Intoxicatia Cu Metaloizi.docx

Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Medicină

Intoxicația cu metaloizi

Student: Roșca Cristian MG IV B, Gr. 21

2017-2018

Cuprins I.Arsenul ..............................................................................................................................................3 Proprietăți fizico-chimice si surse naturale .....................................................................................3 Epidemiologie .....................................................................................................................................4 Patogenie .............................................................................................................................................4 Clinică..................................................................................................................................................5 Intoxicația acută .............................................................................................................................5 Simptomatologia .............................................................................................................................5 Simptomatologia neurologică ........................................................................................................5 Intoxicația cronică ..............................................................................................................................5 Pielea ................................................................................................................................................5 Fenomenele gastrointestinale ........................................................................................................6 Starea generală ...............................................................................................................................6 Polinevrita arsenicală .....................................................................................................................6 Modificările hematologice .............................................................................................................6 Aparatul circulator ........................................................................................................................7 Carcinogeneza.................................................................................................................................7 Examenul anatomopatologic .............................................................................................................7 Diagnosticul pozitiv al intoxicației acute ......................................................................................7 Diagnosticul pozitiv al intoxicației cronice...................................................................................7 Diagnosticul diferențial ..................................................................................................................8 Prognosticul ....................................................................................................................................8 Tratament ...........................................................................................................................................8 Intoxicația acută .............................................................................................................................8 Intoxicația cronică ..........................................................................................................................9 Profilaxia .........................................................................................................................................9 II.Borul ..............................................................................................................................................10 Bibliografie ........................................................................................................................................12

2

Împreună cu metalele și nemetalele, metaloizii (în greacă metallon = metal și eidos = fel numite și semimetale) formează una dintre cele trei categorii de elemente chimice clasificate după proprietățile de ionizare și legare. Au caracteristici între cele ale metalelor și cele ale nemetalelor. Nu există o cale de a distinge un metaloid de un metal adevărat, dar majoritatea metaloizilor sunt semiconductori și nu conductori. Metaloizii cunoscuți sunt: - Bor (B) - Siliciu (Si) - Germaniu (Ge) - Arsen (As) - Stibiu (Sb) - Bismut (Bi) - Telur (Te) - Poloniu (Po)

I.Arsenul Proprietăți fizico-chimice si surse naturale Intoxicația cu arsenic sau arsenicoza este o boală cauzată de ingestia, absorbția sau inhalarea unor nivele periculoase de arsenic. Dacă nu este tratată, intoxicația cu arsenic poate determina probleme grave de sănătate, chiar deces. Arsenul este un metaloid cu doua forme alotropice: arsenul “metallic”, alb-cenusiu, lucios ca argintul si arsenul galben,moale ca ceara, solubil in sulfura de carbon. Incalzit la presiune atmosferica arsenul metalic sublimeaza (la 633ºC) sub forma unor vapori care – prin racire brusca – dau forma alotropica galbena, sau – in prezenta oxigenului – ard, dind trioxidul de arsen (As2O3). Si la temperatura camerei, arsenul se autooxideaza; acoperindu-se cu un strat subtire de oxid, ii dispare luciul metallic. Arsenul elementar, netoxic in stare pura, devine astfel toxic, prin continutul sau (de pina la 10%), in trioxid. Principalele minereuri de arsen sunt cele doua sulfuri: realgarul(AsS) si auripigmentul (As2S3), pe langa unele (sulfo-) arsenuri metalice; mispickelul sau arsenopirita (FeAsS), lollingita (FeAs2), smaltina (CoAs2) cobaltina (CoAsS), nichelina (NiAs) si proustita (Ag3AsS2); acestea insotesc de regula galena (PbS), blenda (ZnS) si pirita (FeS2). Rareori, arsenul se gaseste in stare libera, sub forma unor “cioburi” de culoare cenusie sau ca trioxid sub forma unor cristale albe (arsenolit). In anul 1975, productia mondiala de arsen a fost de 47 000t,principalele tari producatoare fiind Suedia, Medix, Franta, URSS si Namibia. Cu toate ca As2O3 (anhidrida aresenioasa sau “soricioaica”) este unul din cele mai de mult cunoscute toxice, importanta lui in toxicologia profesionala nu era mare pana in annii 1920-1925, de cand s-a raspandit folosirea arsenitilor ca pesticide. As2O3 este putin solubil in apa, dand acidul arsenios (H3AsO3); sarurile sale sunt arsenitii, dintre care cei mai solubili (si mai toxici) sunt cei alcalini. As2O5 (pentaoxidul de arsen, anhidrida arsenica) da cu apa acidul arsenic (h3AsO4), ale carui saruri – arseniatii – sunt mult mai putin toxice decat arsenitii. Principalele locuri de munca cu expunere la As2O3 si/sau arsenitii sunt: Prajirea minereurilor cu continut de arsen; in metalurgie, la aglomerarea si cupelarea minereurilor de Pb, Zn, Cd, Ag, Au etc. si – in industria chimica – la prajirea piritelor in fabricile de acid sulfuric. Aici As2O3 se degaja odata cu SO2 si se condenseaza sub forma unei pulberi albe, cristaline, in camerele de desprafuire sau in filtrele electrostatice.In fabricile de acid sulfuric unde se foloseste procedeul modern de contact, purificarea bioxidului de sulf de urmele de arsen trebuie sa fie complete, pentru ca sa nu se inactiveze catalizatoarele. Acidul sulfuric “de contact” nu contine arsen, spre deosebire de cel “de

