Oaza Elimului Nr 31

Anul II Nr. 31 22.01.2007 „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8

Rezumatul predicii din data de 15.01.2007 susţinută de fratele Simi Paşcalău Text biblic: Matei 25:31-46 După ce criterii va judeca Dumnezeu lumea? După ce criterii va împărţi Dumnezeu lumea în oi şi capre? Care sunt lucrurile importante pe care le duci în veşnicie? Cum ne-am raportat la nevoile fraţilor noştri? De modul în care mă raportez la „acel foarte neînsemnat frate al meu” depinde răsplata mea. Oricare om este însemnat, valoros în ochii lui Dumnezeu, pentru el s-a plătit un preţ imens! Nu vom duce cu noi în veşnicie nimic din ceea ce pare frumos aici pe pământ, plăcut firii pământeşti, ci vom duce cu noi fapte dacă trăim în ascultare de Dumnezeu. Dacă suntem credincioşi Dumnezeu ne ajută să stăm sub ocrotirea Lui, Îl poţi vedea în toate nevoile personale. Ce fel de om ar trebui să fii, când toate lucrurile sunt trecătoare, o iluzie, o amăgire? Ascultarea de Domnul face mai mult decât jertfele, caută lucrurile care nu pier, acele comori veşnice. Timpul pe care îl avem la dispoziţie trebuie să-l folosim cu înţelepciune. Atârnă de alegerea noastră modul pe care îl vom petrece în veşnicie. Fii mulţumitor şi mulţumit cu ceea ce ai. Duhul să ne provoace să facem mai mult pentru Domnul. Să fim credincioşi şi în lucrurile mărunte. Caută-ţi un Elisei, un om pentru El, aidoma lui Ilie, vorbindu-i lui, te încurajezi pe tine. Măsura vieţii este credincioşia, nu succesul. Judecata lui Dumnezeu va fi bazată pe faptele exterioare ale dragostei şi bunătăţii arătate celor ce aparţin lui Hristos. Prezenţa dragostei şi milei este considerată ca parte inerentă a credinţei adevărate şi a mântuirii. a consemnat Maria Bureţa

