Ion Pribeagu - La Fund

LA FUND Marea spumega în valuri Dăruind privirii noastre Stropi de-argint ce vin spre maluri Când roz-albe, când albastre. Plin de farmec e peisajul Cât cuprinzi cu ochii zarea Parcă-ntinsul cer albastru S-a îmbrăţişat cu marea. Cum se leagănă-ntr-o barcă Prin talazuri ce se sparg Samy şi cu nevestica De vreun ceas se plimbă-n larg. Dar deodata-un val năpraznic Smulge barca, o hurducă, O smuceşte-ncoace-ncolo Şi o saltă ca pe-o nucă Vâslele s-au rupt, iar Samy A-ngheţat, parcă-i un sloi. Dacă se răstoarnă barca Se îneacă amândoi! Vai de mine! - Urlă dânsul Cu figura-ngălbenită. Dac-ajung la fund, Raşela, Peştii or să mă înghită! - N-avea grijă, dragă Samy Pentru ce să ţi-o ascund Cu ce ai tu, niciodată Nu poţi să ajungi la fund!