Managementul Investitiilor

Analiza mijloacelor fixe. Prin amortizare se înţelege trecerea treptată a unei părţi din valoarea mijloacelor fixe asupra produsului concretizată sub bunei cheltuieli care ulterior se introduce pe costuri. Menirea acesteia este de a neutraliza valoarea de intrare a mijloacelor fixe astfel încât la sfârşitul periodei de utilizare să dispunem de acea sumă care să permită înlocuirea mijloacelor fixe amortizate. Motivaţia amortizării este impusă de uzura morală şi fizică a mijloacelor fixe. Un sistem de amortizare este format din: - durata de funcţionare - normele de amortizare - recuperarea valorii de intrare Se cunosc 3 tipuri de amortizare: - liniară – identificată prin norma de amortizare (Na) - degresivă – aplicarea unor coeficienţi la norma de amortizare în funcţie de durata normală de funcţionare (1,5 – coef. pt. 1-5 ani; 2 – coef. Dn cuprins între 5-10 ani; 2,5 – coef. Dn mai mare de 10 ani) - accelerată – presupune trecerea pe cheltuieli a 50% din valoarea de intrare în primul an, iar restul de 50 % se trece pe amortizarea liniară Dreptul de atribuire: Se produce atunci când pe seama profilului înregistrat este posibil ca o parte din acesta să fie transformat în acţiuni şi care să fie oferit gratuit vechilor acţiuni.

N (Cv − Pe ) DS = n+ N

Conversia datoriilor: Presupune ca societatea comercială să emită obligaţiuni convertibile în acţiuni şi care realmente să sufere această transformare. rd Vc=Vn ; rd – rata dobânzii; Vn – valoare nominală; 100 Indicatori indirecţi ca raportul dintre intrări şi ieşiri: a) Valoarea toatlă a unei investiţii este:

IT = I d + I col + I con + M t • ln + ( Fn − Se ) • ln + M c • ln + Pt • Qn + RU a

Id – val. investiţiei directe; Icol – val. investiţiei colaterale; Icon – investiţii conexe It – cheltuieli cu volumul imobilizărilor; Fn – fonduri neamortizate; Mc – mij. circulante 1

b) Investiţia specifică: - raportul între valoarea investiţiei şi volumul producţiei realizate şi ne arată cât trebuie să investim pt a obţine o unitate de produs.

I s= Q Cheltuieli specifice:

I c= Ch

- cât costă o unitate de exploatare pt realizarea unei unităţi de

produs. c) Durata de recuperare:

It D= Phn

;

I t - efortul total de investiţii; Phn - profit net anual n

D=

I t − ∑ CFh n +1

h =1

n

∑ CFh − ∑ Cfh h =1

h =1

d) Cheltuieli total echivalente

K = I t + Ch • D f = I t + Ch′ • D f

Ch – cheltuieli expl.

;

Ch = Ch′ + ah

Din acest p. d. v. putem explica dublu aspect al investiţiei (cheltuială de execuţie – chelt. de amortizare pe durata de funcţionare) - valoarea investiţiei

I ah = De

It K = I t + Ch′ ( ) = I t + I t + Ch′ • D f Df 2

e) Randamentul economic: - raport între efectele utile (profit) şi efort (investiţie)

Pt R= It Randamentul economic al investiţiilor şi durata de recuperare a investiţiilor în formă dinamică actualizaţi la diferite momente de referinţă.

Re s =

Pt − 1 , randamentul economic (în formă statică) It

Pt – profituri totale It – investiţii totale Res – randamentul economic reprezintă profitul obţinut la un leu investit după ce leul s-a recuperat Analiza economică şi financiară a proiectelor de investiţii - analiza economică pune în evidenţă rentabilitatea economică (eficienţa economică) a investiţiei faţă de rentabilitatea ramurii sau economiei naţionale. Analiza financiară se realizează la nivel de firmă (întreprindere) Metodele de calcul sunt aceleaşi, diferenţa constând dintre valorile luate în calcul, semnificaţia, modul de considerare şi natura acestor valori. Caracteristicile analizei economice 1. Utilizează acele preţuri („de umbră”), respectiv acelea debarasate de orice politică fiscală, vamală, monetară şi de importare, preţuri care ar fi aplicabile dacă am avea de-a face cu o piaţă funcţională (raport corect %) Acest lucru fiind mai greu de identificat se face apel la valoarea preţurilor practicate pe piaţa internaţională de capital. 2. Valoarea veniturilor şi a cheltuielilor nu este influenţată de taxe vamale, politici monetare, impozite etc. 3. Valoarea venitur şi a cheltuielilor, respectiv profitului nu ţine cont de sursele de finanţare după cum nu este important cine sunt beneficiarii produselor sau serviciilor rezultate pe seama investiţiei (beneficiul social) Aceste valori pot fi influenţate dacă investiţia a recurs la resurse investiţionale externe deoarece acestea reprezintă costuri şi pentru statul respectiv.

3

Caracteristicile analizei financiare 1. Practicarea unor preţuri existente pe piaţa internă 2. Valoarea veniturilor şi cheltuielilor, respectiv profitul, sunt influenţate de taxele vamale, politicile monetare şi impozite. 3. Pe durata de execuţie eventualul credit este considerat ca venit şi devine cost numai după punerea în funcţiune a obiectivului respectiv. Pragul de rentabilitate – pune în evidenţă nivelul producţiei fizice ce urmează a fi realizate astfel încât profitul să fie zero.

CF ; PR = Puv − cvu

CF – cheltuielile fixe; Puv – preţ unitar de

vânzare; cvu – cheltuieli unitare variabile Modelul Kaufmann(metoda minimizării costului mediu al mijlocului fix) Se bazează pe volumul investiţiei, cheltuielile de exploatare normale sunt considerate ca având creşteri unuforme de la o perioadă la alta. Metoda se bazează pe costul minim al utilajului dat de valarea de investiţie.

Cmin

C2 C3 Cm + 1 I + C1 + + + ... + 2 1 + a (1 + a) (1 + a) n −1 = 1 1 1 1+ + + ... + 2 1 + a (1 + a) (1 + a) n −1

I – valoarea de intrare (costul de achiziţie al mijlocului fix)

C1 , C2 ,..., Cn −1 -cheltuieli de exploatare a perioadelor 1, 2, ..., n-1 a – rata de actualizare Condiţia de menţinere

a

Chk −1 > Chk < Chk +1

4

utilajului

în

funcţiune