Mecanismele De Function Are Ale Monedei Unice

Introducere Constructia Europeana a reprezentat un permanent proces, acest fapt fiind cel mai bine evidentiat de insusi Tratatul de la Maastricht care cerea, in mod expres, convocarea unei noi Conferinte Interguvernamentale in scopul examinarii dispozitiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene1. Conferinta Interguvernamentala din 1996 a adus cu sine speranta unor reforme care sa asigure Uniunii sprijinul cetatenilor, prin realizarea unui sistem de organizare simplu si transparent. Noul sistem trebuia sa se remarce prin eficacitate in solutionarea problemelor reale ale cetatenilor Uniunii. Angajamentul Uniunii Europene, prin adoptarea Tratatului de la Maastricht, de a realiza o adevarata Piata Interna si Unica a atras si necesitatea crearii unei Monede Unice. Crearea EURO a trasat noi coordonate in lumea pietelor financiare si valutare avand un impact puternic in toate domeniile si asupra necesitatii de stabilitate si echilibru. In scopul realizarii acestui proces de stabilitate economica si monetara a fost necesara aparitia unei Uniuni Economice si Monetare, ce isi gaseste justificarea in necesitatea îmbunătăţirii programului vizând realizarea unei mari pieţe unice în spaţiul european şi care viza: libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor şi îndeosebi a capitalurilor. Procesul de integrare economica si monetara europeana si adoptarea unei monede unice au cunoscut multe obstacole in ceea ce priveste mecanismele de functionare a acestora, cel mai grav fiind reprezentat de marea criza a sistemului monetar din perioada 1992-1993. Cu toate ca Mecanismul Sistemului Monetar European parea sa reprezinte o reusita a aranjamentelor monetare intraeuropene, capabil sa furnizeze un cadru functional propice pentru o uniune monetara completa, “euforia” determinata de evolutiile pozitive a fost estompata o data cu dereglarile majore ale sistemului. Europa unita din ziua de azi este puternic influentata de puterea folosirea monedei unice europene si impactul pe care aceasta il are asupra tarilor ce se afla in afara granitelor uniunii.

1

Uniunea Europeana, Tratatul Uniunii Europene impreuna cu textul complet al Tratatului Constitutiv al Comunitatii Europene, 224/31.VIII;

1

I. Principiile si Functionarea Sistemului Monetar European2 Inceputul procesului de integrare europeana se plaseaza la inceputul deceniului al saselea, cand sunt semnate doua tratate esentiale in crearea unei comunitati economice: anul 1951 cand se semneaza la Paris Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si a Otelului, si anul 1957 cu semnarea la Roma a Tratatului privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice. Acordul de la Washington din 1971, prin care marjele de fluctuare ale monedelor s-au modificat de la ± 1% la ± 2,25%, n-a asigurat decat o stabilitate limitata a ratelor de schimb. Daca o moneda se afla la limita superioara, in timp ce o alta se afla la limita inferioara (respectiv, moneda este la nivelul „plafon” sau la nivelul „planseu”) rezulta ca cele doua monede inregistreaza o abatere a cursului de 4,5 % vis a vis de definitia oficiala. Daca o moneda care se afla la nivelul plafon trece la nivelul planseu, in timp ce o alta moneda urmeaza o traiectorie inversa, rezulta ca ecartul ajunge la 9%. Pe data de 21 martie 1972 Consiliul de ministri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuatie ale monedelor europene la jumatate fata de ceea ce se autorizase in 1971. Aceasta rezolutie a fost urmata de un acord intre Bancile Centrale Europene, semnat la Bale, pe 10 aprilie 1972, moment la care se infiinteaza „sarpele monetar”. Denumirea este data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene. Acestea formeaza,in evolutia lor, o linie ondulata („un sarpe”) care se incadreaza intrun tunel ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international. Tunelul dispare incepand cu martie 1973, cand marjele de fluctuatie vis-a-vis de dolar inceteaza sa existe, o data cu trecerea la fluctuatia libera a monedelor. Dificultatile „sarpelui monetar” au condus autoritatile monetare europene spre cautarea unei zone de stabilitate monetara. Consiliul European de la Copenhaga, din 7 – 8 aprilie 1978, si cel de la Breme din 6 – 7 iulie, acelasi an, au trasat liniile unui nou sistem. Acestea au fost adoptate de Consiliul European de la Bruxelles, in decembrie 1978, iar punerea in aplicare a fost decisa la 12 martie 1979. La sistem au aderat Franta, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg si apoi Anglia.

2

Cesar Basno, Nicoale Dardac, Integrarea monetara bancara europeana,EDP,1999;

2

1. Mecanismul de schimb Functionarea sistemului monetar european s-a bazat pe o moneda ECU si pe definirea cursurilor pivot ale monedelor, fata de ECU, precum si pe un mecanism de interventii pe piata valutara. Denumirea monedei ECU provine de la denumirea engleza European Currency Unit si evoca o moneda franceza veche confectionata din aur, care a circulat in Franta, in secolul al XIII-lea si care era rezervata numai marilor demnitari. Moneda ECU era construita pornind de la un cos de monede al tarilor participante la sistem iar ponderea fiecareia in definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecarei tari si de volumul schimburilor comerciale. Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea unui curs central denumit „pivot”, intre fiecare moneda si ECU. Marja de fluctuare intre monede pe de o parte si intre acestea si ECU era de ± 2,25%. Tarile care participau la mecanismul de schimb trebuiau sa defineasca valoarea propriei monede in raport cu toate monedele ce apartineau sistemului. Intrucat cursurile oficiale erau definite pe o baza bilaterala, o tara care atingea limitele marjei de fluctuare, antrena interventia a doua banci centrale, pentru a evita ecartul excesiv: banca proprie si banca tarii a carei moneda se aprecia sau se deprecia in raport cu moneda nationala. II. Etape ale infaptuirii Uniunii Monetare Europene 1. Istoricul Monedei Unice Cele mai importante evenimente monetare care au pus bazele formarii unei monede unice europene sunt reprezentate de adoptarea Raportului Delors din 1988 si semnarea Tratatului de la Maastricht in anul 1992, care a stabilit programul de orientare spre o moneda unica incepand cu 1 ianuarie 1999. Raportul Delors a fost constituit de un Comitet pentru studiu, prezidat de Jaques Delors, la cererea Consiliului European, din cauza ca sporirea dimensiunilor miscarilor de capital intre tarile membre al SME s-a dovedit a fi incompatibila cu stabilitatea ratelor de schimb.

3

Astfel, au fost prezentate mai multe solutii, din care cea mai importanta este cea referitoare la optiunea pentru moneda unica, a carei realizare a avut loc in mai multe etape. Prin Tratatul de la Maastricht este introdus un nou concept , cel de „Uniune Europeana” cuprinzand doua parti, una referitoare la realizarea uniunii economice si monetare si alta ce consacra realizarea uniunii politice. Principalele obiective economice pentru introducerea uniunii monetare se refera la sporirea stabilitatii internationale- euro si dolarul intra in competitie, iar cea mai stabila dintre ele va fi preferata in tranzactiile internationale, diminuarea incertitudinii ratelor de schimb, reducerea costurilor de tranzactionare,scaderea anticipata a ratelor dobanzii si inflatiei. Introducerea euro are efecte considerabile pentru managementul acestora, iar strategiile adoptate si masurile luate urmaresc pregatirea pentru faza finala a uniunii economice si monetare. Pe de alta parte, sunt antrenate costuri care trebuie comparate cu avantajele care deriva din utilizarea monedei unice. Pentru indeplinirea obiectivelor s-a prevazut realizarea Uniunii Economice si Monetare in 3 etape. Prima etapa 1990-1993, a presupus adoptarea de masuri pentru liberalizarea miscarii capitalurilor si punerea bazelor unei politici de convergenta in materie de stabilitate a preturilor. Cea de-a doua etapa, 1994-1998, a fost caracterizata prin infiintarea unor institutii premergatoare Bancii Centrale Europene. Astfel, a fost infiinta Institutul Monetar European cu sediul la Frankfurt, cu scopul de a intari cooperarea intre bancile centrale si de a asigura coordonarea politicilor monetare. A treia etapa a inceput la 1 ianuarie 1999 cand s-a infiintat Banca Centrala Europeana si Sistemul European al Bancilor Centrale. III. Moneda EURO si efectele acesteia 1. Lansarea Monedei EURO Reuniunea de la Madrid din decembrie 1995 a adoptat denumirea monedei unice „EURO” care inlocuieste vechea moneda comuna ECU. Lansarea monedei unice EURO a avut loc in mai multi pasi astfe, la inceputul anului 1998 au fost selectionate din cele 4

