Muie_ranenfir Ultimate.docx

ABORDAREA ECONOMICA A COMPORTAMENTULUI UMAN. Gary Stanley Becker, nascut pe 2 Decembrie 1930 in Pottsville, Pennsylvania, este un economist American si laureat al Premiului Nobel. El a obtinut licenta de “Bachelor of Arts” la universitatea Princeton in 1951 si doctoratul la universitatea din Chicago in 1955. A predat la universitatea Columbia intre anii 1957 – 1968 (11 ani), dupa care s-a intors la universitatea din Chicago, unde a organizat sedinte cu departamentele de Economie, Sociologie si cu Scoala de Afaceri Booth. Becker a fost unul dintre primii economisti care s-au decis sa faca legatura dintre economie si subiecte care erau traditional considerate ca apartinand sociologiei, inclusiv discriminarea rasiala, crima, organizarea familiei si dependenta de droguri. El este cunoscut pentru nenumaratele argumente aduse faptului ca multe tipuri diferite de comportament uman pot fi vazute ca fiind rationale si doritoare de maximizarea utilitatii. Felul in care el a abordat aceste probleme este unul altruist, prin definirea potrivita a utilitatii indivizilor. El se afla printre exponentii de baza ai studiului asupra capitalului uman. Becker a fost de asemenea creditat pentru teorema copilului rasfatat (rotten kid theorem). Cunoscut fiind pentru munca sa la Universitatea din Chicago, el a castigat premiul Bancii Suediei in Stiinte Economice, in memoria lui Alfred Nobel in anul 1992 pentru „extinderea domeniului analizei microeconomice la o varietate de comportamente si actiuni umane, incluzand comportamentul „non-market”. Becker a fost unul dintre primii economisti sI ramifice ceea ce era considerat ca fiind subiecte traditionale care apartin sociologiei, incluzând discrimnarea rasialI, crima, organizarea familiei si dependenta de droguri. Este cunoscut pentru argumentarea sa conform cIreia diferitele tipuri de comportament uman pot fi vIzute ca fiind rationale si maximalizatoare a utilitItii. Abordarea sa poate include comportamentul altruistic ca definiind utilitatea adecvata indiviziilor. De asemenea, face parte din exponentii cei mai importanti ai studiului capitalului uman. Poate niciun economist contemporan nu a contribuit mai mult in extinderea zonei de interes a economiei precum Becker. Conform citatului de pe premiul Nobel, munca sa poate fi impartita pe patru arii: 

Investitiile in capitalul uman



Comportamentul familial/ household, incluzand distributia muncii si alocarea timpului in familie distribution of work and allocation of time in the family



Crima si pedeapsa



Discriminarea pe pietele muncii si bunurilor.

Gary S. Becker. Inca de cand deschidem pentru prima oara cartea sa, ne este clarificata situatia ce ii confera dreptul de a ne impartasi din ideile sale pentru acest domeniu. Becker se prezinta noua in calitate de profesor la departamentul economic al univ. din Chicago, Illinois, SUA si, mai cu seama, cercetator principal la Biroul National de Cercetari Economice. Cartea sa reprezinta o colectie de lucrari, structurata in 7 parti, referinte, index, 13 teme numerotate.

Partea I Introducere 1.O abordare economica a comportamentului uman Ca in orice prim capitol de carte economica, Becker incepe cu abordarea insasi a notiunii de economie, pe care o defineste in 3 feluri, astfel: “Economia se spune ca este: (1) studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale, (2) studiul sectorului de piata si (3) studiul alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri concurente.” El argumenteaza aici despre faptul ca “definirea economiei in termenii bunurilor materiale este cea mai ingusta si mai putin satisfacatoare” definitie, deoarece “nu descrie in mod adecvat nici sectorul de piata, nici ce fac economistii.” O alta definitie evidentiaza necesitatea ca “economia sa fie definita prin insasi natura problemei ce trebuie rezolvata, si cuprinde mai mult decat sectorul de piata sau ce fac economistii”. Desi autorul ofera mai multe definitii gasite de-a lungul timpului asupra notiunii de economie, acesta le utilizeaza doar pentru a conchide ca “toate aceste definitii ale economiei trateaza numai scopul, si niciuna dintre ele nu ne spune ce inseamna abordarea economica”. El este de parere ca ceea ce distinge cel mai mult economia ca disciplina de alte discipline in cadrul stiintelor sociale nu este subiectul ei, ci modul specific de abordare, care, potrivit lui, presupune existenta pietei, care prin diferite grade de eficienta coordoneaza actiunile diferitilor participanti (indivizi, firme sau natiuni), astfel incat comportamentele lor devin reciproc comparabile. El realizeaza, in aceasta sectiune, un minirezumat la subiectele atinse mai departe. Ipoteza ca informatia este adesea foarte incompleta din cauza ca obtinerea ei este costisitoare, este utilizata in abordarea economica pentru a explica acelasi tip de comportament care in alte dezbateri este calificat drept comportament irational, si volatil, comportament traditional sau comportament “nonrational”. Becker abordeaza si tema sanatatii si a vietii lungi, care, considera el, nu sunt singurele scopuri, ele pot fi sacrificate pentru ca ele contravin altor scopuri. Abordarea economica implica existenta unei lungimi optime a vietii, in care valoarea in utilitate a unui an in plus este mai mica decat utilitatea inainte stabilita folosind timpul si alte resurse pentru obtinerea acelui an. El afirma ca prin urmare, conform abordarii economice, cea mai mare parte a

mortilor (daca nu toate) sunt intr-o oarecare masura sinucideri, in sensul ca ar fi putut fi amanate daca s-ar fi investit mai multe resurse in prelungirea vietii. Mai departe el abordeaza si problema casatoriei. El afirma ca o persoana decide sa se casatoreasca atunci cand utilitatea probabila a casatoriei este mai mare decat cea a ramanerii singure sau decat utilitatea cautarii mai departe a unui partener mai potrivit. In mod similar, o persoana divorteaza atunci cand utilitatea anticipata a ramanerii singure sau a casatoriei cu altcineva depaseste pierderea in utilitate a despartirii, incluzand pierderile datorate separarii fizice de copii, impartirii bunurilor, taxelor legale si altele. Asadar, se poate afirma existenta unei “piete a casatoriei”. De asemenea, “potrivitii” tind sa se casatoreasca intre ei, luand ca etalon educatia, rasa, mediul familial, inaltimea etc. iar “nepotrivitii” atunci cand etaloanele sunt marimea salariului si altele precum aceasta. Alta teorie prezentata este cea a persoanelor care aleg o cariera universitara sau o alta cariera intelectuala sau artistica numai daca se asteapta ca beneficiile, atat monetare cat si psihice, sa depaseasca beneficiile corespunzatoare altor ocupatii.

Partea a II-a Pret si prejudiciu Eseul este preluat din “the Economics of Discrimination”, publicata pentru prima data in 1957, carte care a fost o versiune mult mai revizuita a tezei de doctorat a autorului din 1955, numita “Discrimination in the workplace”.

2. Discriminare efectiva De exemplu, discriminarea exercitata de albi determina se pare reducerea veniturilor negrilor, dar cum actioneaza ea asupra propriilor venituri? Multi scriitori au afirmat ca discriminarea in sfera pietei, exercitata de catre albi este in interesul albilor – se presupune ca le cresc veniturile. Daca acest lucru ar fi corect, ar fi in interesul negrilor sa se razbune impotriva albilor, discriminandu-i la randul lor, de vreme ce acest lucru ar trebui sa duca la cresterea veniturilor negrilor. Daca, pe de alta parte, discriminarea exercitata de catre albi conduce la reducerea si a propriilor lor venituri, procentajul reducerii veniturilor lor este mai mare sau mai mic decat in cazul veniturilor negrilor? Concluzia lui Becker este ca discriminarea exercitata de orice grup W conduce atat la reducerea propriilor venituri cat si a celor ale N, si drept urmare o razbunare a N determina mai degraba o inrautatire a situatiei pentru N decat o imbunatatire. Se arata de asemenea de ce minoritatile sufera mai mult din cauza discriminarii decat grupurile majoritare, folosindu-se un model in care se urmeaza pasii unei demonstratii matematice. Deoarece discriminarea de catre W afecteaza atat W cat si N, in cele din urma reiese ca ea nu poate reprezenta o metoda subtila prin care W sa isi poata mari comanda neta de bunuri economice. Comertul dintre doua societati este maximizat atunci cand nu exista discriminare si descreste pe masura ce creste discriminarea. Daca membrii unei societati lucreaza numai intre ei, izolarea economica completa va insemna si segregare economica completa.

Acesta abordeaza si problema “discriminarii in realitate”, aducand in atentia cititorului niste detalii poate prea putin cunoscute. In realitate, numai circa 10% din populatia totala a Statelor Unite o reprezinta negrii (1997), deci cantitatea de munca furnizata de ei este substantial mai mica decat cea furnizata de albi. Becker demonstreaza ipoteza si traseaza o comparatie intre situatia minoritatii negrilor din SUA fata de majoritatea lor, in Africa de Sud, unde, surprinzator, tot populatia alba detine cele mai mare venituri si cele mai multe beneficii comparativ cu restul. Pornind de la asemenea afirmatii, logic urmeaza sa realizam ca grupurile minoritare sunt tentate adesea sa se “razbune” impotriva discriminarii lor de catre altii prin intoarcerea acestei discriminari. Bineinteles, Becker isi sustine demonstratia cu formule; una dintre acestea se exprima astfel: o crestere a discriminarii de catre W trebuie sa reduca venitul net al N relativ la cel al W, daca si numai daca,

1 Y (W ) l   n , R Y ( N ) / ct lw unde: R=, Y(W)=venit net la echilibru al lui W, Y(N)=venit net la echilibru al lui N, c t=marimea capitalului exportat, ln= cantitate totala de munca furnizata de N, lw=cantitate totala de munca furnizata de W. Daca aceasta inegalitate ar fi satisfacuta, ar exista in continuare discriminare efectiva impotriva N.

Partea a III-a Lege si politica 3. Concurenta si democratie Economistii au argumentat adesea ca daca o ramura industriala actioneaza ca un monopol, o politica guvernamentala de dorit ar fi fie inchiderea monopolului, sau daca acest lucru nu e de preferat din cauza cresterii beneficiilor, reglarea sau chiar nationalizarea lui. Monopolurile determina o distribuire proasta a resurselor, de vreme ce pretul cerut de monopolist depaseste costurile marginale, iar o distribuire optima presupune un pret egal cu costul marginal. Ar fi avut loc o alocare optima daca ramura ar fi fost facuta sa fie concurentiala, de vreme ce in ramurile concurentiale pretul este egal cu costurile marginale. Daca ramura era monopol natural, pretul putea fi facut egal cu costul marginal fie indirect prin reglare guvernamentala, fie direct prin conducere guvernamentala. Prin urmare, recomandarea de mai sus este o lege anti-trust cu scopul de a impiedica sau inchide monopolurile artificiale si reglarea sau administrarea guvernamentala a monopolurilor naturale. In prima sectiune, concurenta in democratiile ideale, este dezvoltata teoria functionarii democratiei politice in conditii ideale. Se arata ca o democratie ideala este foarte asemanatoare cu un sistem ideal al liberei intreprinderi in cazul pietei. Ceea ce inseamna ca deciziile politice vor fi determinate de dorinta electoratului iar sectorul politic va fi condus foarte eficient. Sectiunea a doua, concurenta in democratiile efective, incearca determinarea motivului pentru care democratiile efective difera semnificativ de cea ideala, si daca interventia guvernamentala in monopolurile particulare in democratiile efective ar aduce imbunatatiri situatiei actuale. Concluzia este totusi una apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa nu reglezi monopolurile economice si sa suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa suporti efectele imperfectiunilor politice”, deoarece, considera Becker, ignoranta si cerintele ridicate impuse organizatiilor politice sunt probabil cele mai puternice doua forte care produc monopoluri si alte imperfectiuni in democratii, alaturi de alegerile periodice mai degraba decat continue, si preferintele diferite ale electoratului.

4. Crima si pedeapsa Eseul asupra crimei si pedepsei aplica abordarea economica la comportamentul criminal si politica de stat fata de crima. Pune sub semnul intrebarii parerea larg raspandita ca inchisoarea si alte pedepse nu sunt eficace in impiedicarea crimei, si trateaza raportul intre pedeapsa si metode mai eficace de intimidare a criminalilor, meritele relative ale amenzilor, inchisorii, si ale altor tipuri de pedeapsa, si sarcinile politicii de stat in ce priveste crima. Aceste probleme sunt dezbatute in mod curent ca rezultat al cresterii rapide a numarului crimelor in ultimele doua decenii si nemultumirii fata de metodele traditionale de intimidare si pedepsire a criminalilor. Respectarea legii nu este considerata de la sine inteleasa, iar resursele de stat si cele particulare sunt cheltuite in general atat pentru impiedicarea infractiunilor, cat si pentru

intimidarea infractorilor. Condamnarea nu este considerata in sine o pedeapsa suficienta prin ea insasi; celor condamnati li se aplica pedepse suplimentare si uneori severe. Gradul optim de aplicare al legii se arata ca depinde, printre alte lucruri, de costul prinderii si condamnarii infractorilor, de natura pedepselor – de exemplu, daca ele se pun in termeni de amenda sau inchisoare – si de reactiile infractorilor la modificari ale tipurilor de constrangere. Becker defineste crima, o descrie folosind tabele si statistici, pe costuri ale crimelor. Astfel, crimele impotriva persoanelor au un cost de 815 milioane de dolari, cele impotriva proprietatii 3932 milioane de dolari si asa mai departe, evaluate de Comisia Crimei. O dovada indirecta a cresterii numarului de crime este cresterea mare a banilor lichizi aflati in circulatie incepand cu 1929. De atunci, in ciuda urbanizarii continue, a cresterii veniturilor, a raspandirii cartilor de credit si a altor tipuri de credite, ambele proportii au crescut sesizabil. Aceasta inversare de situatie poate fi explicata printr-o crestere neobisnuita a activitatilor ilegale, deoarece banii lichizi sunt evident mai usor de folosit in tranzactii ilegale decat cecurile, pentru ca nu raman urme ale tranzactiei. Pentru determinarea modului optim de combatere a crimei este utila dezvoltarea unui model care sa cuprinda relațiile comportamentale ce se afla in spatele costurilor din tabelele furnizate. Categorii: relații intre:1. Nr. de infracțiuni, 2. Nr. infracțiunilor si pedepsele aplicate, 3. Nr. de infracțiuni, arestari si condamnari si cheltuielile naționale pentru politie si condamnare, 4. Nr. condamnarilor si cheltuielile pentru inchisorile sau cu alte tipuri de pedepse, 5. Nr. de infracțiuni si cheltuielile persoanelor particulare cu politia si arestarile. Costul omorului se mascara prin pierderea din veniturile victimelor si nu cuprinde printre alte lucruri, valoarea pe care societatea o da vieții insasi; costul jocurilor de noroc nu cuprinde nici utilitatea celor care joaca si nici “disutilitatea externa” a clerului si a altora; costul transferurilor precum spargerile si delapidarile nu cuprinde atitudinile sociale fata de redistribuirea forțata a averilor si nici efectele furturilor asupra acumularilor de capital. Prin urmare, estimarea costului crimei la 15 bilioane de dolari poate reprezenta numai jumatate din pierderea neta a societații, nu numai din cauza ca sunt omise costurile multor crime ale gulerelor albe, dar si pentru ca sunt omise o mare parte din pierderi, chiar si pentru crimele enumerate. Teoriile asupra factorilor determinanți ai nr. de infracțiuni difera mult ,,de la accentuarea importantei tipurilor de cranii si a moștenirii biologice pana la educația din familie si contactul cu societatea. Practic toate teoriile sunt de acord: atunci când alte variabile sunt constante, o creștere probabilitații de condamnare sau pedepsire a unei persoane va conduce in general la micșorarea, poate substanțiala, poate neglijabila, a numarului de infracțiuni pe care le comite persoana respectiva. In plus, o generalizare frecventa facuta cu persoanele cu experiența judiciara este ca o schimbarea probabilitații de condamnare are un efect mai mare asupra nr. de infracțiuni decât o schimbare a pedepsei, deși, dupa cate se știe, niciuna din teoriile cunoscute nu a facut lumina acestei relații.

Abordarea folosita aici urmeaza analiza economiștilor asupra alegerii si pornește de la ipoteza ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila a acelei infracțiuni depaseste utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte resurse in alte activitati. Unele persoane devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor fundamentala difera de cea a altor persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt diferite. Totuși, autorul recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie mult mai generala si nu necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele asemenea, nici nu presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice alte caricaturi ale teoriei economice. Aceasta abordare presupune existenta unei funcții ce leaga numarul de infracțiuni comise de orice persoana de probabilitatea ei de a fi condamnata, de pedeapsa primita daca este condamnata si de alte variabile, ca venitul din activitati legale sau altele ilegale, frecventa arestarilor si tendința ei de a comite un act ilegal. Aceasta se poate reprezenta astfel: Oj=Oj (pj, fj, uj), Unde Oj – nr. infracțiunilor pe care le va comite o persoana intr-o anumita perioada, pj – probabilitatea sa de a fi condamnata per infracțiune, fj – pedeapsa per infracțiune, iar uj – o variabila care include toate celelalte influente. Deoarece numai infractorii condamnați sunt pedepsiți, apare ca efect „discriminarea prin preț” si nesiguranța. O creștere a veniturilor din activitati legale sau o creștere a gradului respectarii legilor, datorate, de exemplu, „educației” va conduce la reducerea stimulentelor de a intra in activitati ilegale si deci si numarul acestor infracțiuni. Problema daca crima este profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de risc si nu este legata direct de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei. In sec. XVIII si XIX exista in tarile anglo-saxone si chiar si astazi in tarile comuniste si subdezvoltate, tendința de a-i pedepsi destul de sever pe cei condamnați pentru infracțiuni criminale, in timp ce probabilitatea de capturare si condamnare a acestora avea valori relativ scazute. O explicatie a acestei tendințe este ca probabilitatea ridicata de condamnare absoarbe evident resurse naționale si particulare sub forma numarului mare de polițiști, judecatori, jurați si așa mai departe. Prin urmare, o reducere compensata a acestei probabilitatea, reduce in mod evident cheltuielile cu combaterea crimei, si daca pedeapsa anticipata ramane neschimbata, nu exista o creștere evidenta compensatoare nici a marimii daunelor si nici a costului pedepselor. Rezultatul poate fi o presiune politica continua pentru a pastra cheltuielile cu politia si celelalte cheltuieli la o marime relativ scazuta si pentru a compensa prin aplicarea unor pedepse severe celor condamnați. Teoremele bunastarii si stabilirea prețului transmisibil Deși stabilirea prețului transmisibil in bani este cea mai obișnuita modalitate astazi, cealalta modalitate nu trebuie ignorata, mai ales in tarile subdezvoltate sau comuniste. In afara condamnarii la inchisoare si a altor pedepse, alte exemple sunt polițele, plata in natura si cozile sau alte forme de așteptare a raționalizarii care rezulta din restricții legale asupra fixarii prețului si din variații intamplatoare in condițiile cererii si ofertei. Este un lucru interesant si

merita un studiu mai aprofundat faptul ca condițiile de optimalizare sunt atât de tare afectate de o schimbare in premizele caracterului transmisibil al prețului fixat. Condițiile optimalizarii Economiștii trag in general concluzia ca pentru activitațile care cauzeaza un rau „extern” ca de exemplu, fabricile care cauzeaza poluarea aerului sau taierea padurilor care pustiesc pamantul ar trebui percepute taxe sau ar trebui reduse pana la nivelul la care raul extern marginal ar egala castigul particular marginal, adica pana când pagubele nete marginale ar fi zero. Situația amenzilor Aceasta parte a lucrarii prezinta diferite argumente care arata ca bunastarea sociala creste daca amenzile sunt folosite de cate ori este cazul. Eliberarea condiționata si instituționalizarea consuma rezervele sociale, iar menzile nu, din moment ce sunt de fapt doar plați prin virament in timp ce primele doua pedepse necesita resurse sub forma gardienilor, personalului de supraveghere, ofițerilor pentru supravegherea celor eliberați condiționat si chiar si timpul infractorilor. Amenzile asigura victimelor o compensație iar amenzile optimale la limita compenseaza victimele in totalitate si restabilesc status-ante-ul, astfel incat victimele nu sunt cu nimic dezavantajate fata de cazul in care infracțiunea n-ar fi fost comisa. Amenzile optimale depind doar de raul si costul minim si in nici un caz de poziția economica a infractorilor. Acest lucru a fost criticat ca fiind nedrept si au fost sugerate amenzile proporționale cu veniturile infractorilor. Daca scopul este de a minimiza pierderea sociala in venituri datorata infracțiunilor si nu de a se razbuna sau a le face rau infractorilor, atunci amenzile ar trebui sa depinda de raul total facut de infractori si nu in mod direct de venitul, rasa, sau sexul lor, etc. Impotriva amenzilor au aparut multe argumente, printre care de exemplu faptul ca anumite crime, ca omorul sau violul sunt atât de odioase incat nicio suma de bani nu poate compensa raul provocat. Deci principiul mai general conform caruia nu te poți baza exclusiv pe amenzi ori de cate ori raul depaseste resursele infractorilor. Aceasta este explicația pentru care inchisoarea, eliberarea condiționata si eliberarea pe cuvânt de onoare sunt pedepse majore pentru crime majore; este cauzat un rau considerabil iar infractorii criminali nu au destule resurse pentru compensare. Din moment ce sunt preferate totuși amenzile , acest lucru indica nevoia unui sistem flexibil de amenzi in rate pentru a le da infractorilor posibilitatea sa plateasca amenzile cu o mai mare promptitudine si astfel sa evite alte pedepse. Compensarea si legea penala Procedurile penale actuale din Statele Unite cauta sa imbine intimidarea, compensarea si razbunarea. Acestea nu pot fi atinse simultan; daca pedeapsa cu amenzi optimale ar deveni o regula, abordarea tradiționala a legii penale ar trebui sa fie substanțial modificata – telul primar al tuturor procedurilor penale ar deveni același: nu pedeapsa sau intimidarea, ci evaluarea „raului” facut de acuzat. Autorul abordeaza un exemplu practic, cel al legilor antitrust. Un avantaj neașteptat, datorat accentuarii compensației si amenzii si nu pedepsei

si intimidarii, este ca validitatea poziției clasice nu trebuie verificata apriori. Daca este valida, amenzile compensatorii ar descuraja toate constrângerile asupra comerțului si ar atinge scopurile clasice. Daca nu, aceste amenzi ar permite constrângerilor care ar fi de dorit din punct de vedere social, sa continue si in același timp ar compensa si societatea pentru raul facut. Cheltuieli particulare destinate prevenirii crimelor O multitudine de masuri particulare si publice sunt luate pentru a se incerca sa se reduca numarul si frecventa crimelor. Nevoia de acțiuni particulare este mare, in special in cazl economiilor moderne, in mare masura interdependente, unde o persoana trebuie sa isi incredinteze in mod frecvent propriile resurse si propria persoana „grijii” angajatilor, patronilor, clientilor sau vanzatorilor. Daca fiecare persoana incearca sa minimizeze pierderea previzibila din venitul personal datorata crimelor, deciziile particulare optimale pot fi cu usurinta deduse. Eficacitatea politicii publice Anticiparea condamnarii si pedepsirii reduce pierderea datorata infractiunilor si astfel mareste bunastarea sociala descurajand unii infractori. Concluzii: Aceasta lucrare foloseste analiza economica pentru a expune politicile optimale publice si private de combatere a comportamentului ilegal. Deciziile „optimale” sunt interpretate in sensul de decizii care minimizeaza pierderea sociala din venit cauzata de infractiuni. Aceasta suma este suma pagubelor, costurilor de prindere si condamnare, a costurilor de realizare a pedepselor impuse, s poate fi minimizata simultan in ceea ce priveste p,f sau forma lui f daca una sau mai multe dintre aceste variabile nu sunt supuse unor restrictii „exterioare”. Amenzile au un anumit avantaj fata de pedepse: de exemplu conserva resursele, compenseaza societatea in timp e pedepsesc si infractorii si simplifica determinarea valorilor optimale. Nu este surprinzator faptul ca amenzile sunt cele mai obisnuite pedepse si importanta lor a crescut de-a lungul timpului. Indfractorii care nu pot plati amenzi trebuie pedepsiti in alte feluri, dar analiza optimalizarii implica faptul ca pentru ei valoarea in bani a acestor pedepse trebuie in general sa fie mai scazuta decat amenzile. Razbunarea, intimidarea, siguranta, reabilitarea si compensarea sunt probabil unele din cele mai importante deziderate propuse de-a lungul istoriei. Alaturi de acestea, minimzarea pierderii sociale din venituripoate parea limitata, stupida, chiar caraghioasa. Dar, spre exemplu, daca pedeapsa ar fi o amenda optimala, minimizarea pierderii din venit ar fi echivalenta cu compensarea „victimelor” in totalitate si ar elimina „panica" sau ar fi echivalenta cu impiedicarea tuturor infractiunilor care cauzeaza pagubele mari daca costul prinderii, condamnarii si pedepsirii acestor infractiuni ar fi relativ scazut. Deoarece acelasi lucru poate fi demonstrat si pentru razbunare si reabilitare, morala ar trebui sa fie clara: minimizarea pierderii din venituri este de fapt foarte raspandita si astfel este mai folositoare decat aceste deziderate atragatoare si dramatice, dar rigide.

Aceasta lucrare se concentreaza aproape in totalitate asupra determinarii politicilor optimale pentru combaterea comportamentului ilegal si da mai putina atentie politicilor existente. De exemplu, s-a constatat, pe baza celor sapte crime majore in Statele unite ca sunt pedepsite mult mai sever crimele care aduc mai multe pagube. Oricum, exista si discrepante: de exemplu schimbul existent intre inchisoare si amenzi prevazut in diverse regulamente este in mod frecvent mai scazut decat cel prevazut, favorabil celor inchisi.

Partea a IV-a Timpul si productia gospodareasca Lucrarea despre alocarea timpului reformuleaza teoria gospodariei, astfel gospodariile nu mai sunt considerate simplii consumatori pasivi si bunuri achizitionate din sectorul de piata, ci producatori activi de marfuri nevandabile, cum ar fi sanatatea sau prestigiul. Aceste marfuri sunt compuse combinand bunurile si serviciile de pe piata, timpul propriu al membrilor gospodariei, educatia, indemanarea si alte variabile „ambientale”. Tot in aceasta parte este abordata si functia productiei gospodaresti.

5. Alocarea timpului Aceasta lucrare prezinta o teorie a alocarii timpului pentru diverse activitati. La baza teoriei sta ideea ca gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri combinand inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria traditionala a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea functiei utilitatii configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra resurselor. Resursele sunt masurate cu ajutorul asa numitului venit complet, care este suma venitului in bani si a celui la care se renunta sau ‚pierdut’ prin folosirea timpului si bunurilor pentru obtinerea utilitatilor in timp ce preturile marfurilor sunt masurate cu ajutorul sumei costurilor inputurilor bunuri si timp. Efectul schimbarilor de venit, alte venituri, preturile bunurilor si productivitatea timpului de lucru si de consum asupra alocarii timpului si configuratiei marfurilor produse a fost de asemenea analizat. De exemplu, o crestere a castigurilor compensata de o scadere a celorlalte venituri astfel incat venitul complet sa fie neschimbat, va cauza o micsorare a cantitatii de timp folosite pentru activitatile de consum pentru ca timpul va deveni mai scump. O interpretare „economica” traditionala a micsorarii de-a lungul timpului a orelor de munca a accentuat cresterea productivitatii timpului de lucru si venitul si efectele substitutiei care rezulta, presupunand ca cresterea productivitatii este dominanta. Alt factor care a avut influenta a fost micsorarea de-a lungul timpului a preturilor bunurilor folosite pentru marfurile in care se aloca intensiv timp. Estimarile aproximative sugereaza ca, castigurile la care se renunta sunt importante cantitativ si ca din aceasta cauza venitul complet este substantial superior venitului banesc. Deoarece castigurile la care se renunta sunt in primul rand determinate de folosirea timpului, mult mai multa atentie ar trebui data eficientei si alocarii sale. Bugetele de timp, considera autorul, ar trebui incluse in bugetele banesti pentru a obtine o imagine mult mai fidela a marimii si alocarii venitului complet.

6. Alocarea timpului si bunurilor de-a lungul timpului In aceasta parte se discuta despre alocarea timpului si bunurilor pe toata durata vietii intre trei sectoare principale: consumul, investitia in capitalul uman si participarea la forta de munca. Este folosit cadrul expus in lucrarea autorului: „O teorie a alocarii timpului”, Economic Journal, sept. 1965.

Unele implicatii ale acestui model au fost testate de autor cu ajutorul datelor recensamantului din 1960, pe esantioane de 1/1000, in ceea ce priveste castigurile, orele si saptamanile lucrate, clasificate in functie de varsta, sex, rasa, educatie.

7. Consideratii despre noua teorie a comportamentului consumatorului Aceasta lucrare pledeaza pentru reformularea teoriei comportamentului consumatorului, bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti, sugerata in lucrarea lui Becker „O teorie a alocarii timpului”. Reformularile au aparut partial datorita caracterului inadecvat al teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita capacitatii noii abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa si de a pune la dispozitia omului de stiinta instrumentele necesare pentru intelegerea unui spectru mai larg de comportamente umane studiate. „O mare parte din ceea ce este foarte important in stiinta necesitatilor este imprumutat de la stiinta eforturilor si activitatilor”. (Alfred Marshall) Tratat in acest fel, efectul capitalului uman asupra consumului devine simetric cu efectul sau asupra investitiei: acesta din urma indica valoarea baneasca a valului de venituri marite, in timp ce primul indica valoarea monetara a valului de costuri reduse. Pot fi observate pe scurt cateva implicatii ale includerii efectelor de consum ale capitalului uman. Deoarece aceste efecte maresc in mod clar beneficiile totale ale investitiei, se va consuma mai mult timp la orice varsta pentru a investi, decat s-ar consuma daca aceste efecte ar fi nule. Acest lucru la randul sau implica o probabilitate mai mare a solutiilor „de stocare” mai ales la varste fragede, demonstratia fiind relevanta. In plus, acum ar fi justificata presupunerea ca randamentul consumului si randamentul ratelor salariilor cresc si scad in acelasi timp pentru ca sunt rezultatele comune ale schimbarilor din fondul capitalului uman. In concluzie, aceasta lucrare sugereaza ca abordarea functiei de productie gospodareasca a teoriei consumului este un instrument puternic de analiza. Ea incorporeaza sistematic si simetric numeroase constrangeri asupra comportamentului gospodariei, se bazeaza pe schimbarile venitului si preturilor ca explicatii ale comportamentului studiat si reduce corespunzator increderea in diferentele de gusturi sau preferinte. Aceste schimbari sunt de dorit in primul rand pentru ca genereaza o varietate de previziuni comportamentale suplimentare, fara o ingeniozitate deosebita sau teoretizari ad-hoc facute de cercetator. Noua abordare extinde aplicabilitatea teoriei economice a alegerii in sectorul din afara pietei, facandu-se astfel mai utila pentru analizarea comportamentului gospodariei din toate punctele de vedere. Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale analitice si a avantajelor sale practice.

8. O analiza economica a fertilitatii Economistii au recunoscut demult ca oportunitatile de consum ale gospodariilor sunt limitate de venitul disponibil, dar nu si faptul ca oportunitatile de productie ale firmelor sunt

limitate in exact acelasi mod la cele care produc profituri nenegative – sau la un set oarecum mai mare atunci cand venitul provine si din alte surse. Aceasta neglijare provine din preocuparea aproape exclusiva de firmele care maximizeaza profiturile, ele si numai ele fiind independente de constrangerea oportunitatilor de productie. Daca firmele ar maximiza mai degraba utilitatea decat profiturile sau s-ar comporta irational, constrangerea asupra oportunitatilor ar actiona asupra firmelor la fel ca asupra gospodariilor. Trebuie sa accepte realitatea chiar si unitatile de decizie irationale, ele neputand sa mentina, de exemplu, o alegere care nu se mai afla in setul lor de oportunitati. Iar aceste seturi nu sunt fixe sau dominate de variatii haotice, ci sunt modificate sistematic de diferite variabile economice: o crestere compensata a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile de consum in altele. Prin urmare, sunt posibile raspunsuri sistematice, cu o mare varietate de reguli de decizie, cuprinzand in mare parte comportamentul irational. Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. De exemplu, gospodariile impulsive vor tinde sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ pentru ca o crestere a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile cu altele. Alte gospodarii irationale vor tinde de asemenea, sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ, firmele irationale curbe ale cererii inclinate negativ pentru intrari, iar muncitorii irationali curbe ale ofertei pozitiv inclinate pentru ocupatii. Daca unitatile irationale raspund totusi adesea rational, explicatia ar fi aceea ca s-a acordat putina atentiei studiului comportamentului irational. Un grup insa va reactiona mai corect si mai rational decat o singura unitate, iar concentrarea exagerata asupra nivelului individual poate conduce usor la o supraestimare a gradului de irationalitate asupra nivelului pietei. S-a demonstrat explicit ca numai modelele simple ale comportamentului irational in care alegerile curente erau determinate partial fata de cele din trecut si partial prin consideratii probabilistice.

Partea a V-a Comportamentul irational In aceasta parte se demonstreaza ca teorema fundamentala a teoriei traditionale a cererii consumatorului. Noua teorie a gospodariei este mai bogata si mai vasta decat teoria traditionala, incluzand marfuri nevandabile, productia gospodareasca, alocarea justa a timpului multor membri ai gospodariei, preturi umbra, investitii in capitalul uman si altele. Abordarea care foloseste maximizarea si preferintele stabile ofera o indrumare mai amanuntita in ceea ce priveste influenta acestor variabile diferite comparativ cu modelele de comportament „irational” folosite in acest eseu.

9. Comportamentul irational si teoria economica Se porneste de la ipoteza ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri, cat si perioadele de timp dintre ele. Pentru majoritatea parintilor, copiii sunt o sursa de venit psihic sau de satisfactie, iar, in terminologia economica, copiii vor fi considerati un bun de consum.

Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina fertilitatea. Copiii sunt priviti ca un bun de consum indelungat, care aduce venit parintilor, in primul rand venit psihic. Fertilitatea este determinata de venit, costurile copilului, cunoastere, nesiguranta si preferinte. O crestere a venitului si o scadere a pretului va creste cererea de copii, desi este necesar sa se faca distinctia intre cantitatea si calitatea copiilor ceruti. Calitatea copiilor este direct proportionala cu marimea cheltuielilor cu ei. Fiecare familie trebuie sa isi produca proprii copii, deoarece copiii nu pot fi cumparati sau vanduti in sfera pietei. De aceea, fiecare nesiguranta in producerea de copii(cum ar fi sexul lor) creeaza o nesiguranta corespunzatoare in consum. Acesta este si motivul pentru care numarul de copii dintr-o familie nu depinde numai de cererea acesteia ci si de capacitatea ei de a-i produce si de a-i aproviziona. Unele familii nu pot produce atatia copii cati doresc, iar altele sunt nevoite sa produca mai multi decat doresc. Deci, fertilitatea efectiva poate fi substantial diferita de fertilitatea dorita. Autorul explica in mai mare masura cresterea fertilitatii in tarile vestice dupa razboi, fluctuatiile ciclice ale fertilitatii relativ mici in comparatie cu cele ale altor bunuri de consum indelungat, cateva relatii observate intre cantitatea si calitatea copiilor, si de ce femeile din mediul rural sunt mai fertile decat cele din mediul urban. De asemenea, Becker analizeaza in amanuntime o implicatie importanta, si anume ca numarul de copii dorit depinde direct proportional de venit. Datele brute tipic selectionate arata o relatie inversa cu venitul, dar aceste date nu mentin constanta cunoasterea contraceptivelor. Cand este mentinuta constanta, apare o relatie directa. Aceasta parere este sustinuta de corespondenta directa dintre modificarile ciclice ale venitului si fertilitatii. Declinul secular al fertilitatii poate fi de asemenea compatibil cu o relatie directa deoarece declinul secular al mortalitatii infantile si cresterea seculara atat a cunoasterii contraceptivelor cat si a costurilor copilului pot depasi usor cresterea seculara a venitului.

10. Consideratii despre interdependenta dintre cantitatea si calitatea copiilor Aceasta parte analizeaza existenta unei relatii speciale intre numarul (cantitatea) de copii nascuti intr-o familie si calitatea copiilor, asa cum sunt ei perceputi de altii, daca nu de parinti. Pentru intelegerea datelor privind interdependenta dintre calitate si cantitate si a celor privindu-le exclusiv, este necesara presupunerea ca acestea doua sunt mai strans legate decat orice alte marfuri alese la intamplare. Trasatura de baza a acestei analize este consideratia ca pretul umbra al copiilor in raport cu numarul lor este cu atat mai mare cu cat calitatea lor este mai mare. Sunt analizate, astfel efectele venitului si efectele pretului.

11. O teorie a casatoriei In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna. Doua principii simple formeaza inima analizei de fata: Primul: deoarece casatoria se incheie practic intotdeauna in mod voluntar fie de catre persoanele care se casatoresc, fie de catre parintii acestora, se poate aplica cu usurinta teoria

preferintelor, si se poate presupune ca persoanele care se casatoresc (sau parintii acestora) se asteapta sa le creasca nivelul utilitatii deasupra celui pentru cazul cand ar ramane singure. Al doilea: de vreme ce pentru gasirea unui partener concureaza multi barbati si multe femei, se poate presupune ca exista o piata a casatoriei. Fiecare persoana incearca sa gaseasca cel mai bun partener, in functie de restrictiile impuse de conditiile de piata. Aceste doua principii explica de ce sunt casatoriti cei mai multi dintre adulti si de ce clasificarea partenerilor dupa avere, educatie si alte caracteristici este similara chiar atunci cand conditiile sunt vizibil diferite. Tiparele maritale sunt diferite de la o societate la alta si se modifica in timp intr-o varietate de moduri. Sectiunea 2 din partea I analizeaza determinantii avantajelor casatoriei fata de cele ale ramanerii singur pentru un barbat si o femeie. Castigul dintr-o casatorie depinde de compatibilitatea sau complementaritatea timpului, bunurilor si altor intrari ale partenerilor in productia gospodariei. Sectiunea 3 din partea I se ocupa de modul in care un grup de barbati si femei se pot clasifica in functie de caracteristici de piata si din afara pietei. Combinarea compatibila – o corelare directa a trasaturilor caracteristice ale sotilor cu cele ale sotiilor – este in general optima, o exceptie importanta fiind cazul cand clasificarea se face in functie de veniturile barbatilor si ale femeilor, caz in care apare o corelatie inversa. Din punct de vedere empiric, cea mai comuna este combinarea compatibila si se verifica pentru IQ, educatie, inaltime, atractivitate, culoarea pielii, origine etnica si alte caracteristici. Sectiunea 4 a partii I trateaza modul in care se imparte intre sot si sotie productia totala a unei gospodarii. Partajarea nu este fixa intotdeauna, sa zicem 50-50, sau determinata mecanic, ci variaza in functie de variatia ofertei si cererii pentru diferite tipuri de parteneri. Partea II cuprinde diverse extinderi si modificari ale analizei relativ simple din partea I. Este definita „grija”, si sunt tratate cateva dintre efectele sale asupra clasificarii optime precum si avantajele casatoriei. Sunt analizati factorii care determina incidenta uniunilor maritale poligame. Se renunta la presupunerea ca trasaturile caracteristice ale partenerilor potentiali sunt cunoscute cu exactitate, si se analizeaza „cautarea” de parteneri, amanarile casatoriei, casatoria de proba si divortul. Divortul si durata casatoriei sunt legate de asemenea de investitii specifice facute in timpul casatoriei sub forma copiilor, a atasamentului si sub alte forme. Se cerceteaza de asemenea pe scurt implicatiile diferitelor modele maritale asupra fertilitatii, selectiei naturale si asupra inegalitatilor de venit din cadrul familiei. Constatarile din partea II: O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.

O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele dintre numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei poligamiei. O analiza a relatiei dintre selectia naturala in timp si casatoria compatibila, care este relevanta pentru intelegerea, printre alte lucruri, a persistentei timp de cateva generatii a diferentelor dintre veniturile diferitelor familii. O analiza cu privire la casniciile care sunt mai expuse separarii sau divortului precum si o analiza referitoare la modul in care difera casnicia compatibila a celor care se recasatoresc de prima lor casnicie. Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor materiale.

Partea a VII-a Interactiuni sociale Cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care rezulta din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta. In prima lucrare este expusa o analiza generala a acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt analizate cateva aplicatii, in special interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata, printre altele, de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisti unul fata de celalalt. Aceasta tendinta este denumita „teorema pustiului ticalos” si este folosita in a doua lucrare pentru a explica de ce comportamentul altruist poate fi selectionat biologic de-a lungul timpului. Comportamentul altruist poate de fapt sa mareasca in loc sa micsoreze consumul personal si propriile proiecte de supravietuire. Deoarece probabilitatea ca altruismul sa le mareasca este mai mare atunci cand este indreptat spre membrii familiei, altruismul real sau simulat este mai puternic selectionat biologic in interiorul familiei decat intre familii diferite.

12. O teorie a interactiunilor sociale Acest eseu foloseste instrumentele simple ale teoriei economice pentru a analiza interactiunile dintre comportamentul anumitor persoane si diverse caracteristici ale altor persoane. Desi aceste interactiuni sunt accentuate in literatura sociologica si antropologica contemporana, si au fost considerate piatra de temelie a comportamentului de catre economisti importanti ai secolului XIX, au fost ignorate in mare parte de literatura economica moderna. Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane (castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale celorlalti pentru el, ceea ce eu numesc mediu social. Cheltuirea optimala a venitului sau personal pentru schimbarea acestor caracteristici este data de conditiile marginale obisnuite. Folosind conceptul de venit social, pot analiza efectul asupra acestor cheltuieli pe care il au

schimbarile diverselor surse de venit si preturi, inclusiv „pretul” mediului social. Poate ca cea mai importanta implicatie este ca schimbarea doar a venitului personal va tinde sa cauzeze o schimbare relativ importanta a acestor cheltuieli, cu alte cuvinte, elasticitatea venitului personal a cererii de cheltuieli va tinde sa fie „mare”, mai mare decat elasticitatea rezultata din schimbari cu acelasi procentaj ale venitului personal si mediului social. Interactiunilor dintre membrii aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie. „Capul familiei” este ales indiferent de sex sau varsta, drept membrul care transfera puterea generala de acizitie celorlalti membri ai familiei pentru ca este preocupat de bunastarea lor, daca un astfel de membru are urmatoarele proprietati: O distribuire a venitului intre membri nu afecteaza consumul sau bunastarea niciunui membru pentru ca determina schimbari compensatorii ale transferurilor facute de capul familiei. Drept rezultat, fiecare membru este cel putin partial asigurat impotriva dezastrelor care il pot afecta. Nu numai capul familiei, ci si ceilalti membri se comporta ca si cand i-ar „iubi” pe toti membrii, chiar si cand sunt de fapt egoisti, in sensul ca maximiszeaza nu doar venitul personal ci venitul familiei. Astfel, existenta unui cap al familiei economiseste canditatea de dragoste adevarata dintr-o familie. O familie se comporta ca si cand ar maximia o functie a utilitatii consistenta si tranzitiva supusa unei constrangeri bugetare care depinde doar de variabilele familiei. Aceasta functie a utilitatii este aceeasi cu a capului familiei, nu pentru ca acesta are o putere dictatoriala, ci pentru ca preocuparea sa pentru bunastarea familiei integreaza toate functiile lor de utilitate intr-o singura functie consistenta. Transferurile de la parinti la copii in forma, sa spunem, scolarizarii, cadourilor si mostenirilor tind sa fie invers proportionale cu ceea ce ar fi venitul copiilor comparativ cu cel al parintilot, in absenta acestor transferuri. Astfel, venitul relativ al copiilor inclusiv transferurile poate sa nu fie dependent sau sa fie chiar invers proprotional cu aceste transferuri. In consecinta, nu putem presupune nimic despre stabilitatea de peste generatii a pozitiilor economice sau sociale, cunoscand doar relatia dintre pozitia parintilor si suma transferata. Am tratat mai pe scurt caritatea si invidia, dand o atentie speciala efectelor diverselor schimbari ale venitului asupra contributiilor caritabile si cheltuielilor pentru miscorarea invidiei. De exemplu, elasticitatea mult mai mare a venitului cererii de contributii caritabile(estimata cu ajutorul diferentelor dintre veniturile individuale a la un moemnt dat) decat cea dedusa din schimbarile compuse ale venitului de-a lungul timpului este ilustrata de implicatiile acestei teorii a interactiunilor sociale si nu de teoria traditionala a alegerii. Din punct de vedere metodologic, scopul acestei lucrari este de a arata cum o alta relatie considerata importanta in literatura sociologica si antropoligica, poate fi analizata cu folos cand este inclusa intr-un cadru furnizat de teoria economica. Probabil ca principala explicatie pentru neglijarea interactiunilor sociale de catre economisti nu este nici dificultatea analitica, nici o preocupare pentru concepte mai importante, ci atentia excesiva data dezvoltarilor formale din utlimii 70 de ani. Drept consecinta, chiar si conceptele considerate importante de economistii anteriori, cum ar fi interactiunile sociale, au fost lasate deoparte.

13. Altruism, egoism, si competitivitate genetica: Economia si sociobiologia Economistii in general preiau gusturile asa cum le primesc si rezolva consecintele schimbarilor preturilor, veniturilor si altor vairabile presupunand ca acestea nu se schimba. Atunci cand sunt fortati, ori incep sa se teoretizeze ad-hoc, ori trimit in mod expliciti discutia despre gusturi sociologilor, psihologilor sau antropologilor. Din pacate, aceste discipline snu s-au dezvoltat foarte mult in ceea ce priveste cunostintele sistematice si folositoare despre gusturi. Aceasta sectiune isi propune a realiza o continuitate a studierii impreuna a domeniilor prezentate, avand un caracter amplu psihologic.

Meme review Becker lanseaza multi de “daca” inspre publicul sau, lucrarile sale fiind printre primele de acest gen si inovand intr-un teritoriu virgin pentru economie la acea vreme. In acelasi timp, chiar daca lucrarea reflecta noutate, ea se axeaza pe sistemele din SUA in principal. Eforturile sale sunt de admirat, insa limbajul sau este unul destul de apoteotic, astfel incat ni se pune problema in ambele sensuri de multe ori si nu este trasa o concluzie clara, datorita flexibilitatii psihologiei umane, a nenumaratilor factori de luat in calcul. Daca ar fi considerati acestia in totalitate, consider ca o astfel de carte ar putea fi mereu completata cu alte si alte puncte de vedere, cel putin geografic vorbind. Pentru Becker, in mod clar abordarea economica nu se limiteaza numai la bunuri materiale si cereri si nici la sectorul de piata. El considera ca preturile si celelalte instrumente ale pietei distribuie resursele insuficiente in cadrul unei societati si in acest fel limiteaza cererile participantilor si le coordoneaza actiunile. Ele masoara costul favorabil pentru utilizarea resurselor rare, iar modul economic de abordare prevede acelasi tip de raspuns la preturile umbra ca si la preturile din sectorul de piata. Becker este de parere ca legile fizicii, chimiei, matematicii, biologiei au o mare influenta asupra comportamentului prin influenta lor asupra preferintelor si posibilitatilor de productie. El recunoaste insa ca marea parte a comportamentului nu este inca inteleasa si ca variabilele noneconomice contribuie si ele semnificativ la intelegerea comportamentului uman, in viziunea sa o serie de participanti ce isi maximizeaza utilitatea pornind de la un set stabil de preferinte si acumuland o cantitate optima de informatii si alte intrari intr-o varietate de piete. Cu alte cuvinte, crezul lui Becker este ca in mintea unui om va creste, deseori, pretul unei tranzactii, daca face afaceri cu o minoritate pe care o discrimineaza. Teoria sa sustine competitia, deoarece aceasta duce la scaderea gradului de discriminare. Daca firmele ar fi in stare sa se axeze in principal pe angajarea minoritatilor si oferirea unui produs sau serviciu mai bun, o astfel de firma ar fi capabila sa evite discrepanta in plata oferita salariatilor, fiind aici vorba de oameni albi si negri, femei sau barbati, la fel de productivi. Cercetarea lui Becker a condus la concluzia ca atunci cand minoritatile sunt intr-un procent mic, costul discriminarii se abate in principal asupra acestora. Atunci cand acestia reprezinta majoritatea insa, costul discriminarii se abate asupra propriilor parti. Becker este de asemenea pionier al cercetarilor despre impactul profetiilor induse de catre profesori si angajati asupra minoritatilor. O asemenea atitudine de multe ori duce la o scadere a gradului de investire in abilitati productive si educarea minoritatilor. O analiza a autorului demonstreaza ca separarea completa reduce venitul absolut si relativ al minoritatii si drept urmare mai degraba creste decat reduce, discriminarea de piata impotriva minoritatii. Pentru Becker, pare rezonabil ca discriminarea economica in societati concurentiale sa fie legata de minoritati economice, iar discriminarea politica de minoritati politice.

Consideratiile autorului mi se par intemeiate in cazul in care acesta doreste sa isi compare munca cu cea a economistilor secolelor anterioare; modelul ideal al unei societati isi are loc in cartile clasice. Ceea ce am luat constructiv de la aceasta prezentare a fost paralela pe care Becker a realizat-o intre sistemul liberei intreprinderi si cel democratic. In partea a doua se studiaza abaterile de la acest model perfect, insa concluzia ramane totusi una apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa nu reglezi monopolurile economice si sa suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa suporti efectele imperfectiunilor politice”, deoarece, considera Becker, ignoranta si cerintele ridicate impuse organizatiilor politice sunt probabil cele mai puternice doua forte care produc monopoluri si alte imperfectiuni in democratii, alaturi de alegerile periodice mai degraba decat continue, si preferintele diferite ale electoratului. Abordarea folosita in sectiunea „crima si pedeapsa” urmeaza analiza economiștilor asupra alegerii si pornește de la ipoteza ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila a acelei infracțiuni depaseste utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte resurse in alte activitati. Ori personal gasesc grea de procesat motivarea unui astfel de act, descrierea contextului ramanand de o natura pur economica, impartiala. „Unele persoane devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor fundamentala difera de cea a altor persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt diferite”. Este bine ca autorul recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie mult mai generala si nu necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele asemenea, nici nu presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice alte caricaturi ale teoriei economice. Luata altfel decat a fost intentionat, aceasta teorie poate conduce la concluzia ca toti suntem in fapt criminali in asteptare, deoarece problema daca crima este profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de risc si nu este legata direct de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei. Becker trateaza problema si din prisma unor conditii din tari cu altfel de sisteme, insa analiza nu mai este foarte valida in ziua de astazi, aproximativ 20 de ani dupa publicarea cartii sale. Teoria autorului despre gospodarie mi se pare una foarte valida; este de admirat schimbarea de perspectiva asupra statutului acestora, revolutionand si reintregind modul in care vizualizam anteriorii simpli consumatori pasivi, sau marfurile nevandabile. Da, gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri combinand inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria traditionala a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea functiei utilitatii configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra resurselor. Becker le masoara si le analizeaza folosind o apropiere noua fata de concepte vechi si incurajeaza la inovari in acest domeniu. De asemenea, el testeaza implicatiile in mod statistic pentru a impulsiona si da o directie de analiza celor interesati in domeniu, folosind date de actualitate, usor de mobilizat pentru a ajunge la concluzia scontata. Lucrarile sale din aceasta sectiune pledeaza pentru reformulari ale teoriilor stabilite pana atunci, cea a teoriei comportamentului consumatorului, bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti, cea a alocarii timpului etc. Reformularile au aparut partial datorita caracterului inadecvat al teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita

capacitatii noii abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa si de a pune la dispozitia omului de stiinta instrumentele necesare pentru intelegerea unui spectru mai larg de comportamente umane. Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale analitice si a avantajelor sale practice. Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. La urmatoarea sectiune, dedicata acestui tip de comportament, se porneste in general de la ipoteze ale modului ideal, precum ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri, cat si perioadele de timp dintre ele etc. Autorul abordeaza aceasta sectiune pur tehnic ca si nucleu al unei exprimari economice, numind, spre exemplu, copiii, sursa de venit psihic sau de satisfactie, un bun de consum. Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina fertilitatea. Este analizat astfel un intreg sistem, alaturi de caracteristica „fertilitate”, din punct de vedere economic, luandu-se in considerare atat factori evidenti, cat si unii care in mod normal pot scapa de analiza noastra la o prima privire. In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna. El reduce actele de ordin familial la un plan simplu, economic, motivand alegerile partenerilor in legatura cu o uniune, cu numarul de copii, cu productivitatea acestora etc. „O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate. O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele dintre numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei poligamiei.” Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor materiale. In ceea ce priveste interactiunile sociale, cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care rezulta din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta. In prima lucrare este expusa o analiza generala a acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt analizate cateva aplicatii, in special interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata, printre altele, de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisti unul fata de celalalt. „Nici un om nu este o insula”, „Omul este un animal social”.

Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane (castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale celorlalti pentru el, ceea ce Becker numeste mediu social. Interactiunilor dintre membrii aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie. Considerand intreaga sa lucrare, putem spune ca Becker este un laureat al premiului Nobel intr-adevar de laudat, mai ales datorita statutului de pionier in domeniul in care a publicat materialul. El nu mai prezinta astazi noutati pentru teoria economica, dar a impulsionat, prin abordarea sa noua la acea vreme, iesirea dintr-un cerc vicios si cercetarea mai departe a unor concepte care sa rezulte in final la o dezvoltare fara precedent a economiei. Practic, toata lucrarea sa sprijina principiul general cum ca eforturile economistilor ar trebui sa aiba drept scop final intelegerea si mai in profunzime a comportamentului uman si cerintelor sale, mai ales datorita faptului ca in fond caracterul unei persoane, background-ul sau, influenteaza decizia finala adoptata, in orice situatie economica la care ne putem gandi, chiar si in ziua de astazi. Consider ca nu numai ca aceste articole au stat la baza dezvoltarii marketing-ului ca domeniu, insa, in cele din urma, ele reprezinta cea mai valida cale de dezvoltare a economiei in zilele noastre, in acelasi timp fiind un domeniu enigmatic si care lasa loc mereu de mai multe interpretari si abordari, economice sau nu.