Iva.docx

1.

Regimul politic din România conform Constituției din 1991; În contextul revenirii României la pluripartidism, în 1989, constituţia comunistă trebuia înlocuită pentru a menţiona noua stare de fapt, dar şi pentru a garanta respectarea drepturilor cetăţeneşti şi pentru a permite dezvoltarea regimului politic democratic. Primul capitol al constituţiei este intitulat chiar Principii generale şi cuprinde principiile fundamentale, specifice unui regim democratic: separaţia puterilor în stat, suveranitate naţională, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, pluripartidismul. Forma de guvernare a statului este republica, iar România este considerată stat de drept, democratic şi social. Sintagma stat de drept democratic şi social subliniază ideea că în România sunt garantate, prin instituţiile statului, respectarea legii şi accesul liber la justiţie (statul de drept), se respectă principiile democratice (statul democratic), statul respectă personalitatea umană şi intervine pentru realizarea binelui comun, prin măsuri de protecţie a cetăţenilor săi în situaţii ordinare dar şi extraordinare, în caz de calamitate sau criză, ori prin protecţia şi asigurarea de şanse pentru categoriile defavorizate (statul social). Între principiile generale menţionate în acest prim capitol amintim şi garantarea dreptului minorităţilor naţionale de a-şi păstra limba şi tradiţiile, întărirea legăturilor cu românii aflaţi în afara ţării, dezvoltarea relaţiilor paşnice cu toate statele, respectarea tratatelor internaţionale. 2. Principalele modificări privind regimul politic românesc aduse de Constituția din 2003. Întrucât România se pregătea la începutul anilor 2000 să facă un nou pas istoric, respectiv aderarea la Uniunea Europeană şi NATO, în anul 2003 s-a iniţiat procedura de revizuire a Constituţiei din anul 1991, în scopul adaptării acesteia la noile realităţi politice, economice, sociale şi culturale din societatea românească. La 18 şi 19 octombrie 2003 a avut loc referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei. Prezenţa la vot a fost de 55%, din care peste 89% au votat DA. În noua Constituţie este consacrat principiul constituţional al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, asigurându-se accesul femeilor la funcţiile publice şi demnităţi în aceleaşi condiţii cu bărbaţii. În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, se acordă cetăţenilor Uniunii Europene dreptul de a alege şi a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale din statul membru pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. În domeniul justiţiei, este reglementată detaliat organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, acesta devenind garant al independenţei justiţiei. 3.

Evoluția sistemului românesc de partide între 1990 și 2000; Alegeri prezidențiale și parlamentare au avut loc pe 20 mai 1990. Concurând cu partidele istorice, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, Iliescu a obținut 85% din totalul voturilor exprimate. FSN a primit astfel, două treimi din locurile din Parlament și prim-ministru a fost desemnat Petre Roman, un profesor universitar, o figură a Revoluției fără trecut politic, acesta inițiind câteva reforme pentru piața liberă. Alegerile naționale din septembrie 1992 s-au soldat cu victoria președintelui Iliescu, și a partidului său FDSN, ce a obținut 35%, iar următorul clasat a fost CDR cu 24%. FSDN-ul devine Partidul Democrației Sociale din România(PDSR) în iulie 1993. Primul-ministru Văcăroiu a guvernat în coaliție cu trei partide minore, care de altfel au și abandonat coaliția până la algerile din noiembrie 1996. În această perioadă România a primit statutul de membru asociat al Uniunii Europene la data de 9 mai 1994, în anul următor la 22 iunie se depune candidatura pentru aderarea la UE. Tot în 1995 Emil Constantinescu face cunoscută platforma politică a CDR, denumită Contractul cu România. Emil Constantinescu, reprezentând Convenția Democrată Română (CDR) a învins președintele în exercițiu, Ion Iliescu, în cel de-al doilea tur al alegerilor, înlocuind-ul astfel la conducerea statului. PDSR-ul, deși a câștigat cel mai mare număr de locuri în Parlament. . Victor Ciorbea a fost numit Prim-ministru, punându-se și bazele aderării la NATO și UE. În timpul acestei guvenări s-au făcut numeroase reforme, dar dezvoltarea României a fost mult sub așteptări în principal datorită tergivesării reformelor din cauza neînțelegerilor din coaliție, formată din multe partide. 4. Evoluția sistemului românesc de partide între 2000 și 2016; În alegerile din 2000, coaliția plătește prețul tărăgănărilor în aplicarea reformelor și numeroaselor certuri din sânul coaliției și pierde în fața lui Ion Iliescu și a partidului său PSD. La scrutinul din 28 noiembrie 2004, candidatul PSD la președinția României, Adrian Năstase, a obținut un număr de 4.278.864 de voturi

