Licenta-dohanica-alexa-theodor-2.docx

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

Prof. univ. dr. ing.

Absolvent,

Ioan Vacaru-Opriş

Dohănică-Alexa Theodor

Anul IV 1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

Contribuții la cunoașterea randamentului la sacrificare si a porțiunilor tranșate din carcasă la puii broiler de găină, sacrificaţi la diferite greutăţi corporale, în condiţiile S.C. Avi-Top S.A. IASI.

Prof. univ. dr. ing.

Absolvent,

Ioan Vacaru-Opriş

Dohănică-Alexa Theodor

Anul IV

2

DECLARAȚIE,

Subsemnatul Dohănică Alexa Theodor student la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de zootehnie, specializarea zootehnie, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în declaraţii, că lucrarea cu titlul “ Contribuții la cunoașterea randamentului la sacrificare și a porțiunilor tranșate din carcasă, la puii broiler de gaină sacrificaţi la diferite greutăţi corporale, in condiţiile S.C. Avi-Top S.A. IAȘI” nu este un plagiat, fiind creaţia mea personală. Lucrarea este elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului: − toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei; − reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă; − rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original. Am luat la cunoştinţă de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată, voi fi exmatriculat (ă) sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată diploma obţinută.

Iaşi, data

Absolvent,

13.06.2016

Dohănică-Alexa Theodor _________________________

3

Cuprins Introducere............................................................................................................................................ 9

Cap. 1 PREZENTAREA UNITĂȚII DE LUCRU.......................................................... 10 1.1 Scurt istoric ................................................................................................................................. 10 1.1. Organizarea actuală .................................................................................................................. 11 1.2. Dezvoltarea unităţii în prspectivă ......................................................................................... 11

CAP.2: SITUAȚIA DESPRINSĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CONSULTATĂ CU PRIVIRE LA MODALITĂȚI DE SACRIFICARE A PĂSĂRILOR ÎN ABATOARE, CÂT ȘI LA CUNOAȘTEREA PRODUCȚIEI CANTITATIVE ȘI CALITATIVE DE CARNE OBȚINUTĂ. .................................................................................................................................................................... 11

2.1 Fluxul tehnologic de sacrificare a puilor broiler de găina în abatoare moderne. .................................................................................................................................................................... 11

2.2 Criterii de apreciere a producţiei cantitative si calitative a cărnii de pasăre ... 23 2.2.1. Factorii genetici şi de mediu care influenţează producţia cantitativă si calitativă a cărnii de pasăre......................................................................................................................................... 24 2.2.2. Randamentul la sacrificare. ................................................................................................. 29 2.2.3. Participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcasei. ................................................... 30 2.2.4. Caracteristicile senzoriale, fizice şi chimice ale cărnii de pasăre. .................................. 32

Cap 3. CERCETĂRI PROPRII .............................................................................................. 38 3.1. Scopul lucrării ......................................................................................................................... 38 3.2. Materialul biologic studiat, apartenența de rasă și metode de lucru folosite. . 38 3.3. Rezultate obținute și discuția lor. ..................................................................................... 40 3.3.1. Contribuții la cunoașterea randamentului la sacrificare și a participării porțiunilor tranșate din carcase în alcătuirea acestora la puii broiler de găină, sacrificați la greutăți corporale diferite. ................................................................................................................... 40 3.3.1.1.Grupa de sacrificare: 2,3-2,5 kg. (Date primare) .................................................... 40 3.3.1.2.Grupa de sacrificare: 2,1-2,3 kg. (Date primare) .................................................... 42 3.3.1.3.Grupa de sacrificare: 1,9-2,1 kg. (Date primare) .................................................... 43 3.3.1.4 Greutatea corporală medie la sacrificare ................................................................... 44 3.3.1.5.Greutatea medie a carcaselor obținute: ...................................................................... 46 3.3.1.6 Randamentul la sacrificare la cald .............................................................................. 48 3.3.1.7 Randamentul la sacrificare la rece ............................................................................... 50 3.3.1.8. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 2,3-2,5 kg .......................................................................................................................... 52 4

3.3.1.9. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 2,1-2,3 kg .......................................................................................................................... 54 3.3.1.10. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 1,9-2,1 kg. ......................................................................................................................... 56 Concluzii generale și recomandări ............................................................................................... 58 Bibliografie consultată ...................................................................................................................... 59

5

Lista figurilor Figura 1.1. ……………………………………………………………….…….pg.12 Figura 1.2. ……………………………………………………………….…….pg.13 Figura 1.3. ……………………………………………………………….…….pg.14 Figura 1.4. …………………………………………………….……………….pg.15 Figura 1.5. ……………………………………………………………………..pg.16 Figura 1.6. …………………………………………………………….……….pg.17 Figura 1.7………………………………………………………………………pg.18 Figura 1.8………………………………………………………………..……..pg.18 Figura 1.9………………………………………………………...…………….pg.19 Figura 2.1…………………………………………………………..…………..pg.20 Figura 2.2…………………………………………………..……..……………pg.20 Figura 2.3…………………………………………………….……..………….pg.21 Figura 2.4…………………………………………………….….……………..pg.22 Figura 2.5…………………………………………………………...………….pg.22 Figura2.6………………………………………………………….……………pg.23 Figura2.7…………………………………………………………….…………pg.25 Figura 2.8………………………………………………………………………pg.26 Figura 2.9………………………………………………………………………pg.32 Figura 3.1………………………………………………………………………pg.45 Figura 3.2………………………………………………………………………pg.47 Figura 3.3………………………………………………………………………pg.49 6

Figura 3.4………………………………………………………………………pg.51 Figura 3.5………………………………………………………………………pg.53 Figura 3.6………………………………………………………………………pg.55 Figura 3.7………………………………………………………………………pg.57

7

Lista tabelelor Tabel 1.1. …………………………………………………………….……..…pg.26 Tabel 1.2. …………………………………………………………….…..……pg.27 Tabel 1.3. ……………………………………………………………....…...…pg.28 Tabel 1.4. …………………………………………………………...…………pg.30 Tabel 1.5. ………………………………………………………..…..………...pg.31 Tabel 1.6. ……………………………………………………………………...pg.31 Tabel 1.7……………………………………………………………...…….….pg.35 Tabel 1.8……………………………………………………………...…….….pg.35 Tabel 1.9. ………………………………………………………..…….………pg.39 Tabel 2.1. ……………………………………………………………...………pg.41 Tabel 2.2. ……………………………………………………………...………pg.42 Tabel 2.3. ……………………………………………………………..…….…pg.43 Tabel 2.4. …………………………………………………………..………….pg.44 Tabel 2.5. …………………………………………………………......……….pg.46 Tabel 2.6………………………………………………………...….………….pg.48 Tabel 2.7………………………………………………………...….………….pg.50 Tabel 2.8. ………………………………………………………...……………pg.52 Tabel 2.9. ………………………………………………………...……………pg.54 Tabel 3.1. ………………………………………………….......………………pg.56

8

Introducere Până în perioada celui de al doilea război mondial păsările au fost crescute în general, în sistem gospodăresc. După această perioadă, au început să apară creșterea în sistemul intensiv. Această nouă exploatare a păsărilor a adus un plus de producție . O dată cu acest sistem au apărut și noile rase specializate pe diferite producții precum ouă și carne. În momentul de față, sistemul intensiv este cel mai răspândit mod de a valoriza producțiile oferite de păsări, sistemul gospodăresc fiind din ce în ce mai rar. Folosirea acestor sisteme de creștere sunt foarte rentabile și din punct de vede financiar. Datorită calităților superioare carnea de pasăre, a devenit un important concurent pentru celelalte alimente de origine animală. Această carne are și o palatabilitate superioară datorită fragezimii, date de sarcolema fibrelor musculare care este mai subțire decât la carnea oferită de celelalte animale. În anul 2007, producţia mondială de carne a crescut cu 7,3%. Această creştere s-a datorat majorării greutăţii păsărilor destinate tăierii. Deşi marjele de profit au fost scăzute din cauza preţurilor mici şi a creşterilor importurilor, totuşi producţia de carne de pasăre s-a majorat în principalele ţări (SUA, Brazilia, UE şi China) care asigură 2/3 din producţia mondială. În România cantitatea de carne de pasăre din gospodării este de 73.000 de tone, circa 25% din producţia naţională de circa 450.000 de tone și se estimează că pe viitor va scade numărul păsărilor crescute în gospodării.