3

camera”. Operatiile cele mai expuse in fabricile de acid sulfuric sunt curatirea filtrelor si sudarea camerelor de plumb. -Prepararea aliajelor cu adaos de arsen elementar pentru a obtine o crestere a duritatii plumbului (cuzineti, alice etc.) si a rezistentei cuprului la coroziune. -Clarificarea sticlei si a smaltului cu ajutorul As2O3 -Epilarea si conservarea pieilior, pentru care se folosesc sulfurile arsenului, netoxice insa impurificare cu As2O3 -Industria de medicamente, in care din As2O3 intra in preparamente ca solutia Fowler (arsenit de potasiu) sau pilulele “asiatice” de arsenic au disparut din terapia umana, singurul medicament cu effect similar folosit inca este cacodilatul de sodiu. Un adaos de urme de acid arsenilic in hrana porcilor si a pasarilor de curte este folosit ca anabolizant. -In industria colorantilor, arsenitul acid de cupru (verdele lui Scheele) si acetoarsenitul de cupru (verdele de Paris sau al lui Schweinfurt), erau inainte mult folosite; astazi, utilizarea lor este interzisa. -Fabricarea si folosirea pesticidelor arsenicale (arseniti si arseniati) sunt in present principalele surse de intoxicatie profesionala cu arsen.

Epidemiologie Arsenicul a reprezentat otrava favorită în Italia renascentistă folosită cu abilitate de unii membrii ai familiilor Borgia şi Medici.Otrăvirea deliberată cu arsenic este extrem de rară în zilele noastre,dar expunerea la această substanţă este o problemă de sănătate importantă în multe regiuni ale globului.Arsenicul se găseşte în mod natural în sol şi apă şi este utilizat în tratarea lemnului precum şi în compoziţia unor erbicide şi a altor produse folosite în agricultură.Poate fi eliberat în mediu prin minerit şi industria metalurgică.Concentraţii ridicate de arsenic sunt prezente în apele freatice din ţări precum Bangladesh,Chile şi China.Aproximativ 20 de milioane de locuitori din Bangladesh consumă apă contaminată cu arsenic,acesta fiind unul din cei mai răspândiţi factori ambientali de risc identificaţi până în prezent.

Patogenie In intoxicatiile profesionale, calea principal de patrundere a arsenului in organism este cea respiratorie, cea digestive fiind cu totul secundara sau exceptionala; absorbtia prin piele nu joaca un rol decat in expunerea la triclorura de arsen. Susceptibilitatea de intoxicare are variatii individuale foarte mari. La indivizii adulti, doza toxica de As2O3 este de 0,01-0,05g si cea mortala de 0,10-0,15g, fata de “mancatorii de arsen” din Siria, care – prin obisnuinta progresiva – pot ajunge sa ingere 1g As2O3/zi, fara sa se resimta (“mitridatizare”). In sange, arsenul circula legat de hematii unde concentraria sa este de doua ori mai mare decat in plasma (legat de α1-globuline); arsenemia normal este de maximum 7-10 µg% (Stewart-Stolman; Seki; Seifert). Depozitare toxicului se face in ficat, rinichi, oase si – inainte de toate – in piele si fanere. Concentratia normal din organele interne este de 5-35 µg/100g si poate ajunge, la intoxicatii cronice, la 450-580 µg/100g. Eliminarea se face pe toate caile: urinara, scaun (eliminare importanta prin bila – Klaassen), sudoare, lapte; urina contine in mod normal 15-16 µg‰ (Webster; Watrous si colab.), rareori peste 100µg‰, in functie de aportul alimentar fiziologic, arsenul fiind un element ubicuitar raspandit in natura. Majoritatea autorilor dau pentru par o concentratie normal de pana la 32-88 µg/100g (Stewart-Stolman; Wahrer; Seifert; Camp etc.). Actiunea arsenicului este – pe de o parte – local-iritativa pe piele si mucosae, atat prin contact, cat si postresorbtiv prin produsele de eliminare (sudoare, secretii digestive) si – pe de alta parte – toxica generala, mai ales hepatica, nervoasa , medulara-hematopoietica si arteriala; actiunea capilarotoxica este evidenta numai in intoxicatia acuta.

