Istoria Romanilor Pe Intelesul Tuturor

Virgil VASILESCU

Istoria românilor • pe \n]elesul tuturor •

Biserica rupestr` Cet`]uia – Negru Vod`

|n dar, tetraevanghelierul

Mån`stirea Curtea de Arge[

– la 1900 de ani –

Ne-ai dat lumina [i c`ldura Soarelui, ne-ai dat din plin t`ria Focului; ne-ai dat sfin]enia Apei [i bog`]ia P`mântului! Las`-ne, Doamne, [i NEMURIREA!

OMAGIU marelui preot [i rege DECEBAL M`n`stirea Cozia, ctitoria voievodului Mircea cel B`trån

Istoria românilor

Istoria românilor

Capitolul I – EPOCA PIETREI • Lec]ia 1 •

Oamenii dintâi u trecut foarte multe milenii de A cånd, ca prin minune, din råndul tuturor vie]uitoarelor p`måntului s-a desprins un neam care s-a ridicat \n dou` picioare [i a dat \ntrebuin]are måinilor. Acesta tr`ia din cules, alegea fructe, semin]e, frunze, flori, se hr`nea cu tulpini [i r`d`cini. |ncepea Evul Timpuriu al omenirii.

|nc` din timpuri \ndep`rtate, aceste fiin]e au dovedit prin faptele lor c` judec` [i gåndesc. Se \n]elegeau prin semne [i prin sunete rostite. Se comportau altfel fa]` de celelalte vie]uitoare [i erau spornice \n culesul hranei. Aceste ciudate fiin]e tr`iau \n ceat`, \n cårdul lor de hominide [i ]ipau \n semn de alarm` cånd erau atacate de alte vie]uitoare. Se ap`rau cu pietre, bolovani, cu be]e, cu tot ce puteau ]ine \n mån`. Fiecare ceat` avea ]inutul ei de unde-[i aduna bunurile necesare traiului [i nu permitea altor cete s` le adune roadele p`måntului pe care \l st`påneau. Ceata culeg`torilor de toate vårstele dormea unde o prindea seara [i se ferea de ploi, de ar[ite ascunzåndu-se \n desi[ul p`durilor. Zilele \nsorite [i nop]ile calde asigurau oamenilor dintåi o via]` lipsit` de griji.

• Lec]ia 2 •

Ad`postirea

o lung` perioad` de timp frumos a ap`rut un val de Dup` geruri cumplite, cu viscole [i z`pezi. Plantele care asigu-

rau hrana oamenilor [i toate animalele obi[nuite cu zile calde, \nsorite au pierit sub troienile de z`pad` [i ghea]`. Au r`mas plantele adaptate care s-au obi[nuit cu ierni lungi [i veri r`coroase, precum [i animalele venite din ]inuturile reci ale nordului. Oamenii s-au ad`postit \n pe[terile mun]ilor, acolo unde aceste grote erau \n apropiere. Doar cei care au g`sit ad`post au r`mas \n via]`. Mun]ii Carpa]i au salvat \n pe[terile lor o mul]ime de oameni [i astfel ace[tia [i-au continuat cursul vie]ii pe acelea[i ]inuturi.

Omul dintåi

Cum au ap`rut oamenii dintåi? Cu ce se hr`neau? Unde dormeau?

6

Locuin]` rupestr`. Baia-de-Fier, Gorj

Gerul a \mpins oamenii \n pe[terile mun]ilor [i foamea i-a scos din adåncuri, i-a scos \n z`pad`. Au fost nevoi]i s`-[i acopere corpul cu mai multe piei de animale vånate ca s` poat` ie[i dup` hran`. |n aceste \mprejur`ri b`rba]ii au devenit iscusi]i vån`tori [i pescuitori; ei au asigurat hrana celorlal]i r`ma[i \n ad`postul de piatr`. Atunci a fost adus` carnea \n hrana zilnic`. 7

Istoria românilor

Istoria românilor

{i-au creat unelte din lemn, din piatr`, din os [i corn, cu t`i[uri [i ascu]i[uri necesare str`duin]elor pentru supravie]uire. B`rba]ii [i-au f`cut l`nci, arcuri, harpoane, iar femeile, copiii [i b`trånii foloseau s`p`ligi pentru scoaterea r`d`cinilor bune pentru hran`. Cioplitor lucrat din piatr` – Valea Mozacului (anii 750.000)

Pentru asigurarea c`ldurii necesare, oamenii vechimii \ndep`rtate \nc`lzeau \nc`perea grotelor cu foc permanent \ntre]inut cu lemne. Focul a fost luat din arborii aprin[i de tr`snete.

• Lec]ia 3 •

Modul de trai al omului de grot`

a hrana ob]inut` din cules [i-a ad`ugat carnea de vånat, L iar la foc [i-a preg`tit bucatele. |nc`perile mici, limitate, ale grotelor au permis alc`tuirea familie. Aici s-a format un

grup unit, s-a format comunitatea de vatr`. Acest grup era condus de femeia cea mai energic`, fiindc` aceasta avea toat` grija familiei, ca so]ie, mam`, bunic`, \n timp ce b`rbatulvån`tor pleca pentru mult` vreme ca s` procure hrana necesar` tuturor. |n aceast` comunitate de vatr` s-au dezvoltat vorbirea, graiul, fiindc` numai astfel membrii familiei se puteau \n]elege \ntre ei. Au pus nume la fiin]e, la lucruri, au numit faptele \mplinite \n str`duin]ele pentru existen]`. Arca[ la vån`toare

Str`pung`tor lucrat din os – Valea lui Gr`unceanu (anii 1.400.000)

|n num`rul lor mare de grote, Carpa]ii au ocrotit \n acele vremuri grele o numeroas` popula]ie de supravie]uitori veni]i din vremuri mai bune. Ce importan]` au avut Carpa]ii \n via]a omului str`vechi? Ce m`suri grabnice de supravie]uire a luat acesta?

|n momentele grele au privit spre soare [i au cerut ajutor for]elor atotputernice. De atunci, din jurul vetrei focului, au r`mas cu credin]a c` o for]` \i ajut` cånd se roag`. Semne spiralice sculptate – Strachina-Dorohoi, anii 15.000 E.T.

Pentru a se \n]elege cu puterea nev`zut` au \ncrustat cåteva semne care s` fie \n]elese de Atotputernicul. Au folosit un praf ro[u \n \nc`pere [i au sculptat [apte semne cu care s` se poat` face \n]elese mai bine rug`ciunile lor. Semne unghiulare – Dubova-Mehedin]i, anii 10.650 E.T.

8

9

Istoria românilor

Istoria românilor

Cu aceste semne nepieritoare au \mpodobit bunurile \n toate veacurile ce au urmat.

Acest grup mare cuprindea mai multe comunit`]i de vatr`. El era st`pån peste multe dealuri [i v`i, peste ]inuturile care-i asigurau cele necesare traiului. Era condus de cel mai priceput dintre ei.

|n acest mod de via]`, oamenii de grot` au parcurs epoca veche a pietrei cioplite, au venit de la \nceputuri pån` \n al X-lea mileniu pe acela[i fir ne\ntrerupt al existen]ei lor. Primele semne grafice create de omul str`vechi

Numi]i marile \nf`ptuiri ale omului de grot`. Enumera]i semnele create [i folosite de oamenii str`vechi.

• Lec]ia 4 •

Familii unite

epoca veche a pietrei cioplite fiecare familie avea pån` la |nzece-cincisprezece copii. Ace[tia, la råndul lor, cre[teau,

sporeau comunitatea de vatr` pån` cånd \nc`perea locuin]ei devenea ne\nc`p`toare. Noile genera]ii \[i formau [i ele familii proprii \n alte locuri din apropiere [i astfel se l`rgea teritoriul care producea hran`, care asigura culesul [i vån`toarea, necesare traiului zilnic. Pentru c` animalele apreciate pentru carnea lor erau puternice [i periculoase, vån`torii se uneau \n grupuri ca s` poat` prinde prada c`utat`. H`r]uiau animalul pån` \l oboseau, \l \ndreptau spre h`]i[uri [i pr`p`stii, apoi \l atacau cu l`nciile. Vån`torii grupa]i s-au \mprietenit \ntre ei, s-au \mprietenit [i familiile lor formånd astfel comunitatea de gint`. 10

Perechea de la Por]ile-de-Fier (anii 10.000, E.T.) reconstituire de Irina [i Cantemir Rå[cu]ia

Vånatul sau produsele culese le \mp`r]eau \ntre to]i membrii comunit`]ii. Se legau noi prietenii, petreceau cu ocazia form`rii familiilor tinere, se ajutau reciproc pentru ie[irea din situa]ii grele. Comunitatea de vatr` asculta de sfaturile celui mai \n]elept din familie, iar \n]elep]ii familiilor alc`tuiau grupul conduc`tor al comunit`]ii de gint`. |n epoca pietrei erau bine cunoscute aceste dou` trepte mult apreciate: comunitatea de vatr` [i comunitatea de gint`. |n acele vremuri \ndep`rtate, omul a ie[it din grot` \n locuin]a de suprafa]` [i [i-a construit cas` pe sol, aproape de sursele de hran`. Amulet` din os – Cuina Turcului – Mehedin]i (10.650 E.T.)

Ce se \n]elege prin comunitatea de vatr`? Dar prin comunitatea de gint`?

11

Istoria românilor

Istoria românilor

• Lec]ia 5 •

Dou` mari descoperiri mblånzirea animalelor [i cultivarea plantelor au fost deter|minate de dorin]a omului de a ob]ine roade cåt mai bogate.

Cåinele a fost primul animal \mblånzit. Lupul fl`månd s-a apropiat de cas`, de cel care ia dat måncare [i astfel s-au \mprietenit, primul devenind paznicul celuilalt. Pictur` (5.000 E.T.)

Apoi au fost aduse lång` cas` oaia pentru låna, laptele [i carnea ei, porcul, vaca [i calul. Toate erau crescute cu grij` pentru produc]ia bunurilor necesare traiului fiec`rui gospodar. Omul, iscoditor fiind, s-a hot`råt s`-[i apropie [i plantele trebuitoare, s` le \ngrijeasc` bine, ca s` le sporeasc` rodul. Plantele, pe care le culegea de obicei, le-a crescut \n condi]ii mai bune [i rodul acestora a fost mai mare. Astfel, a format planta]ii de pomi, a cultivat gråul, orzul, lintea, meiul, a cultivat cånepa necesar` ]es`turilor, a r`sucit fire din fibrele plantelor selec]ionate. {i plantele, ca [i animalele au r`spl`tit din plin munca omului. Selec]ionarea [i cre[terea plantelor alese pentru rodul lor bogat a devenit o ocupa]ie principal`, tot atåt de important` ca preocuparea tuturor pentru \mblånzirea [i \ngrijirea animalelor. A[a a \nceput agricultura.

Astfel \n epoca de piatr` s-au alc`tuit dou` importante 12

\ndeletniciri: agricultura [i cre[terea animalelor. Acestea au dat un suflu nou civiliza]iei omului str`vechi. Care au fost primele animale \mblånzite? Dar primele plante cultivate cu grij`? Cånd s-a \nfiin]at agricultura? Dar me[te[ugul cre[terii animalelor?

• Lec]ia 6 •

Credin]ele

sfår[itul epocii de piatr`, oamenii credeau \n ajutorul Lafor]elor atotputernice, stabilite undeva, \n \naltul Cerului.

Credeau \n for]a [i chipul Soarelui. Dup` \nchipuirea lor, acesta \i ocrotea, le da c`ldura [i lumina necesare vie]ii, \i ajuta s`-[i adune hrana, s` tr`iasc` \n bel[ug [i \n deplin` s`n`tate. De cåteva ori pe zi se rugau for]elor nev`zute, Atotputernicului: diminea]a, la prånz, la amiaz`, la chindie [i seara. Se mai rugau la \nceputul [i sfår[itul lucrului, pentru \ntåmpinarea cu bine a unui pericol [i dup` ce au trecut de acesta. Se rugau s` le fie sup`rarea u[oar` [i mul]umeau dup` ce aceasta trecea. Au r`mas de atunci fragmentele vaselor folosite \n rug` [i inscrip]iile vechilor rug`ciuni. Au stabilit [i locuri anume pentru rug` [i mul]umiri. Pentru acestea aveau un col], un ungher \ngrijit \n locuin]`, pentru \ntreaga comunitate de vatr`. Semnul Soarelui sculptat \n bronz – Dr`g`[ani (5.000 E.T.) 13

Istoria românilor

Istoria românilor

Apoi [i-au alc`tuit vetre mari, considerate locuri sfinte, sanctuare, unde toat` comunitatea de gint` se ruga sub conducerea unei persoane alese dintre participan]i. Pentru \mbunarea for]elor atotputernice [i pentru a-[i face auzite rug`ciunile, credincio[ii au ales ce era mai bun din agoniseal` [i au dat aceste bunuri drept ofrand` nevoia[ilor.

|n ce credeau oamenii epocii de piatr`? |n ce mod se rugau? Ce daruri importante ofereau drept ofrand`?

Capitolul II – EPOCA METALELOR • Lec]ia 7 •

Templu carpatic – Gumelni]a

Un trunchi trilateral cu [apte fa]ete

Cele mai vechi reprezent`ri religioase, \n Carpa]i

Se rugau pentru \ndep`rtarea r`ului adus de foc, de ape, cånd acestea cre[teau [i se \ndep`rtau de rostul lor. Erau foarte religio[i. Pentru rug` [i ofrande au inventat vase de lut ars, påinea pentru dar, f`clia pentru \ndep`rtarea \ntunericului.

de gint`, sporind numeric, au ocupat tot mai Comunit`]ile mult teritoriu, dinspre munte, spre coline [i apoi la [es.

Pe m`sur` ce oamenii se \nmul]eau, ap`reau noi vetre care preluau datinile, obiceiurile celor mai vechi. Se \n]elegeau bine to]i \n acela[i grai [i acelea[i credin]e. |ntinderea de p`månt astfel ocupat` a luat forma lan]ului de mun]i: o latur` a Carpa]ilor R`s`riteni, alta a Carpa]ilor Apuseni [i alta a Carpa]ilor Sudici sau Meridionali. Spa]iul din interiorul arcului carpatic a fost cel dintåi ocupat prin extinderea popula]iei de pe versan]ii interiori.

Slujitoare ale altarului – Gumelni]a, Hamangia, Por]ile-de-Fier, „Nestreanca“, „Frumoasa din L`pu[“, Dansatoarea de pe Mure[, V`dastra. imagini originale sculptate \n lut ars (anii 5000 – 3000, E.T.)

|n toate timpurile, omul religios a crezut \n puterea Cerului.

Trilaterala carpatic`. L`rgirea spa]iului ocupat prin sporirea popula]iei

14

15

Istoria românilor

Istoria românilor

|n extinderea lor, comunit`]ile de vatr` se men]ineau \n leg`turile comunit`]ilor de gint` [i acestea \[i alc`tuiau centre \n zone \nchise, \n func]ie de forma [i de bog`]ia reliefului. Au ap`rut astfel [apte mari comunit`]i de gint`: I • una pe Siret, Prut, Nistru – denumit` Cucuteni; II • alta pe Tisa, spre izvoarele Dun`ri – denumit` Tisa; III • una spre råurile Drava, Sava, Timoc, Cerna – denumit` Por]ile-de-Fier; IV • alta denumit` V`dastra, pe Olt; V • una spre sud, din Carpa]ii Meridionali spre Mun]ii Balcani – denumit` Gumelni]a; VI • una \n jurul Mun]ilor M`cin – denumit` Hamangia; VII • una \nchis` \n centrul arcului carpatic – denumit` Petre[ti.

acelea[i obiceiuri [i au \naintat \n timp dup` modul lor propriu, de via]`. |n ce direc]ii s-au extins spa]iile comunit`]ilor de gint`? Preciza]i vetrele celor [apte mari comunit`]i de gint`.

• Lec]ia 8 •

Comunitatea de neam teritoriilor ocupate de comunit`]ile de gint` a |mbinarea creat o uniformizare, consolidånd un fel de a fi al lor, un

climat spiritual comun. To]i se \n]elegeau bine \n acela[i grai, aveau acelea[i credin]e [i obiceiuri, se preocupau pentru spor cåt mai mare \n munca lor. Descoperiser` agricultura [i se pricepeau s` creasc` vitele drept surs` de hran`. Inventau fel de fel de unelte pentru mai mult spor \n noile condi]ii ale existen]ei lor.