9

Cap. 1 PREZENTAREA UNITĂȚII DE LUCRU 1.1 Scurt istoric S.C. Kosarom S.A. este prima firmă din industria alimentară din Romania, privatizată în anul 1992 prin Programul Pilot de Privatizare al Guvernului. Compania a crescut treptat și sigur, într-un climat de afaceri nu întotdeauna prietenos, prin profesionalismul de care au dat dovadă două generații de manageri. Astăzi Grupul de Firme Kosarom, înglobează patru companii ce lucrează în sistem integrat. Kosarom îşi asigură materia primă din surse proprii pornind chiar de la nutreţurile pentru animale, conform principiului “Safe feed – Safe food”. Astfel cerealele produse de către Agricola Tg. Frumos sunt materie primă pentru cele două fabrici de nutreţuri combinate care asigură hrana puilor de la Avi-Top şi a suinelor de la Suinprod. Unitatea s-a extins în mod continuu, prin cumpararea complexului de creştere a porcilor în anul 1997, de la SC SUINPROD SA Roman. In anul 2001, societatea a achizitionat complexul de crestere şi abatorizare a puilor de carne de la S.C PRODAVIS S.A MIROSLAVA, JUD. IASI, actualul SC AVI-TOP SA, a fost incă de la momentul achiziţionării o provocare întrucât, la acel moment era practic falimentară, cu salarii neplătite, clădiri abandonate, producţie mult diminuată. Punerea în aplicare a strategiilor de investiţii şi un management performant au facut ca în scurt timp, unitatea să functioneze la parametrii tehnici şi economici maximi, având ca domeniul de activitate creşterea şi abatorizarea puilor de carne. Şi pentru că fondatorul acestui grup de firme a dorit să asigure materia primă din surse proprii, pornind chiar de la nutreţurile pentru animale, la scurt timp, în anul 2002 a fost preluată şi Agricola Târgu Frumos, unitatea având ca profil producţia vegetală şi producţia animală prin creşterea bovinelor şi ovinelor în fermele proprii. Cerealele produse aici sunt materie primă pentru cele două fabrici de nutreţuri combinate care asigură hrana puilor de la Avi-Top şi a porcilor de la Suinprod. În 2007 SC AVI-TOP SA, işi mută activitatea la noul abator proiectat la Războieni, comuna Ion Neculce, abator modern pentru sacrificarea puilor (aproximativ 6500 tone carne/an). Azi, sub directa şi constanta supervizare a acţionarilor săi şi printr-o dinamică dezvoltare a resurselor umane, Grupul de Firme Kosarom desfăşoară o activitate extrem de complexă, întrun lanţ de producţie integrat. (http://www.avitop.ro/index.html) 10

1.1.

Organizarea actuală

Azi, sub directa şi constanta supervizare a acţionarilor săi şi printr-o dinamică dezvoltare a resurselor umane, Grupul de Firme Kosarom desfăşoară o activitate extrem de complexă, întrun lanţ de producţie integrat. În momentul de față, abatorul de la Războieni are un număr de 180 de angajați .

1.2.

Dezvoltarea unităţii în prspectivă

Pe viitor se urmărește extinderea tuturor compartimentelor și înbunătățirea calității produselor finite.

CAP.2: SITUAȚIA DESPRINSĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CONSULTATĂ CU PRIVIRE LA MODALITĂȚI DE SACRIFICARE A PĂSĂRILOR ÎN ABATOARE, CÂT ȘI LA CUNOAȘTEREA PRODUCȚIEI CANTITATIVE ȘI CALITATIVE DE CARNE OBȚINUTĂ.

2.1 Fluxul tehnologic de sacrificare a puilor broiler de găina în abatoare moderne. Fluxul tehnologic de sacrificare a puilor broiler de găină reprezintă tăierea puilor de carne(broiler), parcurgându-se mai multe etape: recepționarea și prinderea păsărilor pe linia de conveier, asomarea, sângerarea, opărirea, deplumarea, detașarea picioarelor, eviscerarea, spălarea carcaselor. După ce păsările parcurg toate etapele enumerate, în funcție de cererea pieției, carcasele obținute se porționează sau se lasă ca atare, urmând a fi ambalate și depozitate în camere de refrigerare sau se congelează.

11

Figura 1.1: Etapele fluxului tehnologic de procesare a păsărilor în abatoare. ( după Vacaru-Opriş, 2004) Abatoarele trebuie să fie amplasate cât mai aproape de căile de acces, deoarece transportul păsărilor către și de la abator se impune să se realizeze cu ușurință, iar costurile să fie cât mai reduse. Înainte ca păsările să intre în abator sunt supuse unui control sanitar-veterinar amănunțit și se verifică toate documentele care însoțesc transportul. Dacă puii se află in conformitate cu standardele în vigoare, atunci aceștia sunt dirijați către tăiere, urmând a fi agățați de picioare pe linia de conveier.

12

Recepționarea păsărilor Cuștile cu păsări sunt descărcate din mașina special amenajată pentru astfel de transporturi și se cântăresc. ( dupa Cornelia Vintilă, 2008).

Prinderea păsărilor pe linia de conveier Păsările sunt agățate de conveier, cu capul în jos și sunt transportate către următoarele etape de sacrificare. (după Cornelia Vintilă, 2008)

Fig.1.2 Dispozitive pentru transportul păsărilor în abator. ( după M. G. Usturoi, 2008) Asomarea În general, asomarea păsărilor se face cu ajutorul curentului electric. Aparatul cu care se efectuează asomarea se numește electroasomator (fig.1.3) și este format dintr-un cadru de metal pe care este așezată o baie de apă, care are un flotor de nivel constant ce menține nivelul lichidului. Prin apă circulă curent electric alternativ, de o intensitate de 50 Hz și la cel puțin 105 mA. Această tensiune se stabilește în funcție de viteza conveierului și de mărimea puilor. (dupa Vacaru-Opriș , 2004) 13

Puii trebuie să intre cu capul și puțin din gât, iar pieptul sa rămână deasupra apei. În urma unei asomări corecte ,puii prezintă contracții rapide timp de câteva secunde. ( După VacaruOpriş , 1993 )

Fig.1.3 Aparat electric de asomare a păsărilor prin imersie. ( după Cironeanu I. şi colab.,1975, citat de Vacaru-Opriş,2004) Sângerarea Se face la cel mult 20 de secunde de la asomare si este foarte importantă deoarece, de această operație depinde calitatea carcaselor. În abatoarele moderne ,sângerarea se realizează în urma secţionării arterei carotide și a venei jugulare. Tăietura se face cu un cuţit circular între unghiul mandibular și ureche,având o incizie de maxim 1cm. În urma intervenţiei cuţitului, muşchii cervicali, traheea şi esofagul trebuie să fie neatinse. ( după Vacaru-Opriş , 2004 ) Scurgerea sângelui nu trebuie să aibă loc pe o durată mai mică de 2 minute. Aceasta se produce deasupra unui tunel de sângerare, care colectează sângele şi îl distribuie spre prelucrare. (de exemplu :făina de sânge). Dacă sângerarea este incompletă, carnea capătă o culoare închisă, datorată ruperii vaselor sangvine, hemoragiilor punctiforme, petelor din musculatură și petelor subseroase. ( după M. G. Usturoi , 2008).

14

Fig 1.4 Dispozitiv automat de sângerare. ( după M. G. Usturoi, 2008) Opărirea păsărilor Reprezintă înmuierea păsărilor în apă caldă pentru ca penele de pe corp să fie îndepărtate mai uşor. Acest fapt se datorează distrugerii structurii proteice care se află în epiderma pielii. Pentru ca opărirea să fie corectă, trebuie să se facă în flux continuu, iar păsările trebuie să fie inerte în momentul introducerii în opăritor. ( după I. Vacaru-Opriş 2004) În ţara noastră se întâlnesc două tipuri de opăritoare: Stork şi Gordon Johnson, cel mai folosit fiind cel de tip Stork , model D.E.( vezi fig.1.5), cu două secţiuni și patru circuite. (după M. G. Usturoi, 2008) În funcţie de specie, vârstă, mărime şi destinaţia păsărilor se reglează temperatura din bazine și viteza conveierului. Se recomandă o temperatură a apei de +50/+53°C, pe o durată de opărire de 150 secunde pentru puii destinaţi congelării,iar pentru puii ce urmează a fi refrigeraţi se recomandă o temperatură a apei de +55/+60°C, pe o durată de opărire de 120-150 secunde. ( după Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D.,1975)

15

Fig 1.5 Opăritor Stork tip D.E., cu 2 secţiuni şi 4 circuite. (după I. Vacaru-Opriş, 2004) Deplumarea Procesul de jumulire are loc imediat după opărire. Deplumatorul este alcătuit dintr-un cadru pe care sunt montate barele de deplumare și tamburii cu flanşe, care ţin acele degete de cauciuc denumite şi "degete de deplumare"; acestea funcţionează rotindu-se în sens opus unul faţă de calălalt. În urma învârtirii energice a acestor degete, de pe suprafaţa carcasei se îndepărtează penajul. Înainte de a fi puse în funcţiune, barele de jumulire ale aparatului se reglează în ambele sensuri (vertical şi orizontal), şi se face racordarea lor la o sursă de apă caldă, cu temperatura de 40- 60°C, având o presiune de 1-1,5 kgf/cm². (după Cornelia Vintilă, 2008 şi Vacaru-Opriş, 2008) Pentru ca jumulirea păsărilor să fie cât mai bună se folosesc trei deplumatoare. Primul îndepărtează aproximativ 60-65% din întreaga cantitate de pene, iar în celelalte două se desfăşoară activitatea de finisare, ele fiind mai lungi şi cu un număr mai mare de tamburi cu flanşe dotate cu degete de cauciuc. ( după Vacaru-Opriş, 1993 şi Cornelia Vintilă 2008) După ieşirea puilor din deplumatoare aceștia trec printr-un jet de apă care are rolul de a îndepărta penele rămase pe carcasă.