15 tari membre UE cele care au indeplinit criteriile de convergenta. Apoi, de la 1 ianuarie 1999, o data cu inceperea activitatii Bancii Centrale Europene, s-au stabilit ratele de schimb intre EURO si devizele tarilor care au aderat. Moneda EURO este introdusa in paralel cu monedele nationale; initial, EURO este admisa doar ca moneda scripturala; platile cash continua sa se realizeze in monedele nationale. In faza a 3-a se prevede punerea in circulatie a biletelor si monedelor EURO care vor circula paralel cu monedele nationale timp de 6 luni, urmand ca dupa 1 iuliu 2002 EURO sa devina singurul mijloc de plata. 2. Caracteristicile Monedei EURO In februarie 1997, un Comitet Directorial numit Comitetul Monetar a inaintat o propunere finala cu privire la denominarea si specificatiile tehnice ale monedelor EURO (diametru, greutate, culoare, compozitie etc.). S-a tinut cont, intr-o masura sporita, de cerintele si necesitatile institutiilor si societatilor care vor accepta monedele EURO pentru plati, mai ales in situatia cand platile se fac prin sisteme si echipamente deja existente in functiune. Pentru recunoasterea monedelor EURO a fost necesara includerea unor caracteristici unice. S-a avut in vedere, de asemenea, luarea tuturor masurilor de siguranta la confectionarea si structurarea monedelor EURO pentru a se evita, intr-o masura ridicata, frauda in confectionarea acestor monede. In total sunt 7 EURO bancnote, in diferite marimi si culori cu valori de 500,200,100,50, 20,10 si 5 euro. Monedele sunt in numar de 8 si au valori de 2 si 1 euro, apoi 50,20,10,5,2 si 1 centi. 3. Efectele introducerii EURO Multe sectoare ale economiei au trecut la sistemul EURO inca de la 1 ianuarie 1999. Tot de la aceasta data tranzactiile intre sectorul bancar si bancile centrale se fac in EURO. Toate pietele de capital ale statelor participante isi opereaza operatiile in noua moneda. Guvernele utilizeaza EURO pentru stabilirea noilor bugete. Cele mai mari firme, au trecut la utilizarea EURO inca de la inceputul procesului datorita beneficiilor care sunt multiple.

5

In primul rand, are loc eliminarea costurilor si a riscului schimburilor internationale, apoi exista o transparenta a preturilor care duce la o mai buna concurenta cu privire la vanzari si servicii. Companiile mici si mijlocii,care sunt de obicei furnizorii companiilor mari, sunt nevoite sa treaca la sistemul EURO pentru a nu-si periclita existenta. Adoptarea monedei unice a avut multiple efecte si asupra sistemului bancar. De la 1 ianuarie 1999, majoritatea bancilor ofera posibilitatea clientilor sai de a-si converti economiile in EURO, dar obligativitatea va surveni numai dupa 2002. Posesorul unui cont in EURO poate plati sau poate da ordine de plata in moneda nationala, fara a i se percepe vreun comision. Pentru platile in EURO au fost tiparite noi carnete de cecuri, iar pe langa logo-ul EURO sunt prevazute si cu o banda magnetica care asigura ca plata se va realiza. In Romania BNR foloseste EURO ca moneda de rezerva valutara, aceasta masura fiind in concordanta cu ponderea Uniunii Europene in comertul exterior al Romaniei, 62,7% din exporturile romanesti realizandu-se in UE si 55,4% din importuri venind tot din UE. De

asemenea,

BNR

s-a

preocupat

de

asigurarea

compatibilitatii

legislative,institutionale si procedurale cu entitatile bancare centrale din UE, inclusiv cu cele ale Bancii Centrale Europene. Totodata, s-a avut in vedere realizarea compatibilitatii sistemului de plati si decontari in EURO in timp real, TARGET. IV. Studiu de caz Implicatii ale introducerii EURO in activitatea firmelor Eliminand fluctuatiile cursurilor valutare si asigurand o unitate comuna de evidenta pentru activitatile comerciale, EURO poate ameliora functionarea pietei unice. Comertul si investitiile in strainatate vor fi stimulate si, deci, se va produce o crestere a competitivitatii. Impactul va fi diferit in functie de sector, cel mai evident manifestandu-se in sectorul financiar-bancar. Transparenta preturilor intre tari poate inregistra o crestere. Firmele nu vor mentine diferente mari de pret intre tari, desi pietele sunt fragmentate sub aspect fiscal;

