Grila Istoria Religiilor

      

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI 

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ PATRIARHUL JUSTINIAN    Str. Sf. Ecaterina, nr. 2, Sector IV, Bucureşti, Cod 040.155 Tel: 021.335.61.17;   Fax: 021.335.41.83; [email protected]     

Grilă Istoria şi filozofia religiilor 1. Al doilea calif, Umar, a fost ucis în anul 644 d.Hr. de către un sclav persan: a) b) c) d)

ca să împiedice expansiunea islamului; ca act de răzbunare împotriva cuceririi perşilor de către arabi; ca să preia puterea în numele persanilor; ca să-l sprijine pe Ali;

2. Urmaşii lui Ali s-au organizat într-o grupare separată numită: a) b) c) d)

sunna; shiia; murjiia; kharijiia;

3. Legenda despre venirea lui Mahdi va deveni: a) doctrină de bază în shiism; b) un punct doctrinar din sunnism; c) doctrina fundamentală a islamului unificat; d) ideea centrală a doctrinei wahhabite;

4. Mahomed poartă şi titulatura de: a) b) c) d)

artizanul păcii; pecetea Profeţilor; fiul lui Allah; primul scriitor în araba coranică;

5. Doctrina shiismului doudeciman poate fi considerată: a) b) c) d)

o formă de cunoaştere invizibilă; o realitate a shiismului medieval; o gnoseologie alogică; o filozofie a unicităţii divine;

6. Califul este considerat: a) b) c) d)

un uns de ordin divin; un reprezentant al profetului Mohamed; un rege oriental ca în tradiţia egipteană; un trimis al lui Allah;

7. Doctrina shiită trebuie să fie considerată : a) b) c) d)

o hermeneutică harismatică; o hermeneutică alegorică; o hermeneutică filozofică; o hermeneutică de ordin sacral;

8. În gnoza shiită este vorba de o cunoaştere :

a) b) c) d)

prin peniţă (qalam); prin înger (ruh); prin inimă (qalb); prin profeţi (anbyya);

9. Unul dintre cele mai vechi tratate ismaelite este: a) b) c) d)

Arhetipul cărţii (Umm al-kitab); Arhetipul inimii (Umm al-qalb); Arhetipul inteligenţei (Umm al-aql); Arhetipul cunoaşterii (Umm al-ilm);

10. Henri Corbin numeşte gruparea asasinilor din sânul mişcării ismaelite: a) b) c) d)

Ismaelismul reformat din Alamut; Ismaelismul reformator din Basra; Ismaelismul conservator din Bagdad; Ismaelismul moderat din Kom;

11. Druzii, ramură a ismaeliţilor, există în: a) b) c) d)

Indonezia şi Pakistan; Arabia Saudită şi Iran; Liban şi Hauran; Algeria şi Maroc;

12. Prima şi cea mai mare şcoală a „ştiinţei cuvântului” este: a) b) c) d)

Muatazilah; Kalam; Qadaryya; Jabryya;

13. Dreptul musulman se numeşte în arabă: a) b) c) d)

kabir; fasiq; fiqh; mudaris;

14. În formulare argumentelor lor muataziliţii au fost influenţaţi de: a) idei eleniste şi creştine; b) idei din iudaismul timpuriu; c) idei arabe din epoca pre-islamică; d) idei zoroastriene şi persane;

15. Conform lucrării lui W. Spitta, Al-Ashari a lăsat moştenire un număr de : a) 99 de tratate; b) 22 de tratate; c) 33 de tratate; d) 44 de tratate;

16. Pentru a fi receptată de comunitatea sunnită, o doctrină trebuia validată: a) de către una din şcolile juridice sunnite; b) de către dreptul sunnit; c) de către una din şcolile kalamului; d) de către califii în funcţiune;

17. Maturidismul formează împreună cu asharismul: a) ortodoxia shiită; b) ortodoxia hanbalită; c) ortodoxia sunnită; d) ortodoxia hanifită;

2

18. În concepţia lui Al-Maturidi, faptele, bune sau rele, depind de: a)voinţa omului; b) hotărârea divină; c) conlucrarea uman-divin; d) hotărârile luate de imami;

19. Şcoala maturidă s-a răspândit cu precădere în: a) Irak, Siria şi Egipt; b) Pakistan, Algeria şi Maroc; c) Iran, Liban şi Siria; d) Egipt, Iran şi Kuweit;

20. Dintre cei mai de seamă gânditori ashariţi face parte: a) Al-Nasafi; b) Subki; c) Al-Maruzzi; d) Al-Ghazali;

21. În limbaj religios, shariia semnifică: a) drumul bunătăţii divine; b) drumul vieţii bune; c) drumul pragmaticului; d) drumul voinţei divine;

22. Ibn Hanbal (m. 855) a promovat în filozofia sunită: a) tipologia şi alegoria; b) alegoria şi literalismul; c) literalismul şi tradiţionalismul; d) tradiţionalismul şi alegorismul;