Vetre ale uniunilor de gint`, ramuri ale trunchiului carpatic

Treptat, aceste comunit`]i de gint` [i-au format centre unde f`ceau schimb de produse [i unde [i-au ridicat l`ca[e mari de rug`ciune. Comunit`]ile de gint` ale trilateralei carpatice [i-au men]inut aceea[i credin]`, acela[i grai,

Spa]iul Carpatic \n Europa Veche

16

17

Istoria românilor

Istoria românilor

Preocup`rile intense [i climatul spiritual accentuat au creat o uniune a tuturor comunit`]ilor zonale, a celor [apte mari grup`ri, au alc`tuit comunitatea de neam. Aceasta a cuprins \n perimetrul ei toate comunit`]ile m`runte, deci toate comunit`]ile de vatr`. Atunci, \n urm` cu vreo [apte milenii, sa \nchegat aceast` uria[` grupare a vorbitorilor aceluia[i grai, a p`str`torilor aceleia[i credin]e religioase [i a acelora[i datini mo[tenite. Atunci s-a cristalizat deplin Europa Veche – prima alc`tuire prestatal` a tuturor sedentarilor care aveau drept centru Carpa]ii, prima comunitate de neam. Din ce grup`ri era format` comunitatea de neam? Cum a fost numit` vatra comunit`]ii neamului Carpatic?

• Lec]ia 9 •

Dou` neamuri ale lumii umea s-a \nmul]it [i pe p`månt bogat L \n resurse de hran`, dar [i pe p`månt s`rac. Vie]uitorii din ]inuturile carpatice au tr`it \n bel[ug de hran` fiindc` pe aceste meleaguri toate bunurile de care omul avea nevoie se ob]ineau \n cantit`]ile cele mai mari cu putin]`.

Carpaticii nu s-au deplasat niciodat` cu locuin]a de pe vatra lor milenar`, fiindc` \n perimetrul locuin]ei au produs tot ce au dorit [i cåt le-a trebuit. Pentru c` au fost lega]i de p`måntul mo[tenit de cånd lumea, oamenii spa]iului carpatic au fost numi]i sedentari, neam de oameni nemi[ca]i de pe locul lor, precum mun]ii. A mai fost un neam, cel care tr`ia pe p`månt s`rac [i secetos. Cele cåteva animale crescute nu \ndestulau aceast` popula]ie. Lipsurile f`r` de sfår[it i-au f`cut pe ace[ti tr`itori mai aspri, mai duri. I-au determinat s` se adune \n grupuri de prad`, de atac, numite triburi [i sub conducerea unuia mai priceput, ales dintre ei, \n repetate rånduri au n`v`lit peste sedentari [i i-au jefuit pe ace[tia, de toate bunurile. Aceste triburi mereu \n mi[care (nomade, migratoare) [i mereu pr`d`toare, mereu c`l`toare cu turme de vite adunate, au format al doilea neam, cel purt`tor de arm`, mereu potrivnic celui care månuia uneltele de munc`. Triburile nomade au distrus casele, locurile de rug`ciune, au n`v`lit valuri dup` valuri, s`r`cind [i chiar ucigånd popula]ia sedentar`. Vreme de peste trei milenii au trecut prin foc [i cu]it popula]ia Europei Vechi [i au obligat sedentarii s` tr`iasc` retra[i \n imensitatea naturii, s` se re\ntoarc` la modul de via]` al comunit`]ii de vatr`, dar s` [i \nve]e a se ap`ra. |n ce mod \[i cå[tigau sedentarii existen]a? Dar nomazii? Ce erau triburile? Ce urm`ri au avut repetatele lor n`v`liri?

Gumelni]eanca – Mare Preoteas`, \n anii 5000 E.T.

18

19

Istoria românilor • Lec]ia 10 •

Istoria românilor

Epoca metalelor

epoca veche a pietrei (paleolitic) [i dup` epoca nou` Dup` a pietrei (neolitic) a urmat perioada \n care roca dur`,

cremenea nu a mai fost folosit` pentru ob]inerea obiectelor t`ioase. Epoca metalelor a \nceput atunci cånd oamenii au \n]eles c` uneltele lucrate din aceste materiale erau mai rezistente, mai bune.

nu secerau, nu depozitau roadele, nu cre[teau vite. Ele au adunat unelte gata lucrate pentru a le folosi ca arme de lupt`. Aceste cete umbl`toare, pr`dalnice tr`iau cu ce g`seau [i astfel \[i duceau zilele pe drumuri f`r` de sfår[it. Epoca metalelor a fost a treia treapt` \n evolu]ia omului sedentar, dup` epoca pietrei cioplite [i cea a pietrei [lefuite.

Unelte din fier, seceri din bronz

Preciza]i cele trei epoci ale uneltelor. Cum au ap`rut centrele de schimb, tårgurile?

• Lec]ia 11 •

Semne Solare redate pe metale neferoase

Ob]inerea [i prelucrarea metalelor

O dat` cu aceast` epoc`, a uneltelor din metal, s-a schimbat [i modul de via]` al sedentarilor. Au produs bunuri mai multe, au creat unelte noi, au n`scocit instala]ii tehnice deosebit de folsitoare, dar [i-au f`urit [i arme pentru ap`rare. Bel[ugul de produse agro-alimentare [i cel de produse din metal au \ncurajat schimbul acestora, schimb legat de cerin]ele gospod`re[ti [i astfel au ap`rut [i s-au dezvoltat multe tårguri. Aceste centre pentru schimb de produse au ap`rut pe vetrele a[ez`rilor cu multe ateliere, pe vetrele bronz`riilor [i fier`riilor, pe v`ile unor cursuri de råuri, la \ncruci[area drumurilor mari. Banul, ca mijloc de schimb, s-a inventat mai tårziu. Triburile nomade care se vånturau prin ]inuturile carpatice nu lucrau p`måntul, nu puneau semin]e \n brazd`,

reuri, iar produsele ob]inute prin prelucrarea acestora au ajuns pån` \n a[ez`rile de la izvoarele Dun`rii [i \n cele de peste Nistru. |ntåi, carpaticii au prelucrat piatra, \n epoca de piatr`, apoi au prelucrat metale g`site \n forma lor natural`. Au prelucrat aur, argint, cositor, cupru, atra[i fiind numai de culoare, de str`lucire [i de u[urin]a \n prelucrare, cåt [i de alte calit`]i ale lor. Cånd cerin]ele au sporit, oamenii au g`sit z`c`mintele acestor metale, au scos minereu din z`c`minte [i, prin descoperirea unui me[te[ug (prelucrarea) au ob]inut metalul mult dorit.

20

21

arcului carpatic a fost [i a r`mas, \ntre zonele ocuSpa]iul pate de neamul sedentar, cel mai bogat \n felurite mine-

Istoria românilor

Istoria românilor

Numi]i epocile istorice \n func]ie de materialul din care erau confec]ionate uneltele. Ar`ta]i pe hart` cåteva centre unde se prelucrau diverse minereuri. Care era zona carpatic` cea mai bogat` \n minereuri? Podoabe din aur [i din bronz

Mare a fost bucuria oamenilor str`vechi atunci, cånd amestecånd cuprul cu cositorul (cånd au creat astfel aliajul), au ob]inut bronzul. Datorit` \ntrebuin]`rilor multiple, bronzul a creat o epoc` istoric`, numit` epoca bronzului. Dup` alte multe secole a ap`rut epoca fierului. Astfel oamenii au urcat din treapt` \n treapt` pe vadul civiliza]iilor f`r` de sfår[it. Au confec]ionat unelte precum seceri, securi, cu]ite, lame de fier`str`u, d`l]i, ciocane, clopote, lan]uri, toate uneltele necesare atunci gospodarului sedentar. Din bronz, din aur [i argint au confec]ionat frumoase podoabe, cutiu]e pentru cosmetice, ace de cusut [i de prins p`rul, cordelu]e, agrafe, cercei [i alte podoabe cu totul deosebite. Din acelea[i metale au confec]ionat pumnale, scuturi, coifuri, vårfuri de lance [i de s`geat` pentru a se ap`ra. Adev`rate fabrici au ap`rut la Aiud, la Dip[a, la Sibiu, la {p`lnaca [i \n multe alte locuri cu subsol bogat \n minereuri. S-au \mplinit peste patru milenii de cånd sedentarii carpatici prelucrau intens metale neferoase [i peste 2800 de ani de cånd se ob]inea [i se prelucra fierul. Pentru unelte a fost preferat fierul pentru c` acesta era mai dur, iar t`i[urile [i ascu]i[urile formate rezistau mai mult` vreme \n timpul \ntrebuin]`rii. Unelte miniere din fier 22

• Lec]ia 12 •

Regatul DACIA

anii 7000–3500 E.T. s-a \nchegat [i a fiin]at entitatea |ntre prestatal` numit` Europa Veche. |ncepånd cu anii 3500 nu

a mai contenit n`vala feluritelor triburi, multe [i m`runte, toate p`gubind sedentarii de bunurile lor.

Bog`]iile Daciei, \n drum spre Roma – imagine de pe Columna lui Traian 23

Istoria românilor

Istoria românilor

Dup` 3000 de ani de vitregii, pe teritoriul Europei Vechi s-a ridicat primul stat, bine organizat administrativ, DACIA. |ntinderea regatului Dacia, de la gurile pån` la izvoarele Dun`rii, de la izvoarele Niprului pån` peste Mun]ii Balcani a cuprins ]inuturile sedentarilor carpatici care au vie]uit f`r` \ntrerupere, \n acest spa]iu, din epoca pietrei [i cea a metalelor. Davele [i forturile de ap`rare la hotar au r`mas dovada c` sedentarii au tr`i pe acelea[i locuri de cånd lumea. Regatul Dacia s-a format prin unirea administrativ` a popula]iei carpatice r`v`[ite de triburile nomade. {i-a \nceput alc`tuirea prin secolul al [aselea al Evului Timpuriu. Un rege puternic [i priceput \n ap`rarea ]`rii lui a fost Burebista. Acesta a unit toate comunit`]ile de gint` ale aceluia[i neam, a organizat o ]ar` liber`, cu o armat` de temut [i cu o popula]ie mul]umit` \n traiul ei tihnit. BUREBISTA – Regele unificator

Obiecte de aur lucrate de me[teri carpatici 24

Ultimul rege al Daciei a fost Decebal; el a fost \n acela[i timp [i marele preot al dacilor. Acesta a prins vremurile cånd s-a organizat puternicul Imperiu Roman, dornic s` acapareze bunurile agonisite de daci.

DROMICHETES Mare Preot [i Rege ap`r`tor

DECEBAL Mare Preot [i Rege ap`r`tor

C`peteniile Imperiului Roman, aflånd de bog`]iile dacilor au dorit s` cucereasc` Dacia pentru a intra \n posesia avu]iei acesteia. |n r`zboiul dintre anii 105–106, armata Daciei a fost nimicit` de armata roman`, iar Regele Decebal s-a sinucis ca s` nu cad` prizonier, s` nu fie umilit de cotropitori. Romanii au ocupat o treime din Dacia, au distrus modul de organizare al statului ocupat [i au fost st`påni numai peste zonele bogate \n z`c`minte de aur, de argint [i de sare; au ocupat [i ]inuturile de unde puteau lua produse agro-alimentare pentru \ndestulare. Armata lor era format` din adu25

Istoria românilor

Istoria românilor

n`tur`, din prizonieri captura]i \n lupte cu alte neamuri. Dacia neocupat` de romani era båntuit` de st`påniri tribale. Cånd romanii s-au retras, Dacia sec`tuit` de toate bunurile [i bog`]iile sale, r`v`[it` [i de alte multe semin]ii a intrat \n noaptea grea a t`cerii, a revenit la modul de via]` al comunit`]ii de gint`, a intrat \n perioada autarhiei depline. |n aceste condi]ii s-au organizat grupuri m`runte de rezisten]` conduse de cårmuitori locali. Pentru carpatici urmau zile [i mai grele. Sfår[itul lui Decebal – scen` de pe Columna lui Traian

Cine a fost primul rege al tuturor dacilor? |n ce condi]ii a pierit ultimul rege al Daciei? Ce s-a \ntåmplat cu poporul dac dup` retragerea romanilor?

26

Capitolul III – SECOLELE AUTARHIEI • Lec]ia 13 •

Despre grai [i despre scriere up` cum se [tie, graiul s-a format [i a \nceput s` se perD fec]inoeze \n perioada cånd oamenii str`-str`vechi locuiau \n grote. |n aceste ad`posturi, strån[i de lipsuri, f`r` hra-

n` vegetal` suficient`, au dezvoltat vorbirea, comunicarea \ntre ei, \n vederea u[ur`rii luptei pentru existen]`. Ca s` se fac` Greutate de \ntins fire \n]ele[i, pe pentru ]esut. Poart` semnul lång` sunete„M“ – simbolul Marii Preotese de la Por]ile-de- le gr`ite au folosit [i difeFier. (anii 6000 E.T.) rite semne gesticulate, desenate, \ncrustate pe obiecte. Astfel au ap`rut imagini simple, unele numai de ei \n]elese. Din acele vremuri \ndep`rtate s`geata a ar`tat calea cea bun` sau locul pericolului. Semnul M a ar`tat chipul ascuns al Marii Preotese de la Por]ile-de-Fier, iar chipul Soarelui ocrotitor a fost scris cu semnul O sau X. |n acele vremuri T`bli]` rotund` \ndep`rtate, fiede lut ars scris`, care semn povesdescoperit` la T`rt`ria tea o \ntåmplare, (anii 5000 E.T.) l`sa de \n]eles ceva, da un semnal de luat \n seam`, reprezenta o idee. Astfel, semnele acestui vechi dialog au fost numite ideograme. Mai multe ideograme \n[irate, a[ezate \n band` au format un text cu subiect [i predicat, cu idei sub]n]elese. Cititul [i scrisul, practicat \n Evul Timpuriu, folosind ideograme combinate, a durat pån` cånd s-a inventat cuvåntul format din sunete [i din semne pentru fiecare sunet, pån` cånd a ap`rut alfabetul pe care \l folosim [i ast`zi. 27

Istoria românilor

Istoria românilor

Este foarte important de re]inut: aproape toate literele alfabetului nostru au fost create \n epoca de piatr`. Au fost folosite ca ideograme, au fost „scrise“ pe lut ars, cioplite \n piatr`, redate \n metal, \n grafica ]es`turilor, au fost a[ezate pe fa]a påinii [i \n traforajul caselor. Aceste semne au fost folosite \n \ntreg Spa]iul Carpatic \nainte de a se inventa hårtia. Dialogul alc`tuit prin negrai a \nceput o dat` cu articula]ia primului semnal sonor [i a d`inuit f`r` \ntrerupere pe vatra noastr` multimilenar`.

Ideograme Solare din epoca bronzului timpuriu

C`uta]i ideograme \n desenele ]es`turilor din casa veche a bunicilor. Dans ritual specific Nedeilor Soarelui Vårstele alfabetului

V

considera]ii semiotice Valea Dårjovului, Olte], Arge[ – 30.000

T`rt`ria – 5000

eliminare

VI

Coloana Cerului

elimin`ri [i adaosuri

III Por]ile-de-Fier – 6000 Vas ritual IV

Semne alfabetice [i ideograme carpatice alese din „scrierea“ Evului Timpuriu

28

Dubova Par]a Podei

Vårstele alfabetului 29

Pecari, c. musterian`

Falanga de ecvideu

pozi]ionare

II

Cuina Turcului – Mehedin]i 10.650 E.T.

