Povestea lui Harap-Alb (schița analizei) 1. Încadrarea într-un curent/specie/mișcare Specie- basm prin:
caracterul fantastic, fabulos al operei (calul năzdrăvan, Sfânta Duminică, puterea supranaturală a fetei Împăratului Roș)
prezența formulelor specifice („Amu cică era odată, într-o țară îndepărtată….”)
conflictul principal prezintă lupta între forțele binelui (Harap-Alb) și cele ale răului (Spânul, Împăratul Roș), binele învingând la final
utilizarea cifrelor magice (trei băieți, trei fete, trei mari probe, doisprezece butoaie cu vin)
timp și spațiu fabulos, de poveste („odată”, „într-o țară îndepărtată”)
personajele sunt pozitive, negative, ajutoare (Flămânzilă, Setilă etc.) și donatori (furnicile, albinele)
2. Tema ilustrată prin două secvențe/episoade Tema– maturizarea feciorului de împărat care pe parcursul operei trece prin probe menite să îl pregătească pentru statutul de rege
secvența 1- întîlnirea cu bătrînica din gradina palatului (Sfânta Duminică) pe care, judecând-o după aparențe, refuză să o miluiască
secvența 2- întâlnirea și alegerea ajutoarelor arată un progres la nivelul comportamentului. Deși aceștia arătau înfricoșător, el nu îi disprețuiește ci îi ia ca tovarăși de drum
Viziunea despre lume:
clasică, prin caracterul educativ al basmului (susținerea valorilor morale: adevăr, prietenie, respect).
se îmbină în mod original comicul (prezentarea celor 5 prieteni, proverbe, zicători) cu tragicul (cruzimea Spânului și a Împăratului Roș)
3. Elemente de structură
titlul– conține numele personajului principal. Semnificația termenilor: harap înseamnă slugă, servitor iar alb denotă originea nobilă a mezinului
relația incipit- final conține elemente de cronotop specifice basmului.
în incipit „era odată” și „într-o țară îndepărtată” introduc cititorul într-o atmosferă fabuloasă de basm
finalul prezintă veselia nunții fiului de crai ce ține ani întregi realizându-se o prelungire atemporală într-un prezent continuu „și acum mai ține încă”
subiectul operei
expozițiunea- prezentarea personajelor (craiul, Verde Împărat și copiii acestora), introducerea în atmosfera fantastică de poveste („Amu cică era odată într-o țară îndepărtată…”)
intriga- scrisoarea Împăratului Verde către crai produce o dinamizare a acțiunii
desfășurarea acțiunii- proba craiului pentru copii, întâlnirea mezinului cu Sfânta Duminică
sfatul tatălui și plecarea copilului la drum
întâlnirea cu Spânul, suprinderea mezinului prin vicleșug de către acesta
probele de la curtea Împăratului Verde:
proba aducerii salăților din grădina ursului
proba aducerii pieii cu pietre prețioase a cerbului
proba aducerii fetei Împăratului Roș
punctul culminant- moartea și învierea lui Harap-Alb, moartea Spânului
deznodământ- ospățul fabulos cu o continuitate atemporală („și acum mai ține încă”)
4. Statut personaje principale
Harap-Alb: fiu de crai, mezinul familiei, personaj pozitiv, personaj atipic de basm (nu are însușiri supranaturale), întruchipare a valorile morale, personaj ce se maturizează
Spânul: personaj negativ, joacă un rol important în realizarea procesului de educație și maturizare a lui Harap-Alb
5. Trăsături ale personajului principal evidențiate prin secvențe specifice Harap-Alb este un personaj dinamic, evoluând de la naivitate la maturizare cu ajutorul probelor. La început:
judecă după aparențe în relație cu baba în grădină
neascultare de tată
naivitate în relație cu Spânul
Apoi:
bunătate față de furnici și albine
prietenie față de cele 5 personaje fantastice
ascultare de sfaturile Sfintei Duminici