(40.94%) în timp ce principalul contracandidat, Traian Băsescu, susținut de Alianța D.A. a fost votat de 3.545.236 de alegători (33.92%). La cel de-al doilea scrutin, din 12 decembrie 2004, locurile s-au inversat. Traian Băsescu a obținut 5.126.794 de voturi (51.23%) iar Adrian Năstase a fost votat de 4.881.520 de cetățeni români cu drept de vot. Disputele dintre prim-ministrul PNL și președinte au dus, în cele din urmă, la excluderea miniștrilor PD din guvern. PNL și UDMR au format un guvern minoritar, cu sprijin intermitent în Parlament de la PSD. La sfârșitul anului 2008 guvernul PNL a pierdut alegerile legislative, în timp ce PSD si PLD au câștigat aproximativ același număr de locuri. În toamna anului 2009, înaintea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, PSD-ul a acuzat PDL-ul că planifică fraudarea alegerilor în favoarea lui Traian Băsescu. În al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale s-au calificat candidatul PSD Mircea Geoană și președintele în exercițiu Traian Băsescu, ultimul câștigând un nou mandat cu 50,33% din voturi. Emil Boc a fost repus în funcția de prim-ministru într-un guvern PDL-UDMR, ce a trecut cu ajutorul unor grupuri desprinse din PSD și PNL. În 2009 și 2010, România a fost puternic lovită de criza economică la nivel mondial, provocând proteste masive organizate de mai multe sindicate. Opoziția și presa au acuzat frecvent guvernul de alocarea preferențială a fondurilor pentru membrii săi, precum și corupția generalizată, apoi in 2012 Emil Boc a demisionat din funcție 5. Sistemul electoral românesc în timpul regimului comunist; România a încetat să mai fie stat democratic în anul 1947. Liderii comunişti care au acaparat prin forţă puterea au instituit, în cei peste 50 de ani de sistem totalitar, mai multe sisteme electorale, care au funcţionat după acelaşi principiu: şeful statului nu este ales de către popor, ci de către un număr restrâns de electori. La alegerile din 28 martie 1948, primele din noua republică, dar ultimele cu participarea forţelor democratice, organizate pe sistem sovietic, ce mai rămăsese din partidele istorice a fost zdrobit prin fraudarea votului. Ulterior, şi liderii partidelor istorice care au participat în alegeri au fost aruncaţi în închisoare. Totuşi, cel puţin în aparenţă, alegerile din România comunistă urmau un ritual asemănător celui din ţările cu un sistem pluripartid. Deşi nu era deloc concurenţă, exista chiar şi o campanie electorală, în care candidaţii – aproape toţi cu funcţii importante în partidul conducător se întâlneau cu ‘’oamenii muncii de la oraşe şi sate’’. Iar rezultatul era că 99.9% dintre români se prezentau la vot şi aproape tot atâţia votau cu candidaţii comunişti, singura opţiune, de altfel. 6. Sistemul electoral din România între 1990 și 2004; primele alegeri legislative din 20 mai 1990, și-au ales membrii parlamentului bicameral, prin vot proporțional, pe liste de partid, fără existența unui prag electoral. În ceea ce privește candidaturile independente, fiecare astfel de candidat trebuia să fie susținut de cel puțin 251 de cetățeni cu drept de vot. La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a menținut scrutinul de listă și repartizarea mandatelor în baza reprezentării parlamentare, dar s-a introdus și un prag electoral de 3% din totalul voturilor exprimate la nivel național. Următorul scrutin din 3 noiembrie 1996 s-a desfășurat, în linii mari, după aceleași reguli, ca și cel din 1992, menținându-se același sistem de vot, același prag electoral și aceeași normă de reprezentare.Și alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au menținut sistemul de vot de tip scrutin de listă și reprezentare proporțională, precum și norma de reprezentare, dar au crescut pragul electoral la 5% pentru partide și au instituit unul special pentru coaliții, de minimum 8% și maximum 10%. 7. Sistemul electoral din România între 2008 și 2012 – avantaje și dezavantaje; În premieră după 1989, la alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot. Astfel, sistemul electoral specific acestor alegeri, aplicat și scrutinului din 9 decembrie 2012, a fost considerat unul mixt, deoarece, deși sunt votate persoane, se păstrează proporționalitatea reprezentării partidelor în legislativ. Astfel, fiecare partid are în parlament un număr de reprezentanți corespunzător procentelor obținute la nivelul întregii țări. În ceea ce privește atribuirea mandatelor, partidele sau alianțele politice sau electorale, acestea primesc mandate doar dacă depășesc pragul electoral la nivel național. Altfel spus, chiar dacă un candidat al partidului sau alianței câștigă 50%+ 1 dintre voturile valabil exprimate în colegiul unde candidează, nu va primi mandatul dacă partidul, alianța politică sau electorală nu a depășit pragul electoral la nivel național.