Strachina-Dorohoi – 15.000

Istoria românilor • Lec]ia 14 •

Istoria românilor

Secole grele

aproape dou` secole de st`pånire, romanii s-au reDup` tras la sud de Dun`re, cånd nu au mai putut suporta pre-

siunile b`[tina[ilor [i cruzimea triburilor r`spåndite pretutindeni. S-au retras romanii, dar s-au \nmul]it [i s-au extins n`v`litorii nomazi, tot atåt de lacomi [i astfel spa]iul dacic a intrat \n noaptea cumplitelor secole. Pentru supravie]uire, str`mo[ii no[tri au adoptat o metod` mai veche: [i-au restråns rela]iile de grup la nivelul comunit`]ii de vatr`. Fiecare familie se chibzuia cum putea \n spa]iul ei pierdut \n imensitatea naturii. Pentru protejarea familiilor [i a bunurilor acestora, b`rba]ii se organizau adesea \n cete de ap`rare. Astfel, p`durile [i mun]ii deveniser` un real pericol pentru n`v`litori. Cetele de ap`r`tori se formau din b`rba]ii a[ez`rilor izolate \n v`i [i depresiuni, relieful fiind hot`råtor atunci cånd se d`deau semnale de bucium, prin care se anun]au pericole. Ca orice grup organizat, b`rba]ii ap`r`tori \[i alegeau un v`taf, un om priceput \n ac]iunile lor de ap`rare. De atunci, dealurile, v`ile, r`scrucile drumurilor [i dejug`torile au r`mas cu numele celor care au vie]uit sau au pierit acolo. |nc` nu sc`pasem de romani, cånd au ap`rut nenum`ratele triburi sarmatice (anul 250). Au ap`rut apoi semin]iile \nrudite ale go]ilor, ostrogo]ilor, vizigo]ilor \n anii 378. Cumplita n`val` a hunilor a \nceput \n anul 376, peste Nistru venind \n Spa]iul Carpatic [i au p`r`sit zona vestic` pierind cu lan]ul cruzimilor \n anul 454. S-au vånturat \n ]inuturile carpatice gepizii (400–480), avarii (567), veneau unii, plecau al]ii, \[i \ncruci[au expedi]iile negaste, se \nc`ierau \ntre ei, ardeau ce nu puteau lua, \n vreme ce sedentarii b`[tina[i tr`iau ascun[i pe cur`turile pierdute \n ascunzi[ul codrilor. |n secolul al VI-lea au ap`rut sclavinii [i an]ii, \n secolul al VII-lea au n`v`lit slavii, avarii, iar \n anul 679, bulgarii au coboråt prin Dobrogea [i s-au stabilit la sud 30

de Dun`re. Cånd sedentarii carpatici [i-au \nt`rit cetele de ap`rare drept scuturi m`runte sub cårmuitori locali, veni]ii \n zon` [i-au g`sit un Dumnezeu [i au \nceput sedentariz`rile pe locurile alese. {i-au format ]`ri [i uniuni puternice, imperii. Spa]iul Carpatic a c`zut r`u la r`scrucea intereselor acestor forma]iuni [i sedentarii carpatici au pl`tit scump supravie]uirea \n anii care au urmat. Rela]iile dintre sedentarii carpatici [i veni]i, dintre autohtoni [i sedentariza]i au fost extrem de dure, fapt ce a conservat specificul etnic local, graiul [i credin]a religioas`, toate pe fir milenar ne\ntrerupt. }inuturile vestice ale trilateralei au fost cele mai osåndite de pe p`måntul carpatic. Aici s-au a[ezat, subtil, popula]ii venite prin extindere teritorial`, s-au a[ezat coloni[ti adu[i anume pentru schimbarea structurii demografice [i \nt`rirea pazei la hotar stråmb a[ezat. Astfel, imperiul vestic a luat ca material de manevr` unguri, sa[i, secui [.a. cu care [i-a consolidat st`pånirea, \n timp ce alte dou` imperii numeau cårmuitori-administrativi care adunau aur cåt mai mult, pentru pretinsa tax` de protec]ie. |n ritmul scurgerii timpului, luptele de ap`rare ale sedentarilor carpatici au luat noi [i felurite forme.

Conacul de plai – vatr` nou` a a[ez`rilor autarhice

De ce s-au retras romanii din spa]iul dacic, nord-dun`rean? Ce metod` au folosit carpaticii daci pentru supravie]uire? 31

Istoria românilor

Istoria românilor

„legile frumoase“ ale Marii Preotese. Aceste legi morale, aceste norme religioase au \n`l]at credin]ele la rangul numit „Cultul Soarelui“ [i astfel, religia a ajutat Marii Preo]i [i Regi urm`tori s` alc`tuiasc` un puternic centru religios \n Carpa]i, s` dea fiin]` Daciei Nemuritoare.

Regatul Dacia, \n vremea lui Burebista ZALMOXIS • Lec]ia 15 •

Sf. Apostol ANDREI

r`tor ferm [i Mare Preot al mul]imii b`[tina[e. Unul dintre ace[tia a fost Zalmoxis, Rege [i Mare Preot. A fost zeificat, \n`l]at la Cer, fiindc` a preluat [i a generalizat

Cånd Måntuitorul nostru Iisus Hristos a fost judecat [i ucis, neamul carpatic s-a \ndreptat cu rug`ciunile lui spre noua lege, spre credin]a cre[tin`, spre dreapta credin]`. Zalmoxis [i marile \ntruniri de pe platformele de rug` au sl`bit \n anii de adånca izolare impus` de feluri]i n`v`litori. Au r`mas col]urile sacre ale locuin]elor [i acestea au permis p`strarea icoanei [i a legilor ei cultice. Primii propov`duitori ai legilor cre[tine au fost ucenicii Måntuitorului. Ace[tia s-au hot`råt s` r`spåndeasc` noua

32

33

Cre[tinarea apostolic` tribale dintåi au determinat b`rbatul s` preia Valurile obliga]iile de baza ale Marii Preotese, s` se declare ap`-

Istoria românilor

Istoria românilor

lege \n toat` lumea credin]elor vechi. Astfel pe teritoriul \nainta[ilor no[tri a venit Apostolul Andrei care, \n secolul \ntåi dup` Hristos, a adus cuvåntul Evangheliei, t`lm`cindu-l \n limba oamenilor p`måntului. Rånd pe rånd mul]imea carpatic` a trecut la legea cre[tin`, [i-a \mbog`]it col]ul sacru al locuin]ei cu simbolurile noii credin]e, a dat chip nou vechilor ritualuri. Cånd a fost cu putin]`, carpaticii au ridicat apoi multe l`ca[e de rug`ciune [i sau rugat folosind calendarul Bisericii cre[tine, cel alc`tuit dup` calculele \nv`]atului romån din secolul al IV-lea, Dionisie cel Smerit. Trebuie s` ne måndrim cu faptele str`bunilor, fiindc` neamul carpatic, sedentar fiind, a beneficiat de cre[tinarea apostolic`, a cunoscut Evanghelia prin graiul Sfåntului Apostol Andrei.

• Lec]ia 16 •

}`rile de }inut

s-au r`rit pe m`sur` ce o parte din migratori s-au N`v`lirile a[ezat, s-au legat prin sedentarizare de anumite ]inuturi.

Pu]ini au r`mas, \n cursul timpului, ca grupuri compacte, al`turi de a[ez`rile b`[tina[ilor. Fiecare ]inut, fiecare vale de råu sau fiecare depresiune avea un centru unde gospodarii \[i scoteau produsele de prisos, pentru schimb cu cele care le lipseau. Aici se \ntålneau b`rba]ii [i pl`nuiau cum s`-[i \mpu]ineze necazurile, se rånduiau c`s`torii, se limpezeau nemul]umirile, se f`ceau judec`]i de hotar [i planuri de viitor. Tot ]inutul care cuprindea a[ez`rile sale se numea „}ar`“, iar centrul era cunoscut sub numele de „tårg“. Toate }`rile de }inut, toate }inuturile, la un loc alc`tuiau Spa]iul Carpatic. Acest spa]iu, grupat pe vetrele celor [apte civiliza]ii ale epocii de piatr` era a[ezat pe vatra Daciei, pe vatra restråns` a Europei Vechi. }`rile de }inut aveau cåte un conduc`tor ales dintre \n]elep]ii satelor. Conduc`torul acestor a[ez`ri grupate se \ngrijea de ap`rarea ]inutului, de lini[tea tuturor.

Mån`stirea Dåmbovicioara

Cine a fost Zalmoxis? Ce \n]elege]i prin dreapta credin]` zalmoxian`? Cine [i cånd a adus la noi legile cre[tine?

34

Col] de }ar`

Dintre cele mai bine \nchegate }`ri de }inut au r`mas \n scrieri [i datini }ara Lovi[tei, }ara Oa[ului, }ara Amla[ului, }ara Cri[urilor, }ara Halmagiului, }ara F`g`ra[ului, }ara Bårsei [i altele vreo [aptesprezece la num`r. Prin urmare, ne-au l`sat }ara „}`rilor de }inut“! De la izvoarele 35

Istoria românilor

Istoria românilor

Mure[ului [i Oltului, de pe Tisa [i Dun`re, pån` peste Nistru, micile unit`]i administrative erau numite [i }inuturi. Astfel, au r`mas bine cunoscute: }inutul Topli]ei, al Ciceului, Hotin, Soroca, Cetatea Alb`, Cetatea de Balt`, Suceava [.a. }`rile de }inut precum [i }inuturile au fost alc`tuite din uniuni de sate care mai tårziu au format voievodatele. Ce este o }ar` de }inut? Dar un }inut? Ar`ta]i pe hart` locul unor }`ri de }inut. Ar`ta]i pe hart` „}inutul Cetatea de Balt`“. Numi]i trei }inuturi a[ezate pe Nistru.

Uniunile mari s-au numit mai tårziu: Moldova — dup` råul cu acela[i nume de care era str`b`tut`; Oltenia — dup` numele råului Olt; Cri[ana sau }ara Cri[urilor etc. Toate aceste uniuni mari au fost hot`rnicite pe vetrele vechilor civiliza]ii ale epocii de piatr`, ale Cultului Solar, ale epocii metalelor. Cum era [i firesc, \n toate vremurile, mun]ii au unit comunit`]ile neamului carpatic pentru c` din ace[tia sau extins radical spa]iile ocupate ale neamului \ntreg. Permanen]a neamului romånesc are puternice [i adånci r`d`cini \n solul ba[tinii, al P`måntului-Mum`. Enumera]i cele [apte mari uniuni de gint`. Preciza]i ce nume au c`p`tat mai tårziu aceste uniuni?

Capitolul IV – |NTEMEIETORII • Lec]ia 17 •

Pe vechi temeiuri

nc` din epoca de piatr` se formaser` acele [apte uniuni mari de gint` care cuprindeau toate a[ez`rile centrului spiritual, carpatic, al Europei Vechi. }`rile de }inut [i }inuturile au fost cuprinse \n interiorul acestor mari uniuni, fiindc` s-au format din acela[i neam, din acelea[i comunit`]i cu grai, credin]e [i datini comune.

|

• Lec]ia 18 •

Voievozii \ntemeietori in cåt se [tie pån` acum, au D fost grupa]i [apte \ntemeietori de ]ar` nou`, pe vechi temeiuri. Litovoi a unit ]`rile de ]inut ale Olteniei [i ale Ha]egului. A pierit \n lupt`, undeva \n Banat. LITOVOI a \ntemeiat Litua.

Civiliza]iile carpatice – temei al Europei Vechi 36

Basarab I a unit ]inuturile de la poalele Carpa]ilor Meridionali, iar Dobrotici a fost \ntemeietorul unificator al ]inuturilor dintre Du37

Istoria românilor

Istoria românilor

n`re [i Marea Neagr`. St`pånirile acestor trei viteji s-au unit mai tårziu sub cårmuirea altor voievozi p`månteni (Citi]i „Cårmuitorii“ – editura Cartier – Chi[in`u). Ceilal]i patru \ntemeietori [i-au organizat st`pånirile lor tot pe temeiul vechilor vetre. Astfel, Bogdan I [i-a rånduit ]ara pe vetrele laturii de r`s`rit a trunchiului de neam [i a numit-o Moldova. Banatul a fost organizat de Glad — semenii lui \i ziceau Vlad, iar }ara Cri[urilor a fost condus` de Menumorut cu mari sacrificii. }inuturile din interiorul arcului carpatic au fost ocrotite de Gelu Romånul. Acesta a pierit \n lupte grele cu armata de invazie a ducelui Arpad, al ungurilor, pentru ap`rarea vetrelor str`mo[e[ti. Astfel Gelu a intrat \n legend`. Cei [apte \ntemeietori de ]ar` au adunat sub steagul lor toat` suflarea ]inuturilor carpatice, tot neamul cuprins \ntre Nistru, Tisa, Dun`re [i Marea Neagr`. Au pl`tit scump cutezan]a lor, \n acele vremuri cånd neamuri str`ine \[i c`utau un loc de cas` [i un Dumnezeu, pe vatra Europei Vechi.

BASARAB I

BOGDAN I

GLAD

MENUMORUT

GELU

DOBROTICI 38

39

Istoria românilor

Istoria românilor

Preciza]i voievozii \ntemeietori [i voievozii ap`r`tori. Localiza]i pe hart` st`pånirile lor.

Capitolul V – APåRåTORII • Lec]ia 19 •

Ap`r`torii

intre mai mul]i voievozi care au urmat dup` \ntemeietori, unii s-au jertfit pentru dorin]a ca neamul carpatic s` tr`iasc` \n lini[te pe vatra lui milenar`. |n veacurile voievozilor, urma[ii triburilor r`zboinice aveau acela[i mod de via]` ca ale \nainta[ilor lor doreau s` tr`iasc` din agoniseala altora. {i cum ]inuturile carpatice aveau toate bog`]iile p`måntului, \n aceste locuri luptele nu mai conteneau. Dintre toate ]`rile de pe lume, spa]iul carpatic avea subsolul bogat \n metale pre]ioase, avea mun]i de sare, iar de pe brazdele muncite se adunau roadele de care omul avea nevoie. Aurul, sarea, vitele, produsele agricole, lemnul, apele minerale, frumuse]ea reliefului etc., toate au determinat neamurile tribale sedentarizate s` nu renun]e la st`påniri cu sila.

D

[i-au zidit cet`]i [i castele ca s` prind` r`d`cini \n Carpa]i. |ntr-o vreme, ]inuturile carpatice erau \mp`r]ite \ntre un imperiu din R`s`rit (Imperiul Rus), unul din Apus (devenit Austro-Ungar) [i alt imperiu venit din Sud (Imperiul Otoman). Acestea se certau \ntre ele pentru suprema]ie [i foloase necuvenite, \nrobeau, chinuiau [i ucideau b`[tina[ii lipsi]i de drepturiloe lor, lipsi]i de ap`rare bine organizat`. |n aceste condi]ii aspre, de lupt` continu` pentru libertate, mul]i dintre cårmuitorii no[tri [i-au jertfit via]a, au pierit \n cumplite lupte [i au intrat \n legende. Preciza]i care au fost cele trei imperii. Numi]i un popor sedentarizat \n spa]iul dacic.

MIRCEA cel B~TRÅN

ALEXANDRU cel BUN

NEAGOE BASARAB

VLAD }EPE{

B`t`lia de la Posada – 1330 (din Chronicon Pictuur Våndobonense)

{i-au alc`tuit o[tiri bine \nzestrate cu arme [i au st`pånit cu for]a, au ucis pe cei care \ncercau s` se apere [i au luat aproape tot din ce era de luat, s-au f`cut st`påni pe p`månt 40

41

Istoria românilor

Istoria românilor

• Lec]ia 20 •

Ap`r`tor al neamului s`u [i al crucii cre[tine a fost supranumit {tefan-Vod` cel Mare pentru vitejia cu

care a \nfruntat valurile vr`jma[e ale cotropitorilor [i cel Sfånt pentru dårzenia cu care a ap`rat credin]a str`mo[easc`. Sub a lui cårmuire, Moldova a fost un zid puternic \n calea feluritelor semin]ii. A purtat 36 de r`zboaie [i a ie[it \nving`tor din 34. Cåte r`zboaie a cå[tigat atåtea biserici a \n`l]at ca mul]umire lui Dumnezeu pentru izbånzile \mplinite.

calea vr`jma[ilor, la Hotin, Orhei, Soroca [i a \nt`rit administra]ia \n ]inuturile Ciceu [i Cetatea de Balt`. A r`mas \n legend` cu luptele din }inutul Cosminului, cånd el, {tefan-Vod`, a pus prizonierii s` trag` \n jug [i cu ei a arat [i a sem`nat ghinda din care a r`s`rit codrul neuitat. A intrat {tefan \n istorisiri cu luptele de la Baia, cånd f`]arnicul Matei Corvin, ciufulit [i umilit, a sc`pat cu fuga ru[inoas` din måna moldovenilor. A r`mas {tefan-Vod` \n legend` cu luptele de la Podul |nalt, de pe Påråul Alb, la R`zboieni, cånd sultanul Mahomed fugea buimac de månia moldovenilor, a lupt`torilor r`ze[i.

Scen` din „B`t`lia de la Vaslui“ (lucrare expus` la Muzeul Militar Na]ional

{TEFAN cel MARE [i SFÅNT

L`udat` i-a fost st`pånirea ne\ntrerupt`, dac` a stat pe tronul Moldovei din anul 1457, pån` \n anul 1504! |n acest r`stimp to]i b`rba]ii au fost instrui]i s` månuiasc` arcul, lancea, sabia, palo[ul, m`ciuca, furca, toporul, coasa, ghioaga ]intuit`. La semnalul buciumelor [i al focurilor de pe culmi se adunau moldovenii sub conducerea v`t`manilor [i \mpreun` cu cetele domne[ti intrau \n lupt`. |n timpul domniei, {tefan-Vod` a „slobozit“, a pus temei multor tårguri de ]ar`, spre binele mul]imii, \nt`rind astfel multe tårguri domne[ti. A consolidat cet`]ile vechi, precum Tighina, Cetatea-Alb`, Chilia, Cr`ciuna, Neam], Roman [i a fortificat cetatea de scaun a Sucevei. A ridicat cet`]i noi \n 42

|ntr-o zi de vån`toare, Vod` a organizat, ca de obicei, o \ntrecere cu arcul. Din vårful dealului, s`geata domnitorului a parcurs cel mai lung drum [i s-a \nfipt \n tulpina unui arbore uria[. Aceast` tulpin` a fost retezat` ca mas` de altar [i \n juru-i s-au \n`l]at zidurile mån`stirii Putna. Aici se odihne[te {tefan-Vod` cel Mare [i Sfånt. Candela care i s-a aprins cånd a murit, de atunci \l vegheaz`. S-a stins o singur` dat`, cånd clopotele au pornit singure s` bat` \n miez de noapte [i au vestit c` Moldova a fost rupt` \n dou`, de-a lungul Prutului.