Evrei 9:11-14 Aceste versete arată că deplina părtăşie a omului cu Dumnezeu este posibilă numai prin mijlocirea Domnului Isus Hristos pe temeiul jertfei Sale de la cruce. Omul nu poate ajunge la o deplină părtăşie cu Dumnezeu decât prin împăcarea lui cu Tatăl, iar această împăcare se poate realiza numai trecând pe la Golgota (Efeseni 2:16-18; Coloseni 1:20). Versetul 11 arată că Domnul Isus Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, afirmând că El a trecut prin adevăratul cort ceresc, făcut nu de oameni ci de Dumnezeu. Aspectul deosebit care se desprinde din acest verset stă în faptul că Domnul Isus Hristos, în calitatea Sa de Mare Preot, administrează bunurile viitoare. De aici, rezultă că slujirea Sa preoţească se desfăşoară în adevăratul cort ceresc, făcut de Dumnezeu, spre deosebire de slujba marelui preot din Vechiul Legământ care se desfăşura în cortul pământesc, care era făcut de mâinile oamenilor. Întregul cort pământesc era doar icoana adevăratului cort ceresc. Astfel „Sfânta” adevăratului cort este „casa cerească”, în care se află locaşurile despre care vorbeşte Domnul Isus Hristos şi pe care le-a făgăduit credincioşilor Lui (Ioan 14:2-3). Aceste locaşuri sunt în cer şi acest cer formează „Sfânta” adevăratului cort al lui Dumnezeu, iar „Sfânta Sfintelor” este locul unde se află „tronul” lui Dumnezeu, adică partea cea mai măreaţă a cerului. Şi autorul epistolei ne arată că Domnul Isus Hristos ca Mare Preot al bunurilor viitoare, aşa cum în Vechiul Legământ, marele preot în „ziua împăcării” trecând prin Sfânta pătrundea în Sfânta Sfintelor, tot aşa, în Noul Legământ, Domnul Isus Hristos, prin înălţarea Sa de pe pământ, a trecut prin Sfânta, adică a străbătut cerul şi a intrat în Sfânta Sfintelor din adevăratul cort, în care se află Tronul lui Dumnezeu. _____________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elimului este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Versetul 12 vorbeşte despre intrarea Domnului Isus Hristos ca Mare Preot în Locul prea sfânt din cer, ducând cu Sine sângele ispăşitor al propriei Sale vieţi, prin care a obţinut răscumpărarea oamenilor din păcat. Jertfa Domnului Isus Hristos şi vărsarea sângelui Său răscumpărător s-a făcut pe pământ, la Golgota. În moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a purtat pedeapsa păcatelor tuturor oamenilor, iar sângele Său este mijlocul împăcării cu Dumnezeu. Aceasta a fost realitatea care s-a petrecut pe pământ. Domnul Isus Hristos a intrat cu sângele Său şi în ceruri. După ce a străbătut locurile cereşti a ajuns la Tronul lui Dumnezeu, acolo El s-a prezentat înaintea Tatălui cu sângele Său răscumpărător pentru întreaga omenire. Astfel, Domnul Isus Hristos a săvârşit curăţirea tuturor păcatelor, făcându-se garantul Noului Legământ. Dar tot prin sângele Său, Hristos a primit şi dreptul şi puterea de a intra în ceruri. Şi tot prin puterea acestui sânge a fost deschis şi pentru cei mântuiţi drumul pentru intrarea lor în ceruri, ca să poată avea părtăşie cu Dumnezeu. Domnul Isus Hristos a trebuit să urce cu sângele Său în cer pentru că păcatele oamenilor au ajuns înaintea lui Dumnezeu în ceruri. Ele s-au adunat acolo ca nişte nori grei şi negri, stârnind mânia lui Dumnezeu. De aceea, după ce cu sângele Său a făcut ispăşirea păcatelor pe cruce S-a urcat în cer pentru a cere lui Dumnezeu dreptul ca şi cei credincioşi să poată locui cu El şi împreună cu El în ceruri. Această cerere El a făcut-o pe temeiul sângelui Său răscumpărător, cu care a sfinţit pe cei credincioşi şi pe care l-a prezentat în cer, înaintea lui Dumnezeu. În acest mod Domnul Isus Hristos moare ca Mare Preot al bunurilor viitoare, intrând prin puterea sângelui Său în Sfânta Sfintelor a făurit o mântuire deplină şi veşnică. De remarcat: Domnul Isus Hristos s-a urcat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ca Mare Preot numai în puterea sângelui. Toate mijlocirile pe care El le face acum, pentru noi în ceruri, sunt făcute în puterea şi pe baza sângelui răscumpărător. De aceea, şi viaţa noastră nouă se bazează numai pe puterea sângelui Domnului Isus Hristos. Şi dacă prin credinţă, putem vedea cât mai bine această putere minunată a sângelui Domnului Isus Hristos atunci vom fi părtaşi ai bogatelor binecuvântări cereşti, pe care sângele Mielului Divin le revarsă în inimile celor ce sunt mântuiţi. De fapt numai în măsura în care putem înţelege ce s-a petrecut in Sfânta Sfintelor, când Domnul Isus Hristos s-a prezentat, de dragul nostru, cu sângele Său înaintea lui Dumnezeu, inima noastră va fi atrasă, într-un mod neîntrerupt într-acolo şi numai în această măsură piedicile lucrurilor vremelnice vor putea fi înlăturate din calea noastră pentru a ne bucura de biruinţă deplină împotriva păcatului. Să ne încredem deci necurmat în puterea sângelui Său şi atunci vom putea trăi în prezenţa lui Dumnezeu şi aici pe pământ şi în ceruri, veşnicia întreagă! Versetele 13-14, făcând o comparaţie între sângele jertfelor Vechiului Testament şi sângele Domnului Isus Hristos, arată efectul puterii sângelui Fiului lui Dumnezeu care se descoperă în curăţirea cugetelor. În Noul Legământ sângele Domnului Isus Hristos, datorită puterii Sale divine este în stare să producă curăţirea conştiinţei şi a inimii, nu doar a trupului ca în Vechiul Legământ. Sângele Domnului Isus Hristos produce două efecte în inimile celor credincioşi: - primul efect este acela al deplinei curăţiri a conştiinţei. Orice urmă a păcatului este înlăturată din conştiinţa noastră şi faptul acesta face ca inima noastră să se umple de bucurie şi pace; - al doilea efect stă în puterea de a sluji Dumnezeului celui viu, pe care o primesc cei ce sunt curăţiţi de păcat. Curăţirea prin sângele lui Hristos este deci calea prin care se atinge scopul final al voii lui Dumnezeu. Minunea mântuirii constă în faptul că în camera pedepsei prin care urma să ducă în mod inevitabil drumul fiecărui muritor, pentru că „plata păcatului este moartea”, Dumnezeu a înfipt crucea Domnului Isus Hristos şi mânia Lui a lovit trupul Fiului Său, frângându-L în locul nostru. ***************************************************************************************** " Pentru toate problemele noastre există în Dumnezeu o soluţie. Îngrijorarea începe acolo unde ne temem că soluţia lui Dumnezeu nu se conformează soluţiei noastre. " - Cornel Stelian Popa

Colectivul de redacţie

„Cât ar fi de lungă iarna-nviforată, zorii primăverii tot răsar o dată, plata înfrânării cât o să întârzie, crede-o şi aşteapt-o – sigur o să vie.” Traian Dorz – La izvoarele Luminii

Redactori: Maria Bureţa, Daniela Bodea, Ileana Rusu, Remina Sima, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu