Microbiologie C3

MICROBIOLOGIE C3 VIRUSUL RABIC RABIA=turbare,este o encefalomielită.Responsabil pt aceasta boala este virusul rabic transmis prin muscatura de la animal la om. EVOLUŢIA CLINICĂ A BOLII:rapidă,sfârşită invariabil cu moartea. DESCRIEREA VIRUSULUI: – – – – – – –

face parte din fam.rabdoviride;

formă cilindrică; dimensiune: lung.120µ;diametru 60-80µ; ARN virus; în capsidă are o membrană care conţine şi lipide,de aceea este sensibil la eter,cloroform,acetona,si radiatii UV; supravieţuieşte in mediu extern la temp.scăzute câteva săptămâni; se cultivă pe animale de lab. si pe ouă embrionate; se conserva in soluţie de glicerină.

PATOGENITATE:vir.rabic intră în organism transcutanat(înţepatură,muscătură,plagă),se propagă prin nervii periferici catre SNC,iar în SNC dă encefalita mortală, în neuronii infectaţi virusul producând incluziuni şi corpusculi Babeş-Negri. Apar leziuni in măduva spinării,în glandele salivare şi în cele lacrimale dar şi in pancreas. INCUBAŢIA:7-8 zile sau luni,chiar ani. Evolutţia bolii este mai rapidă în funcţie de locul muşcăturii,cu atăt mai rapidă inspre cap. SEMNE DE DEBUT ALE BOLII: cefalee,indispoziţie,hidrofobie la forma furioasă, agu’itaţie,halucinaţii, crize spasmodice, diverse paralizii,somnolenţă. Moartea survine la cel mult 10 zile de la debutul bolii. TRATAMENT: plaga se spală,de jur împrejurul ei se pune ser antirabic, si apoi se administrează vaccinul antirabic. EXPLICAŢIE:SERUL=CONŢINE ANTICORPI ANTIRABICI SI ESTE GATA PRELUCRAT; VACCINUL=CONŢINE CORPI DE VIRUŞI RABICI. ANTIGENUL=AGENTUL PATOGEN,NU PRODUCE BOALA DAR INCITĂ ORGANISMUL SA PRODUCA ANTICORPI.

Se ţine şi animalul care a muscat sub supraveghere 10 zile. EXAMENUL DE LABORATOR:se fac prelevari din creierul animalului infectat, Soluţia de conservare:sol.de glicerina+ser fiziologic 50%&50%. Examenul macroscopic pune în evidenţă si leziuni de encefalită. Reactii serologice: relevă prezenţa anticorpilor antirabici. EPIDEMIOLOGIE:rezervorul de virusi: toate mamiferele,anim.sălbatice capabile să muşte.

VIRUSURILE HEPATICE(HEPATITELOR) HEPATITELE VIRALE ACUTE sunt boli numai ale omului,manifestate cu fenomene infecţioase generale cu accent pe tubul digestiv şi ficat,însoţite sau nu de icter. Până în prezent se cunosc 5 tipuri de virusuri hepatotrope patogene la om:VHA,VHB,VHC,VHD,VHE. VHA: DESCRIEREA VIRUSULUI: – – – –

familia picornoviride;

dimensiuni: 27mµ,sferic; ARN virus; Principalul antigen Ag HA; Anticorpii colespunzători antiHA sunt imunoglobuline:IgG şi IgM;

Hepatita A este o boala usoara fara manifestari in afara ficatului,fara icter,fara simptome. REZERVORUL DE VIRUŞI:bolnavii de h.A,sau cei asimptomatici. TRANSMITERE:fecal orala,mâini murdare. RECEPTIVITATE LA BOALĂ: generală. IMUNITATEA: durabilă. PROFILAXIA BOLII:se face prin izolarea bolnavilor ,controlul contacţiilor,educaţie sanitară,protecţia apei şi alimentelor,vaccinare. VHB:

DESCRIEREA VIRUSULUI: – – – – –

virus ADN;

diametrul 42mµ; fam.hepatnoviride; poseda 3 feluri de antigene: AgHBs(de suprafata) AgHBc(central) AgHBe(legat de antiHBc);

AgHBs are structura complexă- lipiglicoproteică;apare in sângele bolnavului înainte dfe debutul clinic al bolii,depistarea lui ajutand la diagnosticare. Anticorpii antiAgHBs apar în convalescenţă,indicand vindecarea. AgHBc este prezent în celulele hepatice dar nu şi în sânge. AntiAgHBc sunt imunoglobuline de tip IgM, si asigură diagnosticul de siguranţă al hepatitei B. Creşterea nr. lor în sânge anunţă evoluţia favorabilă a bolii. VHB se transmite PARENTERAL: VHC: Se transmite prin sânge şi derivate recoltate de la bolnavi infectaţi. VHD: Apare la bolnavi cu hepatita B, ca o suprainfecţie. Anticorpii antiVHD sunt IgG şi IgM. VHE: Se transmite pe cale enterală-digestivă ca şi VHA. Diagnosticul de laborator se face prin date epidemiologice. Datele clinice sunt ca la VHA şi VHB. Testele hematologice sunt leucograma, VSH, leucocite. Testele bioclinice sunt TGO, TGP(TRANSAMINAZE). Se mai efectuează deasemeni teste serologice,teste radio imunologice RIM,testul ELISA enzimatic. REZERVORUL DE VIRUŞI: omul bolnav şi purtătorii cronici, bolnavii asimptomatici. CALEA DE TRANSMITERE: – PROFILAXIA:

parenterală – VHB; VHC; VHD. -

– – – –

fecal-orală – VHA; VHE.

depistarea precoce a bolnavilor şi tratarea lor;

evidenţa corectă a contacţilor şi purtatorilor de viruşi; prevenire transmiterii virusului prin inoculare; folosirea materialului injectabil de unică intrebuinţare; la vir.cu transmitere orală, măsuri de ordin clinic de protecţie a apei şi alimentelor şi măsuri de igienă personală.