4

Medicamentele care contin grupari ditiol (BAL=DMP) au – in concentratii suficiente – o actiune atidotica, deoarece intra in competitie cu gruparile -SH ale enzimelor si leaga reversibil toxicul, in virtutea legii actiunii maselor. Arsenul pentavalent interactioneaza ca grupare arseniat (AsO4…), cu gruparile fosfatice (PO4…) intracelulare si este apoi partial redus in arsen trivalent, mai toxic.

Clinică Intoxicația acută Intoxicatia acuta profesionala este foarte rara; ea se produce prin inhalarea, in scurt timp, a unei cantitati mari de toxic, pe cale respiratorie si digestive in organism.

Simptomatologia Simptomatologia se caracterizeaza prin usturimi in ochi,nas si gat, cu raguseala, tuse iritativa, arsuri retrosternale si dispnee, urmate – dupa 1-2 ore – de o rinoree abundenta (“gripa arsenicala”), greturi, varsaturi, colici abdominale si diaree, care – in intoxicatiile profesionale este numai exceptional coleriforma, ducand la deshidratare grava si colaps periferic; acesta din urma este favorizat si de actiunea neurotoxica si capilarotoxica a arsenului. Oliguria, care se instaleaza uneori si poate merge pana la anuria, este datorata mai mult colapsului si mai putin actiunii nefrotoxice a arsenului.

Simptomatologia neurologică Simptomatologia neurologica (cefalee, convulsii, coma) si colapsul periferic sunt date atat de deshidratarea importanta, cat si de actiunea capilarotoxica si neurotoxica a arsenului (encefalopatia arsenicala). Actiunea iritativa cutanata se poate manifesta printr-un eritem scarlatiniform saur morbilliform. Dupa 2-4 zile, pot aparea semnele unei atingeri hepatice, de obicei usoare (subicter, alterarea probelor functionale). Tabloul sanguine arata, de cele mai multe ori, o leucocitoza (15 00020 000/mm3) cu neutrofilie. De regula, la 2-3 saptamani de la accidental acut, se instaleaza un tablou polinevritic. Dupa maximum 6 saptamani de la absorbtia de toxic, apar pe unghii striatii transversal, alb-cenusii, de aproximativ 1 mm latime, uni- sau bilateral, net delimitate (benzile lui Mees), care contin pana la de 10 ori mai mult arsen decat restul unghiei (Wigand).

Intoxicația cronică Apare in cazul inhalarii unor cantitati mai mici de toxic, pe o perioada de luni sau ani. In destul de polimorful tablou clinic al intoxicatiei cornice, deosebim fenomele locale, iritative si fenomene toxice generale. Se intalnesc conjunctivite cornice si keratite; rinite cornice, ulceratii si perforari ale septului nazal. Desi mai rar intalnite decat cele datorate cromului, exista totusi locuri de munca unde au fost semnalate in proportie de pana la 60% (Saupe, la prajirea minereurilor de arsen). Se mai intalnesc faringite si laringite cornice, cu senzatie de usturime si uscaciune in gat, disfagie si raguseala, precum si la aproape toti muncitorii expusi traheobronsite cronice, cu dureri retrosternale si tuse, la inceput uscata si apoi productiva, adesea cu striatii sanguine ducand la emfizem obstructiv, peribronsita, ectazii, procese bronhopneumonice si – uneori – degenerari maligne pe baza metaplaziilor pavimentoase.

Pielea Pielea prezinta hiperkeratoze (cornificatii) palmoplantare, totdeauna simetrice si putand atinge grosimea de ½ cm; ragadele, care se formeaza, sunt foarte dureroase. In afara hiperkeratozelor in suprafata se observa si hiperkeratoze foliculare care inaspresc pielea, sau – adesea – hiperkeratoze circumscrise, de marimea unui bob de canepa sau linte, asa-numitele „veruci arsenicale”, care sunt localizare pe maini, antebrate, frunte etc. Si pot atinge uneori dimensiuni mari – „verucile stalactitice”. 5

Pielea mai prezinta o hiperpigmentare brun-cenusie (melanoza arsenicala), fie sub forma de pete confluente, fie de suprafete omogne pigmentate si patate de plagi leucodermice (vitiligo), localizare pe partile descoperite (fata, gat, ceafa, maini, antebrate) si in regiunile de transpiratie abundenta (eliminarea toxicului) si frecare de la plici (axile, inghine, scrot, interfesier, interdigital, coate). Spre deosebire de boala Addison, melanoza arsenicala nu se intinde niciodata la mucoase.In aceleasi regiuni se pot observa modificari eczematiforme pruriginoase, exfoliatii psoriaziforme, ragade, pustule si ulceratii cu tendinta foarte slaba la vindecare. Dupa expuneri indelungate, leziunile cutanate por degenera malig. Hiperkeratozele si melanoza apar numai dupa o incorporare de arsen de peste un an durata. Uneori apare o alopecie difuza sau in luminisuri. Unghiile se cliveaza usor si prezinta benzi Mees, care ating uneori o latime de 5mm si pot fi mai evidente la picioare.