8. Alegerile parlamentare și prezidențiale din România din 1990 și 1992; Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat pe 20 mai 1990. Voturile validate au fost 14.378.693. Alegerile au fost câștigate de Ion Iliescuși FSN. Cu 85 % din voturi. Primul parlament a fost ales in 1990, pentru un mandat de 2 ani; nu exista un prag electoral, asa ca in Parlament au intrat 28 de formatiuni politice (inclusiv 11 minoritati) in Adunarea deputatilor, iar in Senat, 7 formatiuni. In urma alegerilor din mai 1990, se revenea la formula traditionala de Parlament bicameral. Consecinta guvernamentala a acestui structuri politice a Parlamentului a fost constituirea, la 28 iunie, a guvernului monocolor majoritar condus de Petre Roman, liderul oficial al FSN. Primul tur al alegerilor prezidențiale a avut loc pe 27 septembrie 1992, iar turul doi pe 11 octombrie 1992. Ion Iliescu a fost ales președinte, obținând în turul doi 61,43% din voturi. Al doilea parlament postcomunist a fost ales la 27 septembrie 1992. S-a constituit in conditii juridice si politice schimbate, fata de primul parlament: sistemul de partide a suferit modificari importante, prin apartia Conventiei Democrate, in septembrie 1991 si prin scindarea Frontului Salvarii Nationale, in martie 1992. Legea electorala, elaborata dupa adoptarea Consitutitiei, impunea in premiera un prag electoral de 3%. Norma de reprezentare parlamentara a fost modificata, ceea ce a dus la redimensionarea camerelor prin reducerea locurilor la deputati (de la 396, la 328) si cresterea locurilor la Senat (de al 119, la 143) – numarul mandatelor s-a redus cu 8,5%, ajungand la 471. 9. Alegerile parlamentare și prezidențiale din România din 1996 și 2000; Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 3 noiembrie 1996 și la 17 noiembrie 1996. Scrutin 3 noiembrie 1996---- (Ion Iliescu (PDSR) 4.081.093 (32.25%), 3.569.941 (28.22%))

Emil Constantinescu (CDR)

Scrutin 17 noiembrie 1996 --- (Emil Constantinescu (CDR) 7.057.906 (54,41%), Ion Iliescu (PDSR) 5.914.579 (45,59%)) In 1996, pe 3 noiembrie, a fost ales al treilea parlament posdecembrist. in urma scrutinului, s-a produs, pentru prima oara dupa 1989, alternanata la guvenare, Conventia Democrata Romana impreuna cu Uniunea Social Democrata si UDMR formand noul legislativ. Parlamentul din noiembrie 1996 a fost format din 343 de deputati (328 alesi si 15 desemnati de minoritatile nationale) si 143 de senatori. Alegerile pentru președinția României din anul 2000 s-au desfășurat în două tururi de scrutin, fiind câștigate de candidatul PDSR, Ion Iliescu. Rezultatele primului tur de scrutin au declanșat o mobilizare în favoarea lui Ion Iliescu, acesta fiind susținut chiar de către foști oponenți ai săi, pe fundalul perspectivei ca politicianul extremist Corneliu Vadim Tudor să ajungă șeful statului. Scrutinul pentru cel de-al patrulea Parlament postdecembrist a marcat revenirea la putere a actualului PSD (atunci numit PDSR), varful de forma electorala pentru PRM, dar si sfarsitul politic al CDR. Pentru alegerile din 2000, a fost impus un prag de 5% pentru partide si unul special pentru coalitii de mininum 8% si maximum 10%. Numarul mandatelor de senatori si deputati a fost redus cu 4; astfel, Senatul a avut 140 de mandate, fata de 143 in legislatura 1996-2000, iar Camera Deputatilor – 327, fata de 328 anterior; numarul de mandate de parlamentari – senatori si deputati – a fost stabilit potrivit normei de reprezentare prevazute in legea electorala, in functie de numarul locuitorilor fiecarui judet si din Capitala. 10. Alegerile parlamentare și prezidențiale din România din 2004 și 2008/2009; Alegerile prezidențialedin România s-au desfășurat peparcursul a două scrutinuri. Primul scrutin a avut loc pe 28 noiembrie 2004. Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian

Năstase (48,77%).Alegerile generale din 2004 s-au derulat in contextul pregatirilor pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Scrutinul s-a desfasurat intr-un cadru legal nou, marcat de revizuirea Constitutiei, in 2003, si de modificari aduse legislatiei electorale. A fost ultima oara, dupa 1989, cand alegerile parlamentare s-au desfasurata in acelasi timp cu cele prezidentiale, deoarece conform Constitutiei, aprobata prin referendumul national de la 18-19 octombrie 2003, alegerile prezidentiale urma sa aiba loc din 5 in 5 ani, iar cele parlamentare din patru in patru ani. Dintre cele 52 de formatiuni politice, partide, aliante si organizatii ale minoritatilor naionale care au depus liste electorale, dupa alegerile din 28 noiembrie, au intrat in Parlament doar 6 forte politice. Alegerile prezidențiale din România din anul 2009 au avut loc la expirarea mandatului actualului președinte al țării, Traian Băsescu. Și-au putut depune candidatura pentru funcția de președinte cetățenii români în vârstă de cel puțin 35 de ani, care au strâns cel puțin 200.000 de semnături ale cetățenilor cu drept de vot. În al doilea tur de scrutin s-au calificat candidatul PSD Mircea Geoană și președintele în exercițiu Traian Băsescu, ultimul câștigând un nou mandat cu 50,33% din voturi. Partidul Social Democrat a contestat rezultatul alegerilor, reclamând fraude electorale,[9] dar Curtea Constituțională, după ce a cerut renumărarea voturilor anulate, a validat rezultatul alegerilor. Alegerile de la 30 noiembrie 2008, desfasurate si ele intr-un context modificat sub aspect juridic (inlocuirea votului plurinominal cu cel uninominal) si politic (desfacerea Aliantei PNL-PD), au produs cel mai echilibrat parlament minoritar din intreaga perioada postcomunista. Ca urmare a alegerilor, niciun partid nu a obținut majoritatea, cele două principale partide din Parlament, PSD și PDL formând o coaliție. 11. Alegerile parlamentare și prezidențiale din România din 2012, 2014 și 2016; Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR– PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%. Alegerile legislative din 2012 în România au avut loc pe pe 9 decembrie 2012. Procentul prezenței la vot a fost de 41,76%[1] (prin comparație procentul la alegerile legislative din 2008 a fost de 39,26% din numărul cetățenilor cu drept de vot, iar în alegerile parlamentare din 2004 a fost de 58,50%), USL fiind alianța care a câștigat cele mai multe locuri de deputați și senatori. Numărul alegătorilor înscriși în listele electorale: 18.423.066[1]. Alegerile legislative din 2016 au avut loc în data de 11 decembrie 2016. 12. Guvernele României 1990-2000; Guvernul Petre Roman (1) 27 decembrie 1989 - 28 FSN iunie 1990 Guvernul Petre Roman (2) 28 iunie 1990 16 octombrie

Măsuri privind reorganizarea instituţională a statului; primele alegeri libere (20 mai 1990);Fenomenul Piaţa Universităţii; Mineriada din iunie 1990

Pachet de măsuri privind mecanismele economiei de piaţă; Legea fondului funciar; vânzarea către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului; liberalizarea parţială a preţurilor; inflaţie accelerată (170%); recesiune economică (PIB scade cu 13%); ca urmare a mineriadei din septembrie 1991 premierul demisionează

1991 Guvernul Theodor Stolojan

Cabinet de concentrare naţională fără sprijinul PNŢ-CD; Constituţia din 8 decembrie 1991; naţionalizarea valutei (societăţile comerciale şi populaţia au fost obligate să-şi schimbe valuta în lei la un curs fixat administrativ); recapitalizarea băncilor; liberalizarea totală a preţurilor; scădere a PIB cu 8,8%; inflaţie galopantă (210%)

Uniune 16 octombrie Naţională [11] 1991 - 20 noiembrie 1992 Guvernul Nicolae Văcăroiu 20 noiembrie 1992 - 12 decembrie 1996

Abordare lentă a procesului de restructurare şi reformă a sistemului bancar, pierderile economice fiind acoperite de la bugetul de stat; după atingerea unui prag record de 256%, rata anuală a inflaţiei scade sub 100%; introducerea TVA; Cuponiada; Afacerea Caritas; România devine membru în Consiliul Europei; România semnează Acordul de asociere la UE

PDSR [12]

Guvernul Victor Ciorbea 12 decembrie 1996 - 17 aprilie 1998 CDR USD [13] • Guvernul UDMR Radu Vasile 17 aprilie 1998 - 22 decembrie 1999 Guvernul Mugur Isărescu

Program ce vizează accelerarea privatizării, restructurării şi reducerea pierderilor din economie; recesiune economică (în anul 1997, PIB scade cu 6,1%, iar rata inflaţiei ajunge la 150%); Căderea guvernului s-a produs ca urmare a unei crize politice provocate de PD • Deteriorare a nivelului de trai (şomajul depăşeşte 10%); Legea învăţământului din 1998; Mineriada din ianuarie 1999; participarea la Războiul din Kosovo; vizita Papei Ioan Paul al IIlea; România este invitată să înceapă negocierile pentru aderarea la UE; primul ministru este revocat din funcţie de preşedintele Constantinescu

Prima creştere economică după trei ani (2,4%); pachet de măsuri CDR • PD • de relaxare fiscală (reducerea impozitului pe profit, aplicarea unei PSDR cote unice de TVA de 19%, introducerea impozitului pe venitul 22 decembrie • UDMR global, ş.a.); măsuri fiscale de sprijinire a exporturilor; Afacerea 1999 - 28 FNI; reglementarea sistemului public de asigurări sociale decembrie 2000 13. Guvernele României 2000-2016;

Guvernul Adrian Năstase PSD [14] 28 decembrie 2000 - 29 decembrie 2004

Boom economic (în anul 2004, creşterea economică a fost de 8,3%, iar rata inflaţiei scade sub 10%); eliminarea vizei Schengen; revizuirea Constituţiei; participarea la Războiul din Irak şi din Afghanistan; România devine membru al NATO (29 martie 2004); închiderea negocierilor pentru aderarea la UE

Guvernul Călin Popescu D.A. Tăriceanu (1) Alianţa • UDMR • PC [15] 29 decembrie 2004 - 5 aprilie 2007

Mandatul cabinetului a fost marcat de confruntarea dintre primul ministru şi preşedintele Băsescu; introducerea cotei unice de impozitare de 16%; denominarea PNL-PD monedei naţionale cu patru zerouri; Răpirea jurnaliştilor din Irak; România devine membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007; PD este scos de la guvernare prin restructurarea cabinetului

Guvernul Călin Popescu Tăriceanu (2) PNL • UDMR

Boom economic (creştere record de 8,8% în sem. I al anului 2008); creştere a investiţiilor străine; suspendarea preşedintelui Traian Băsescu Summit-ul NATO de la Bucureşti; introducerea votului uninominal mixt

22 decembrie 2008 - 13 PDL • PSD [17] octombrie 2009

Prima recesiune economică după 10 ani (scădere a PIB cu 7,1%); program de finanţare externă coordonat de FMI în valoare de 20 mld. euro; primul cabinet demis de Parlament prin moţiune de cenzură după 1989

5 aprilie 2007 22 decembrie 2008 [16] Guvernul Emil Boc (1)

ad-int. 13 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009

Guvernul

PDL • UDMR • UNPR

Criză economică; program de reducere a

Emil Boc (2) 23 decembrie 2009 februarie 2012

9

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu 9

februarie PDL • UDMR • UNPR

2012 - 27 aprilie 2012 ad-int. 27

cheltuielilor bugetare (reducerea cu 25% a salariilor in sectorul public); creşterea TVA la 24%; ca urmare a manifestaţiilor de protest din Piaţa Universităţii, primul ministru îşi depune mandatul

coaliţia guvernamentală pierde majoritatea în Parlament, iar după 78 de zile de guvernare cabinetul este demis prin moţiune de cenzură

aprilie

2012 - 7 mai 2012

Guvernul Victor Ponta (1) USL (PSD • PNL • PC) 7 mai 2012 21 decembrie

suspendarea preşedintelui Traian Băsescu

2012 Guvernul Victor Ponta (2) USL (PSD • PNL • PC • UNPR) 21 decembrie 2012 - 5 martie 2014 Guvernul Victor Ponta (3) PSD • UDMR • PC • UNPR 5 martie 2014 - prezent Sorin Cimpeanu 2015- ALDE Dacian Ciolos 2015-2017 Ind. 14. Votul prin conrespondenta Discutiile pe marginea acestui subiect au pornit inca din 2010, cand Teodor Baconschi era ministru al Afacerilor Externe. Pe 28 decembrie, el anunta lansarea in dezbatere publica a proiectului de lege privind