16

Fig 1.6 Maşină de deplumare ( tip Stork L(S)-28) pentru găini (după Vacaru-Opriş, 2004) Tăierea pielii de la gât, incizia caudală şi smulgerea capetelor Tăierea pielii de la gât se face pe o lungime de 3-4 cm până în zona centurii scapulohumerale. În timp ce conveierul îşi urmeză cursul, capetele puilor sunt prinse între două ghidaje ale discului purtător de cuţite şi a plăcii de presiune unde cuţitele presează pielea şi o secţionează (Fig.1.7) . ( După M. G. Usturoi, 2008 şi Vacaru-Opriş 1993)

17

Fig 1.7 Maşina de tăiat pielea de la gât. ( după M. G. Usturoi, 2008) Incizia caudală se face cu maşinărie dotată cu un cuţit disc şi are rolul de a extrage glanda uropigiană. ( după Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D.,1975). Smulgerea capetelor se realizează cu ajutorul unui dispozitiv prevăzut cu un ghidaj de execuţie de detaşare a capetelor prin smulgere ( Fig1.8). Acest mecanism se reglează în funcţie de mărimea puilor si este amplasat exact sub linia de conveier.

Fig 1.8 Maşină pentru smuls capetele. ( după Vacaru-Opriş, 2004) 18

Flambarea si spălarea Flambarea era folosită în abatoarele de tip vechi și avea rolul de a îndepărta firele de puf și pene în prezenţa focului. Aceste mecanisme erau dotate cu 4-5 arzătoare care acţionau la o temperatură de 600÷700°C, pe o durată de 2-3 secunde (Fig. 1.9). ( după Cornelia Vintilă, 2008)

Fig 1.9 Dispozitiv de flambare ( după Cornelia Vintilă, 2008) Spălarea avea rolul de a îndepărta impurităţile și scrumul rezultat în urma flambării. Maşina destinată spălării avea în componenţă două rânduri de duze prin care pulveriza apă rece, la presiune de 2,5-3,5 atm. (după M. G. Usturoi, 2008). Detaşarea picioarelor și desprinderea carcaselor Se execută cu ajutorul unei maşini speciale, care secţionează picioarele de la nivelul articulaţiilor tibio-tarso-metatarsiene. ( după Cornelia Vintilă, 2008). Reglarea maşinii are drept scop ca axa roţii cu pinteni să fie pe axa conveierului, deoarece aceste două ghidaje cu dispunere excentrică au rolul de a îndoi picioarele păsărilor. În primă fază, un cuţit fix taie tendoanele, iar în faza a doua se produce tăierea completă la nivelul articulaţiei, cu intervenţia unui cuţit disc. ( după M. G. Usturoi, 2008). În urma procesului de tăiere a picioarelor, carcasele cad într-un jgheab înclinat și alunecă spre sectorul de prelucrare finală. ( după Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D., 1975).

19

Fig 2.1 Maşină pentru detaşarea picioarelor ( după Ciroaneanu I. şi colab.,1975, citat de Vacaru-Opriş, 2004 ) După secţionarea articulaţiei și desprinderea carcasei, pe linia de conver rămân picioarele agăţate, trebuind a fi îndepărtate. Această operaţiune se realizează cu un dispozitiv pentru desprinderea picioarelor și este alcătuit dintr-un cadru de bare, articulate elastic şi cu un opritor de cauciuc. (după M. G. Usturoi, 2008 şi Vacaru-Opriş, 2004).

Fig 2.2 Maşină pentru desprinderea picioarelor din conveier. ( după M. G. Usturoi, 2008) 20

În momentul în care carcasele ajung în acest punct, începe prelucrarea lor finală. În funcţie de destinaţie carcasele urmează diferite trasee în abator. Eviscerarea carcaselor, extragerea și valorificarea organelor În acest punct, carcasele sunt agăţate în linia de conveier la nivelul extremităţilor gambei. Acestea sunt transportate deasupra unui jgheab care are canale anexe ce transportă părţile necomestibile într-o zonă de colectare, de unde sunt valorificate în sectorul de prelucrare a făinii proteice. Aceste canale transportă separat şi organele comestibile către verificarea sanitarveterinară şi în cele din urmă spre valorificare (după M. G. Usturoi, 2008 şi Vacaru-Opriş, 2004).

Fig 2.3 Jgheab de eviscerare. ( după M. G. Usturoi, 2008) Pentru ca eviscerarea să se execute corect si complet se fac următoarele operaţiuni: -se face o incizie pe linia mediană, de la zona apendicelui xifoid până în orificiul cloacal. (după Vacaru-Opriş, 2004); -se extrage cloaca cu tot cu intestine fără a fi secţionate deoarece există posibilitatea infestării carcaselor cu germeni patogeni. ( după Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D., 1975 ); -se extrag viscerele cu ajutorul unei scafe de inox printr-o manevră rapidă și precisă, fără a se rupe ansele intestinale, fără zdrobirea ficatului şi spargerea vezicii biliare. În timpul acestei operaţiuni se îndepărteză grăsimea de pe organe, dar se lasă pe peretele abdominal. (după Vacaru-Opriş, 2004). După extragerea viscerelor se execută controlul sanitar-veterinar al carcaselor. În urma acestei intervenţii se separă ficatul de conţinut si vezică liniară, urmând apoi să se separe pipota şi 21

stomacul glandular (acesta se taie în două bucăţi ). În cele din urmă se smulg inimile şi se detaşează pericardul, curăţindu-se de sânge. ( după M. G. Usturoi, 2008). Pipotele sunt dirijate pe o bandă transportoare către maşina de secţionat și maşina de spălat şi curăţat pipote. Spălarea se face cu apă rece la o presiune de 2,5 atm. (după Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D., 1975 şi Vacaru-Opriş, 2004)

Fig 2.4 Maşină de tăiat pipote ( după M. G. Usturoi, 2004)

Fig 2.5 Maşină de curăţat pipote ( după M. G. Usturoi, 2004) Îndepărtarea guşei, esofagului şi traheei Acestea se îndepărtează printr-o incizie de 3,5 cm în pielea gâtului, la baza aripii drepte. ( după Vacaru Opriş, 2004 si M. G. Usturoi, 2008). Extragerea pulmonilor Se realizează cu o maşină specială legată la o instalaţie de vid (fig2.6). Dispozitivul care extrage pulmonii are forma unui pistol, care colectează extrasul şi îl distribuie cu ajutorul apei către colectorul de deşeuri. (după Vacaru-Opriş, 2004 şi M. G. Usturoi, 2008). 22

Fig 2.6 – Instalaţie de vid pentru extragerea pulmonilor. ( după Vacaru-Opriş, 2004) Spălarea carcaselor și detaşarea gâturilor Pentru efectuarea spălării carcaselor,acestea sunt transportate de linia de conveier printr-un tunel prevăzut cu mai multe duze, care pulverizează apă sub presiune, eliminând impurităţile. O ultimă intervenţie asupra carcasei în fluxul tehnologic este detaşarea gâturilor. Această intervenţie se realizează cu o maşină specială, care taie gâturile cu ajutorul unor cuţite ce efectuează o mişcare de rotaţie asigurată de un motor electric. ( după Vacaru-Opriş, 2004) După ce păsările trec prin tot acest flux tehnologic, ajung la ultimul control sanitar-veterinar. Dacă sunt îndeplinite toate standardele, ele sunt trimise către ambalare după care urmează a fi refrigerate sau congelate.

2.2 Criterii de apreciere a producţiei cantitative si calitative a cărnii de pasăre Pentru aprecierea producţiei de carne atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ trebuie urmărite performanţele păsărilor. În cazul în care obiectivele propuse nu sunt îndeplinite trebuie intervenit pentru îmbunătaţirea şi refacerea condiţiilor de creştere dar şi pentru refacerea și îmbunătăţirea amestecului de hrană. O carne de calitate depinde şi de felul în care animalul este sacrificat. Dacă puiul nu trece printr-un flux de abatorizare care să îndeplinească condiţiile de sacrificare, atunci carcasele se depreciază. O carcasă apreciată trebuie să îndeplinească următoarele indicaţii: -să aibă o greutate corespunzătoare care să o încadreze în standardul rasei/hibridului. ( după Vacaru-Opriş, 1994); 23

-să aibă o confomaţie bună fiind apreciată după modul de dezvoltare a musculaturii. ( după Driha Ana, 2000); -să prezinte o piele intactă fără zgârieturi și rupturi, iar culoarea să prezinte un aspect comercial. Culorile admise sunt: galbenă si albă-gălbuie cu roz. ( după V. Sârbulescu; V. Stănescu; VacaruOpriş; Cornelia Vintilă, 1983); -în final carcasa trebuie să prezinte un aspect merceologic. ( după V. Sârbulescu; V. Stănescu; Vacaru-Opriş; Cornelia Vintilă, 1983). Pe lângă condiţia de creştere și furajare pentru a avea o cantitate şi o calitate superioară a cărnii trebuie să avem în atenție, toți factorii care influențează producția de carne.

