Indr. Lab. Electronic A- 2008

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Amplificatoare de semnal mic cu tranzistor bipolar în conexiunea emitor comun (EC) Schema de bază a etajului de amplificare elementar cu tranzistor bipolar în conexiunea emitor comun este prezentată în Figura 1. Polarizarea tranzistorului bipolar în RAN (regiunea activă normală) se realizează de la sursa de alimentare VCC, prin intermediul rezistenţei RB, care, împreună cu rezistenţele RE şi RC stabileşte PSF-ul tranzistorului. Astfel, PSF-ul tranzistorului este determinat de perechea de valori ale mărimilor electrice (IC,VCE): β ⋅ ( VCC − VBE ) IC = F R B + βF ⋅ R E

(1)

VCE = VCC − (R E + R C ) ⋅ IC Semnalul de la generatorul de semnal sinusoidal Vg, care are rezistenţa internă Rg, se aplică la intrarea amplificatorului. Semnalul care este preluat de amplificator la intrare este Vi. Acest semnal este amplificat de către amplificator şi apoi este furnizat rezistenţei de sarcină RL.

Figura 1. Schema electrică a amplificatorului cu tranzistor bipolar în conexiunea emitor comun. Este necesar ca valoarea PSF-ului tranzistorului să fie stabilită numai de circuitul de polarizare, compus din elementele: VCC, RB, RE, RC. Aceste elemente sunt asfel alese încât tranzistorul bipolar să funcţioneze în RAN. Numai în acest caz tranzistorul amplifică liniar semnalele, deci forma de undă obţinută la ieşirea tranzistorului (care în această conexiune este reprezentată de colector) este aceeaşi cu forma de undă aplicată la intrarea tranzistorului (care în această conexiune este reprezentată de bază). Pentru menţinerea funcţionării tranzistorului bipolar în RAN, “legătura” amplificatorului cu exteriorul este asigurată prin intermediul a 2 condensatoare CB şi CL care decuplează în regim staţionar (în curent continuu) generatorul de semnal Vg, respectiv rezistenţa de sarcină RL, de amplificator. Astfel, atât generatorul de semnal cât şi rezistenţa de sarcină nu vor modifica valoarea PSF-ului tranzistorului. În absenţa condensatoarelor respective, la conectarea la amplificator a generatorului de semal şi/sau a rezistenţei de sarcină, PSF-ul tranzistorului s-ar modifica, existând posibilitatea ca funcţionarea tranzistorului să nu mai fie plasată în RAN, caz în care semnalul de la ieşirea amplificatorului ar rezulta distorsionat datorită intrării tranzistorului în regiunea de blocare sau de saturaţie.

1

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Condensatorul CE cuplează în regim variabil (în curent alternativ) emitorul tranzistorului la masa circuitului, în scopul creşterii factorului de amplificare în tensiune al etajului. Valorile condensatoarelor se aleg de ordinul zecilor de µF - CB şi CL, respectiv sute de µF - CE. Analiza în regim variabil de semnal mic a amplificatorului Comportamentul amplificatorului în regim variabil de semnal mic poate fi apreciat prin intermediul unui set de parametrii, denumiţi parametrii de semnal mic ai amplificatorului. Aceşti parametri sunt:  rezistenţa de intrare în regim variabil de semnal mic (pe scurt, rezistenţa de intrare) Ri;  rezistenţa de ieşire în regim variabil de semnal mic (pe scurt, rezistenţa de ieşire) R0;  coeficientul de amplificare în tensiune Av. Scopul acestui laborator este de a determina experimental, respectiv prin simulare, parametrii de semnal mic ai amplificatorului din Figura 1. Expresiile de calcul pentru parametrii de semnal mic ai amplificatorului sunt: Rezistenţa de intrare în amplificator: R i ≅ rπ β  mA  rπ = F [ kΩ] g m = 40 ⋅ I C  gm  V  unde rπ şi gm sunt parametrii de semnal mic ai tranzistorului.