exercitarea prin corespondenta a dreptului de vot de catre alegatorii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate, deoarece existau multi romani nemultumiti ca nu pot vota in strainatate. Dupa incidentele care s-au produs in diaspora, in timpul alegerilor prezidentiale din noiembrie 2014, subiectul a ajuns din nou pe masa politicienilor. Initial, acest proiect a fost depus in Parlament de catre parlamentarii Partidului Miscarea Populara, insa a fost respins de catre majoritatea PSD. “votarea prin corespondenta se realizeaza prin expedierea buletinului de vot, prin intermediul serviciilor postale, catre birourile electorale ale sectiilor de votare organizate la misiunile diplomatice si oficiile consulare din circumscriptiile consulare la care alegatorii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate sunt arondati”. Textul prevede ca exercitarea dreptului de vot prin corespondenta se aplica doar in cazul alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor, nu si la cele prezidentiale si europarlamentare, asa cum era prevazut in proiectul initial adoptat de Senat. Comisia a mai decis ca “cetatenii romani cu domiciliul in strainatate care doresc sa se inregistreze pentru votul prin corespondenta trebuie sa se inscrie in Registrul electoral, cu optiunea pentru votul prin corespondenta in baza unei cereri scrise datate si semnate, depuse personal sau transmise prin posta catre misiunea diplomatica sau oficiul consular din statul de domiciliu sau resedinta, la care anexeaza o copie a pasaportului cu mentiunea statului de domiciliu, respectiv o copie a actului de identitate”. Alegatorul cu domiciliul sau resedinta in strainatate care doreste sa-si exercite dreptul de vot prin corespondenta se poate inscrie in Registrul electoral cu optiunea pentru votul prin corespondenta prin cerere scrisa, datata si semnata, depusa personal sau transmisa prin posta catre misiunea diplomatica sau oficiul consular din statul de domiciliu sau resedinta, la care anexeaza o copie a oricarui inscris oficial emis de catre statul strain din care rezulta adresa de domiciliu sau resedinta unde locuieste, precum si o copie a actului de identitate. De asemenea, se poate inscrie prin intermediul formularului electronic pus la dispozitie online de catre Autoritatea Electorala Permanenta, la care anexeaza cate o copie, in format electronic, o fotografie sau imagine a actului de identitate, a oricarui inscris oficial emis de catre statul strain din care rezulta adresa de domiciliu sau resedinta unde locuieste, precum si a unei cereri scrise, semnate si datate. Alegatorul va primi un plic exterior prevazut cu elemente de siguranta care sa asigure sigilarea acestuia, in care vor fi introduse plicul interior si certificatul de alegator, un plic interior prevazut cu elemente de siguranta care sa asigure sigilarea acestuia, in care vor fi introduse optiunea sau optiunile de vot, dupa caz, certificatul de alegator si instructiunile privind exercitarea dreptului de vot. Compania Nationala “Posta Romana” ar asigura trimiterea plicurilor exterioare catre alegatori pana cel mai tarziu cu 45 de zile inaintea datei alegerilor. Plicurile exterioare trebuie expediate cu suficient timp inaintea datei votarii, pentru a asigura livrarea acestora cu 3 zile inaintea votului, cand vor fi desigilate. Buletinul de vot prin corespondenta consta dintr-o singura foaie, care contine un singur candidat sau lista de candidati, dupa caz. 15, Alegeri locale în România 1990 – 2000. Cazul Constanței; Cartea ivan 16. Alegeri locale în România 2004 – 2016. Cazul Constanței. Cartea ivanscu Seminar: 1. Prevederi privind statutul partidului unic în Constituțiile comuniste;

principiul partidului unic, specificându-se faptul că forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român, ceea ce arată fără nicio îndoială caracterul totalitar al regimului; În 1948 s-a realizat fuziunea dintre PCdR și PSDR, noul partid numindu-se Partidul Muncitoresc Român (PMR), devenit totodată partidul politic unic în statul român. Scopul final al politicii P.C.R. este „construirea societăţii fără clase, societatea comunistă” Treptat, partidul adoptă principiul solidarităţii şi unităţii „naţiunii socialiste”, socotind că „unitatea” trece pe prim plan.

2. Instituțiile statului totalitare. Securitatea: înființare și organizare;