2.2.1. Factorii genetici şi de mediu care influenţează producţia cantitativă si calitativă a cărnii de pasăre Factorii genetici au o importanţă foarte mare în producţiile animaliere. Specia, rasa, linia, hibridul şi individul sunt cei mai imporanţi factori genetici care intervin în perfecţionarea producţiei dorite. Specia intervine direct în cantitatea si calitatea producţiei de carne şi a randamentului la sacrificare. De exemplu, la păsări întalnim hibrizi de carne care pot atinge greutăţi de peste 5 kg. Rasa intervine în cantitatea şi calitatea producţiei. În rândul păsărilor întâlnim diferite rase precum: rase ouătoare, care produc cantităţi mari de ouă şi rase de carne, care la rândul lor pot fi pitice (cu greutăţi corporale sub 1kg) sau grele (cu greutăţi corporale de 5,5 kg). Linia este formată de om şi are ca obiective producţii superioare. Hibridul este creat pentru a realiza performanţe în direcţia unei singure producţii. Hibrizii de carne pot atinge la vârsta de 35 de zile o greutate corporală medie de 2,5 kg. În interiorul ficarui grup sunt indivizi cu dezvoltare corporala mai mare sau mai mică cu capacități de creştere diferite. De aceea, sunt selecţionaţi pentru reproducţie indivizii cei mai valoroşi. Factorii de mediu sunt şi ei foarte impotanţi pentru producţia calitativă şi cantitativă a cărnii. Dacă păsărilor nu li se oferă toate condiţiile necesare creşterii şi dezvoltării, atunci putem avea surprize din punct de vedere productiv. Factorii care pot influenţa negativ o bună dezvoltare sunt: alimentaţia, adăparea, sistemul de exploatare și factorii climatici.(după Driha Ana, 2000) 24

Alimentaţia Din punct de vedere economic, furajele sunt cele mai costisitoare în procesul de creştere a păsărilor. O administrare necorespunzătoare poate duce la mari pierderi financiare. În funcţie de vârsta puilor se administrează o reţetă specifică. În cazul puilor cu vârste cuprinse între 0 şi 14 zile se administrează reţeta tip starter, între 15 şi 32 de zile se administrează reţeta de creştere, iar în ultima perioadă între 33 şi 42 de zile, se furajează cu reţeta de finisare. Nutreţul administrat poate fi sub diferite forme, precum făină, brizură sau granule. Furajele care nu îndeplinesc cerinţele nutriţionale ale puilor duc la sporuri mici de creştere, consum mai mare de hrană, iar riscul de înbolnăvire, etc.( după M. G. Usturoi, 2008). Administrarea hranei mucegăite poate determina apariţia micotoxicozelor care influenţează negativ starea de sănătate a animalului şi există riscul de a provoca moarte ( după Vacaru-Opriş, 2002). În hale, hrănitorile trebuie să ocupe o suprafaţă de minim 25% ( după Vacaru-Opriş, 2002). Pentru un consum de hrană corect trebuie ca hrănitorile sa fie reglate corespunzător, puii să se poată hrăni fără a depune efort ( fig. 2.7 ).

Figura 2.7 Înălţimea hrănitorilor (Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Romanian_Te chDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf) Adăparea Apa trebuie administrată la discreţie, la temperatura de + 10 ÷ +12 °C. Aceasta trebuie să îndeplinească toate normele de calitate necesare rasei sau hibridului. În cazul în care apa nu este curată apar refuzul de adăpare și scăderi în greutate.( după Driha Ana, 2000)

25

Pentru un kg spor de creștere în greutate este necesară o cantitate de 4 litri de apă. Din totalul apei din organismul păsării 75% este apa băută, iar 25% este asimilată din hrană ( după Vacaru Opriş, 2002). Tabelul 1.1 Consumul de apă tipic la broiler ross 308 la temperatura de 21 °C în litri pentru 1000 păsări pe zi. Vârsta păsărilor(zile)

7 14 21 28 35 42 49 56

Picurători fără cupițe M 62 112 181 251 309 350 376 386

F 58 101 162 224 278 320 349 365

NS 61 106 171 237 293 336 363 374

Picurători cu cupițe M 66 119 192 267 328 372 400 410

F 61 107 172 238 296 340 371 388

Adăpători cu clopot NS 65 112 182 252 311 357 386 398

M 70 126 203 283 247 394 423 434

F 65 113 182 252 313 360 392 410

NS 68 119 193 266 329 378 409 421

(Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Romanian_Te chDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf)

Şi o dispunere corectă a adăpătorilor trebuie luată în calcul deoarece influenţează consumul de apă. Reglarea adăpătorii trebuie să fie asemănătoare cu fig. 2.8.

Figura 2.8 Reglarea adăpătorii cu niplu. (Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Romanian_Te chDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf) 26

Sistemul de exploatare În general, broilerul de găină este crescut în hale cu aşternut permanent sau hale prevăzute cu baterii ecologice. Durate de exploatare a halei pe o serie de creştere este de 5-6 săptămâni, pentru creşterea puilor şi 3 săptămâni pentru vidul sanitar. ( după Driha Ana, 2000) Pentru confortul puilor crescuţi în hale cu aşternut permanent trebuie să avem în vedere stabilirea densităţii la populare. Când popularea halei se face cu un număr mai mare decât cel normal apar probleme, precum: reducerea rației de creştere, lipsa uniformităţii, deprecierea aşternutului, deprecierea calităţii cărnii, etc. ( după Vacaru-Opriş, 2002). Tabel 1.2 Parametri tehnici pentru puii de carne crescuţi în aşternut

Nr. Crt.

Specificare

U.M.

1 Număr de pui introduși pe m² 2 Pierderi din efectiv pe m² 3 4 5 6 7

Pui livrați la 8 săptămâni de pe 1 m² Greutatea corporală medie la livrare Greutatea în viu/m²/ serie de creștere Serii de creștere pe an(52:11) Greutatea în viu/m²/ an

cap cap % cap kg kg nr. kg

Parametri Maxim Minim 17 13,7 0.9 0,7 5,29 5,11 16,1 13 1,6 1,45 25,8 18,9 4,72 4,72 121,77 89,21

Factorii climatici Şi aceştia contribuie foarte mult la o bună dezvoltare a carcaselor. În halele de creştere trebuie asiguraţi o serie de factori, precum: temperatura, umiditatea relativă a aerului, ventilaţia şi regimul de lumină. În funcţie de hibridul exploatat trebuie respectate anumite condiţii de microclimat. Temperatura aerului În cazul hibrizilor de carne „Ross”, temperatura aerului trebuie să fie mai scăzută în prima perioadă de viaţă, faţă de alţi hibrizi de carne.

27

Tabel 1.3 Dinamica temperaturii din halele cu hibrizi comerciali de găină pentru carne Ross. ( după Vacaru Opriş, 2002) Demarajul pe toată suprafața halei Vârsta (zile)

1 3 6 9 12 15 18 21 24 27-42(49)

Temperatură (°C)

29 28 27 26 25 24 23 22 21 21-22

Demaraj în țarcuri Vârsta zile Sub eleveuză 1 30 3 28 6 28 9 27 12 26 15 25 18 24 21 23 24 22 27-42(49) 21-20

Temperatură (°C) La 2 m de eleveuză 27 26 25 25 25 24 24 23 22 21-20

În restul halei 25 24 23 23 22 22 22 22 21 21-20

În primele clipe de viaţă, puii au nevoie de temperaturi mai ridicate, care scad o dată cu creşterea puilor. În cazul în care temperatura nu îndeplineşte cerinţele rasei, atunci consumul de furaje este mai mare, deoarece energia din hrană este folosită la termoreglare. Temperatura din hale are influenţă şi asupra procentului de proteină din hrana administrată şi a consumului de apă. ( după M. G. Usturoi, 2008). Umiditatea relativă a aerului Are o influenţă directă asupra stării de sănătate a păsărilor protejându-le împotriva deshidratării mucoasei respiratorii şi diminuează riscurile apariţiei bolilor pulmonare şi cardiace. Umiditatea în primele 10 zile trebuie să fie de 65-70%, iar în continuare să scadă la 55-70%. (după Driha Ana, 2000).

28

Ventilaţia aerului Are rolul de a schimba aerul viciat din hală şi introducerea unui aer proaspăt, curat. O dată cu scoaterea aerului se elimină şi gazele toxice. Rata ventilaţiei la puii de carne trebuie să fie de 0,7 m³/h/kg corp în sezonul rece şi de 4-5 m³/h/kg corp în sezonul cald ( după M. G. Usturoi, 2008). Regimul de lumină În funcţie de hibridul exploatat sunt stabiliți parametrii necesari de iluminare a halei. În general, la puiu de carne, programul de lumină este de 23-24 ore. ( după Vacaru-Opriş, 2002). Folosirea luminii în parametri recomandaţi ajută la creşterea greutăţii corporale şi scade mortalitatea ( după Driha Ana, 2000).

2.2.2. Randamentul la sacrificare. Randamentul este raportul între greutatea vie a animalului înainte de tăiere şi greutatea netă a carcasei, determinate prin cântărirea animalului viu înainte de tăiere și a carcasei imediat după tăiere ( după Vacaru-Opriş, 1983). Operaţiunea se poate face cu ajutorul unui cântar şi cu aplicarea unei formule de calcul. Pe lângă carcasă în randament intră şi capul, gâtul, ghiarele şi organele consumabile. ( după VacaruOpriş, 1983). Formula de calcul:

R%=

𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑐𝑎𝑠𝑒𝑖(𝑘𝑔) 𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑒(𝑘𝑔)

𝑥 100;

Randamentul se poate face atât pe carcasa caldă (randament la cald), adică imediat după sacrificare, dar şi pe carcasa rece ( randament la rece) atunci când aceasta este refrigerată. ( după Ștefănescu Gh. și colab., 1961). În cazul puilor broiler de găină, randamentul la sacrificare trebuie să depăşească 80%. ( după M. G. Usturoi, 2008).