(2)

Rezistenţa de ieşire din amplificator: R0 ≅ RC

(3)

Amplificarea în tensiune a amplificatorului (determinată în absenţa generatorului de semnal şi a rezistenţei de sarcină): AV =

V0 fara _ RL = −g m ⋅ R C Vi

(4)

relaţie din care se observă că între tensiunea de ieşire şi tensiunea de intrare a amplificatorului există un defazaj de 1800 (semnul “-” furnizează informaţii în acest sens), iar factorul de amplificare depinde direct proporţional de rezistenţa RC şi de curentul IC (deoarece gm=40×IC). Dacă tensiunea de intrare Vi depăşeşte o anumită valoare maximă Vimax, care depinde de valoarea (modulul) factorului de amplificare în tensiune Av, tranzistorul bipolar va intra în regimul de blocare sau/şi de saturaţie, ceea ce va determina distorsionarea (modificarea) formei de undă a semnalului la ieşirea amplificatorului, observându-se un fenomen de limitare a acesteia (semnalul de ieşire nu mai rezultă sinusoidal). Cu ajutorul parametrilor de semnal mic ai amplificatorului determinaţi cu formulele 2-4, comportamentul amplificatorului poate fi modelat cu ajutorul circuitului echivalent de mai jos:

2

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Figura 2. Circuitul echivalent care modelează comportamentul amplificatorului Astfel, circuitul din Figura 1 devine:

Figura 3. Circuitul echivalent al amplificatorului cu generator de semnal şi rezistenţă de sarcină Pe baza acestui circuit se determină amplificarea în tensiune a circuitului Avg, a cărei formulă de calcul este: A vg =

V0 cu _ RL Ri RL = ⋅ ⋅ Av Vg Ri +Rg RL +R0

(5)

Din raportul de mai sus se constată că: amplificarea circuitului este mai mică decât cea pe care o furnizează amplificatorul atunci când acesta funcţionează în gol – atunci când acesta nu este conectat la rezistenţa de sarcină şi la generatorul de semnal. Pentru ca amplificarea circuitului să fie egală cu cea a amplificatorului în gol trebuie ca acesta să fie proiectat astfel încât: R i >> R g (6.a) R 0 << R L

(6.b)

Circuitul de amplificare de mai sus nu poate satisface condiţia (6.a). Acest dezavantaj poate fi evitat prin eliminarea condensatorului de cuplare CE din emitorul tranzistorului. În absenţa acestuia, parametrii de semnal mic ai amplificatorului devin: 3

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Rezistenţa de intrare: R i = R B R iT

unde R iT = rπ + (1 + β F ) ⋅ R E

(7)

R0 ≅ RC

(8)

Rezistenţa de ieşire:

Amplificarea în tensiune a amplificatorului în gol: AV =

V0 fara _ RL R ≅− C Vi RE

(9)

În acest caz, deoarece rezistenţa de intrare în amplificator este foarte mare, condiţia (6.a) este satisfăcută, iar amplificarea în tensiune a circuitului Avg este: A vg =

V0 cu _ RL RL = ⋅ Av Vg RL +R0

(10)

Un alt avantaj al variantei de amplificator fără condensator în emitor constă în creşterea frecvenţei superioare a acestuia. Evaluarea experimentală a amplificatoarelor de semnal mic cu tranzistoare bipolare în conexiunea emitor comun Evaluarea experimentală a parametrilor de semnal mic ai etajului de amplificare cu tranzistor bipolar în conexiunea EC se va realiza pe circuitul din Figura 1. Placa pe care este realizat montajul este prezentată în Figura 4. Componentele circuitului sunt specificate în tabelul de mai jos: Componentă Valoare R 56KΩ RB 1MΩ RE 470Ω RC 2,2KΩ RL 2,2KΩ Q CB 22µF CL 22µF CE 100µF

4

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

+ cablu alimentare

cablul de la generatorul de semnal

Figura 4. Montajul din laborator.

- cablu alimentare

Figura 5. Determinarea PSF-ului tranzistorului bipolar. Următoarele puncte se vor efectua în două cazuri: a. cu condenstator CE în circuit: se vor parcurge punctele succesiv toate punctele. b. fără condensator CE în circuit: se vor parcurge punctele succesiv toate punctele.