Fenomenele gastrointestinale Fenomnele gastrointestinale pot fi produse atat de arsenul inghitit, cat – mai ales – de cel excretat pe aceasta cale. Bolnavii acuza inapetenta, greturi si rareori varsaturi, dureri epigastrice si pe cadrul colic, alternanta de diaree si constipatie; radiologic, mucoasa gastroduodenala este ingrosata, valorile de aciditate sunt de obicei normale. Foarte rar, se semnaleaza ulceratii gastroduodenale sau rectale. Ulceratiile vaginale sau peniene („sancrul arsenical”) sunt exceptionale.

Starea generală Starea generala este alterata, astenia si fatigabilitatea cresc progresiv; bolnavii se plang de cefalee, somnolenta si tulburari de memorie, sunt deprimati, capacitatea lor de lucru este diminuata, libidoul si potenta sunt mult scazute. Scaderea ponderala duce in cazurile grave, la casectizare.

Polinevrita arsenicală Polinevrita arsenicala senzitivo-motorie, simetrica, intereseaza atat membrele superioare, cat si cele inferioare, debutand de obicei la acestea din urma si avand o evolutie centripeta. La inceput, bolnavii prezinta tulburari senzitive, sub forma de parestezii (furnicaturi, criestezii) si se plang ca nusi mai simt picioarele cand merg (calca „ca pe vata”). Adesea aceasta hipo- sau anestezie este insotita de dureri mari de-a lungul traiectelor nervoase, realizand „anestezia dureroasa” (Hamilton); masele musculare sunt foarte sensibile la apasare. Pareza, cu diminuarea reflexelor propioceptive merge pana la paralizii flasce, cu disparitia lor, atrofii musculare si reactii de degenerescenta, exceptional totale; de obicei sunt interesati extensorii membrelor, inclusiv cubitalul (grifa). In afara reflexelor patelare, lipsesc uneori si cele pupilare la lumina (nevrita optica), mimand un tablou tabetic („pseudotabesul arsenical”). Polinevrita este produsa prin atingerea toxica a pericarionilor medulari si prin demielinizare (neuronita centrala si periferica). Zona zoster, adesea observata, apare pe tot acest fond neurotoxic (Nielsen). Hindmarsh si colab. au descris modificari electromiografice aparand precoce in intoxicatia cu arsen, inaintea simptomatologiei polinevritice. Unii autori (Bohnenkamp; Koelsch) semnaleaza atingeri de nervi craniei (optici,acustic); s-au mai descris tulburari vestibulare si de gust. Evolutia polinevritei arsenicale este deosebit de grava la alcoolici cronici.

Modificările hematologice Modificarile hematologice sunt necaracteristice; anemii hipo- sau hipercrome, neutropenii sau limfopenii (Albertini), hiperplazii medulare ale seriei rosii cu tulburari in procesele de mitoza, realizand uneori aspectul tipic „in floare de margareta” (Rohr). Ficatul poate fi atins in intoxicatia cronica cu arsen, mai rar si mai usor decat in intoxicatii perorale (neprofesionale). Se produce disparitia rezervelor de glicogen, catabolism proteic si degenerescenta grasa, mergand pana la necroza celulara si inlocuire conjunctiva; nu apare insa niciodata inflamatia cronica a tesutului conjuctiv, cu proliferarea acestuia, mergand pana la distrugerea progresiva a arhitecturii lobulului hepatic si la tulburarile circulatorii intralobulare caracteristice cirozei. Este deci vorba de o „pseudociroza postnecrotica” (Peller; Roth; Bohnekamp); 6

procesul este potentat de alcool si retrocedeaza de regula prin regenerare, dupa intreruperea expunerii la toxic. Aceste date au fost confirmate si experimental (Stoeber).

Aparatul circulator Aparatul circulator este rareori interesat in intoxicatia profesionala cu arsen. Adesea se gaseste o acrocianoza, si in cazuri grave se produc obstruari arteriale. Cele mai frecvente modificari electrocardiografice in intoxicatia cronica cu arsen sunt alungirea intervalului Q-T si anomalii ale undei T (turtiri, negativari) (Glazener si colab.). La intreruperea contactului cu toxicul, toate fenomele patologice enumerate – in afara obliterarilor vasculare – dispar in saptamani sau luni (cel mai greu hiperkeratozele si melanoza).