6

presiunea va fi mai mare in regiunile de granita si pentru bunurile cu valoare ridicata, usor de transportat. Implicatii pentru departamentul financiar si trezorerie. Acesta este primul departament afectat, prin eliminarea costurilor legate de tranzactiile valutare si a riscului valutar. Lipsa riscului valutar implica doar calcule de conversie. Managerii trebuie sa se asigure ca tipurile de contracte (derivate financiare, swap valutar) capata importanta necesara. Avantajele s-ar putea extinde peste granitele UE daca EURO castiga teren ca moneda de tranzactionare pe plan international. Modificarea pietelor financiare. Firmele active pe piata de capital trebuie sa ia in considerare impactul EURO asupra pietei financiare, intrucat o piata EURO poate absorbi pietele nationale. Veniturile din obligatiuni ar putea fi afectate ca urmare a eliminarii riscului valutar. De asemenea, o importanta crescuta trebuie acordata si a altor componente: lichiditatea pietei, riscul de credit, diferente fiscale. Firmele trebuie sa analizeze daca noile emisiuni de titluri sunt exprimate in EURO in perioada de tranzitie si daca cele existente ar trebui exprimate in EURO. Formarea unei piete mai mari si mai lichide ar trebui sa conduca la o mai eficienta alocare a capitalului. Impactul asupra sistemelor si tehnologiei informatice (IS/IT). Nevoia modificarii sistemelor informatice reprezinta cea mai mare provocare tehnica dar si economica implicata de trecerea la EURO. Toate programele, fisierele, bazele de date si rapoartele continand informatii financiare au fost modificate. Dupa parerea expertilor, utilizarea sistematica si atenta a instrumentelor specifice nu numai ca ajuta firmele in trecerea la EURO dar reduce si costurile cu aproape 30 %. Probleme specifice firmelor din afara Uniunii Europene. Dintre firmele in afara Euroland-ului, mai importante, sub aspectul impactului EURO, sunt companiile multinationale si firmele din Marea Britanie, Irlanda sau Suedia. Din randul companiilor multinationale, Philips si-a declarat intentia de a trece cat mai rapid posibil la EURO. Firma Philips a decis sa isi publice raportul anual si cifrele trimestriale in EURO de la 1 ianuarie 1999. Dar raportarea in EURO este simpla in comparatie cu utilizarea EURO in administrare. De exemplu, compania trebuie sa faca fata diferentelor in cerintele statutare intre statele membre, diferente fiscale etc.

7

Daimler Benz se numara printre pionierii introducerii EURO. Compania a adoptat deja notiunea de „moneda de grup”, semnificand inlocuirea marcii germane cu EURO pentru toate operatiunile majore. V. Concluzii Inca de la introducerea EURO s-a apreciat ca aceasta va bulversa sistemul financiar international, care nu s-a mai confruntat cu asemenea modificari de la trecerea la regimul cursurilor flotante in anul 1971. Pentru prima data, din anul 1944, raportul de forte monetare internationale se poate schimba, iar pozitia dominanta a dolarului devine relativa. Analiza evenimentelor de pe piata valutara (in luna octombrie 1999 cursul de schimb s-a situat la 1,0714 $/EURO) demonstreaza ca adevarata competitie se da intre EURO si dolar, yenul japonez nereprezentand un pericol adevarat pentru moneda americana. Se apreciaza ca daca EURO castiga teren in competitie cu $, bancile centrale vor deveni mari cumparatoare de obligatiuni, exprimate in EURO. O asemenea masura va exercita presiuni asupra $, intrucat va exista o cerere mai scazuta pentru titlurile americane, si in consecinta o cerere mai mica pentru $. In noiembrie 19983, China arata ca este gata sa converteasca in EURO o parte a rezervelor sale valutare (141 miliarde $) – orientandu-se catre piata europeana. O asemenea orientare catre piata obligatiunilor in EURO, exprima increderea in aceasta moneda. Pe aceeasi linie se inscriu operatiunile Japoniei pe piata internationala de capital, prin vanzarea de actiuni si obligatiuni asiatice, in valoare de 2,1 miliarde $ (in prima jumatate a anului 1998) si cumpararea in aceeasi perioada, de actiuni si obligatiuni europene de peste 10 miliarde de $.

3

“Euro 1998-Report”-European Commission, 25.03.1998.

8

BIBLIOGRAFIE

1.

Cesar Basno, Nicolae Dardac, Integrare monetara bancara europeana,EDP, 1999;

2.

Cesar Basno, Nicolae Dardac, C-tin Floricel, Moneda,Credit, Banci,EDP, 1996;

3.

Emilian Dobrescu, Integrare Economica,Ed. Academiei Romane, 1996;

4.

Silviu Cerna, Unificarea monetara in Europa,Ed. Enciclopedica, 1999;

5.

„EURO 1998 Report”, European Commission,25.03.1998;

6.

Uniunea Europeana, Tratatul Uniunii Europene impreuna cu textul complet al Tratatului Constitutiv al Comunitatii Europene,1998.

9