43

Istoria românilor

Istoria românilor

Bra]ul lui f`r`-ncetare Bate hoardele t`tare, Bate cetele maghiare, Bate le[i din fuga mare, Bate turci pe zmei c`lare {i-i scute[te de-ngropare… Lumea-ntreag` st`-n mirare: }ara-i mic`, ]ara-i mare {i du[manul spor nu are.

Harta Moldovei \n timpul lui {tefan cel Mare [i Sfånt

• Lec]ia 21 •

A doua Unire Viteazul a fost fiul lui Mihai P`tra[cu-Vod` Basaraba.

Cå]i ani a domnit {tefan-Vod`? Din cåte r`zboaie a ie[it \nving`tor? Cineva a scris \n cronic`: {tefan-Vod` a fost „cel mai vrednic s` i se \ncredin]eze conducerea [i st`pånirea lumii“.

Cântecul lui {tefan {tefan, {tefan domn cel Mare, Seam`n pe lume nu are, Decåt numai måndrul Soare! Din Suceava cånd el sare, Pune pieptul la hotare, Ca un zid de ap`rare! C`pitanul Arbore 44

MIHAI VITEAZUL

S-a n`scut \n ziua a doua de Cr`ciun a anului 1557, \n ziua mor]ii tat`lui s`u. Urcu[ul spre conducerea ]`rii l-a \nceput \n capitala Olteniei trecånd prin func]iile B`niei ca stolnic, postelnic, ban de Severin [i ban al Craiovei. Pe tronul }`rii Romåne[ti s-a urcat \n anul 1593. Atunci [i-a pus \n gånd s` scoat` ]ara de sub st`pånire str`in` [i s` uneasc` toate ]inuturile romåne[ti sub un singur steag, sub conducerea lui. Pentru \mplinirea acestui vis m`re], s-a avåntat \n focul

45

Istoria românilor

Istoria românilor

luptelor la C`lug`reni, la Tårgovi[te, la Bucure[ti, la Giurgiu, toate \n anul 1595, cånd a alungat peste Dun`re hoardele otomane. Apoi \n anul 1599 a biruit armatele unor vicleni conduc`tori apuseni, la T`lmaci, lång` Sibiu [i a intrat triumfal \n cetatea Alba Iulia. |n anul 1600 a trecut prin stråmtoarea Oituz [i a pus nou` st`pånire peste ]inuturile Moldovei supuse otomanilor.

Nu a durat mult unirea fiindc` to]i asupritorii \nl`tura]i sau adunat [i au hot`råt moartea Voievodului. Unii au atacat Moldova, al]ii Muntenia, iar cei din apus påndeau pe MihaiBravul la Alba Iulia [i pe Cåmpia Turzii. |n noaptea dintre 9-10 august 1601, Mihai a ie[it din cort trezit de zgomotul unor osta[i veni]i. Din ceata acestora a ie[it uciga[ul care, mi[ele[te, l-a str`puns cu lancea, apoi repede l-a decapitat. Mihai Viteazul a unit pentru scurt` vreme toate ]inuturile noastre r`v`[ite mereu dup` anul 106. Cånd a urcat Mihai-Vod` pe tronul }`rii Romåne[ti? Ce mare izbånd` a \nf`ptuit Mihai Viteazul?

Cântecul lui Mihai Auzit-a]i d-un oltean, D-un oltean, d-un craiovean Ce nu-i pas` de sultan! Intrarea \n Alba Iulia a lui Mihai Viteazul

|n toate cancelariile str`ine se vorbea de vitejia, de \ndr`zneala Voievodul Mihai, iar un cronicar scria \n acele zile: „Dac` a fost vreodat` \n lume un principe vrednic de glorie pentru faptele sale eroice, acesta este seniorul Mihai“. „Mihai-Vod`“ \[i \mplinise visul: sc`pase de asupritori [i unise romånii \ntr-o singur` ]ar`. Mihai \nf`ptuise unirea celor trei ]`ri romåne[ti, a doua unire dup` cea \nf`ptuit` de Burebista. 46

Auzit-a]i d-un viteaz Care mereu [ade treaz Cåt e ]ara la necaz! Arca[ din oastea lui Mihai Vod`

Auzit-a]i d-un Mihai Ce sare pe [apte cai De strig` Stambulul vai!

47

Istoria românilor

Istoria românilor

El e domnul cel vestit Care-n lume a venit Pre luptat [i biruit.

• Lec]ia 22 •

m`, avea slujitori ale[i: gr`dinar levantin, buc`tar francez, administrator neam], profesori str`ini pentru instruirea copiilor. F`r` s` confunde c`mara proprie cu a ]`rii, a adunat mul]i bani la b`ncile din Viena, Vene]ia [i Amsterdam. Turcii, care erau cu privirile pe bunurile }`rii Romåne[ti, \i spuneau Altån-Bei, adic` Prin]ul de Aur.

Ucis pentru credin]` [i neam Bråncoveanu s-a Constantin ridicat \n domnie \n anul 1689, venit din spi]a boierilor Craiove[ti. Era o perioad` grea atunci, cånd }ara Romåneasc` se sim]ea prins` ca \n cle[te \ntre puterile rivale ale R`s`ritului, ale Apusului [i cele din Sud. Domnitorul Bråncoveanu trebuia s` dea de \n]eles tuturor c` \i este prieten fiec`ruia, toate acestea \n interesul ]`rii sale. Acest joc l-a costat scump \n final.

Palatul bråncovenesc

A fost bun gospodar pentru el [i ]ar`. Avea venituri mari de pe mo[iile sale de la Pite[ti, Bråncoveni, {erbe[ti [i de peste Olt. A \nfrumuse]at palatele de la Bucure[ti, Tårgovi[te, Mogo[oaia, Potlogi, Såmb`ta, Crama de la Pite[ti, aducånd cu aceast` ocazie un stil arhitectural propriu, „stilul bråncovenesc“. Avea \n preajm` scriitori [i oameni de sea-

A stimulat \nv`]`måntul prin \nfiin]area de [coli romåne[ti [i a tiparni]elor la Cåmpulung [i Tårgovi[te. |n perioada cåt a domnit era o lupt` grea \ntre credin]e, \ntre crucea cre[tin` [i semilun`. For]ele cultice din Apus \[i \ntindeau influen]ele \n vestul [i centrul spa]iului romånesc. |n acela[i timp for]ele Sudului musulman \ncercau s`-[i impun` legile lor spirituale. Bråncoveanu lupta ca s` nu piar` legea dreptei credin]e [i ca ]ara s`-i fie neatårnat` fa]` de for]ele str`ine. Pentru neascultare a fost arestat, de turci, cu \ntreaga familie, a fost dus la Istanbul, a fost chinuit de ace[tia ca s` lea dea toat` averea agonisit` [i s` se turceasc`, s` treac` la legea lor, adic` s` treac` la legea musulman`. To]i cei aresta]i au refuzat. |n ziua de 15 august, 1714, au fost decapita]i pe rånd:

48

49

CONSTANTIN BRÅNCOVEANU

Istoria românilor

Istoria românilor

ginerele lui Bråncoveanu, apoi cei patru fii: Constantin, {tef`ni]`, R`ducu [i Mateia[. Cånd i-a venit råndul, Vod` Bråncoveanu a f`cut semnul crucii [i a zis: „Fac` Dumnezeu ce-o vrea, nu m` las de legea mea!“ A pus gåtul pe butuc [i a fost decapitat. Cele [ase capete au fost puse \n suli]e [i plimbate prin ora[. Pieriser` pentru credin]` [i pentru ap`rarea ]`rii! Preciza]i cåteva \mpliniri ale lui Constantin Bråncoveanu.

Pic`turi de durere — Bråncovene Constantin, Boier vechi [i domn cre[tin: Las` legea cre[tineasc` {i d`-te \n legea turceasc`! — Fac` Dumnezeu ce-o vrea, Nu m` las de legea mea! …[i a fost ucis Constantin… — Bråncovene Constantin, Boier vechi [i domn cre[tin: Las` legea cre[tineasc` {i d`-te \n legea turceasc`! — Fac` Dumnezeu ce-o vrea, Nu m` las de legea mea! …[i au ucis pe {tef`ni]`… — Bråncovene Constantin, Boier vechi [i domn cre[tin: Las` legea cre[tineasc` {i d`-te \n legea turceasc`! 50

—

Fac` Dumnezeu ce-o vrea, Nu m` las de legea mea! …[i au t`iat capul lui R`ducu…

— Bråncovene Constantin, Boier vechi [i domn cre[tin: Las` legea cre[tineasc` {i d`-te \n legea turceasc`! — Fac` Dumnezeu ce-o vrea, Nu m` las de legea mea! …l-au t`iat [i pe Mateia[… Constantin Bråncoveanu [i-a ridicat privirile spre soare strigånd: „Doamne, fie voia ta!“ {i \ntr-o str`fulgerare de secure, capul i-a c`zut la picioare… • Lec]ia 23 •

Doi martiri ntotdeauna au fost oameni care |ma[a s-au jertfit, care au \mbr`cat „c`mor]ii“ pentru a u[ura po-

vara mul]imii asuprite. Ace[tia au pl`tit scump \ndr`zneala lor, au \ndurat chinuri \nsp`imånt`toare cerånd ca mul]imea s` tr`iasc` liber` \n ]ara ei de drept. Fiecare la timpul lui, atåt Horea cåt [i Tudor au ridicat mul]imea la lupt` \mpotriva st`pånitorilor lacomi. HOREA 51

Istoria românilor

Istoria românilor

Horea din Albac, din Carpa]ii Apuseni a fost un asemenea erou. |mpreun` cu doi camarazi ai lui, cu bunii s`i prieteni Clo[ca [i Cri[an, to]i trei au fost uci[i \n chinuri cumplite, \n fa]a mul]imii adunate drept martor, \n acea zi de pomin`, la 26 februarie 1785. A fost pedepsit pentru vina de a scula mul]imea la lupt` pentru dreptate. A fost cumplit chinuit pentru c` a cerut ocupan]ilor str`ini s` lase b`[tina[ii \n pace [i \n libertate la casele lor. {i Clo[ca [i Cri[an au gåndit [i au gr`it la fel ca Horea. Moartea i-a fost cumplit`. |n v`zul tuturor, c`l`ii i-au zdrobit oasele, bucat` cu bucat`, i-au scos intestinele [i le-au \ntins pe vårful cu]itelor, i-au scos ochii, apoi buc`]ile din corpul m`cel`rit au fost ar`tate prin sate pentru nelegiuite \nv`]`minte. R`scoala s-a stins [i f`r`delegile [i-au reluat cursul.

Domnul Tudor

D

omnul Tudor din Vladimirii Gorjului a cerut \n Adunarea de la Pade[ ca mul]imea „s` pedepseasc` r`ul cu r`u“ dac` boierimea, ciocoii [i st`pånitorul str`in nu las` poporul \n drepturile lui, dac` nu u[ureaz` povara birului [i a zilelor de clac`. TUDOR VLADIMIRESCU

Au ars multe conace. Boieri lacomi, c`m`tari [i slugi ale Por]ii, 52

fugeau \n toate p`r]ile de furia haiducilor, a revolu]ionarilor olteni. |n viforul luptelor, Tudor a condus ]ara vreme de dou` luni. |n acest r`stimp, boieri p`månteni \nsp`imånta]i de månia revolu]ionarilor s-au unit cu turcii [i cu cetele unor r`scula]i greci [i to]i au hot`råt moartea Domnului Tudor. |n ziua de 27 mai 1821, l-au prins \n apropiere de Tårgovi[te, l-au ucis, [i se zice c`, l-au aruncat \ntr-o fåntån` p`r`sit`. Pandurii lui s-au \ntors pe plaiurile Motrului, ale Clo[anilor ad`ugånd \nc` o pagin` glorioas` la istoria neamului nostru. Ce drepturi au cerut Horea [i Tudor Vladimirescu? Cum au r`spuns vremelnicii st`pånitori?

M` suii pe Oltea-n deal M` uitai o dat` roat` {i v`zui puhoi de gloat` Tot de Horea adunat`, S-aduc` dreptate-odat`. Frunz` verde, Iorgovan, Vine Horea [i Cri[an, Vine Horea din Abrud, Unde-i aurul cel mult. Frunz` verde, Iorgovan, Vine Horea [i Cri[an Cu pistoale aurite {i cu plumbi z`g`stuite. 53

Istoria românilor

Istoria românilor

Cântec Cine trece Oltul mare? Ce viteaz r`zbun`tor Umple str`zi de teroare Zbirii bietului popor? Cine trece Oltul mare {i-nsp`imånt` pe p`gån {i \l ]ine \n teroare? Este Tudor, Domn romån! Este Tudor, e o[teanul Ce-nsp`imånt` pe p`gån, E voinicul, e olteanul, Este Tudor, Domn romån! Sai romåne, sai cu to]i S` sc`p`m ]ara de ho]i! • Lec]ia 24 •

A treia Unire ra pårc`lab de Gala]i — AlexE andru Ioan Cuza — cånd se apropiau alegerile pentru conduc`torul Moldovei. |ntåi a fost ales de moldoveni, apoi a fost ales de cei din Muntenia [i astfel \n ziua de 24 ianuarie 1859 Al.I. Cuza a devenit conduc`torul celor dou` ]`ri surori.

S-a \nf`ptuit „Unirea cea Mic`“ ziceau mul]i aleg`tori gåndindu-se c` va veni vremea cånd va fi sub acela[i steag [i a treia parte din ]ar`, cea de peste mun]i. Peste voia unor „boieri sf`tuitori“, Cuza a pus \n practic` mai multe legi menite s` vin` \n sprijinul mul]imii. Astfel a \mpropriet`rit ]`ranii cl`ca[i cu p`måntul marilor mo[ieri, a organizat \nv`]`måntul, a organizat administra]ia public`, justi]ia [.a. Cuza a fost acela care a impus ca \nv`]`måntul s` fie gratuit [i obligatoriu pentru to]i copiii ]`rii. Tot \n aceste vremuri noi a \nfiin]at armata na]ional` modern`, a dezrobit cl`ca[ii ]igani, a rånduit sate noi la drumuri bine croite. Toate legile aplicate de Cuza-Vod` au sup`rat marea boierime pentru c` emanciparea ]`ranilor [i stimularea or`[enilor \n afacerile lor m`runte loveau \n interesele marilor proprietari. Proprietarii care erau [i \n Divanul ]`rii au hot`råt s`-l detroneze pe Cuza [i s` aduc` un prin] str`in de ]ar`, ca acesta s` nu supere pe boieri [i s` nu le tulbure interesele. Au pus la cale un complot dup` un plan mår[av [i \n noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Al.I. Cuza a fost detronat [i scos din ]ar` f`r` dreptul de a mai c`lca ]inuturile natale unde tr`ise ca bun conduc`tor. S-a \mboln`vit grav de sup`rare [i c`tre sfår[itul zilelor a cerut s` vin` s` moar` \n ]ara pe care o slujise cu devotament. Cererea i-a fost respins`, iar moartea i-a curmat firul vie]ii. A murit \n anul 1873, \ntr-un hotel din Heidelberg – Germania. |n cei [apte ani de domnie, dup` „Mica Unire“, Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Romåniei Moderne [i a deschis perspectiva Marii Uniri. Cum s-a \nf`ptuit unirea Moldovei cu Muntenia? Ce reforme importante a f`cut Al.I. Cuza?

ALEXANDRU IOAN CUZA 54

55

Istoria românilor • Lec]ia 25 •

Istoria românilor

A patra Unire

La 1 Decembrie 1918, Unirea s-a \mplinit sub sceptrul regelui Ferdinand. Actul Unirii a fost semnat la Alba Iulia, \n fa]a miilor de participan]i veni]i din toate ]inuturile ]`rii. Cuvåntul fiec`rui participant era un jur`månt. To]i s-au angajat, au strigat c` vor p`stra \n veci ]ara unit`, f`r` s` [tie c` peste pu]in` vreme vor fi alte desp`r]iri, alte hotare nedrepte [i alte speran]e. Cine a fost Vasile Goldi[, dar Iancu Flondor, dar Ion Incule]? Care au fost cele patru Uniri? Preciza]i conduc`torii care au realizat cele patru uniri.