Carcinogeneza Carcinogeneza prin arsen este inca o problema deschisa. Statistica lui Neubauer (1947) a aratat ca, in intoxicatiile cronice, neprofesionale, cu arsen (ca de exemplu bolnavii de la Reichenstein sau cei care primisera tratamente indelungate cu sol.Fowleri pentru psoriazis), cancerul cu diverse localizari este mult mai frecvent (145 cazuri), decat in intoxicatiile profesionale (34 de cazuri). Dintre localizarile cancerului profesional prin arsen, primul tip descris – la spalatorii de oi din Anglia (Ayrton, 1820) – si cel mai frecvent intalnit este cel cutanat (carcinom spino- sau bazocelular), aparand pe leziunile hiperkeratozice si – mai rar – pe cele eczematiforme. Localizarea lui este adesea multipla, iar metastazarea este cea obisnuita. S-au descris cazuri dupa expuneri de lunga duarata (1644 ani, in medie 28) la arsenit de sodiu si la aceto-arsenit de cupru (Pye-Smith; Legge; Cook si colab.;Arhelger).Intr-o fabrica de preparare a deparazitantului pentru oi (arsenit de sodiu), Peller a gasit o frecventa a carcinomului cutanat de 13,6%, fata de 1,3% la restul populatiei din regiunea respectiva. Cancerele bronsice prin arsen sunt mai rare decat cele ale pielii; au fost descrise la prepararea deparazitantului pentru oi (Hill si colab.; Legge; Ott si colab.) si la prajirea minereurilor de arsen (Schmor; Lee si colab.; Kuratsune si colab.). Cancerele hepatice, semnalate la viticultorii germani intoxicati cu arsen, se dezvolta, foarte probabil, din proliferarile canaliculelor biliare din cadrul cirozei (de etiologie alcoolica); s-au gasit insa si cateva cazuri de angiosarcom hepatic (Roth; Regelson). Au mai fost descrise cazuri de cancer al sinusurilo paranazale, laringelui, limbii, luetei si esofagului.

Examenul anatomopatologic In cazurile de intoxicatie acuta, pe cale inhalatorie, se gaseste o inflamatie a mucoasei respiratorii si digestive, uneori cu mici ulceratii, intumescenta tulbure si degenerescenta grasa incipienta in ficat, miocard si rinichi, hemoragii petesiale in SNC (adesea de tipul encefalitei hemoragice Wernicke), pe mucoasa intestinala si pe serioase. In cazurile cronice, leziunile cele mai frecvente sunt degenerescenta grasa a ficatului, miocardului si rinichiului, alaturi de aspecte tipice de demielinizare a fibrelor nervoase.

Diagnosticul pozitiv al intoxicației acute Se bazeaza, in primul rand, pe cunoasterea expunerii la toxic. Diagnosticul retrospectiv al unei intoxicatii acute si plasarea ei aproximativa in timp se face prin determinarea de arsen pe portiuni de par si prin cercetarea benzilor lui Mees.

Diagnosticul pozitiv al intoxicației cronice Se bazeaza pe simptomele cardinale (hiperkeratoza, melanoza, sd.iritativ, polinevrite), pe determinarile de arsen din par si pe eliminarile urinare.Deoarece arsenuria poate sa varieze destul de mult in functie de aportul alimentar, ea reprezinta un indiciu de mai putina incredere decat determinarile urinare ale altor toxice. Eliminarile urinare devin mai semnificative daca sunt urmarite inainte si dupa o mobilizare cu DMP (2-3 fiole de 200mg in 24h). 7

La recoltarea produselor biologice pentru cercetarea continutului in arsen, bolnavul trebuie interogat asupra unor eventuale tratamente cu medicamente arsenicale. Tumorile maligne mentionate nu pot fi considerate ca o urmare a unei intoxicatii cronice cu arsen, decat atunci cand se pot decela antecedential o expunere de lunga durata si semnele majore de intoxicatie (hiperkeratoza, melanoza, polinevrita). O intoxicatie cronica cu arsen se poate adauga unei alte intoxicatii profesionale, de ex celei cu plumb, la muncitorii din metalurgia acestuia, atunci cand galena are un continut ridicat de arsen.

Diagnosticul diferențial Diagnosticul diferential al intoxicatie acute, daca se ignora momentul etiologic, se face cu gastroenterocolitele acute si – in formele subicterice – cu hepatita epidemica. Intoxicatia cronica poate fi confundata – in formele ei grave – cu o casexie tumorala si cu boala Addison; aparitia polinevritei poate sa rectifice diagnosticul.Polinevrita se deosebeste de cea saturnina prin caracterele complet diferite ale acesteia (tipul pur motor, asimetria, interesarea initiala a membrului superior si aici, in primul rand, a nervului radial). Polinevrita alcoolica si cea mercuriala se deosebesc prin prezenta tremorului; polinevrita talica – foarte rara in patologia profesionala – se diferentiaza mai greu, deoarece in ambele pot aparea hiperpigmentari, alopecie si striatii transversale ale unghiilor; cele din intoxicatia cu taliu sunt insa albe (leuconichie), pe cand cele din intoxicatia cu arsen au o nuanta cenusiel determinarile de toxic in urina si par stabilesc diagnosticul etiologic. Posibilitatea confuziei cu tabesul dorsal a fost semnalata.