29

Tabel 1.4 Valorile intermediare ale unui randament comercial mediu de 83% la un pui cu greutate de 1500 gr. ( după M. G. Usturoi, 2008). Nr. Crt. 1 2 3 4 5

Specificare După emisiunea sanguină După jumulire După eviscerare Carcasă( fară organe) Cap, gât, picioare

Greutate (g.)

Randament (%)

1.440 1.335 1.155 975 195

96 89 77 65 13

După aflarea randamentului carcasa se evaluează şi se încadrează în funcţie de rezultat în 3 clase de calitate. ( după Vacaru-Opriş, 1994).

2.2.3. Participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcasei. În urma sacrificării şi porţionării păsărilor rezultă o serie de produse comestibile şi necomestibile, dar şi deşeuri. ( după Vacaru-Opriş, 2004) Produse comestibile: -

Carnea (carcasa);

-

Organe: inimă, ficat, pipotă, splină şi rinichi.

Produse necomestibile: -

Organe: pulmoni, intestine, ovarul şi oviductul, esofagul, guşa, traheea şi stomacul glandular. Deşeuri:

-

Vezică biliară;

-

Cuticula de la pipotă;

-

Conţinutul pipotei;

-

Glanda uropigiană.

30

Făcându-se diferenţa între greutatea carcaselor la cald şi greutatea carcaselor la rece se constată că, la cald, greutatea acestora este mai mare. În urma refrigerării se înregistrează mici pierderi în greutate.( după Ștefănescu Gh. și colab., 1961) Şi în cazul carcaselor se face porţionarea. În urma tranşării rezultă: piept, pulpe, tacâm şi aripi. În urma împărţirii carcaselor au fost obţinute următoarele rezultate; Tabel 1.5 Rezultatele tranşării şi dezosării carcaselor de pui broiler de găină. ( după Vacaru-Opriş, 2004)

Nr. crt.

Porțiunea tranșată

% din greutatea carcasei

1 2 3 4

Piept Pulpe Tacâm Aripi

20-22 32-35 30-32 13-15

Proporția macrocomponentelor din porțiunea tranșată (%) Carne Oase Cartilagii Pierderi 77 18 3 2 72 25 1 2 39 58 1 2 58 37 2 3

% din greutatea vie 16 25 24 10

În funcţie de rezultatele obţinute în urma tranşării carcaselor, cu privire la calitate, părţile anatomice sunt încadrate în trei clase de calitate ( după M. G. Usturoi, 2008). Tabelul 1.6 Componentele principale ale carcaselor de pasăre în raport de calitate. ( după M. G. Usturoi, 2008)

Părți componente Musculatură Grăsime internă Piele și grăsime subcutanată Organe comestibile Total

Proporțiile diferitelor componente (%) Calitatea I Calitatea a II-a Calitatea a III-a 42,7 41,2 43,6 4,4 2,1 0,9 12,4 7,4 66,9

10,2 9 62,5

31

8,4 9,4 62,3

Ţinând cont de modul de creştere şi de furajele administrate, de vârsta la care sunt sacrificaţi puii, de sexul acestora, putem aprecia greutatea carcaselor, dar şi valoarea componentelor și anume: -

componente cu valoare ridicată: Cele mai valoroase porţiuni din carcasa unui pui sunt pieptul şi coapsele. Greutatea acestora poate varia foarte mult;

-

componente cu valoare mijlocie: În cazul puilor crescuţi la sol, greutatea aripilor şi a spatelui este cu mult mai mare decât a puilor crescuţi în baterii;

-

componente cu valoare redusă: Un raport direct proporţional exista şi între greutatea carcaselor şi cea a capului, gâtului şi ghearelor. ( după Ștefănescu Gh. și colab., 1961).

2.2.4. Caracteristicile senzoriale, fizice şi chimice ale cărnii de pasăre. În ceea ce priveşte carnea de pasăre, consumatorul urmăreşte o serie de calităţi organoleptice cum ar fi: frăgezimea, suculenţa, culoarea, mirosul şi gustul, aspectul.Unele calități le găsim in fig.2.9.

Fig. 2.9 Factorii care influenţează caractereristicile senzoriale ale cărnii. ( după Georgescu şi colab., 2000 citat de Vacaru-Opriş, 2004) 32

Frăgezimea cărnii Greutatea cu care carnea este masticată, calitatea şi cantitatea de ţesut adipos, calitatea fibrei musculare, conţinutul în ţesuturi conjunctive lax şi fibros, modul de răcire a cărnii sunt aspecte care condiţionază frăgezimea cărnii ( dupa V. Sârbulescu; V. Stănescu; I. Vacaru-Opriş; Cornelia Vintilă, 1983). Diferenţe mari în gradul de frăgezime a cărnii sunt date de specie, vârstă, rasă, stare de îngrăşare. De exemplu, rasa Playmouth Rock are o carne mai fragedă decât carnea provenită de la rasa New Hanpshire. Păsările de vânat au carnea mai tare decât cele domestice. ( după VacaruOpriş, 2004 şi M. G. Usturoi,2008). Suculenţa cărnii Este reprezentată de capacitatea cărnii de a reţine sucurile intracelulare, intercelulare şi interfasciculare, după prelucrare. (V. Sârbulescu; Vacaru-Opriş; V. Stănescu; Cornelia Vintilă, 1983). Suculenţa cărnii poate fi influenţată de următorii factori: specie, rasă, stare de îngrăşare şi vârstă. De exemplu, carnea de la animalele tinere are o suculenţă mai mare decât carnea de la animalele bătrâne, deoarece cele tinere au capacitatea mai mare de reţinere a apei. (dupa V. Sârbulescu; Vacaru-Opriş; V. Stănescu; Cornelia Vintilă, 1983). Culoarea cărnii Indică calitatea cărnii. Ea este dată de conţinutul în mioglobină şi hemoglobină. Alţi factori care influenţează culoarea sunt: regiunea musculară, alimentaţia, starea de sănătate, vârsta şi sexul, pigmenţii din carne şi modul de sacrificare al animalului ( după V. Temișan,1995). Nuanța, intensitatea și luminozitatea dau culoarea cărnii: -

Nuanţa cărnii. Starea chimică a mioglobinei şi hemoglobinei determină culoarea cărnii. De exemplu culoarea roşie deschisă este întâlnită la o carne proaspătă de bună calitate. Aceasta este dată de mioglobina purpurie şi de oximioglobina de culoare roz care se află în interiorul muşchiului. La această nuanţă participă şi hemoglobina de culoare roşie. Datorită oxidării, culoarea cărnii se transformă în brună şi este influenţată de schimbarea oximioglobinei şi mioglobinei în metmioglobină. În cele din urmă o carne de calitate trebuie să fie de culoare roşie-vie, roz-pal sau roşie-închisă.( după Ștefănescu Gh. și colab., 1961) 33

-

Intensitatea culorii reprezintă gradul de colorare a cărnii. Cu cât mioglobina şi hemoglobina sunt în cantităţi mai mari, cu atât culoarea cărnii este mai accentuată.

-

Luminozitatea cărnii este direct influenţată de tehnica sângerării, de cantitatea de sânge eliminată, de ţesutul adipos prezent pe suprafaţa muşchiului, etc. Luminozitatea este reprezentată de reflexia luminii de către carne.( după Ștefănescu Gh. și colab., 1961)

Mirosul şi gustul Factorii care determină mirosul şi gustul sunt: sexul, vârsta, condiţiile de creştere, ereditatea, condiţiile de sacrificare, răcire şi depozitarea cărnii precum şi de substanţele adăugate acesteia pentru prelucrare şi conservare ( după Vacaru-Opriş, 2004). În cazul puilor furajaţi cu nutreţ care conţine făină de peşte în perioada de finisare, carnea capătă gust de peşte. ( După M. G. Usturoi, 2008).

Aspectul cărnii Este dat de felul cum se prezintă carnea la suprafaţă, astfel: -

carnea proaspătă la suprafaţă se prezintă uscată;

-

carnea relativ proaspătă este la exterior umedă şi lipicioasă;

-

carnea refrigerată la suprafaţă este uscată, iar cea refrigerată greşit este umedă;

-

carnea congelată se prezintă la exterior cu o peliculă de cristale de gheaţă, iar cea decongelată este umedă;

-

carnea veche este umedă, cleioasă cu un mucus de culoare cenuşie sau verzuie.

Însuşirile chimice ale cărnii Compoziţia chimică la păsări diferă foarte mult de la o porţiune anatomică la alta. De exemplu, pieptul este cel mai bogat în proteine, însă celelalte porţiuni au mai multe grăsimi. Compoziţia chimică a cărnii de pasăre şi broiler de găină ( după Vacaru-Opriş, 2000).

34

Compoziția chimică a cărnii de găină(%). Compoziție chimică Apă Proteine Lipide Substanțe minerale Calorii/100 g.

Tab.1.7

Clasa de calitatea I (%) 65,5 19,8 13,7

Clasa de calitatea a II-a (%) 70,9 21,4 6,8

1 208,6 g.

0,9 151 g.

Compoziția chimică a cărnii de Broiler de găină(%). Compoziție chimică Apă Proteine Lipide Substanțe minerale Calorii/100 g.

Clasa de calitatea I (%) 67,5 19,8 11,5

Clasa de calitatea a II-a (%) 72,1 22,8 4

1,2 288,1 g.