Adunarea de la Blaj

dacilor \ntr-un stat centralizat, unirea \nf`ptuit` de Unirea Mihai-Vod` \n anii 1599-1600, unirea din 1859, ho-

t`rårea popoarelor de a-[i g`si vadul propriu al existen]ei lor, toate acestea au trezit dorin]a unirii depline a tuturor romånilor. Pr`bu[irea blestematelor imperii — cel r`s`ritean, cel din vest [i cel din sud — a dat semnalul ceasului de[tept`rii \n toate ]inuturile romåne[ti. Au r`spuns chem`rii mul]i b`rba]i-tribuni din teritoriile exterioare grani]ei [i ace[tia au cerut „unirea cu ]ara“. A r`spuns Vasile Goldi[ din Seleu[ul Aradului, Iancu Flondor din ]inutul Storojine], Ion Ioncule] din Rezenii L`pu[nei, romånii to]i au cerut \ntr-un glas: „UNIRE!“. 56

Adunarea de la Alba Iulia

57

Istoria românilor • Lec]ia 26 •

Istoria românilor

Recapitulare [i sistematizare

|nv`]`minte

• Lec]ia 27 •

• Din cele \nv`]ate pån` acum am aflat c` neamul carpatic, aici s-a format [i aici a tr`it de cånd lumea. • Acest neam al romånilor a fost mereu dornic de dreptate [i de libertate, iar pentru acestea ades i-a fost pus` existen]a \n primejdie. • Oricåt au fost de vitrege vremurile tr`itorilor din Carpa]i, ace[tia [i-au p`strat graiul curat ca lacrima. {i-au p`strat cåntecul de bucurie [i de jale, au creat doina numai pentru ei, mereu [i-au \mprosp`tat ve[mintele cu semnele sacre venite de peste milenii. • {i la bine [i la r`u, carpaticul a crezut \n ajutorul Atotputernicului, iar acesta i-a dat puteri s` \nving` r`ul. • Este de datoria noastr` s` tragem \nv`]`minte de la cei care au stat pe meterezele istoriei. Ace[tia s-au jertfit pentru ap`rarea comunit`]ii de neam [i pentru convie]uirea cu cei pleca]i din ]inuturile lor [i statornici]i pe alte plaiuri. |n fa]a lor, a celor care au f`cut icoan` din harta ]`rii noastre, trebuie s` ne plec`m frun]ile cu deosebit respect. • Ei ne-au scris istoria cu pre]ul vie]ii, cu focul min]ii, cu puterea bra]elor [i cu t`i[ul palo[ului ap`r`tor. Comunitatea de neam Comunitatea de }inut Comunitatea de Gint` Scara permanen]ei noastre

Comunitatea de Vatr` 58

Patria }ara Neamul

4

Voievodatul }ara de }inut }inutul

3

Uniunea familiilor \nrudite

2

Familia — grup format din p`rin]i [i copii

1

De la unelte la activit`]i spirituale

mul s-a desprins din lumea celorlalte vie]uitoare \n epoO ca pietrei alese, atunci cånd \[i c`uta bolovani sau be]e de care se folosea la adunatul bunurilor necesare traiului. Dovezi ale acestor carpatici str`-str`vechi s-au g`sit la Bugiule[ti \n Oltenie, la Tetoiu [i Farca[ele, pe valea Arge[ului, a Oltului [i a Cotmenei. |n aceea[i perioad` erau vetre populate la Gura Dobrogei, la Såndominic \n Curbura Carpa]ilor, la Ripiceni – Izvor, Valea Lupului – Ia[i, la Dumitoarea, peste Prut. Epoca pietrei cioplite a cuprins perioada cåt omul a locuit \n grot` din cauza uria[ului val de geruri. Atunci a fost adus focul \n locuin]`, atunci carpaticul [i-a confec]ionat sp`rturi de piatr` cu t`i[ bun [i cu ascu]i[. Cu aceste unelte, vån`torul [i-a u[urat munca perfec]ionåndu-[i lancea [i s`geata. Dup` dovezile g`site \n grota Boro[teni-Gorj, Ohaba-Ponor, Rå[nov, Ceahl`u, Miculin]i [i Ripiceni, uneltele cioplite din piatr` s-au \nmul]it [i diversificat. La Cremenea – |ntorsura Buz`ului era un mare atelier de confec]ionare a uneltelor, numeroase \ntre acestea fiind vårfurile de s`geat`. |n acele vremuri \ndep`rtate \n zona Por]ile-de-Fier se incizau semne pentru dialog cu partener nev`zut, se alc`tuia scrierea. Atunci carpaticul a descoperit pe Dumnezeu. Odat` cu ie[irea carpaticului din locuin]a de suprafa]`, cei mai pricepu]i [i-au confec]ionat a[chii de piatr` cu t`i[ pentru prelucrarea lemnului, [i-au [lefuit ciocane din piatr` la care au pus coad` de lemn, au confec]ionat s`p`ligi, topoare [i altele. {i-au alc`tuit case din pletere tencuite [i pictate, [iau zidit \nc`peri mari pentru rug`, instala]ii tehnice pentru transformarea fibrelor \n fire [i ]es`turi, pentru u[urarea 59

Istoria românilor

Istoria românilor

lucrului cu p`måntul cultivat. |n aceast` perioad` au inventat felurite modalit`]i pentru ob]inerea ceramicii incizate [i pictate, au confec]ionat podoabe din metale g`site \n starea lor natural`. Marea bucurie a fost atunci cånd a descoperit cum poate extrage metale din minereuri [i cånd a ob]inut bronzul prin aliaj, dup` formule precise. Din bronz a turnat unelte mai bune, arme [i podoabe, toate acestea fiind cerute de popula]ie. Atunci s-au confec]ionat seceri, securi, lan]uri, lame de fier`str`u, clopote mari [i mici, felurite bijuterii etc.… Erau renumite turn`toriile de la Aiud, Dip[a, Sibiu, {palnaca [.a. pentru produc]ia de unelte, arme [i podoabe, toate acestea \mbog`]ind tårgurile \n schimburi de produse. |n jurul anului 2000, \n Biserica „Sfin]ii Arhangheli“ din Reghin, Evul Timpuriu s-au pus ridicat` \n anul 1744; ctitorie ortodox` bazele siderurgiei [i medecorat` cu simboluri arhaice ale credin]elor Soarelui talurgiei \n spa]iul din jurul [i din interiorul arcului carpatic. |n epoca fierului s-a \nregistrat \nc` un salt uria[ prin confec]ionarea uneltelor cu t`i[uri rezistente. 60

Evul Timpuriu s-a \ncheiat la noi cu realiz`ri tehnice mari, cu un grai perfec]ionat, cu credin]` puternic` \n Cerul ocrotitor, cu datini de neclintit, cu o scriere trecut` de la ideogram` la liter`. Dacii au descoperit predicatul, \n scrierea de tranzi]ie. |n secolul I al erei cre[tine, carpaticii sedentari au adoptat legea nou` a dreptei credin]e, au continuat firul ne\ntrerupt al civiliza]iilor suprapuse. |n toate timpurile au luptat pentru unitate [i deplin` independen]`. • Lec]ia 28 •

Alc`tuiri statale

Prima alc`tuire format` din bunici, p`rin]i [i copii, to]i grupa]i \n jurul unei vetre, \ntr-o locuin]`, a fost comunitatea de vatr`. A doua alc`tuire era o grupare a oamenilor \nrudi]i \ntre ei, o uniune a mai multor comunit`]i de vatr` r`s`rite din tulpin` comun`. Aceast` grupare s-a numit comunitate de gint` [i era condus` de femeia cea mai priceput` \n rånduielile familiilor \nrudite. Pe parcursul veacurilor, comunit`]ile de gint` au cuprins regiuni mari [i au format cele [apte zone intersectate prin dilatarea spa]iilor ocupate: Cucuteni, Tisa, Por]ile-de-Fier, V`dastra, Gumelni]a, Hamangia, Petre[ti. Extinderea comunit`]ilor de gint` s-a f`cut de la munte spre deal [i apoi spre [es, din zona grotelor [i a primelor locuin]e de suprafa]`. Comunit`]ile de gint`, unite \ntre ele prin acela[i grai, acelea[i credin]e, acelea[i datini [i acela[i spa]iu de pornire au alc`tuit comunitatea de neam. |n spa]iul carpaticilor, comunitatea de neam a alc`tuit o structur`, o entitate prestatal` numit` ulterior Europa Veche. Europa Veche a fiin]at \ntre anii 7000–3500 ai Evului Timpuriu. |n aceast` perioad` s-au \nregistrat realiz`ri remarcabile privind graiul sedentarilor carpatici, credin]ele 61

Istoria românilor

Istoria românilor

[i datinile lor. Au creat instala]ii tehnice cu totul deosebite, ve[minte alese, au inventat ceramica, au dat amploare selec]iei [i \mblånzirii animalelor, a cultivat plante trebuitoare. Prin anii 3500 ai Evului Timpuriu au \nceput n`v`lirile valurilor tribale. Tribalii au jefuit bunurile agonisite de sedentari [i au distrus a[ez`rile \ntålnite \n cale. Au distrus casele [i l`ca[ele de rug`ciune. |n cele trei milenii cåt au durat aceste atacuri, Europa Veche s-a destr`mat ca structur` prestatal`, iar popula]ia sedentar` s-a retras \n limitele comunit`]ii de vatr`, \n limitele autarhice ale locuin]elor risipite. Aici fiecare \[i ap`ra cum putea ceea ce agonisea, \ncerca s` \ndep`rteze cetele de vr`jma[i. |n focul luptelor de ap`rare ale b`[tina[ilor s-a n`scut primul stat centralizat, DACIA. Prin unirea for]ei sedentarilor de acela[i neam, Dacia s-a ridicat \n limitele teritoriale ale Europei Vechi. {ase veacuri a rezistat Dacia \n fa]a atacatorilor veni]i de pretutindeni. A pierit \n lupta cu romanii [i cu alte semin]ii care \i b`teau hotarele cu foc [i sabie. A urmat o alt` destr`mare a for]elor de ap`rare, o grea dezmembrare a structurilor statale. |n cele [apte secole grele, care au urmat, veneau, plecau cete tribale, se b`teau \ntre ele, unele se legau de aceste locuri [i desc`lecau pentru sedentarizare. Pe temeiul comunit`]ilor carpatice ne\ntrerupte, de prin anii 800 e.n. a \nceput epoca organiz`rii voievodatelor, a urmat cristalizarea }`rilor de }inut [i unirea acestora sub conducerea Voievozilor. Dup` alc`tuirea voievodatelor [i dup` unirea acestora \n mari ]inuturi, a urmat etapa rena[terii comunit`]ii de neam. Cele patru uniri ale ]inuturilor romåne[ti, \n limitele teritoriale cuprinse \n centrul spiritual dacic au creat speran]e pentru mai tårziu. De atunci vor fi \nceput romånii de pretutindeni s` \[i caute vechea obår[ie, vadul re\ntoarcerii [i rena[terii spirituale. 62

Vedere panoramic` – Col] de rai

Treptele permanen]ei 63

Istoria românilor

Istoria românilor

• Lec]ia 29 •

O problem` cu patru necunoscute 1. Lupul s-a prip`[it pe lång` locuin]a omului. Astfel, prin \mblånzire a devenit un bun prieten [i credincios ap`r`tor al acestuia. Cåinele, \n pictura anilor 5000 E.T.

2. De cum a ie[it din apele primordiale, {arpele a fost h`r`zit s` protejeze, s` ocroteasc` spiritul sacru al locuin]ei sedentarului. {arpele, \n pictura anilor 5000 E.T.

Steagul dacilor

3. Dacii [i-au alc`tuit steag de ap`rare din imaginea [arpelui cu cap de lup. 4. Se [tie de cånd lumea [i pretutindeni la noi, c` fiecare cas` locuit` are un [arpe ocrotitor \n preajm`. Adesea, acesta st` de straj` pe scar`, pe pragul por]ii, \n temeiul casei [i este bun prieten cu cåinele. Ce \nv`]`minte tragem? Dezlega]i aceast` problem` [i da]i r`spunsul \n scris. 64

• Lec]ia 30 •

Vechimea noastr` ånd omul a c`p`tat puterea s` judece, s` gåndeasc` penC tru \mplinirea faptelor sale a ales ziua ca unitate de m`sur` a timpului, ziua solar`. Aceasta era alc`tuit` din dou`

p`r]i: din cursul Soarelui, de la apari]ia primelor raze, pån` la asfin]it [i din noaptea care urma. Partea luminat` a zilei era purt`toare de semne ale binelui, de fapte [i \mplinit m`runte, iar noaptea era considerat` protectoare a duhurilor rele. |n toate timpurile, omului i-a fost fric` de \ntuneric. Dup` [irul zilelor tr`ite, s-a stabilit lungimea vie]ii oamenilor, a animalelor, a plantelor. Lungimea vie]ii se socotea sc`zånd num`rul zilelor, anilor, pån` \n ziua pieirii, deci se aplica o num`r`toare invers`. |n]elep]ii lumii vechi au hot`råt c` aceast` num`r`toare invers` trebuie s` \nceap` cu anul 5508, anul „Facerii Lumii“. Era anul celor mai puternice credin]e vechi, era perioada cånd omul devenea deplin credincios [i supus for]elor Atotcuprinz`toare [i Atotputernice. Prin calculul descresc`tor, prin num`r`toarea invers` aplicat` s-a ajuns la pragul cånd nu se mai putea continua socotitul. Acest prag a fost considerat ulterior „Anul Zero“ [i de atunci a continuat calculul cresc`tor, prin ad`ugarea zilelor, a anilor. Prin apari]ia pragului zero s-a ajuns la \mp`r]irea timpului planetei noastre \n dou` p`r]i: era veche [i era nou`, era noastr` (e.n.). Era este cea mai mare diviziune a timpului din trecutul istoric al P`måntului. |n multe acte vechi, cele scrise \n cancelariile domne[ti, este precizat anul redact`rii dup` vechiul calcul al num`r`torii inverse. Pentru a ajunge la suma exact` trebuia s` adun`m anii \ncepånd cu baza anilor erei vechi, deci cu 5508. |n graiul arhaic al calculului, Mihai Viteazul s-a n`scut \n anul 7065 de la Facerea Lumii, adic` \n anul 1557. Scoatem baza veche de calcul din total [i diferen]a ne arat` data exact` pe care o c`ut`m: 7065-5508. 65

Istoria românilor

Istoria românilor

Continuitate

tul nostru coborånd \n substratul Evului Mediu. Aici se deschide perspectiva Evului Timpuriu, a celei mai lungi perioade a civiliza]iei [i culturii neamului nostru.

cul.

Stabili]i-v` vårsta dup` vechiul sistem de cal-

Semne sfinte pe vas de ritual (anii 5000 E.T.) • Lec]ia 31 •

|n c`utarea… comorilor

Steagul dacilor

duhul ap`r`tor \n credin]ele populare, rituale

paznicul credincios \n credin]ele populare, rituale

[arpele casei

cåinele prieten Continuitate

Simboluri str`vechi \n broderie actual`

a dovedi vechimea localit`]ii \n care tr`im trebuie s` Pentru ne folosim de documente prin care se confirm` un fapt, se

Este important de re]inut c` mul]imea de izvoare documentare ie[ite la lumin` ne oblig`, ast`zi, s` apreciem trecu-

recunoa[te ceva legat de \nceputurile a[ez`rii noastre. De

66

67

Istoria românilor

Istoria românilor

mare valoare ne sunt obiectele originale, bunurile lucrate de måna sedentarului, atunci, acolo, pe vatra locuin]ei sale. Cele mai vechi documente care ne atest` existen]a au r`mas pån` ast`zi cele pentru care s-au folosit materiale rezistente \n timp \ndelungat: piatra, osul, cornul, ceramica, metalul [i urmele credin]elor vechi r`mase \n datini. Folosindu-se de documente care atest` originea [i \nceputurile a[ez`rilor omene[ti, putem dovedi u[or c` ora[ul Bucure[ti s-a ridicat pe mai multe vetre existente \n epoca de piatr`, c` s-a dezvoltat firesc \n epoca metalelor, c` s-a transformat \n cetate de ap`rare \n vremea lui Vlad }epe[, c` a trecut cum a putut peste vitregiile vremurilor. Dup` documente recent descoperite, \n epoca de piatr` \[i are \nceputurile ora[ul de pe Some[, de la poalele Feleacului. Aceast` a[ezare a fost numit` Napoca \n timpul ocupa]iei romane, a fost numit` Cluj \n Evul Mediu. Ora[ul Sibiu a p`strat documente, pe vatra lui mereu activ`, tot din epoca de piatr`, urmånd ca \n epoca bronzului s` fie unul dintre numeroasele centre siderurgice [i metalurgice ale zonei, \n antichitatea carpatic`, \n Evul Timpuriu final. Fiecare sat, fiecare ora[ din spa]iul uria[ al Carpa]ilor p`streaz` \n subsolul vetrelor locuite multe documente care atest` prezen]a noastr` aici, de cånd lumea. ATEN}IE! Comoara tuturor documentelor atest` firul ne\ntrerupt al continuit`]ii [i numai cel mai vechi document confirm` \nceputurile. Acesta are sclipiri de aur. El trebuie g`sit [i pus \n ram` de icoan`. De cånd fiin]eaz` localitatea \n care tr`i]i? Ce reprezint` semnele care \nfrumuse]eaz` obiectele din jurul nostru?