5

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

1. Se alimentează circuitul la tensiunea de 10V (9V). Atenţie: când se scoate CE din circuit, tensiunea de alimentare va fi decuplată. După ce acest condesator este scos din circuit, tensiunea de alimentare va fi cuplată din nou în circuit. 2. Se măsoară cu voltmetrul digital poziţionat pe gama de 20DCV tensiunea VCE. Testerul “+” al voltmetrului trebuie aplicat pe colector, iar testerul “-” pe emitor (vezi Figura 5.b). Apoi se măsoară cu voltmetrul digital poziţionat pe gama de 20DCV tensiunea VRC (tensiunea pe RC), după care se determină curentul IC din raportul IC=VRC/RC. Testerul “+” al voltmetrului trebuie aplicat pe terminalul rezistenţei conectat la “+” sursă de alimentare, iar testerul “-” pe terminalul rezistenţei conectat la colectorul tranzistorului (vezi Figura 5.a).

Figura 6. Reglajul în gol a amplitudinii generatrului de semnal.

Figura 7. Furnizarea semnalului sinusoidal pe placa din laborator. 3. Se reglează în gol amplitudinea tensiunii furnizate de generatorul de tensiune sinusoidală Vg la o valoare de 250mV, iar frecvenţa generatorului se reglează la valoarea de 1kHz. Reglajul în gol al tensiunii furnizate de generator se realizează în condiţiile în care cablul de la generatorul de semnal NU este conectat în circuit (vezi Figura 6). Pentru obţinerea amplitudinii de 250mV este necesară introducerea unei atenuări de 20dB de la generatorul de semnal (se apasă comutatorul -20dB de la generator). Apoi se aplică semnalul furnizat de către generator circuitului de amplificare. Firul de semnal al cablului de la generator trebuie aplicat la condensatorul CB (la +Vg pe placă), iar firul de masă al cablului de la generator la masa montajului (la -Vg pe placă, vezi Figura 7). Se măsoară cu osciloscopul amplitudinea tensiunii de ieşire V0 (sonda osciloscopului se conectează între punctul de 6

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

conexiune dintre CL şi RL şi masă, cu firul cald al sondei în punctul de conexiune şi masa sondei la masa montajului - vezi Figura 8), apoi se măsoară amplitudinea tensiunii de intrare Vi (sonda osciloscopului se conectează între baza tranzistorului şi masă, cu firul cald al sondei în punctul B al plăcii şi masa sondei la masa montajului - vezi Figura 9). Se determină modulul amplificării în tensiune Av a circuitului şi se compară cu valoarea teoretică (obţinută pe baza circuitului din Figura 3): RL Av = − ⋅ gm ⋅ RC - cu CE (11.a) R L + R0 R RL Av = − ⋅ C - fără CE (11.b) R L + R0 R E unde R0 este determinată cu formula (3). În cazul în care sunt măsurate corect, V 0 este de ordinul sutelor de mV 1V, iar Vi este de ordinul zecilor de mV, dacă CE este conectat, respectiv Vi este de ordinul 100-200mV dacă CE nu este conectat în circuit.

Figura 8. Aplicarea sondei osciloscopului pentru determinarea amplitudinii V0.

Figura 9. Aplicarea sondei osciloscopului pentru determinarea amplitudinii Vi. 7

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

4. Se calculează rezistenţa de intrare în amplificator cu ajutorul formulei (adaptată după relaţia 9, în care s-a ţinut cont de prezenţa rezistenţei R): Ri =

(

Vi ⋅ R + Rg Vg − Vi

)

(12)

unde Rg=600Ω. Se compară cu valoarea rezistenţei de intrare obţinute cu ajutorul formulei 12 cu valoarea teoretică, calculată cu relaţia (2) pentru cazul în care condensatorul CE este introdus în circuit, respectiv cu relaţia (7) pentru cazul în care condensatorul CE nu este introdus în circuit. În calculele teoretice parametrul βF se va considera egal cu 100. 5. Se determină frecvenţa superioară fS a amplificatorului. În acest scop, se aplică la intrarea circuitului o tensiune sinusoidală de amplitudine 250mV şi frecvenţă 1kHz (deci iniţial, generatorul păstrează reglajele de la punctul precedent). Apoi se măsoară cu osciloscopul amplitudinea tensiunii de ieşire V0 (care este aceeaşi cu valoarea de la punctul 3). Această valoare reprezintă valoarea din bandă a acestei mărimi şi se notează cu V0B. Apoi, se creşte frecvenţa semnalului sinusoidal de la generator (dacă este cazul se comută pe game superioare de frecvenţă), iar amplitudinea semnalului de la generator se menţine constantă (nu se modifică poziţia potenţiomentrului AMPL. a generatorului!) până când se observă pe osciloscop că amplitudinea tensiunii de ieşire V0 scade de la valoarea V0B, la valoarea

VOB 2

.