Prognosticul Prognosticul intoxicatiei acute depinde de precocitatea instituirii tratamentului cu DMP. In intoxicatia cronica grava, cu casexie, prognosticul este rezervat, moartea putand fi produsa de o boala intercurenta. Fenomele cutanate si cele polinevritice pot persista inca mult timp dupa intreruperea expunerii si instituirii tratamentului, prognosticul indepartat, ramane rezervat din cauza posibilitatii aparitiei – dupa ani – a malignizarilor amintite.

Tratament Intoxicația acută Tratamentul toxicității acute cu arsenic este de susținere. Terapia cu chelatori trebuie luată în considerare la pacienții simptomatici; cu toate acestea, utilizarea chelatorilor la pacienții expuși la gazul arsin este controversată. Eficacitatea terapiei de chelare în furnizarea de ameliorări clinice sau de laborator la pacienții intoxicați lipsește. În general, compușii organici arsenici găsiți în urină nu sunt o indicație a toxicității arsenicului și nu justifică intervenția terapeutică. Clearance-ul arsenic prin dializă este substanțial, iar hemodializa poate fi indicată dacă este disponibilă într-un timp scurt după expunere. Cu toate acestea, hemodializa, în absența insuficienței renale, nu a demonstrat că modifică rezultatul medical. Odată ce arsenicul se distribuie în țesuturi, tratamentul poate fi un insucces. Nu sunt disponibile studii clinice, dar încercarea de a elimina arsenul din plasmă înainte de a ajunge la țesuturi are sens. În cazul expunerii la arsin(AsH3), hemoliza poate fi severă și pune în pericol viața și nu există date care să sugereze că terapia de chelare poate altera acest lucru. Arsinul se pare că se leagă rapid la eritrocite, făcându-le probabil să lizeze și să elibereze mai multă toxină pentru a contamina alte celule. Poate fi necesară transfuzia de sange, poate chiar transfuzii multiple. A.Măsuri terapeutice de urgență: Stabilizarea hemodinamică este de o importanță primară și pot fi necesare cantități mari de soluții cristaloide din cauza pierderilor lichidelor la nivel gastrointestinal (GI) (adică vărsături, diaree). În fața pierderii acute de sânge, utilizarea transfuziilor de sange poate fi esențială pentru susținerea vieții victimei. 8

Utilizarea decontaminării GI este controversată și poate confunda imaginea clinică. Pentru ingestia acută de arsenic, se recomandă lavajul orogastric dacă pacientul se prezintă rapid sau o radiografie simpla indică faptul că arsenicul este prezent în stomac. Cărbunele activat nu absoarbe apreciabil arsenicul, nerecomandat pacienților la care co-ingerarea nu este suspectata. Irigarea intestinală cu polietilenglicol poate fi eficientă pentru a preveni absorbția tractului gastrointestinal de arsen. Utilizarea procedurilor invazive de golire gastrică a fost raportată în cazuri grave, însă aceste încercări nu par a fi fructuoase. Nu întârziați furnizarea terapiei de chelare și hemodializă! B.Antidot: La pacientii simptomatici si la cei care au ingerat doze mari, se administreaza dimercaprol solutie uleioasa 10% intramuscular, in doze de 3-5 mg/kg, la fiecare 4-6 ore timp de 2 zile. Reactii adverse ale antidotului: greata, voma, cefalee, voma, hipotensiune. Dupa dimercaprol tratamentul continua cu penicilamina per oral, 100mg/kg/zi, de 4 ori/zi (maximum 2g/zi) sau cu succimer (DMSA), 10mg/kg, la fiecare 8 ore, timp de o saptamana. Concomitent, se realizeaza rehidratarea si reclorurarea bolnavului (daca e necesar). In cazurile grave de colaps se va interveni cu perfuzii intravenoase de noradrenalina sau angiotensina II si hemisuccinat de hidrocortizon. Pentru scaderea permeabilitatii capilare, se va administra si vitamina C in doze marei, pentru prevenirea degenerescentelor grave, substante lipotrope si vitamina B12, iar pentru protectia celulei nervoase, doze mari de vitamina B1 si B6.