68

• Lec]ia 32 •

La români, istoria-i totuna cu religia

Religia – temei de ]ar` umea luminat` [tie c` sentimentul religios a ap`rut o dat` cu graiul articulat, \n nucleul familial, \n locuin]a rupestr` [i s-a statornicit prin ritualuri religioase. Ritualul era condus de cea mai destoinic` fecioar`, so]ie, mam` sau bunic` din cea mai a[ezat` comunitate de vatr`.

L

Vatra Nedeii Soarelui, pe muntele izvoarelor Dåmbovi]ei. Platforma de rug` (reactualizat`)

Pe la anul 7000 E.T., femeia conducea ritualul religios de amploare, \n sanctuar, \n templu. Purta masca de consacrare, ve[minte bogate simbolistic [i r`spundea de via]a spiritual` a comunit`]ii. Dup` dovezile descoperite, au fost mai multe Mari Preotese \n epoca pietrei, \n Spa]iul Carpatic. O dat` cu apari]ia primelor triburi \n Carpa]i, prin anii 3500 E.T., a ap`rut nevoia ca b`rbatul s` ia conducerea vie]ii spirituale [i s` organizeze cete mari de ap`r`tori. Femeia a r`mas, de atunci, cu practicile religioase m`runte, casnice, iar b`rbatului i s-a ales dreptul de Mare Preot, ap`r`tor al ob[tei [i al „legilor frumoase“, al legilor morale create [i sus]inute 69

Istoria românilor

Istoria românilor

cåndva de Marea Preoteas`. Aceste legi au generalizat [i au aprofundat credin]ele religioase, au ridicat la apogeu Cultul Soarelui. Prin anii 1000 E.T., Marele Preot era conduc`torul ritualului Nedeilor Soarelui, al \ntrunirilor cultice de mare amploare, tradi]ionale \n Carpa]i. De prin anii 500 E.T., Marele Preot a c`p`tat [i atributul de rege autoritar. Burebista a fost Mare Preot [i rege-unificator, Decebal a fost Mare Preot [i Rege-ap`r`tor, superior, \n plan religios, generalilor purt`tori de cordon sacerdotal (vezi Columna lui Traian). |n secolele grele, cånd ritualul religios a supravie]uit numai \n col]ul sacru al locuin]ei, puterea Cerului s-a impus prin cuvåntul Evangheliei propov`duit de Sfåntul Apostol Andrei. Ca la o porunc` divin`, \nainte de anii 800 d.Ch., au ap`rut voievozii m`run]i, apoi voievozii \ntemeietori, voievozii ap`r`tori. To]i au \n`l]at credin]a religioas` zidind biserici, \nmul]ind preo]ii [i monahii. Voievodul, \n toate timpurile, a avut capul bisericii cre[tine, drept sfetnic nedesp`r]it. Domnitorii p`månteni, sau cei adu[i, precum [i regii cei veni]i, \mp`månteni]i, au g`sit sprijin ferm \n sfatul duhovnicului de frunte al ierarhiei biserice[ti. Troi]a – simbol religios romånesc

To]i cårmuitorii neamului carpatic au considerat, pe drept, biserica, unica st`pån` spiritual` a mul]imii, singura \n stare s` asigure respectarea normelor morale \n mecanismul social. Religia, prin fapt` duhovniceasc`, a zidit, pe acela[i temei, }ara.

70

• Lec]ia 33 •

Din sfin]enia spa]iului carpatic carpatici au fost credincio[i de cånd lumea. |n anii Tr`itorii cincizeci de mii, musterienii alc`tuiser` forma incipient`

a ritualului religios.

Sfin]ii Teodora, Hozevitul, Casian, Ghelasie

Dup` semnele sacre, litice, dup` osteolite [i teraglife, dup` datini, \n vremea Cultului Solar, credincio[ii \n`l]au adora]ii Cerului din vetrele cultice din mun]i, de pe platformele alpine: \n Ceahl`u, Bucegi, Retezat, \n Apuseni; din fa]a altarelor de la Ciume[ti–Satu-Mare, Dobo[eni–Odorhei, H`b`[e[ti–Ia[i, Hår[ova–Tulcea, Le]–Covasna, Pecica–Arad, Ruse[tii Noi–Basarabia, V`dastra–Olt [.a. |n climatul cultic generalizat, \n anii religiei Solare, carpaticii aveau mare autoritate pe arii extinse, impulsuri puternice pornind din vechile vetre de la Ariu[d, C`scioarele, Ditr`u, L`pu[, Ocna-Sibiu, Par]a, Turda[ [.a. Marile Preotese, Marii Preo]i, Marii Preo]i [i Regi au ridicat la apogeu credin]ele Solare. Col]ul sacru al locuin]ei, \n vreme de restri[te a ]inut aici loc de sanctuar, de templu. Astfel, credin]ele religioase multimilenare [i-au continuat firul ne\ntrerupt. 71

Istoria românilor

Istoria românilor

Sentimentele religioase generalizate, profunde, au creat oameni cu har, de excep]ie, meni]i s` arate [i s` apere calea cea dreapt`. Avem des`vår[it model via]a Sf. Ghelasie de la Råme]. Avem faptele Voievodului {tefan cel Mare [i Sfånt care a mul]umit lui Dumnezeu pentru izbånzile sale, zidind 34 de biserici. Pomelnicul \ntru Hristos p`streaz` chipul Cuvioasei Teodora de la Sihla „Sfånta Teodora din Carpa]i“ — dup` laude kievene. P`str`m pentru pomenire imaginea Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul de la Neam]. Un loc anume \n con[tiin]a noastr` ocup` trei imagini nepieritoare pentru caznele care i-au ridicat \n sfin]enie: Cuviosul Visarion Sarai, Cuviosul Sofronie de la Cioara [i Mucenicul Nicolae Oprea din S`li[te. |n calendarul sfin]ilor romåni [i-au g`sit locul binemeritat: Cuviosul Antipa de la Calapode[ti, Cuviosul Ioan Coliba[ul, Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, Sf. Mucenic Sava de la Buz`u, Sf. Mucenic Ioan valahul, Sf. Mucenic Filip de la Niculi]el, Sf. Ierarh Leontie de la R`d`u]i, Sf. Martir Constantin Bråncoveanu [i cei patru fii ai s`i: Constantin, {tefan, Radu, Matei, precum [i sfetnicul Ianache. Pentru aceea[i ve[nic` pomenire avem pe Cuviosul Ioan de la Prislop, Sf. Ierarh Iosif de la Parto[, Sf. Mare Mucenic Nichita Romånul, Ierarhul Martir Antim Ivireanu, Sf. Preot Martir Ioan de la Gale[, Sf. Preot Martir Moise M`cinic din Sibiel, Sf. Cuvios Paise de la Neam], Sf. Cuvios Antonie de la Iezer–Vålcea, Sf. Muceni]` Filofteia de la Curtea de Arge[, Cuviosul Daniil Sihastru de la Putna, Cuviosul Nicodim de la Tismana. Al`turi de voievozii cei mari, fie a[eza]i [i sfin]ii romåni pe catapeteasma istoriei noastre, pentru cinstire [i laude, \ntru binele viitorimii. Numi]i cåteva vetre cultice solare. Ce sfin]i, cuvio[i, mucenici romåni cunoa[te]i?

72

• Lec]ia 34 •

Muntele Sfânt istoria neamului carpatic, |na neamului romånesc a r`-

mas zidirea faptelor ridicate \n column`. Asemenea columne ale permanen]ei s-au \n`l]at pe Ceahl`u, pe Caraiman, Retezat, Apuseni, pe vetrele civiliza]iilor suprapuse, \n anii culturilor Cucuteni, Tisa, Petre[ti, V`dastra [.a. |n aceast` parte a lumii, faptele de seam` urzite \n column` au dat sfin]enie Spa]iului Carpatic. Astfel, \mplinirile istorice — toate, \n context religios — au pus temei nemuririi urma[ilor lui Zalmoxis.

La Muntele Sfånt

O asemenea zidire \n timp [i spa]iu este Muntele Sfånt, muntele sacralizat prin fapte nemuritoare. La poalele lui, pe Valea Pe[terilor au r`mas dovad` locuin]ele rupestre ale omului religios dintåi, au r`mas urme monahale ale tuturor vremurilor trecute. Aici, \n \nc`peri de piatr` [i cazne s-au rostit primele rug`ciuni. Tot pe poala \nceputului de urcu[ anevoios vegheaz` megali]i \n hor` astral`, pietre scrise cu ideograme [i cu chipul Marii Preotese. Aceasta, \n dans ritual, reprezint` moda epocii bronzului rostuit` de dogmele Cultului Solar. Pe aceast` vatr` se impunea ritualul Nedeilor Soarelui, la sorocuri echinoc]iale. 73

Istoria românilor

Istoria românilor

nirilor istorice, cre[tine, „legile frumoase“ \n cutume [i datini, toate au sedimentat Muntele Sfånt, acolo peste crestele muscelelelor, la izvorul Dåmbovi]ei. Merge]i la Muntele Sfånt! {i la Marele Altar, mul]umi]i Cerului c` v-a ajutat s` cunoa[te]i o pagin` din istoria sacr` a neamului romånesc!

Marele Altar

Lecturi suplimentare Sâmburele de adev`r al istorisirilor

Dup` un urcu[ anevoios, \n trepte pentru cei ce se ostenesc, a[teapt` de mai multe milenii Marele Altar rupestru. Aici s-au \nchinat [i cårmuitorii [i c`peteniile [i oamenii de rånd [i cei ce s-au rugat Soarelui, [i cei credincio[i \ntru Hristos. Acolo, sus, \n adåncul de stei este locul de rug` \n tain`. Acolo e[ti singur, \n dialog direct cu Dumnezeu… Deasupra Altarului, \n piscul de cremene este platforma de rug` a Marelui Preot. De pe acest loc, probabil Burebista\ntemeietorul, apoi, Decebal-ap`r`torul \n`l]au rug` spre Cer pentru nemurirea carpaticilor, iar ruga lor s-a \mplinit, dac` noi, ast`zi, \i pomenim. La sfår[itul Evului Timpuriu, pe vatra Nedeilor Soarelui, de la Cet`]uia dacic`, s-au ridicat trei biserici, una peste ruinele alteia [i de atunci a r`mas aici vatra voievodal`. A r`mas un semn al cre[tin`rii apostolice pe temeiul de aur al tradi]iei Credin]elor Solare. Astfel, faptele istorice, cultice, ale b`[tina[ilor au dat sfin]enie Muntelui Sacru, \n Carpa]i. Vatra monahal` permanent`, urme ale practicilor religioase, solare, dovezile \mpli-

tulbura niciodat`. Pe valea lui f`r` pereche de frumoas`, de la Arcani \n sus pleca drumul \n urcu[ greu spre por]ile Cet`]ii Soarelui. Aceast` cetate st`pånit` de zei era a[ezat` pe vårful mun]ilor Cernei [i era str`juit` de trei temple cu turnuri p`zite. Din cånd \n cånd, foarte rar, din Cetatea Soarelui cobora, planånd \n cercuri largi, peste Jale[, o pas`re m`iastr`, o pas`re nepereche. Aceasta era P`unica, fiin]a cu care zeii vesteau oamenii cånd vin vremuri mai bune. Cånd o vedeau, oamenii strigau de bucurie, s`rutau p`måntul [i mul]umeau Cerului pentru buna vestire. Pentru c` bucuriile erau pu]ine, P`unica se vedea rar. De[i tr`ia cinci sute de ani, pe cerul senin al Jale[ului se l`sa v`zut` de lume o dat`, de dou` ori, [i atunci pentru scurt` vreme.

74

75

P`unica marea \mp`r`]ie carpatic`, Jale[ul era un råu care nu |n\nghe]a, nu \[i \mpuni]a apa \n vreme de secet` [i nu se

Istoria românilor

Istoria românilor

Nu avea nici p`rin]i, nici fra]i. Era singur` \n toat` \mp`r`]ia. Cånd \mplinea cinci veacuri \[i construia un pat din ramurile arborelui de t`måie, din flori de canele, din spice de nard, din smirn` [i din cinam, iar pe acest pat foarte parfumat se culca [i murea. |n clipa mor]ii, din corpul rece r`s`rea o alt` P`unic`, tot atåt de frumoas`. Aceasta lua \n cioc patul cu oasele ne\nsufle]ite din care se n`scuse [i-l ducea la cel mai mare templu din cele trei care str`juiau Cetatea Soarelui. Drept cinstire a[eza cuibul \n fa]a por]ilor \mp`r`te[ti, deasupra fl`c`rilor ve[nic nestinse. Apoi \[i continua via]a \n ascunzi[urile \nverzite ale Mun]ilor Cernei. Mai mul]i martori b`tråni, printre care fiind Herodot, Plinius, Ovidiu [i Claudian au spus c` P`unica era cea mai frumoas` pas`re din lume. Avea corpul \mbr`cat cu pene ro[ii, aurii. Picioarele \i erau ca purpura, f`r` pene pe ele cum are vulturul. Gåtul str`lucea ca fl`c`rile, ciocul nu era \ncovoiat ca la r`pitoare, iar creasta \i era \nalt` [i b`tut` \n diamante. Peste aripile cu pene late, albastre, galbene [i ro[ii se aduna \n cerc o raz` puternic str`lucitoare, iar penele lungi ale cozii purtau diamante \n vårful lor. |n zbor, \mpr`[tia raze blånde, m`t`soase [i parfumul ramurilor cuibului. |n veacurile pline de urgie, P`unica nu a mai ap`rut pe cerul cernit al Jale[ului. St`pånul ]inuturilor carpatice a poruncit me[terilor f`urari, s`-i lucreze din aur [i pietre pre]ioase o alt` P`unic` aduc`toare de lini[te [i pace. A mai poruncit ca P`unica aceasta s` aib` [i pui lång` ea [i s`-i ocroteasc`, s`-i fac` mari, ca apoi ace[tia prin zborul lor s` \nmul]easc` semnele vestitoare de bine. {i me[terii au \mplinit porunca, dar clo[ca din aur nu se ridica \n spirale pe cerul albastru, nu se juca \n zbor ca P`unica adev`rat`, nu st`tea al`turi de Soare, de Lun` [i de cele nou` stele. Aurarii au f`cut-o cum au spus martorii, dar aceasta era f`r` suflare pentru c` zeii au refuzat s`-i dea via]`. Cånd buciuma[ii au dat veste c` se apropie o nou` primejdie, o alt` urgie, c`petenia ]inutului a ascuns clo[ca cu puii de aur sub lespezi de

piatr`, \n Mun]ii Buz`ului. Acolo a fost uitat` de lume, c`ci st`pånul ]inutului, singurul care [tia ascunz`toarea, a pierit \n lupt`.

76

77

Mult mai tårziu, cånd Negru-Vod` a \ntemeiat o nou` ]ar` din cenu[a celei vechi, de la F`g`ra[ pån` la Cåmpulung a fost \nso]it de o pas`re neagr`. Dup` cum zbura al`turi de ceata domneasc`, dup` cum s`lta \n cercuri largi peste mun]i, p`rea s` fie P`unica \n ve[månt cernit. O mare parte dintre boieri sus]ineau c` ea este [i c` aduce alt semn pentru ]ar`. |nduplecat, Domnul a poruncit s` fie ]esut chipul acestei p`s`ri \n pånza steagului ]`rii, s` fie pus pe stem` [i pe fruntea bisericilor ca bun semn vechi, la noi rånduieli. De atunci P`unica este pretutindeni, printre noi [i \[i arat` chipul al`turi de falduri tricolore cånd \n`l]`m imn de laud` ]`rii.