Această scădere este datorată în principal capacităţilor parazite ale tranzistorului bipolar. Când se constată micşorarea tensiunii de ieşire la valoarea

VOB 2

, se măsoară frecvenţa

semnalului (se citeşte de pe ecranul generatorului de semnal), valoarea respectivă reprezentând frecvenţa superioară fS a amplificatorului. Dacă frecvenţa de la generator se creşte în continuare, atunci se va constata că la ieşire semnalul se micşorează până la 0V. În cazul în care este măsurată corect, fS este de ordinul sutelor de kHz (<200kHz), dacă CE este conectat în circuit, respectiv de acelaşi ordin, dar de valoare mai mare, în absenţa lui CE. 6. Se setează frecvenţa semnalului furnizat de generatorul de semnal la valoarea 1kHz, iar potenţiometrul AMPL de la generator va fi poziţionat pe valoarea minimă. Se determină tensiunea maximă de intrare Vimax pentru care tensiunea de ieşire rămâne nedistorsionată: în acest sens, se creşte amplitudinea semnalului generat de generatorul de semnal şi se urmăreşte cu osciloscopul forma de undă a tensiunii de ieşire V0, până când se observă pe osciloscop apariţia unor distorsiuni în forma de undă acestui semnal (se va observa un fenomen de limitare a amplitudinii semnalului V0, care modifică forma de undă sinusoidală iniţială a acestuia); în acest moment se măsoară cu osciloscopul amplitudinea tensiunii de intrare Vi, valoarea respectivă fiind Vimax. Dacă se ajunge cu potenţiometrul AMPL. la valoarea maximă, iar fenomenul de limitare nu este observat, atunci de renunţă la atenuarea de 20dB (se eliberează comutatorul -20dB) şi se introduce o atenuare mai mică, de 10dB (se apasă comutatorul -10dB al generatorului). În cazul în care este măsurată corect, Vimax este de ordinul zecilor de mV, dacă CE este conectat în circuit, respectiv de sute de mV, în absenţa lui CE.

8

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Evaluarea cu ajutorul programul de simulare SPICE a amplificatorului de semnal mic cu tranzistor bipolar în conexiunea emitor comun Se simulează în SPICE circuitul din Figura 10. Modelul tranzistoarelor este specificat în tabelul de mai jos, pentru fiecare masă – se va preciza in timpul orei. Număr masă Masa 1 Masa 2 Masa 3

A

B

Figura 10. Amplificatorul simulat în Spice. Cazul A: cu condensator CE în circuit. La intrarea circuitului se aplică o sursă de tensiune Vg sinusoidală (VSIN) de amplitudine Vg=250mV (200mV), valoare medie 0V şi frecvenţă 1KHz (5kHz) (restul parametrilor din declaraţia generatorului de semnal sinusoidal se vor considera nuli). 1. Să se determine PSF-ul tranzistorului. Atenţie: IC trebuie să rezulte de ordinul mA, iar tensiunea VCE trebuie să fie pozitivă şi mai mică decât VCC. În caz contrar există greşeli în editarea circuitului. Acestea trebuie eliminate în acest stadiu, altfel rezultatele de la punctele următoare sunt eronate.

2. Se vor vizualiza 4 (5) perioade ale tensiunilor V0 şi Vi. Pe formele de undă obţinute se vor măsura, cu ajutorul cursorului, amplitudinile celor 2 semnale, apoi se va calcula modulul amplificării în tensiune a circuitului |AV|=V0/Vi, precum şi rezistenţa de intrare în amplificator, pe baza relaţiei (12). În calculul amplitudinilor se vor ţine cont de toate zecimalele cu care mărimile sunt afişate în Spice (în special în cazul lui Vi).