1,1 130,6 g.

Tab.1.8

Apa În funcţie de specie, vârstă şi stare de îngrăşare, apa se întâlneşte în carne în cantitatea cea mai mare. În cazul păsărilor furajate cu hrană umedă, apa are o pondere mai mare în organism decât la păsările furajate cu nutreţ uscat. Proteinele În carnea de pasăre, proteinele au un conţinut proteic cuprins între 19,8% și 22 %; acest procent variază în funcţie de starea de îngrăşare ( după M. G. Usturoi, 2008). Proteinele se împart în: proteine din sarcoplasmă, din nuclei şi din sarcolemă. Proteinele din sarcoplasmă se împart în două grupe: Proteinele miofibrile: - Miozina A ( reprezintă 30% din totalul substanţelor proteice) -Actina ( reprezintă 13% din totalul substanţelor proteice) 35

-Actomiozina ( este formată din amestec de miozină şi actină) -Tropomiozina ( reprezintă 2,5 % din totalul substanţelor proteice) (după Vintilă C., 2008).

Proteine din plasma interfibrilară: - Miogenul ( reprezintă 20% din totalul substanţelor proteice) -Mioalbumina ( reprezintă 2% din totalul substanţelor proteice) -Mioglobina ( dă culoarea cărnii) -Globulina X -Miostromina (după V. Sârbulescu; V. Stănescu; I. Vacaru-Opriş; Cornelia Vintilă, 1983). Proteinele din nuclei: Nucleoproteidele sunt alcătuite din: -Histone -Protamine și un grup prostetic alcătuit din acizi nucleici (după Vintilă C., 2008 ). Proteinele din sarcolemă: -Colagenul ( proteină incompletă) -Elastina -Reticulina (după V. Sârbulescu; V. Stănescu; Vacaru-Opriş; Cornelia Vintilă, 1983).

Lipidele În funcţie de tipul de muşchi, de rasă, specie, vârstă şi stare de îngrăşare procentul de grăsime variază foarte mult. Lipidele sunt alcătuite din: 36

-Gliceride -Fosfolipide -Steride -Colesterol ( după Vintilă C., 2008).

Substanţe minerale Se întâlnesc în procent de 1% şi conţin diferite macro şi microelemente. Cantitatea substanţelor minerale diferă în funcţie de rasă, specie, vârstă, stare de îngrăşare, etc. (după M. G. Usturoi, 2008 ). Enzimele Apar în cantităţi foarte mari şi sunt formate din : -

Catepsine

-

Enzime glicolitice

-

Catalaze

-

Peroxidaze

-

Aldalaze

-

Fosforilaze

-

Lipaze

-

Adenozidtrifosfaze

-

Fosfadaze, etc. (după V. Sârbulescu; V. Stănescu; Vacaru-Opriş; Cornelia Vintilă, 1983).

Vitaminele Sunt hidrosolubile şi se găsesc sub formă de : -

Vitamine din complexul B

-

Vitamine A şi D

-

Vitamine C,E şi K.

37

Cap 3. CERCETĂRI PROPRII 3.1. Scopul lucrării Din literatura de specialitate consultată cu privire la producția de carne de pasăre, a rezultat că au fost înregistrate performanțe deosebite pe toate planurile. Astfel, ameliorarea genetică a păsărilor pentru producția de carne a atins culmi de neimaginat în urmă cu 30-40 de ani. Hibrizii comerciali creați realizează în mod frecvent greutăți corporale de peste 2,0 kg la vârsta de 37-42 de zile, în condițiile unui indice de conversie a hranei de 1,6-1,7 (kg nutreț combinat/kg spor) și a unui randament la sacrificare în jur de 80%; Concomitent a crescut ponderea porțiunilor tranșate din carcase care asigură producția de carne în cea mai mare măsură (piept, pulpe superioare și pulpe inferioare). O adevărată revoluție tehnică a cunoscut și industria de abatorizare a păsărilor , care a permis obținerea unor carcase igienice și aspectuoase. În ceea ce privește preferințele consumatorilor de carne de pasăre, acestea s-au diversificat, încât la ora actuală unii consumatori preferă carcase mai grele, alții carcase mai ușoare. Întrucât, nu sunt cunoscute în detaliu caracteristicile carcaselor obținute de la broilerul de găină sacrificați la greutăți corporale diferite, prin lucrarea de față ne-am propus să aducem o medestă contribuție la elucidarea problemelor amintite. .

3.2. Materialul biologic studiat, apartenența de rasă și metode de lucru folosite. Materialul biologic studiat a fost reprezentat de hibridul de carne "Ross-308" care este cel mai popular hibrid crescut in fermele din tara noastră. De aceea, se va face studiu doar pe acest tip de pui pentru carne.

Hibridul „Ross-308” Studiul a fost realizat pe puiul de pasare „Ross-308” care este un pui ce are o multitudine de calități precum: randament la sacrificare bun, rezistență mare la boli, capacitatea de valorificare a hranei, creștere rapidă. Acest pui se poate sexa incă din primele zile de viață. Dacă sunt respectate condițiile de creștere ale acestui pui, se poate ajunge la performanțe remarcabile obținându-se o carne de calitate superioară. 38

Performanțe la sacrificare a hibridului„Ross-308” la vârsta 42 de zile: Greutate corporală Consum cumulat de furaj Indice de conversie a hranei (Kg N.C./Kg spor)

Mascul Femelă Mascul Femelă

2616 g. 2184 g. 4353 g. 3802 g.

Mascul Femelă

1:1,66 1:1,74

Tab.1.9

(după M. G. Usturoi,2008) Aparteneța de rasă Acest hibrid este produs de o firmă din Marea Britanie pe nume „Ross Breeders”. Pe lângă „Ross 308” această firmă mai produce și alți hibrizi. Indicatorii urmăriți și metode de lucru Principalii indicatori urmăriți au fost: 

Greutatea corporală medie la vârsta ed sacrificare;



Greutatea carcaselor obținute (kg);



Randamentul la sacrificare la cald și la rece (%);



Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor (%): piept,pulpe superioare si inferioare, tacâm. Randamentul la sacrificare s-a calculat cu ajutorul formulei de mai jos: R%=

𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑐𝑎𝑠𝑒𝑖(𝑘𝑔) 𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑒(𝑘𝑔)

𝑥 100.

Pentru refrigerare, carcasele au fost introduse în depozitul rece, timp de 24 ore la temperatură de 0-5C° și umiditatea relativă a aerului de 80-85%.

Metodă de lucru Investigațiile s-au efectuat pe trei loturi de pui „Ross-308” sacrificați la greutăți corporale de 2,4-2,5 kg – lot I; 2,1-2,3 kg – lot II; 1,9-2,1 kg – lot III. În fiecare lot s-au introdus câte 30 de pui. 39

3.3. Rezultate obținute și discuția lor. În urma cercetărilor efectuate, rezultatele obținute sunt comforme cu standardele producătorului, randamentul fiind cuprins între 76,5% și 80 % cu mici excepții in care procentul a fost puțin mai mic sau mai mare. Comparând cele trei loturi am constatat că nu au fost diferențe foarte mari, fapt care ne arată ca dezvoltare masei musculare este foarte bună încă de la greutăți mici. Valorile cele mai bune sau obținut de la lotul I cel care are greutăți corporale cuprinse între 2,500-2,300 kg. Loturile II și III au avut valori ale randamentului ceva mai mici dar fără diferențe majore, fapt care ne arată că și sacrificarea unor loturi mai mici ca greutate corporală este de luat în calcul. În a doua parte a cercetarilor am urmărit porțiunile anatomice ale puilor, cele mai mari valori fiind obținute de pulpe. Valori foarte bune s-au înregistrat și în cazul pieptului care este porțiunea cea mai apreciată de cumpărători. În concluzie cele 3 loturi s-au comportat comform așteptărilor și au oferit rezultate care depășesc media superioara a calității materiei prime obținute de la puiul de carne.

3.3.1. Contribuții la cunoașterea randamentului la sacrificare și a participării porțiunilor tranșate din carcase în alcătuirea acestora la puii broiler de găină, sacrificați la greutăți corporale diferite. 3.3.1.1.Grupa de sacrificare: 2,3-2,5 kg. (Date primare) În tabelul 2.1 se prezintă date primare privind greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute după sacrificarea acestora (kg). Din analiza datelor cuprinse în acest tabel rezultă ca greutatea puilor sacrificați a înregistrat o minimă de 2,31 kg și o maximă de 2,50 kg. În aceste condiții greutatea carcaselor obținute a variat între 1,80 kg minima și 1,99 maxima.