Intoxicația cronică Este obligatorie intreruperea definitiva a expunerii la arsen si la orice alte substante hepatomielo- si neurotoxice, precum si la orice fel de iritanti. Si in inoxicatia cronica s-au obtinut rezultate bune – grabirea ameliorarii, pana la disparitie, a manifestarilor cutanate si polinevritice – prin administrarea de DMP (Roskam; Suriyon; Peters, Sulzberger etc.) in doze de 3mg/kp la 6 ore in primele 2-3 zile si apoi la 12 ore, timp de 10-14 zile, dupa care se poate continua cu hiposulfit de sodiu (1g x 2/zi intravenos), inca 14 zile. Se recomanda aceeasi vitaminoterapie. Dupa tratamentul de descarcare cu DMP, fenomenele polinevritice vor beneficia de electroterapie. Se va interzice consumul de alcool si tutun. Pentru refacerea starii generale, se recomanda cura de altitudine. Regimul dietetic va fi hipercaloric, hipervitaminizat si hipolipidic, de crutare gastrointestinala. Tulburarile iritative respiratorii, cele digestive, fenomele vasculare si arterioscleroase vor fi tratate simptomatic. Leziunile cutanate (in afara hiperkeratozei) beneficiaza de tratamentul local cu DMP (unguente cu concentratii nu mai mari de 3%).

Profilaxia Profilaxia intoxicatiei acute consta in prevenirea unei poluari bruste si masive a atmosferei cu compusi toxici ai arsenului (impachetarea insecticidelor, incalzirea arsenului etc.). Fabricarea colorantilor de arsen este de mult interzisa prin lege in toate tarile. Masurile de profilaxie tehnica sunt cele obisnuite (etanseizare, ventilatie etc.): muncitorii vor purta salopete bine inchise la gat, maneci si glezne si vor face baie generala cu spalare minutioasa cu apa si sapun dupa lucru. CMA pentru As2O3 este de 0,5 mg/m3 aer. Daca depasirea concentratiei maxime admine nu este evitabila, muncitorii vor purta masti (de preferinta cu aport de aer exterior). Profilaxia medicala consta in respingerea, la examenul de angajare, a persoanelor care prezinta rinite, laringite si bronsite cronice, astm bronsic si TBC pulmonara; conjuctivite cronice si eczeme de orice fel; boala ulceroasa si colita cronica; hepatite cronice, afectiuni organice ale SNC, nefrite cronice si anemii. Examenul periodic se va face la 6 sau 12 luni (dupa intensitatea expunerii) si va include, pe langa un examen clinic complet, si unul dermatologic, ORL si neurologic; se vor determina eliminarile urinare de arsen, sau – preferabil – arsenul din par si – de la caz la caz – probleme functionale hepatice. Muncitorii, care au avut un contact de cativa ani cu arsenul si mai ales cei care au prezentat semnele unei intoxicatii cronice, vor fi urmariti si dupa intreruperea expunerii la toxic inca multi ani, pentru decelarea aparitie unei eventuale neoplazii maligne. 9

II.Borul Borul este un metaloid – element cu proprietãţi atât metalice, cât şi nemetalice. Borul nu se gaseste liber,ci in combinatii cu oxigenul. Acidul boric nu este considerat un deşeu toxic şi nu este supus unor legi speciale privind depozitarea şi transportul. Efectele, benefice sau nedorite, asupra organismului sunt în curs de cercetare. Borul aparţine grupei III din tabelul periodic şi are o starea de oxidare +3. A fost descoperit de Davy, Guy-Lussac si Thénard in 1808. În natura se gaseşte sub forma unui amestec a doi izotopi stabili: 10B (19,8%) şi 11B (80,2%) (OMS, 1998). Borul la temperatura camerei se gaseste în stare solida, fie sub forma de cristale negre, fie sub forma de pulbere amorfă, galbena sau maron atunci când este impur (WHO Guidelines for Drinkingwater Quality, 1998). Acest element este larg răspândit în natură, cu concentraţii de aproximativ 10 mg/kg în scoarta terestra (de la 5 mg/kg în bazalte la 100 mg / kg în şisturi; concentraţia medie în scoarţa terestră este de 10 ppm) şi 4,5 mg / litru în oceane (Woods, 1994). Borul se gaseste în sol, la concentraţii cuprinse intre 10 - 300 mg / kg (medie 30 mg / kg), în funcţie de tipul de sol, cantitatea de materie organica şi cantitatea de precipitaţii. Cele mai mari depozite de bor se gasesc în Statele Unite în zonele deşertice din sudul Californiei, dar şi în Nevada şi Oregon din SUA, în Turcia, Rusia, Chile şi China (Moore et al, 1997). Borul prezinta valori semnificative în atmosferă (Sprague, 1972), variaza de la mai putin de 0,5 ng/m3 la aproximativ 80 ng/m3, cu o medie de peste 20 ng/m3. Borul este eliberat în aer de la oceane, vulcani, abur geotermal, şi alte surse naturale (Graedel, 1978). Borul este, de asemenea, eliberat din surse antropice într-o măsură mai mică. În apele naturale, borul există în principal ca acid boric nedisociat cu unii ioni borati. Borul apare dizolvat în apă sub forma de B (OH)3 (aq) sau B (OH)4 - (aq). Concentraţiile de bor variaza în apa de suprafaţă in intervalul 0,001360 mg/litru si sunt dependente de factori cum ar fi natura geochimica din zona de drenaj, proximitatea faţă de regiunile marine de coastă şi intrările de la evacuările industriale şi municipale ale efluenţilor. Acizii borici sunt de trei tipuri: acid orthoboric, acid metaboric si acid piroboric. În apele minerale (desigur, necontaminate industrial) se gãsesc în mod natural diverse concentraţii, de regula mici, de acid metaboric. Este şi cazul apelor minerale din Romania. Acidul boric sau borul ca atare nu se gasec în aceste ape. Acest acid metaboric este un compus inactiv şi deosebit de stabil. El se dizolva foarte puţin în apa şi nu se descompune sau transformã în produşi activi dupa ingerare. Nu are acţiune acutã asupra organismului, şi nici acţiune prin fenomenul de acumulare, pentru ca se elimina în proporţie de aproximativ 80%, ca atare, înca din primele 10 ore. Eliminarea se face mai ales renal. Acidul boric şi boraţii sunt utilizati la fabricarea sticlei (fibra de sticla, sticla borosilicata, email, frită şi glazură), săpunuri şi detergenţi, substanţe ignifuge, precum şi amortizoare de neutroni pentru instalaţiile nucleare. Acidul boric, boraţii şi perboraţi sunt substanţe ce au fost utilizate ca antiseptice uşoare, cosmetice, produse farmaceutice, pesticide, precum şi ca îngrăşăminte pentru agricultura. Borul elementar, oxidul de bor, acidul boric, boratele și mulți compuși organoborici sunt relativ netoxici pentru oameni și animale (cu toxicitate similară cu cea a sării de masă). LD50 (doză la care există o mortalitate de 50%) pentru animale este de aproximativ 6 g pe kg de greutate corporală. Substanțele cu LD50 peste 2 g sunt considerate netoxice. Un aport de 4 g / zi de acid boric a fost raportat fără incident, dar mai mult decât acesta este considerat toxic în mai mult de câteva doze. Primele de peste 0,5 grame pe zi timp de 50 de zile cauzează probleme digestive minore și alte probleme sugestive de toxicitate. Doze medicale unice de 20 g de acid boric pentru terapia de captare a neutronilor au fost utilizate fără toxicitate excesivă. Acidul boric este mai toxic pentru insecte decât la mamifere și este folosit în mod curent ca insecticid.