Istoria românilor

Istoria românilor

Brazda lui Novac

F`g`duin]a copiilor acestui prim monarh al P`måntului [i Cerului a ]inut doar trei zile. Dup` scurt r`gaz, Typhon a luat \n st`pånire Cetatea Soarelui cu toate ]inuturile cuprinse \n cercul apelor Dun`rii, Tisei, Nistrului [i ale ]`rmului M`rii Negre. S-a f`cut st`pån [i pe bolta cerului ce acoperea p`[unile bogate \n turme [i cirezi. {i-a pus o mul]ime de [erpi uria[i drept straj` de hotar, apoi [i-a alc`tuit o puternic` oaste pentru ap`rarea avu]iei. |i pl`ceau cåntecele tihnite, la fluier, nedeile, vån`torile de zimbri. Voia o \mp`r`]ie bogat` [i puternic`. Ostrea, v`zånd c` \mp`r]eala fr`]easc` nu bate la egal, a r`mas \n cetatea de pe Cerna \ncercånd s`-[i conving` fratele s` renun]e la cåmpie. El dorea s` aduc` apele pe canale pentru toate ]inuturile \nsetate, s` cultive cereale [i legume, s` creasc` livezi [i podgorii pe ogoarele lui, iar fratele s` r`mån` cu bogatele p`[uni carpatice. Nu au ajuns la \nvoial`, pentru c` Typhon nu vroia s` \nstr`ineze din p`måntul de zestre al mamei sale, nici ca Ostrea s` se amestece \n rånduielile [i tocmelile lui. Era prin anii 3000 \.H., cånd r`ul [i-a ar`tat col]ii \ntre cei

doi fra]i. |ntr-o bun` zi, \n mustul z`pezii, Ostrea a \njugat [ase perechi de boi la un plug uria[, s-a \ndreptat spre r`s`rit [i a tras brazd` adånc` de hotar \ntre p`[une [i ]arina supus` ar[i]ei verii. A trecut pragul Por]ilor-de-Fier, a \nfipt plugul la Gur` V`ii [i de la Hinova a ridicat un trioan de brazd` adånc` de dou`zeci de palme, trecånd prin Ursoaia, Urluieni, peste cåmpul Lerului, spre Ploie[ti [i Gala]i. De la Tuluce[ti a croit Troianul de sus, prin Tårgul Leova, prin S`lcu]a, C`u[eni, Chirc`ie[ti, pån` departe peste Nistru. Apoi a \ntors boii [i a tras alt` brazd` \n`l]ånd troianul de Jos, de la Vadul lui Isac, prin Vulc`ne[ti, Bolgrad, legånd troianul vechi de lacul Cunduc. Se zice c` atunci cånd boii poticneau, Ostrea Novacul tr`gea la jug \n locul vitelor ostenite. A scuturat cormanul \n B`r`gan, spre Dun`re [i a dejugat dup` ce a mai tras cåteva brazde pe Cåmpia Tisei. Cu brazda lui, Ostrea f`cuse o nou` \mp`r]eal`. Typhon, sup`rat pentru aceast` fapt` necugetat` a fratelui s`u, a a[ezat un [arpe uria[ \n lungul [an]ului ca s` \nvenineze pe cei care iau brazda drept hotar. Balaurul ataca de aici, ucidea vitele tr`g`toare folosite la muncile cåmpului, \ndep`rta pe cei care \ncercau s` cultive p`måntul cu plantele alese de fratele dornic de agricultur`. Ostrea a observat balaurul a[ezat la pånd`, lungit pe brazd` tocmai de la Vii[oara, pe Olt, pån` \n locul numit Li]a, aproape de Turnu-M`gurele. A \ntins arcul [i a s`getat tåråtoarea veninoas`. Balaurul, sångerånd, l-a alergat pe voinic pån` \n Mun]ii Mehedin]ilor. Aici i-a pierdut urma. Sup`rat, chinuit de durere [i clocotindu-i veninul, a \ndemnat pe Typhon s` ias` cu oastea \mpotriva fratelui nelegiuit. Ostrea fiind \n primejdie, [i-a adunat cetele de ap`r`tori [i o dat` cu primele \ncle[t`ri a \nceput cel mai cråncen r`zboi de pe p`månt. Typhon l-a prins pe Ostrea [i l-a \nchis \n pe[tera Curecea, Ostrea a evadat [i s-a retras \n p`durile Cernei. Cånd se sf`tuia, aici, cu c`pitanii lui, balaurul a \ncercuit p`durea unde ace[tia erau aduna]i. |n clipa cånd \[i strångea

78

79

— Tu, Typhon, s` iei jum`tate din \mp`r`]ia mea, partea ce cuprinde ]`rile de sus ale Istrului, iar tu, Ostreo, s` fii faraonul ]`rilor de jos, din ]inuturile calde. S` tr`i]i \n bun` \n]elegere pe mo[iile mamelor voastre, a rostit regele \n clipa cånd se ridica la zei. — A[a ne vom råndui, tat`! Vom tr`i \n bun` pace, au r`spuns cei doi fra]i vitregi a[eza]i la c`p`tåiul b`trånului. Typhon (dup` N. Densu[ianu)

Istoria românilor

Istoria românilor

colacul musculos cu solzi de o]el ca s`-i sugrume, c`pitanii sau \mpietrit \n piscuri seme]e albite de z`pezi. Au r`mas pe veci neurni]i: Peti[tanu, {tirbu, Ursu, Oslea, Ostri]a [.a. to]i \n[ira]i pe culmile Cernei, spre Vulcan [i Retezat. Ca prin minune, Ostrea [i c`pitanul Iorgovan au ie[it pe sub \ncol`cirea balaurului f`r` ca acesta s` prind` de veste. Ostrea a luat comanda luptei alungånd fratele du[man [i o[tirea lui pån` pe p`månturile Italiei. Iorgovan, urm`rit de aproape de col]ii reptilei, a s`rit \n Dun`re [i a ie[it pe cel`lalt ]`rm. Balaurul s-a avåntat dup` el ca s`-l nimiceasc`, dar cum era r`nit, cu sångele lui rece [i \mpuSus pe Oslea ]inat, cånd a dat de ap`, l-a apucat o toropeal`, o mole[eal` ce-l tr`gea spre adåncuri. De frica \necului a intrat repede \n gura unei pe[teri care se ar`ta \n buza apelor \nvolburate ale Dun`rii. Dun`rea fiind [i ea de partea lui Ostrea, s-a ridicat [i a \nchis intrarea grotei, iar balaurulu a r`mas pe veci ferecat \n tunelul adånc pån` la Topolni]a [i Clo[cani. Fra]ii s-au luptat \ntre ei [i au pierit \n lungul [ir al certurilor. Balaurul a r`mas f`r` moarte, fiindc` \n adåncul pe[terii \ntunecate nu s-au putu socoti zilele [i nop]ile, nici anii vie]ii unei fiin]e muritoare. Acolo \n adåncuri, [i ast`zi, el \[i transform` veninul \n muscu]e otr`vitoare [i pe acestea le sloboade an de an printre valurile Dun`rii, \mpr`[tiind r`ul ce-l macin`. De atunci mu[tele columbace, cum li se spunea, ie[ite din gura \nspumat` a balaurului \nchis, atac` prim`vara toate vitele agricultorilor din ]inutul Cet`]ii Soarelui. Cu veninul lor \mboln`vesc [i ucid mai cu seam` vitele \njugate, ca s` opreasc` plugul [i aratul. 80

Ostrovul marele ocean [i-a retras apele \n locuri adånci, Cånd uscatul a luat chip de ]ar`, }ara Hiperboreenilor. Atunci, \ntre uscat [i ape s-au ridicat mun]i seme]i, \n lan], a[eznåduse straj` \mpotriva talazurilor s`rate ale duhurilor rele, \mpotriva \ntunericului cuib`rit \n adåncuri. Pe vårful celui mai \nalt munte al \mp`r`]iei, zeii au zidit argele din marmur` alb`, iar \n aceste \nc`peri acoperite cu alam` s-au a[ezat r`zboaie de ]esut cu brågle [i suveici de aur, cu t`lpice [i vårtelni]e de argint, ca ]es`tura s` fie f`r` egal de frumoas`. |n argele, tinerele prin]ese [i fetele harnice ale ]inutului ]eseau izvoade nemaiv`zute [i nemaipomenite, brodau \n fir de p`ianjen [i pulberi de lumin`. Din ]es`tura ca spuma \[i coseau haine de s`rb`toare cu care se \mbr`cau cånd ie[eau la hor`, cånd mergeau la nedeile \mp`r`]iei. Zeul zeilor [i zei]a zei]elor — Saturn [i Rhea, pe numele lor — au poruncit ca pe poala muntelui argelelor s` se ridice o biseric` mare [i frumoas` cum nu s-a mai v`zut pe lume. |n scurt` vreme s-a \mplinit voin]a zeilor. S-a cl`dit o biseric` alb` ca z`pada, cu nou` turnuri pån` la cer, cu nou` altare, cu nou` preo]i la slujbe, cu nou` strane la care cåntau nou` paracliseri \n lumina celor nou` f`clii ve[nic aprinse. Cånd b`teau cele nou` clopote din \naltele lor turnuri, suflarea p`måntului \ngenunchea [i se ruga ca pacea [i fericirea s` se a[eze \n ]ar`. Nemul]umite de prezen]a Bisericii Albe la hotarul dintre bine [i r`u, duhurile necurate, cu valurile lor negre [i s`rate, cu tunete [i fulgere au pr`bu[it muntele cu biserica \n adåncuri, au afundat [i cet`]ile b`trånilor zei [i astfel, talazurile sau f`cut st`påne pe o bun` parte din \mp`r`]ia lui Saturn. Cu voia marelui zeu, {tima Apelor dulci a rupt pragul Por]ilorde-Fier, a ridicat stavilele råurilor [i a f`cut o Dun`re puternic`, mare, cu care s-a \mpotrivit talazurilor negre. A fost o 81

Istoria românilor

Istoria românilor

lupt` pe via]` [i pe moarte, {tima Apelor cå[tigånd crunta b`t`lie. Deasupra cet`]ilor scufundate, Dun`rea a f`cut o Delt` pentru toate florile [i p`s`rile muntelui r`pus. |n str`funduri au r`mas cet`]ile [i biserica pomenit`, toate legate \ntre ele cu c`r`ri de prundi[. Din muntele uria[ a r`mas deasupra talazurilor doar vårful ståncos [i nou` argele p`r`site, a r`mas un ostrov sec, biciuit de vånturi [i de valuri. Dup` moartea zeilor p`rin]i, la vestea scufund`rii vechilor ctitorii, prin]ii mo[tenitori au aprins certuri pentru tron [i pentru alc`tuirea unei noi familii \mp`r`te[ti. Zadarnic fata cu [apte nume l-a rugat pe fratele mai mare s` chibzuiasc` bine [i s` nu se abat` de la legile str`bune, c`ci prin]ul arunca fl`c`ri de månie strigåndu-[i sora \n batjocur`: Elena-Selena, Ileana-Cosånzeana, Luna-luna, Baba-Dochia… Nu vroia s` [tie nici de sfaturile preo]ilor care se rugau \n fa]a altarelor Motrului, nici de prezic`torii templelor Atlasului, nici de ruga pustnicilor de pe Cerna. Prin]esa Selena, \ndurerat`, lucra la argea pe ståncile ostrovului pustiu, grija \mp`r`]iei l`sånd-o pe seama fratelui ar]`gos. Zi [i noapte ]esea, recita versurile poe]ilor Olen [i Abaris, ori cånta ca s` acopere zgomotul valurilor \nr`ite. Pentru \mpu]inarea necazurilor, [i refacerea \mp`r`]iei, pentru o \mp`care \ntre fra]i, Selena s-a gåndit c` ar fi bine ca, \mpreun` cu fratele ei s` se roage Cerului stånd deasupra altarelor p`rinte[ti scufundate. Astfel, i-a spus: — Frate, fiu al lui Saturn [i nepot al puternicului Uran, tu vei purta sceptrul ca st`pån numai dac` vei ridica pe ostrov o biseric` din cear` alb`, asem`n`toare cu cea cuprins` de talazuri. Temeiul de cear` nu va fi ros de ape, nu se va rupe ca piatra [i nu se va m`cina. De la biseric` pån` la ]`rm s` faci un pod tot de cear` pe care s` mergem la altar. Dac` podul ne va ]ine [i biserica \[i va deschide po]ile \n calea noastr`, tu vei fi st`pån a toate [i urma[ al zeilor. — Dorin]a \]i va fi \mplinit`, surioar`!

{i a[a a fost. Cånd clopotele [i toaca au vestit zi de s`rb`toare, cei doi prin]i, cu suita lor de sfetnici, mergeau spre biseric`. Prin]ul, måndru cum era din fire, necugetat [i iute la månie, tot focul inimii l-a aruncat peste ape, ca acestea s` piar` \n clocot, iar mun]ii \neca]i [i Cetatea Latonei s` se ridice la locul lor. |n tråmbele v`p`ilor s-au \nmuiat stålpii de cear` [i biserica s-a pr`bu[it peste pod [i valurile i-au \nghi]it pe cei doi prin]i. Dumnezeu, v`zånd nenorocirea, repede l-a scos pe prin] din valuri [i l-a a[ezat pe Cer ca s` \nc`lzeasc` P`måntul [i s` despart` ziua de noapte. A scos-o [i pe frumoasa prin]es`, a numit-o Luna [i a a[ezat-o pe cealalt` parte a Cerului ca s` nu se \ntålneasc` niciodat` cu Soarele, cu fratele ei cert`re]. Ea s` lumineze \ntunericul rece [i s` asculte versuri pe strune de lir`. Apoi, Dumnezeu a poruncit zeului Glikon s` pun` ostrovul sub paz` sigur` ca fiind parte dreapt` a \mp`r`]iei lui Uran, r`mas` de izbeli[te dup` cearta urma[ilor lui Saturn. {i a[a a fost. Glikon a pus cåte un [arpe de straj` pe fiecare prag de argea, ca ostrovul lor s` nu fie \nstr`inat de \mp`r`]ie. De atunci, Dun`rea car` mål [i nisip ca s` uneasc` Insula {erpilor cu Delta ei, ca s` scoat` Biserica Alb` spre Soare.

82

83

Ostrovul

Istoria românilor

Istoria românilor

Lebedele cânt`toare

rup]i din trunchiul stejarilor seculari. Vatra uria[` a a[ez`rilor lor cuprindea tot uscatul ce lega m`rile \ntre ele. Aici cåmpiile ]å[neau din p`ienjeni[urile talazurilor [i se rev`rsau spre dealuri, dealurile se ridicau spre mun]i, iar ace[tia s`getau norii apropiindu-se cu frun]ile de fruntea Soarelui. Pe cuprinsul uscatului s-au \n`l]at turnuri seme]e, o cetate uria[` ale c`rei ziduri rånduite \n cerc ]ineau ca \ntr-un c`u[ inima pelasgilor, a celor mai harnici, cinsti]i [i drep]i oameni de pe p`månt. Pe aceste meleaguri binecuvåntate s-a n`scut zeul Apollo. Sub \ngrijirea mamei sale Latona, zeul a crescut laolalt` cu copiii pelasgilor [i prieten bun a r`mas cu ace[tia. Locul de joac` al tuturor copiilor trebuie s` fi fost \n cercul muntos de vreme ce din acest c`u[, Apollo [i prietenii s`i slobozeau ades påraie peste holde, livezi [i gr`dini, atunci cånd ]arina era \nsetat`. Legenda spune c` lebedele cånt`toare s-ar fi rugat de Apollo [i de copii ca la nevoie, s` r`coreasc` p`måntul [i s` fac` iazuri pretutindeni pentru toate \not`toarele. |n acele vremuri, lebedele cånt`toare tråmbi]au [i dansau \n zboruri gra]ioase pe lång` zeu [i prietenii lui, nu lipseau de la serb`rile pelasgilor \nchinate Soarelui. {i ce serb`ri frumoase trebuie s` fi fost atunci…! Cånd Apollo s-a ridicat zeu al \n`l]imilor necuprinse, au disp`rut [i lebedele cånt`toare din preajm` copiilor, iar peste satele ]inuturilor s-a ab`tut cumplit` urgie. Duhurile rele aduse de cele patru vånturi veneau necontenit \n cete pr`dalnice, ardeau [i ucideau tot ce \ntålneau \n cale, distrugeau f`r` opreli[te casele [i adunau bunurile. Repetau nelegiuirile pentru c` lipseau puterile protectoare ale zeului [i cåntecul lebedelor. Zåmbetul [i joaca au pierit, fiindc` locuitorii to]i

cu copiii [i bunurile agonisite ce puteau fi salvate s-au retras \n ascunzi[ul p`durilor. Acolo, a[teptau \n rug`ciune ajutorul bunului lor prieten Apollo. Au re\nnoit altare la Par]a, la S`lacea, la Cårcea, la Ariu[d, la Andrie[eni [i Dude[ti, la Polovragi [i Soroca, pretutindeni \n spa]iul cercului de piatr`, pe vechea vatr` de joac` a copiilor pelasgi. De cinci ori pe zi, \n zori, ;a prånz, la amiaz`, la chindie [i la cin`, de pe masa altarelor se ridicau nori de fum t`måios, \n rug`ciuni [i speran]e pentru zilele frumoase a[teptate, dar semne bune nu se \ntrez`reau. Crezåndu-se uita]i de prieteni, to]i pelasgii, cu mic, cu mare, au construit un templu cu altar uria[ sub cupol`, \n paji[tea unei p`duri de br`zi, \n interiorul cercului de piatr`. Ziceau c` numai cu acest loc de rug`ciune pot s` \ntoarc` fa]a lui Apollo spre ei, a \ndurare [i sprijin. {i sub acoperi[ul rotund al marelui templu s-au adunat pelasgii, lume luminat`, \n frunte cu cei trei preo]i fra]i, fiii lui Boreas [i ai Guanei [i cu sobor de lebede cånt`toare venite din senin. Preo]ii megie[i c`delni]au fum de mirodenii [i se rugau, ]itera[ii, cori[tii [i lebedele cåntau nemaiauzit de frumos, iar mul]imea f`cea m`t`nii [i cerea \ndurare Cerului. Deodat` \n toiul rug`ciunilor, p`måntul s-a cutremurat, hora mun]ilor a s`ltat \n pinteni, Nistrul, Tisa, Dun`rea [i ]`rmul M`rii Negre, de la Tyras la Dionysopolis [i-au adåncit vadurile [i astfel s-a \n`l]at un altar al altarelor. |n acele clipe luminate de geana str`vezie a zorilor, pe bolta cerului \nstelat trecea Apollo \n tov`r`[ia Pleiadelor. Zeul auzise ruga p`måntenilor carpatici [i astfel \ntindea o mån` de ajutor. |n explozia de bucurie a oamenilor, \n urale [i mul]umiri c` zeul prieten nu \i uitase, lebedele cånt`toare s-au ridicat \n zbor [i s-au pierdut \n spirale c`tre cer, iar \n urma lor a r`mas liber` ]ara \mbr`]i[at` de ape, o ]ar` f`r` seam`n de frumoas` [i bogat`. De atunci nu s-a mai auzit ca lebedele s` vin` la rug`, \n marile s`rb`tori, iar dup` cele povestite de Hecateu Ab-