40

Tab. 2.1 Greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute (kg) la lotul I. Nr. Pui 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

Greutate in viu(kg) Greutatea carcasei(kg) 2,45 1,90 2,31 1,84 2,50 1,93 2,38 1,86 2,40 1,90 2,48 1,99 2,44 1,94 2,38 1,86 2,31 1,80 2,40 1,92 2,47 1,91 2,38 1,87 2,49 1,99 2,31 1,80 2,36 1,88 2,45 1,93 2,40 1,92 2,33 1,84 2,47 1,91 2,37 1,89 2,45 1,93 2,49 1,99 2,32 1,81 2,37 1,86 2,44 1,93 2,38 1,84 2,41 1,92 2,38 1,87 2,45 1,89 2,48 1,95

41

3.3.1.2.Grupa de sacrificare: 2,1-2,3 kg. (Date primare) În tabelul 2.2 se prezintă date primare privind greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute după sacrificarea acestora (kg). Din analiza datelor cuprinse în acest tabel rezultă ca greutatea puilor sacrificați a înregistrat o minimă de 2,11 kg și o maximă de 2,30 kg. În aceste condiții greutatea carcaselor obținute a variat între 1,65 kg minima și 1,78 maxima. Tab. 2.2 Greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute (kg) la lotul II. Nr. Pui 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

Greutate in viu(kg) Greutatea carcasei(kg) 2,27 1,71 2,24 1,71 2,11 1,65 2,26 1,76 2,27 1,73 2,19 1,73 2,14 1,70 2,27 1,77 2,15 1,66 2,22 1,70 2,14 1,66 2,15 1,69 2,19 1,74 2,28 1,74 2,30 1,78 2,24 1,74 2,11 1,65 2,22 1,76 2,18 1,70 2,29 1,72 2,29 1,75 2,15 1,64 2,12 1,64 2,17 1,72 2,25 1,76 2,26 1,74 2,11 1,71 2,28 1,78 2,19 1,68 2,29 1,77

42

3.3.1.3.Grupa de sacrificare: 1,9-2,1 kg. (Date primare) În tabelul 2.3 se prezintă date primare privind greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute după sacrificarea acestora (kg). Din analiza datelor cuprinse în acest tabel rezultă ca greutatea puilor sacrificați a înregistrat o minimă de 1,92 kg și o maximă de 2,10 kg. În aceste condiții greutatea carcaselor obținute a variat între 1,50 kg minima și 1,62 maxima. Tab. 2.3 Greutatea corporală a puilor studiați (kg) și greutatea carcaselor obținute (kg) la lotul III.

Nr. Pui 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

Greutate in viu(kg) Greutatea carcasei(kg) 2,10 1,61 1,98 1,58 2,04 1,56 1,92 1,50 1,98 1,50 1,93 1,51 1,96 1,49 2,06 1,59 2,08 1,62 1,91 1,50 1,90 1,51 1,99 1,55 2,07 1,58 2,05 1,61 2,06 1,61 2,09 1,61 1,97 1,57 2,03 1,58 2,07 1,62 2,03 1,62 1,96 1,49 1,97 1,52 2,01 1,58 2,03 1,61 2,07 1,58 2,09 1,63 1,98 1,54 2,00 1,54 2,03 1,60 1,92 1,50 43

3.3.1.4 Greutatea corporală medie la sacrificare

Greutatea medie a celor 30 de pui din fiecare lot, înainte de sacrificare o întâlnim în tabelul de mai jos: În tabelul 2.4 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la greutatea corporală medie a puilor sacrificați. Pentru grupa de sacrificare 2,3-2,5 kg, greutatea corporală medie la sacrificare a puilor a fost de 2,41±0,05 kg, pentru grupa de sacrificare 2,3-2,1 kg, aceasta a înregistrat o valoare de 2,21±0,06 kg, iar pentru grupa de sacrificare 1,9-2,1 kg, valoarea obținută a fost de 2,01±0,05 kg. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținutvalori sub 10% (2,44%, la grupa2,3-2,5 kg; 2,88% la grupa 2,1-2,3 kg; 2,01% la grupa 1,9-2,1 kg). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.1 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter. Tab. 2.4

Categoria de greutate

2,300-2,500

Minima

Maxima

(kg)

(kg)

2,44

2,31

2,49

2,21 ± 0,06

2,88

2,11

2,29

2,01 ± 0,05

2,95

1,90

2,09

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅ (kg)

V%

30

2,41 ± 0,05

30

30

kg

2,100-2,300 kg

1,900-2,100 kg

44

2.41

2.5 2.4

2,21

2.3

L1

2.2

2.01

2.1

L2 L3

2 1.9 1.8

(kg)

L1

L2

L3

Fig. 3.1. - Reprezentarea grafică a mediei greutății în viu, a celor 30 de pui din toate cele 3 loturi:

45

3.3.1.5.Greutatea medie a carcaselor obținute: În tabelul 2.5 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la greutatea medie a carcaselor obținute. Pentru grupa de sacrificare 2,3-2,5 kg, greutatea medie a carcaselor a fost de 1,89±0,05 kg, pentru grupa de sacrificare 2,3-2,1 kg, aceasta a înregistrat o valoare de 1,71±0,04 kg, iar pentru grupa de sacrificare 1,9-2,1 kg, valoarea obținută a fost de 1,57±0,06 kg. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (2,74%, la grupa 2,3-2,5 kg; 2,47% la grupa 2,1-2,3 kg; 3,90% la grupa 1,9-2,1 kg). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.2 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter.

Tab. 2.5

Categoria de greutate

2,300-2,500

Minima

Maxima

(kg)

(kg)

2,74

1,80

1,99

1,71 ± 0,04

2,47

1,64

1,78

1,57 ± 0,06

3,90

1,49

1,79

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅ (kg)

V%

30

1,89 ± 0,05

30

30

kg 2,100-2,300 kg 1,900-2,100 kg

46

1.89 1.71

2

1.57

1.5 L1 L2

1

L3 0.5 0

(kg)

L1

L2

L3

Fig. 3.2. - Reprezentarea grafică a mediei greutății carcaselor puilor din cele 3 loturi.

47

3.3.1.6 Randamentul la sacrificare la cald În tabelul 2.6 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la randamentul la sacrificare la cald. Pentru grupa de sacrificare 2,3-2,5 kg, greutatea medie a carcaselor a fost de 78,73±0,96 kg, pentru grupa de sacrificare 2,3-2,1 kg, aceasta a înregistrat o valoare de 78,00±0,77 kg, iar pentru grupa de sacrificare 1,9-2,1 kg, valoarea obținută a fost de 77,33±0,83 kg. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (1,22%, la grupa 2,3-2,5 kg; 0,99% la grupa 2,1-2,3 kg; 1,08% la grupa 1,9-2,1 kg). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.3 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter Tab. 2.6

Categoria de greutate

2,300-2,500

Minima

Maxima

(%)

(%)

1,22

77,01

80,10

78,00 ± 0,77

0,99

76,30

79,20

77,33 ± 0,83

1,08

76,00

78,92

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅ (%)

V%

30

78,73 ± 0,96

30

30

kg 2,100-2,300 kg 1,900-2,100 kg

48

78.73

79 78.5

78 L1

78

77.33

L2

L3

77.5 77 76.5

(%)

L1

L2

L3

Fig. 3.3. -Reprezentarea grafică a randamentului la sacrificare la cald

49

3.3.1.7 Randamentul la sacrificare la rece În tabelul 2.7 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la randamentul la sacrificare la rece. Pentru grupa de sacrificare 2,3-2,5 kg, greutatea medie a carcaselor a fost de 77,84±0,96 kg, pentru grupa de sacrificare 2,3-2,1 kg, aceasta a înregistrat o valoare de 77,30±0,95 kg, iar pentru grupa de sacrificare 1,9-2,1 kg, valoarea obținută a fost de 76,81±1,00 kg. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (1,24%, la grupa 2,3-2,5 kg; 1,23% la grupa 2,1-2,3 kg; 1,31% la grupa 1,9-2,1 kg). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.4 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter Tab.2.7

Categoria de greutate

2,300-2,500

Minima

Maxima

(%)

(%)

1,24

76,30

79,35

77,30 ± 0,95

1,23

76,00

78,70

76,81 ± 1,00

1,31

75,18

78,65

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅ (%)

V%

30

77,84 ± 0,96

30

30

kg 2,100-2,300 kg 1,900-2,100 kg

50

78

77.84

77.8 77.6

77.3

77.4

L1

77.2

76.81

77

L2

L3

76.8 76.6 76.4 76.2

(%)

L1

L2

L3

Fig. 3.4.-Reprezentarea grafică a randamentului la sacrificare la rece pentru cele 3 loturi

51

3.3.1.8. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 2,3-2,5 kg În tabelul 2.8 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la participarea porțiunilor anatomice tranșate din carcasă. Pentru grupa de sacrificare 2,3-2,5 kg, pieptul reprezintă 404,30±16,70, pulpele reprezită 636,81±18,86, tacâmurile reprezintă 589,37±21,46, iar aripile reprezintă 264,77±12,84. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (4,13%, la piept; 2,96% la pulpe; 3,64% la tacâm; 4,86% la aripi). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.5 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter. Tab.2.8

Specificare

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅

V%

(g)

Minima

Maxima

(g)

(g)

Piept

30

404,30 ± 16,70

4,13

372,89

436,59

Pulpe

30

636,81 ± 18,86

2,96

608,92

681,52

Tacâm

30

589,37 ± 21,46

3,64

546,92

630,51

Aripi

30

264,77 ± 12,84

4,86

243,95

288,66

52

523.27

600.00

488.76 500.00

332.52 400.00

Piept Pulpe

300.00

220.47

Aripi

200.00 100.00 0.00

(g)

Tacâm

Piept

Pulpe

Tacâm

Aripi

Fig. 3.5. - Reprezentarea grafică a participării porțiunilor în alcătuirea carcasei.

