărui rău, oricărui păcat. Părtăşia cu fraţii caut-o mereu. Rabdă ispita şi vei fi biruitor. Sacrifică-te pentru binele altora. Ştiinţa adevărată se capătă prin frică de Domnul. Taci atunci când n-ai cuvinte de zidire. Ţinuta ta să-ţi fie modestă şi decentă. Urmăreşte pacea şi neprihănirea. Zeciuiala este datoria ta faţă de Domnul.

Vorbeşte, Doamne... Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob şi robul Tău ascultă. Mai toarnă-mi iar ulei în ciob, mai dă-mi din grâul Tău un bob şi dragoste mai multă! Vorbeşte, Doamne, căci în piept mi-e inima firavă. Nebun mă face-orice-nţelept. Dar eu cu mai mult dor Te-aştept în vremea de zăbavă... Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol şi-mi bate-n suflet vântul. Căci mii de corbi îmi dau ocol, de când pe-al inimii pristol Ţi-ai aşezat Cuvântul. Mai dă-mi din pâinea Ta un drob şi flacără mai multă. Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob, dar eu din dragoste sunt rob şi robul Tău ascultă...

Costache Ioanid

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elim este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Bine-CUVÂNT-are sau criminal în serie? Un articol despre criminali. Dar nu despre cei din filme sau cei promovaţi la ştirile de la ora 5. Aici e vorba chiar despre cel care citeşte acum aceste rânduri, adică despre tine. Sper să greşesc şi să te afli în a doua categorie: a celor care dau viaţa. Să mă explic, biblic, ca să nu mă acuzi că bat câmpii. Arma albă cu care poţi să ucizi zilnic o porţi cu tine mereu: limba ta. Cu ea, spune Isus, poţi să-i spui aproapelui tău „prostule” şi te transformi în ucigaş. Tot El ne zice să ne temem mai mult de cei care distrug suflete decât de cei care îţi pot doborî trupul, iar sufletul de Cuvânt este înviat şi tot prin cuvinte poate fi ucis. “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu”, zice Petru. Când bârfeşti, ale cui cuvinte otrăvitoare le vorbeşti? De ce să mai vorbeşti de păcatul altuia, când acesta a fost de mult timp iertat de Dumnezeu, şi să aduci tu aminte de ceea ce El a uitat? Din dragoste pentru aproapele tău sau pentru confortul conştiinţei tale ce-ţi şopteşte perfid: “eşti tu păcătos, dar uite la ăsta ce căzut e”. Fă un test: aruncă o privire în biserică şi aminteşte-ţi pe câţi i-ai vorbit de rău sau de bine, iar concluzia îţi aparţine: criminal (poate în serie?) sau binecuvântare? O armă pentru unii, un pansament pentru alţii. Dacă, iată, „un foc mic ce pădure mare aprinde”, bine ar fi ca focul limbii noastre să ardă urâtul din noi şi să scoată la lumină frumosul, chipul lui Dumnezeu din alţii. „Domnul mi-a dat o limbă ascuţită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” spune Isaia. Dacă nu ai cuvinte de Dragoste pe buze, muşcă-ţi limba şi taci. Când te trezeşti mâine dimineaţă, aminteşte-ţi că ai cu tine un instrument ce poate fi letal sau vital pentru cei din jur. Eşti terorist cu „bomba” mereu ataşată de tine, şi astfel oamenii te doresc absent (când totuşi eşti prin preajmă devii suspect), sau înger imaculat ce împrăştie aievea Cuvintele Domnului. Depinde de tine, de altarul pe care îţi aşezi ziua ce vine. Oricum, „în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” Deci vorbeşte despre păcatul altuia, în loc să-l ajuţi, şi astfel devii din judecat judecător, iar cuvintele-ţi vor fi osândă, pentru că ceea ce spui oglindeşte ceea ce eşti... „căci din prisosul inimii vorbeşte gura”... Ai două urechi, doi ochi şi o singură limbă. Poate că Dumnezeu vroia să-ţi dea de înţeles că trebuie să priveşti lumea din jur şi so asculţi de două ori mai mult decât vorbeşti despre ea, să fii “grabnic la ascultare şi încet la vorbire”... P.S. Acest articol mi se adresează în primul rând mie. Sper ca nimeni altcineva să nu se regăsească în el şi astfel să-l fi scris degeaba. Marius Bădescu

*************************************************************************************************

Vei răspunde Spurgeon istoriseşte cum un om, pe patul morţii, a trimis după predicator să vină la el. Când a sosit, muribundul i-a zis: "Vă aduceţi aminte de un tânăr, care cu câţiva ani în urmă va însoţit în localitatea cutare?" Predicatorul a dat din cap, spunând că nu îşi aduce aminte. "Cum nu," - zise bolnavul - "aţi predicat din textul cutare despre subiectul cutare". "O, da, acum mi-aduc aminte". - "Ei, eu sunt tânărul care v-am însoţit până acasă. Nu voi uita niciodată predica aceea". "Slavă Domnului" - izbucni predicatorul. "Staţi, nu vă grăbiţi să spuneţi slavă Domnului până ce nu termin ce am de spus. În acea seară sufletul meu a fost foarte mişcat şi v-am însoţit, sperând că pe drum voi putea să vorbesc cu dumneavoastră despre starea mea şi să mă predau Domnului. Dar, abia am plecat şi dumneavoastră aţi început cu bancuri şi cu glume proaste. N-am putut să vă mai spun o vorbă, ci am devenit scârbit de religie şi oamenii ei. Acum, ştiu că merg în iad, dar am simţit că nu pot să mor pînă nu vă spun aceasta. Să ştiţi că veţi răspunde, vina sângelui meu se va cere din mâna dumitale". Zicând acestea, el făcu o criză şi închise ochii. Predicatorul a ştiut să vorbească frumos în faţa altora, dar nu a ştiut să se ocupe de un suflet care avea nevoie de mântuire. Să ne dăm seama de răspunderea ce o avem. Să nu fim uşuratici. Petru Popovici

Colectivul de redacţie

CEAS DE CUMPĂNĂ În ceas de cumpănă când caut călăuzirea, când nu ştiu încotro să-mi îndrept pasul, aştept ca Tu Părinte, să mă iei de mână să nu mă laşi unde mă-ndreaptă firea. Revarsă din înţelepciunea de sus venită peste mine, să pot răzbate drumul lung şi greu să pot vedea şi culmea şi genunea să nu m-abat din drumul Tău. Te caut cu ardoare, Vreau să trăieşti în mine, vreau să te-ascult şi Ţie să-Ţi urmez. O, nu lăsa să mă robească ţărâna muritoare, ci doar iubirea Ta să-mi fie ţel şi crez. G.Blajan

Redactori: Maria Bureţa, Daniela Bodea, Remina Sima, Lidia Humă, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu