Moara Cu Nororc- Nuvela.docx

Moara cu noroc- nuvela Realismul este un curent literar-artistic manifestat, pe plan european, la mijlocul secolului al XIX-lea, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate. Nuvela este o specie a genului epic, in proza, cu o actiune mai ampla decat a schitei si a povestirii si cu o structura mai complexa, datorita conflictelor si personajelor mai numeroase. Tema sustine caracterul realist(oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al nuvelei. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se confrunta cu personajul antagonist, Lica Samadaul(conflictul exterior). Scriitorul considera ca goana dupa avere zdrungina tihna sufleteasca si duce la pierzanie, de unde perspectiva moralizatoare:consecintele dramatica ale setei de inavutire. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice, dar contradictorii: sa ramana om cinstiti, pe de-o parte, si sa se imbogateasca alaturi de Lica, pe de alta parte. Astfel, conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala. Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind, in acelasi timp, si ironic. Norocul asteptat se dovedeste a fi nenoroc, datorita abordarii gresite a destinului. Substantivul”moara” capata o semnificatie ascunsa. In locul morii care macina bucatele, oferind cele necesare traiului indestulat se afla de fapt o carciuma. Moara cea veche a cazut in paragina, semn ca nu mai este de folos intr-o lume centrata pe alte valori, iluzorii. Daca moara macina bucatele, carciuma, loc al pierzaniei,”macina” destinele umane. Carciuma este situata la o raspantie de drumuri. Pentru a ajunge la ea insa, familia lui Ghita parcurge un drum simbolic similar unei cai a destinului. Prezentarea drumului debuteaza printr-o imagine descriptiva cu caracter general,fara accent asupra detaliilor. Un drum cu urcusuri si coborasuri,”cam greu”, drumul unei vieti obisnuite pana acum, cu bucurii si greutati. In descrierea realista, fapt marcat si prin toponimele exacte, drumul ce vine de la Ineu, sunt introduse elemente care au semnificatie malefica:maracini, cioate. Corbii sustin atmosfera incarcata de semnele prevestitoare ale raului, drumul fiind o prefigurare a destinului nefericit. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa:de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. In proza realista indicii temporalitatii joaca un rol important in cronologia evenimentelor. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, are un subiect concentrat, o structura narativa complicata si un ritm epic neomogen, cu modificarii alea timpului povestirii. Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile si verosimile. Incipitul nuvelei are statutul unui prolog si surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta este casatorit cu Ana , are doi copii si locuieste cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, caci Ghita, cizmar fiind, nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea gospodariei. El planuieste sa arendeze o carciuma, numita „Moara cu noroc”. Ghita si soacra sa sunt surpinsi in aceasta scena in dialog, sfatuindu-se cu privire la oportunitatea acestei afaceri. Prin cuvintele sale, soacra formuleaza teza morala a nuvelei:”omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.” Fraza concentreaza viziunea despre lume, teza morala care valideaza

constructia subiectului.Opinia soacrei, traditionala si conservatoare, asociaza fericirea cu saracia si cu linistea, insa Ghita nu este de acord. O vreme, la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine lui Ghita. Carciuma devine un loc umanizat de cand Ghita este acolo cu familia. Oamenii nu mai spun ca se vor opri la han, ci ca se vor opri la Ghita, semn al sociabilitatii lui. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, la Moara cu noroc, declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior si tulbura echilibrul familiei. Dornic sa faca avere, Ghita se indeparteaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri, primind de la acesta bani obtinuti din jafuri si crime. Este anchetat in doua randuri, fiind acuzat de complicitatea in jefuirea arendasului si chiar in uciderea unei femei si a unui copil, dar nu se poate dovedi nimic. Mustrarile de constiinta alterneaza cu momentele de sinceritate in care isi cere iertare de la sotie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau, insa nu joaca cinstit, caci doreste sa pastreze o parte din banii obtinuti din afaceri necurate. La sarabtorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si isi da seama de acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, iar el este omorat la randul lui din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea in mainile lui Pintea, Lica se sinucide. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, nuvela avand un final moralizator. Finalul o readuce in prim-plan pe batrana. Aceasta incheie simetric nuvela, printr-o replica privitoare la destinul implacabil:”asa le-a fost data!...”. Avertismentul initial isi confirma astfel valoarea de adevar universal, implacabil in ordinea unei lumi ordonate conform unor prinvipii morale solide. Simetria incipitului cu finalul este realizata si prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, su sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc:”Apoi ea lua copii si pleca mai departe.” Personajul principal din nuvela, Ghita, este unul complex, in jurul sau polarizandu-se intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje, care ii nuanteaza evolutia. Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite cu atentie si sunt redate fie direct de catre narator,alte personaje sau el insusi, fie prin stil indirect. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale , functie simbolica, de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii . Alaturi de functia esentiala de reprezentare, in nuvelea apare si functia epica de interpretare. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si concentrarea epica. Registrele stilistice sustin impresia de veridicitate a reprezentarii unei lumii: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea sunt chei de asigurare a impresiei reprezentarii unei lumi reale. Intelesul clasic moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sentinte rostite de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei.

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica pentru ca urmareste modul in care conflictul exterior se reflecta in planul constiintei personajelor. Observarea este minutioasa, detaliata si serveste realizarii unor psihologii complexe(Ghita si Ana). Planul analizei psihologice este pus in slujba unei teze morale:goana dupa inavutire cu orice pret ditruge echilibrul interior si provoaca inevitabil catastrofe la nivelul relatiilor interumane.