10

Boranii (compuși ai hidrogenului de bor) și compușii gazoși similari sunt destul de otrăvitori. Ca de obicei, nu este un element care este intrinsec otrăvitor, însă toxicitatea lor depinde de structură.Boranii sunt, de asemenea, foarte inflamabili și necesită o atenție specială atunci când se manipulează. Borohidrura de sodiu prezintă un pericol de incendiu datorită naturii sale reducătoare și eliberării de hidrogen la contactul cu acidul. Halogenurile de bor sunt corozive. Cele mai comune simptome la otravirea /intoxicaţia cu bor sunt voma, diareea şi durerile abdominale. Doza de acid boric care determina simptome clinice nu este înca stabilita, dar se presupune ca ar fi intre 100 mg si 55,5 g (Litovitz et al., 1988). LD 50 (doza la care mortalitatea este de 50% ) pentru om este de 6 g/kg corp; sub 2 g nu este considerat toxic (Calvert, 2002). Fenomenele toxice apar la doze ce variazã funcţie de vârstã şi starea sãnãtãţii între 2 – 20 g acid boric în administrare acutã unicã.La animal, dar si la animal s-a mai constatat si toxicitate testiculara, cu scãderea motilitãţii spermatozoizilor şi reducerea fertilitãţii, cãderea pãrului, afectare hepaticã, afectare renala, anemie. Dozaj: LD50 este considerata in prezent 5,14 g/kgc pentru şoareci, respectiv 5- 20 g/kgc la om. Pentru NaCl LD50 este 3,75 g/kgc (Index Merck). În concluzie, efectele dãunatoare sau periculoase ale borului asupra organismului sunt rare, datorându-se intoxicaţiei acute cu cantitãţi mari, ce nu pot ajunge în organism prin simpla ingestie a apei minerale.

11

Bibliografie 1. 2. 3. 4.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Metaloid http://bioclima.ro/J223rom.pdf Prof.Dr.Petru Manu – Medicina Muncii, ed.Medicală, București 1983 Vinay Kumar, MBBS, MD, FRCPath, Abul K.Abbas, MBBS, Jon C.Aster, MD, PhD, - Robbins Patologie: Bazele morfologice şi fiziopatologice ale bolilor, ed.a 9-a, ed.Medicală Callisto, 2015 5. http://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-arsenic 6. https://emedicine.medscape.com/article/812953-overview 7. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis, Diagnostic si Tratament in practica medicală - Ediție Internațională, ed.Științelor Medicale – București, 2001

12