9

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

3. La intrarea circuitului se va aplica o sursă de tensiune Vg sinusoidală (VSIN) de frecvenţă 1KHz (5kHz), amplitudine Vg1=1V (2V) şi valoare medie 0V. Se vor vizualiza 4 (5) perioade ale tensiunii de ieşire V0, observându-se apariţia distorsiunilor. 4. Se vizualizează caracteristica de frecvenţă a amplificatorului, adică variaţia modulului amplificării în tensiune |AV|=V0/Vi în funcţie de frecvenţa semnalului generat de generatorul Vg. În acest scop se va introduce la intrarea circuitului se aplică o sursă de tensiune Vg variabilă (VAC) de amplitudine 250mV (200mV), şi valoare medie 0V iar domeniul de frecvenţă a lui Vg va fi baleiat (variat) logaritmic (deci caracteristica se va vizualiza pe decade) pe domeniul 0.1Hz÷100MHz (0.1Hz÷1000MHz). Pentru analiza în cauză se vor impune 10 puncte de analiză pe decadă. Pe caracteristica obţinută se va determina frecvenţa superioară fS. Această măsurătoare se desfăşoară astfel: se măsoară cu ajutorul cursorului valoarea maximă a amplificării în tensiune, iar această valoare va reprezenta valoarea din bandă a amplificării respective, care se notează AVB. Apoi, se va deplasa cursorul pe caracteristică, spre direcţia frecvenţelor mari, până când amplificarea AV scade la valoarea AVB/√2 (√2≅1,41). Se va citi valoarea frecvenţei care corespunde punctului caracterizat de nivelul AV=AVB/√2. Această valoare este frecvenţa superioară a amplificatorului. Cazul B: fără condensator CE în circuit (CE nu se mai introduce în fişierul text). Se reiau toate punctele!

10

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

DATA: Referat Evaluare experimentală MASA: Se completează următorul tabel cu valorile determinate prin măsurători, respectiv prin utilizarea formulelor teoretice (curenţii în mA, tensiunile în V, rezistenţele în KΩ, iar frecvenţele în kHz): Pct Mărime VCC= IC 3. VCE Vi V0 4. AV (din măsurători) AV (din formulele de calcul) Ri (din măsurători) 5. Ri (din formulele de calcul) 6. fs 7. Vimax

Rezultate cu CE în circuit

Nume prenume (grupa) 1. 2. 3.

DATA: 11

Rezultate fără CE în circuit

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Referat - Evaluare Spice MASA: Se completează tabelul cu rezultatele obţinute în urma simulărilor (curenţii în mA, tensiunile în V, rezistenţele în KΩ, iar frecvenţele în kHz): Pct Mărime VCC=

Rezultate cu CE în circuit

Rezultate fără CE în circuit

Model tranzistor: IC 1. VCE Vi V0 AV (din măsurători) AV (din formulele 11.a, resp. 11.b) 2. Cât este defazajul dintre tensiunea de ieşire V0 şi cea de intrare Vi? Ri (din măsurători) Ri (din formulele 2, resp. 7) Care este cauza aparitiei distorsiunilor? 3. 4.

AVB/√2 fS Nume prenume (grupa) 1. 2. 3.

Anexa A. Utilizarea osciloscopului Vizualizarea formelor de undă pe ecranul osciloscopului se realizează cu ajutorul sondelor de măsură (vezi Figura I). Pe ecran se va vizualiza forma de undă a semnalului dintre punctul de măsură si masa sondei. Pentru aceasta, firul cald al sondei se conectează în punctul de măsură, iar 12

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

masa sondei în punctul de referinţă al semnalului vizualizat (în lucrările de laborator efectuate acesta va fi masa circuitului).

Figura I. Modul în care se conectează în circuit sonda de măsură a osciloscopului.

Figura II. Ecranul osciloscopului. 1. Ecranul osciloscopului este împărţit în diviziuni, respectiv subdiviziuni. Între acestea există relaţia: 1subdiviziune = 0.2 × diviziune

2. Determinarea amplitudinii unui semnal cu osciloscopul: (vezi Figura II) a. se determină în câte diviziuni ale ecranului osciloscopului de încadrează valoarea vârf la vârf a semnalului. Rezultă parametrul nr_diviziuni.