53

3.3.1.9. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 2,1-2,3 kg În tabelul 2.9 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la participarea porțiunilor anatomice tranșate din carcasă. Pentru grupa de sacrificare 2,1-2,3 kg, pieptul reprezintă 367,79±13,03; pulpele reprezită 573,22±15,52; tacâmurile reprezintă 535,34±13,56; iar aripile reprezintă 241,60±12,47. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (3,54%, la piept; 2,70% la pulpe; 2,53% la tacâm; 5,16% la aripi). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.6 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter.

Tab. 2.9

Specificare

N

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅

V%

(g)

Minima

Maxima

(g)

(g)

Piept

30

367,79 ± 13,03

3,54

337,70

386,45

Pulpe

30

573,22 ± 15,52

2,70

544,81

596,25

Tacâm

30

535,34 ± 13,56

2,53

505,28

557,57

Aripi

30

241,60 ± 12,47

5,16

220,74

262,37

54

600.00

523.27

488.76

500.00

400.00

332.52

Piept Pulpe

300.00

220.47

Tacâm Aripi

200.00

100.00

0.00

(g)

Piept

Pulpe

Tacâm

Aripi

Fig. 3.6. - Reprezentarea grafică a porțiunilor anatomice ce alcătuiesc carcasa din lotul II de pui.

55

3.3.1.10. Participarea porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor la grupa de sacrificare: 1,9-2,1 kg. În tabelul 3.1 se prezintă datele prelucrate statistic referitoare la participarea porțiunilor anatomice tranșate din carcasă. Pentru grupa de sacrificare 1,9-2,1 kg, pieptul reprezintă 332,52±12,26; pulpele reprezită 523,27±19,81; tacâmurile reprezintă 488,76±16,68; iar aripile reprezintă 220,47±9,68. Pentru coeficientul de variație (V%) s-au obținut valori sub 10% (3,68%, la piept; 3,78% la pulpe; 3,41% la tacâm; 4,39% la aripi). În contextul arătat, se poate trage concluzia că a existat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat. În figura 3.7 este redată reprezentarea grafică a prezentului caracter.

Tab.3.1

𝐱̅ ± 𝐬𝐱̅ Specificare

N

V%

Minima (g)

Maxima (g)

(g) Piept

30

332,52 ± 12,26

3,68

308,08

355,23

Pulpe

30

523,27 ± 19,81

3,78

483,98

555,25

Tacâm

30

488,76 ± 16,68

3,41

459,43

521,59

Aripi

30

220,47 ± 9,68

4,39

197,48

235,64

56

600.00

523.27

488.76

500.00

400.00

Piept

332.52

Pulpe 300.00

220.47

Tacâm Aripi

200.00

100.00

0.00

(g)

Piept

Pulpe

Tacâm

Aripi

Fig. 3.7. - Reprezentarea grafică a porțiunilor anatomice ce alcătuiesc carcasa din lotul III de pui.

57

Concluzii generale și recomandări

1. În urma cercetărilor efectuate se constată o bună desfășurare a activităților din abatorul S.C. Avi-Top S.A. obținânduse rezultate deosebite în sacrificarea puilor de carne. Datorită fermelor care cresc puii în standardele prevăzute și fluxului tehnologic foarte bine pus la punct, se obțin rezultate pozitive atât din punct de vedere calitativ, cantitativ, cât și igienic. 2. Un aport important este adus și de personalul experimentat care desfășoară activitațile cu mare atenție, manipulând produsele responsabil fără a le deprecia calitatea. Alt factor foarte important care își pune amprenta asupra produselor obținute la Avi-Top este igiena, care oferă produselor siguranță sanitar-veterinară de calitate superioară.

3. Din punctul meu de vedere, hibridul analizat se ridică la standarde superioare oferind o producție înaltă atât calitativ, câ și cantitativ pretându-se foarte bine la sistemele de creștere din România, precum și la cerințele consumatorilor de carne de pui. 4. Recomand consumul cărnii de pui cu încredere, datorită calitaților senzoriale și nutritive pe care le are, oferind o satisfacție gastronomică tuturor consumatorilor.

58

Bibliografie consultată 

Cironeanu I., Dobândă B., Banu c., Georgescu D.,- Valorificarea industrială a păsărilor. Ed. Tehnică, București, 1975.



Dinu I. – Tendințe și perspective în zootehnia mondială. Ed. Ceres, București,1989.



Driha Ana, 2000- Curs de tehnologia creșterii păsărilor. Edit. Mirton, Timișoara.



Mountney J. – Poultry products tehnology. Second edition. The Avi Publishing Company Inc., Westport, Connecticut, U.S.A., 1976.



Sandu Gh. – Genetica și ameliorarea păsărilor. Ed. Ceres, București, 1983.



Sandu Gh. – Modele experimentale în zootehnie. Ed. Coral Sanivet, București, 1995.



Sârbulescu V., Roșu A., Vacaru Opriș I., Velea C. – Tehnologia și valorificarea produselor animale. Ed. Did. și Pedag., București, 1977.



Sârbulescu V., Vacaru Opriș I., Stănescu V., Vintilă Cornelia – Tehnologia și valorificarea produselor animaliere. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983.



Stănciulescu M. și Sârbulescu V., 1981- Producțiile animale. Edit. Ceres, București.



Suciu I., Băltan Gh., Miclea V. – Tehnologia creșterii păsărilor. Lucrări practice și activități de producție. Tipo "Agronomia" Cluj-Napoca, 1985.



Șindilar E. – Controlul sanitar veterinar al alimentelor de origine animală. Curs (Lito.), Univ. Agr. Iași, 1992.



Ștefănescu Gh. și colab., 1961- Avicultură, vol. 1. Edit. Agro-Silvică, București.



Ștefănescu Gh. și colab., 1961- Avicultură, vol. 2. Edit. Agro-Silvică, București.



Ștefănescu Gh., Bălășescu M., Severin V. – Avicultură Vol. I. Ed. Agrosilvica, București, 1960.



Ștefănescu Gh., Bălășescu M., Severin V. – Avicultură Vol. II, Ed. Agrosilvică, București, 1961.



Ștefănescu Gh., Bălășescu M., Severin V. –Creșterea păsărilor, iepurilor și animalelor de blană. Ed. Did. și Pedag., București, 1971.



Tacu A.- Metode statistice în Zootehnie și Medicină Veterinară. Ed. Agrosilvică, București, 1968.



Țărlea S.- Considerații privind producerea și difuzarea materialului biologicavicol în România. Simp. șt. Național "Dezvoltarea zootehniei – O certitudine pentru viit.",Univ. Agr. Iași, 1995.



Usturoi M. G., 2008- Creșterea păsărilor. Edit. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.



V. Sârbulescu, V. Stănescu, I. Vacaru-Opriș, Cornelia Vintilă, 1983- Tehnologia și valorificarea produselor animaliere. Edit. Didactică și Pedagogică, București. 59



Vacaru-Opriș I. – Păstrarea și dezvoltarea fondului genetic avicol. Rev. "Cercet. Agron. În Moldova", vol.4 (84), Iași, 1988.



Vacaru-Opriș I. – Realizări Românești în domeniul industrializării cărnii de pasăre. Rev. "Cercet. Agron. În Moldova", vol. I, Iași. 1978.



Vacaru-Opriș I.- Avicultură, vol. I,II. Curs (Lito.), Univ. Agr. Iași, 1990.



Vacaru-Opriș I., 1974- Tehnologia produselor animale, Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”.



Vacaru-Opriș I., 1993- Tehnologia creșterii păsărilor, Curs partea aI-a. Edit. Univ. Agronimică „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.



Vacaru-Opriș I., 1993- Tehnologia creșterii păsărilor,curs partea a II-a. Edit. Universitatea Agronimică „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.



Vacaru-Opriș I., 1994- Tehnologia industrializării produselor de origine animală. Edit. Universitatea Agronimică „Ion Ionescu de la Brad” , Iași.



Vacaru-Opriș I., 2004- Tratat de avicultură,vol 3. Edit. Ceres, București.

 Vacaru-Opriș I., 2007- Tratat de avicultură,vol 1. Edit. Ceres, București. 

Vacaru-Opriș I., 2008- Tratat de avicultură,vol 2. Edit. Ceres, București.



Vacaru-Opriș I., Usturoi M. G.,1996- Tehnologia industrializării produselor de origine animală. Edit. Universitatea Agronimică „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.



Van I.- Caracterizarea fenotipică și genotipică a unei linii materne genitoare de broiler supusă selecției. Rev. de Zootehnie și Medicină Veterinară, nr.1, 1990.



Van I.- Optimizări în tehnica ameliorării liniilor genetice de broiler. Teză pentru obținereatitlului de "Doctor în Agronomie",I.A.N.B.,București,1989.



Vancea I., 1978- Tehnologia creșterii intensive a păsărilor. Edit. Ceres, București.



Vintilă C., 2008- Tehnologia prelucrării cărnii de calitate. Edit. Waldpress , Timișoara.



Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Roman ian_TechDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf



Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Roman ian_TechDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf



Sursa:http://www.aviagen.com/assets/Tech_Center/BB_Foreign_Language_Docs/Roman ian_TechDocs/ROMANIAN-Broiler-for-CDsmall.pdf



http://www.avitop.ro/index.html.

60

Abatorul S.C. Avi-Top S.A., Războieni – Iași

61

62

(http://www.avitop.ro/index.html)

63