84

85

str`-str`mo[ii str`mo[ilor no[tri erau oameni cu Pelasgii, suflet ales, \nal]i de [ase co]i, voinici ca [i cum ar fi fost

Istoria românilor

Istoria românilor

derina, apoi de Diodor Sicul [i amintite mai tårziu de Claudian Aelian, ]ara altarelor dintre ape a r`mas pe veci protejat` de zei. Sub blestemul acestora, duhurile rele au r`t`cit pe drumul f`r` \ntoarcere, imperiile care s-au \ntins peste aceast` vatr` sfånt` s-au n`ruit, iar c`peteniile care au cutezat s` ridice semn nou de hotar au pierit f`r` urm`. Lebedele cånt`toare au r`mas al`turi de Apollo [i numai la grea \ncercare \[i vor face cale \n v`zul tuturor, \n Carpa]i.

Trepte [tie cånd omul carpatic s-a trezit din somnul adånc Nalu semateriei, cånd acesta a primit suflet ales din duhul

p`måntului, dar se [tie c` \n urm` cu dou` milioane de ani tr`ia \n ceat` pe Valea Olte]ului [i a Oltului, pe Valea Mozacului, a Cotmenei, a Arge[ului [i folosea unelte din piatr`, din os, \n str`duin]e pentru agonisirea hranei. |ntre anii 350.000 [i 80.000, aceast` mul]ime statornic` \[i \ntinsese numeroase vetre, de la Oboga, la Gura Dobrogei, peste Valea Lupului, pån` la Ripiceni, la Såndominic [i Sita Buz`ului, pretutindeni \n c`u[ul de pl`mad` al acestui neam de piatr`. |n mileniul 50.000, carpaticii de pe versantul sudic al Muntelui Vålcan credea \n sfin]enia Soarelui. Apoi [i cei de la Ohaba-Ponor, apoi cei de la Rå[nov, apoi cei de la Giurgiu-Malu Ro[u. Pe treapta anului 20.000, to]i carpaticii adorau Atotputernicul v`zut de ei \n chipul Soarelui. Carpaticul, \n urcu[ul lui ne\ntrerupt, prin sclipirea dintåi a min]ii [i cu puterea bra]elor a pus deplin` st`pånire pe foc [i ap`, a \mblånzit animale [i plantele trebuitoare lui, a \nceput s` scoat` pulberi de lumin` din lut [i din adåncul acestuia. Graiul articulat a r`mas o treapt` \n ve[nic` perfec]io86

nare: de la semnalele de protec]ie, de \ndep`rtare, de apropiere, la felurite forme de mai tårziu. Graiul \n scris, \ntåi cu ideograme sacre, apoi rånduite alfabetic era cunoscut \n cultura de prund, \n grafica amuletelor (anii 30.000) \n gravetialul oriental de la Strachina-Dorohoi (anii 15.000) pe osteolitele de la Dubova (anii 11.000) era identificat \n teraglifele culturilor [i civiliza]iilor centrului religios al Europei Vechi. Radial, firesc, prin roire s-a extins vatr`, din vatr` rotund` ca cea de foc, din mun]i, peste coline, peste [es [i lunc`, zidind astfel Sfånta }ar`. {i }ara a r`mas \n alc`tuirea ei, [i este, [i va fi cåt P`måntul. R`måne ca, pe treptele drumului spre viitor, preo]imea s` predice \n anvon ve[nicia neamului carpatic, iar d`sc`limea s` strige in agora c` nu vom avea sfår[it pe vatra noastr` multimilenar`, cum nu am avut \nceput dat, c` Tat`l Ceresc a fost, este [i va fi lång` noi.

Cavalerul dac – sculptur` \n stånca bisericii rupestre – (Cetatea dacic` – Cet`]uia)

87

Istoria românilor

Istoria românilor

Dic]ionar A Agonisire – cå[tig prin munc`. Aliaj – produs rezultat prin topirea a dou` sau mai multe metale. Apuc`tur` – n`rav. Atotputernic – Dumnezeu. Autarhie – izolarea unei ]`ri de economia celorlalte. Anul zero – pragul dintre Evul Timpuriu [i era noastr`. B Ban – guvernator. Banat – zon` administrativ`, sup`rare. B`nie – Capitala Olteniei. B`[tina[ – autohton, al locului natal. Bir – impozit, dare, tribut. Biruit – \nvins. C Carpatic – din Carpa]i. Cavern` – pe[ter`. C`p`tuit – cu un rost f`cut. C`u[ – cup` din lemn. Ceremonial – solemnitate. Chibzuit – cump`nit. Cinzanie – tortur`, chin. Civiliza]ie – nivel \nalt de dezvoltare al unei societ`]i. Coloan` – stålp sus]in`tor. Comestibil – bun de måncat. Comunitate – grup de oameni cu un interes, limb`, credin]` comune. Confruntare – fa]` \n fa]` pentru a verifica, a convinge. Contenit – oprit, \ncetat. 88

Credin]` – religie, devotament fa]` de cineva, de ceva. Cremene – piatr` foarte dur`. Cronicar – autor de cronici. Cultic – credincios. Cultur` – totaliatea valorilor materiale [i spirituale create de societatea omeneasc` de-a lungul istoriei. Cur`tur` – teren cultivat dup` defri[`ri. Cutez`tor – \ndr`zne]. D Datini – obiceiuri, tradi]ii. Decapitat – capul t`iat, ucis, destrunchiat. Dejug`toare – locul unde sunt sco[i boii din jug, pentru a se odihni [i a månca. Desc`lecare – a[ezare statornic`, \ntemeind o ]ar`, sedentarizare. Detronat – \nl`turat din domnie. Devotament – ata[ament sincer. Dialog – convorbire \ntre dou` sau mai multe persoane. Dilatare – a se m`ri, a se l`rgi dimensiunea. Divan – denumirea sfatului domnesc. E Emancipare – ie[irea din constrångeri. Entitate – aspect al existen]ei, delimitat ca \ntindere, sens, con]inut etc. Epoc` (istoric`) – interval de timp din istorie. Er` – cea mai mare diviziune a timpului din istoria p`måntului. E.T. – evul timpuriu — perioada istoric` \nainte de anul „0“ (zero). F F`r`delege – nelegiuire, fapt` rea. Fortificat – \nt`rit, rezistent. 89

Istoria românilor

Istoria românilor

G Gint` – grup de oameni alc`tuit din urma[ii aceluia[i str`mo[. Grot` – pe[ter`. H H`ituire – fug`rire cu cåini. H`]i[ – desi[ \ntr-o p`dure. Hoard` – trib. Hot`rnicire – a[ezare de hotar. I Ideogram` – semn grafic vechi folosit \n loc de liter`. Impas – situa]ie dificil` din care se iese cu dificultate. Imperiu – stat monarhic condus de \mp`rat. Incinerare – arderea unui cadavru. Incizie – ornamentarea unui obiect prin \ncrustare. Ingenios – ager la minte, inventiv. Inscrip]ie – text scurt gravat pe obiecte. Iscoditor – care caut` s` afle un secret. Istoria – [tiin]` care studiaz` dezvoltarea societ`]ii. Istorisire – relatarea unei \ntåmpl`ri. Intersec]ie – \ncruci[are, \ntret`iere. Izbånd` – succes.

Levantin – originar din Levant. Litice – din piatr`. M Metereze – val de p`månt \nt`rit cu gard, cu loc de tragere spre inamic. Mileniu – perioad` de timp de o mie de ani. Minereu – acumulare din care se extrage metal. Mi[ele[te – ca mi[eii, ca tic`lo[ii. Mo[nean – ]`ran liber. N N`rav – obicei r`u, viciu. N`scocit – inventat, creat. Neferoase – metale care nu con]in fier. Nomazi – care nu au a[ez`ri stabile. O Obår[ie – origine, din neamul din care se trage. Ofrand` – jertf` adus` unei divinit`]i, un spirit adulat. Ornare – \nfrumuse]are. Osteolite – oase pietrificate, foarte vechi.

L Lance – veche arm` de atac. Un b`] lung cu vårf metalic (ascu]it). Legend` – isprav` neobi[nuit` a unui om.

P Palo[ – sabie lat` cu dou` t`i[uri. Pandantiv – bijuterie ag`]at` de gåt. Pårc`lab – dreg`tor, conduc`torul unei cet`]i [i al \mprejurimilor ei. Pendulare – deplasare, \n du-te-vino. Planet` – corp ceresc f`r` str`lucire. Pletere – suprafa]` din nuiele \mpletite. Poart` (otoman`) – Imperiul turc. Postelnic – dreg`tor de curte, membru \n sfatul ]`rii. Preocupat – \ngrijorat. Preregat – structur` statal` \nainte de regat.

90

91

| |mbunare – pentru a-l face mai bun. J Jertfit – sacrificat.

Istoria românilor

Istoria românilor

Propov`duitor – cel care r`spånde[te concepte religioase. R R`scoal` – form` spontan` de lupt`. R`scruce – locul unde se \ncruci[eaz` drumurile. R`stimp – interval de timp \ntre dou` momente, \ntre dou` perioade. R`v`[it – dezordinat, \mpr`[tiat. R`ze[ – ]`ran liber. Rånduial` – ordine, toate la locul lor. Reciproc – care ac]ioneaz` unul asupra altuia. Resurse – rezerve de mijloace pentru valorificare. Ritual – ceremonial religios desf`[urat dup` anumite reguli tradi]ionale. Rod – denumire dat` produselor vegetale cultivate. Roire – plecarea unei colonii noi din familia unui stup. Romb – paralelogram cu toate laturile egale. S Sacru – sfånt. Sanctuar – altar. Sceptru – simbolul autorit`]ii. Sedentar – stabil pe acela[i loc originar. Semin]ie – neam. Semne litice – semne sculptate \n piatr`. Senior – tat`l (considerat \n raport cu fiul). Sigiliu – plac` gravat` cu o emblem`. Silit – constråns s` realizeze ceva. Simbol – semn, obiect, imagine care evoc` o idee, o no]iune, sentiment. Slobozit – \ntemeiat [i cu privilegii domne[ti. Societate – orånduire social`. Spa]iu – \ntindere limitat`, \n proprietatea unui neam. Spiral` – curb` plan` deschis` \nf`[urat` \n jurul unui punct. 92

Subsol – strat dedesubtul solului. Supranumit – nume dat \n plus \n semn de cinstire. Supravie]uitor – persoan` care r`måne \n via]` dup` o catastrof`. Suprema]ie – pozi]ie dominant` bazat` pe suprema]ie. Stat – mijloc politic mai bun pentru organizarea [i ap`rarea unei comunit`]i de neam. Stimulare – factor care \ncurajeaz` o ac]iune. Stolnic – dreg`tor, cel care poart` grija casei domne[ti. T Templu – edificiu destinat practic`rii cultului religios. Teraglife – semne, litere \n lut ars. Text – ceea ce este exprimat \n scris. Tihnit – \n pace, lini[tit, netulburat. Trib – grupare de mai multe familii \nrudite supuse autorit`]ii unui [ef unic. Tribun – persoana care lupt` pentru drepturile poporului. Trilateral` – cu trei laturi. Trunchi (de neam) – tulpina viguroas` pe r`d`cina puternic` a unui neam. } }ar` – teritoriul unui stat. }arin` – cåmp cultivat, ogor. U Uciga[ – persoan` care a ucis. Uniformizare – a face s` fie uniform. Uniune – asociere. Ur` – sentiment puternic de du[m`nie fa]` de cineva. Urzeal` – firele \ntinse pe r`zboiul de ]esut. V Vataman – reprezentant al st`pånului feudal \n satele supuse. 93

Istoria românilor

Versan]i – cele dou` coaste ale unui munte. Volut` – segment de 360 de grade dintr-o spiral`. O spir`. Vr`jma[ – du[man, inamic. Z Z`c`månt – acumulare natural` de substan]e minerale utile. Zon` (teritoriu) – por]iune de teren, delimitat` pe baza unor caracteristici distincte.

Istoria românilor

Cuprinsul Capitolul I – Epoca pietrei 1. Oamenii dintåi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6 2. Ad`postirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 3. Modul de trai al omului de grot` . . . . . . . . . . . . . .9 4. Familii unite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 5. Dou` mari descoperiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 6. Credin]ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 Capitolul II – Epoca metalelor 7. Un trunchi trilateral cu [apte fa]ete . . . . . . . . . . .15 8. Comunitatea de neam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17 9. Dou` neamuri ale lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 10. Epoca metalelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 11. Ob]inerea [i prelucrarea metalelor . . . . . . . . . . .21 12. Regatul Dacia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23 Capitolul III – Secolele autarhiei 13. Despre grai [i despre scriere . . . . . . . . . . . . . . . . .27 14. Secole grele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30 15. Cre[tinarea apostolic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32 16. }`rile de }inut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35 Capitolul IV – |ntemeietorii 17. Pe vechi temeiuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 18. Voievozii \ntemeietori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37 Capitolul V – Ap`r`torii 19. Ap`r`torii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 20. Ap`r`tor al neamului s`u [i al crucii cre[tine . . .42 21. A doua unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45 22. Ucis pentru credin]` [i neam . . . . . . . . . . . . . . . .48 23. Doi martiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51 24. A treia unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54 95

Istoria românilor

Istoria românilor

25. A patra unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 26. |nv`]`minte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58 Recapitulare [i sistematizare 27. De la unelte la activit`]i spirituale . . . . . . . . . . . .59 28. Alc`tuiri statale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 29. O problem` cu patru necunoscute . . . . . . . . . . . .64 30. Vechimea noastr` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65 31. |n c`utarea comorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67 32. La romåni, istoria-i totuna cu religia . . . . . . . . . .69 33. Din sfin]enia spa]iului carpatic . . . . . . . . . . . . . . .71 34. Muntele Sfånt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 Lecturi suplimentare • P`unica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75 • Brazda lui Novac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78 • Ostrovul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81 • Lebedele cånt`toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84 • Trepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86 Dic]ionar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88

Grafica: Mihaela FILOTEANU Copyright Virgil VASILESCU ISBN 973-0-04327-2

Tehnoredactare computerizat`: Mariana IONI}å B-dul Tudor Vladimirescu nr. 31, sector 5, Bucure[ti Telefon: 411.90.56; 411.00.55; 411.47.76. Fax: 411.91.96. E-mail: [email protected]

97

Istoria românilor

Istoria românilor

98

99

Istoria românilor

Istoria românilor

100

101

Istoria românilor

Istoria românilor

102

103

Istoria românilor

Istoria românilor

104

105