13

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

b. se determină valoarea vârf la vârf a semnalului prin înmulţirea parametrului nr_diviziuni obţiunt la punctul precedent cu valoarea selectată pe panoul frontal al osciloscopului de către comutatorul Volt/div. Valoarea rezultată este exprimată în volţi. valoarea _ virf − virf = nr _ diviziuni × Volt / div

[ V]

c. se determină amplitudinea semnalului cu relaţia: amplitudine =

valoare _ virf − virf 2

Exemplul din Figura I: se presupune că valoarea selectată pe panoul frontal al osciloscopului de către comutatorul Volt/div = 0.5V. a. nr_diviziuni=3,6 (3 diviziuni + 3 subdiviziuni) b. valoare vârf_vârf = 3.6×0.5V=1.8V c. amplitudine = 1.8V/2=0.9V 3. Determinarea frecvenţei unui semnal cu osciloscopul: (vezi Figura II) d. se determină în câte diviziuni ale ecranului osciloscopului de încadrează perioada semnalului. Rezultă parametrul nr_diviziuni. e. se determină perioada semnalului prin înmulţirea parametrului nr_diviziuni cu valoarea selectată pe panoul frontal al osciloscopului de către comutatorul Time/div. Valoarea rezultată este exprimată în funcţie de gama de măsură selectată. perioada = nr _ diviziuni × Time / div f. se determină frecvenţa semnalului: frecventa[ Hz ] =

1 perioada[ s]

Exemplul din Figura I: se presupune că valoarea selectată pe panoul frontal al osciloscopului de către comutatorul Time/div = 0.5µs. d. nr_diviziuni=3,2 (2 diviziuni + 6 subdiviziuni=3 diviziuni+1subdiviziune) e. perioada = 3.2×0.5µs =1.6µs. f. frecventa = 1/1.6µs =0.625MHz.

14

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Figura III. Panoul frontal al osciloscopului HAMEG 303-6. (pentru osciloscopul HAMEG 404-2 se vor utiliza aceleaşi funcţii cu deosebirea că atât valoarea volţi/diviziune cât şi valoarea timp/diviziune sunt afişate pe ecranul osciloscopului, nu pe panoul aparatului).

15

Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Iaşi 2007 2008 Laborator 08_09 DEEA/CE (Automatizări şi Calculatoare)

Anexa B. Utilizarea generatorului de semnal Principalii parametrii a semnalului generat de generatorul de semnal sunt: 1. Formă de undă 2. Amplitudine 3. Frecvenţă Generatoarele de semnal HAMEG 8032 furnizează semnale sinusoidale (vezi laboratorul 01). Generatorul de semnal HAMEG 8030 permite setarea formei de undă dorite, furnizând un semnal triunghiular, dreptunghiular, respectiv sinusoidal, în funcţie de starea comutatorului FUNCTION (figura de mai jos).

Amplitudinea unui semnal se reglează astfel (aceste informaţii sunt furnizate şi în laboratorul 01): a. se conectează sonda de măsură a osciloscopului la cablul care furnizează semnalul de la generator. Masa sondei va fi conectată la masa cablului de semnal. Masa cablului se determină cu ohmetrul, măsurând succesiv rezistenţa dintre mufa aparatului la care este conectat cablul de semnal şi care reprezintă masa semnalului şi una din cele două ieşiri ale cablului. Masa cablului este reprezentată de ieşirea care prezintă o rezistenţă minimă faţă de mufa aparatului. Prin conectarea sondei de măsură a osciloscopului la cablul de semnal, acesta va putea fi vizualizat pe ecranul osciloscopului. b. Amplitudinea semnalului se reglează din potenţiometrul AMPL. aflat pe panoul frontal al generatorului de semnal. c. Pentru reglarea amplitudinii la valoarea A, potenţiometrul AMPL. se va regla până când valoare vârf_vârf a semnalului vizualizat pe osciloscop este egală cu: valoare vârf_vârf =2×A Dacă potenţiometrul AMPL. este pe valoarea minimă iar amplitudinea semnalului depăşeşte valoarea dorită, se vor utiliza comutatoarele ATTENUATOR, care introduc diverse atenuări în amplitudinea semnalului: (-10dB, -20dB, -20dB). Utilizarea simultană a mai multor comutatoare determină ca atenuarea totală să crească la suma atenuărilor introduse de fiecare comutator separat. Frecvenţa se reglează din potenţiometrul VARIABLE şi comutatorul Frequency, care setează gama de frecvenţă a semnalului furnizat. După setarea gamei de frecvenţă adecvate, frecvenţa se poate regla din VARIABLE la oricare valoare din interiorul gamei selectate (între minimul şi maximul acesteia). Valoarea frecvenţei selectate este afişată pe ecranul generatorului. Totodată este precizată şi unitatea de măsură a valorii selectate. OBS. Masa cablului care furnizează semnalul în circuit trebuie conectată la masa circuitului respectiv!!!!!

16