23. Învăţătura propusă de Ibn Hanbal a fost răspândită în: a) Kuweit, Liban, Siria; b) Irak, Arabia, Siria; c) Iran, Liban, Indonezia; d) Algeria, Maroc, Tunisia;

24) Ibna Batta (m. 997), preluând coordonatele de bază ale hanbalismului, subliniază: a) obligativitatea Shariei; b) obligativitatea kalam-ului; c) obligativitatea reîntoarcerii la gândirea predecesorilor pioşi; d) obligativitatea reîntoarcerii la scrierile lui Mahomed;

25. Tradiţionaliştii hanbalişti îşi vor extinde ostilitatea: a) şi în sfera politicii; b) şi în sfera logicii; c) şi în sfera filozofiei; d) şi în sfera misticii;

26. Reliefând unele neconcordanţe în ştiinţele umane, Ibn Taymiyya dorea să dovedească: a) superioritatea Coranului şi a Tradiţiei; b) definirea Coranului ca lege imuabilă; c) definirea Tradiţiei ca sursă a sunnismului; d) superioritatea scrierilor lui Mahomed şi ale lui Ali;

27. Al-Jawziyya (m. 1370) este o figură cheie în promovarea: a) antiraţionalismului hanbalit; b) misticismului sufit; c) tradiţionalismului hanifit; 3

d) antropozofiei şiite;

28. Mişcarea wahhabi s-a născut în Arabia în: a) secolul al XVII-lea; b) secolul al XVIII-lea; c) secolul al XVI-lea; d) secolul al XX-lea;

29. Wahhabismul este doctrină oficială în a) Arabia Saudită; b) Liban; c) Maroc; d) Siria;

30. Wahhabismul este inspirat direct din: a) hanifism şi neohanifism; b) hanbalism şi neohanbalism; c) hanbalism şi hanifism; d) sufism şi şiism;

31. Singurele izvoare normative în wahhabism sunt: a) Coranul, Sharia şi hanifismul; b) Coranul, Sunna şi cele patru şcoli juridice sunnite; c) Cranul, Tradiţia şi filozofia islamică; d) Coranul, Sunna şi cele trei şcoli juridice sunnite;

32. Al- Wahhab îşi elaborează învăţătura în lucrarea: a) Kitab al-Tawhid; b) Kitab al-Kalam; c) Kitab al-Din; d) Kitab al-Ibar;

33. Ibn Khaldun evaluează filozofia prin elaborarea: a) unei stricte clasificări a ştiinţelor tradiţionale şi filozofice; b) unei tipologii de ordin filozofic; c) unei stricte clasificări a şcolilor juridice; d) unei tipologii a sunnismului reformator;

34. Ibn Khaldun acordă logicii: a) un rol propedeutic; b) un rol pedagogic; c) un rol preponderent; d) un rol exclusiv;

35. Ibn Khaldun a izbutit să realizeze: a) o filozofie a civilizaţiei Arabiei Felix; b) o filozofie a civilizaţiei islamice; c) o filozofie a istoriei; d) o filozofie a sunnismului;

36. Finalizată în 1377, lucrarea principală a lui Ibn Khaldun se numeşte: a) Al-Fiqh; b) Al- Risalat; c) Al-Kitab; d) Al- Muqqadimah;

37. Punctul culminant al gnoseologiei şiite îl reprezintă: a) învăţătura despre „imamul ocultat”; b) învăţătura despre viaţa lui Mahomed; 4

c) învăţătura despre mesajul djinilor; d) învăţătura despre imamul Ali;

38. În centrul doctrinei ismaelite se află: a) credinţa în imamul ascuns; b) credinţa în epifania divină prin imami; c) credinţa în Mahdi şi tovarăşii săi; d) credinţa în epifania ultimă prin Mahomed;

39. Gnoza shiită are ca punct de plecare: a) revelaţia nemijlocită prin îngeri; b) revelaţia nemijlocită prin profeţi; c) revelaţia mijlocită de către îngeri profeţilor; d) revelaţia ultimului profet;

40. Structura conceptului de imam a fost modelată după: a) tiparul furnizat de regimul califal; b) tiparul furnizat de regalitatea sacrală; c) tiparul furnizat de califatul lui Mahomed; d) tiparul furnizat de regalitatea sacramentală;

41. În procesul de creştere şi decădere a unui stat, Ibn Khaldun identifică: a) cinci etape; b) patru etape; c) trei etape; d) şase etape;

42. Formularea conform căreia shariia este „ un impediment în calea modernizării societăţii islamice” îi aparţine lui: a) Ibn Khaldun; b) Ibn Rushd; c) Al-Wahab; d) F. Rahman;

43. Al- Razi formulează nu mai puţin de unsprezece argumente pentru a dovedi: a) deosebirea dintre lumea creată şi cea necreată; b) deosebirea dintre fiinţă şi esenţă; c) deosebirea dintre sunna şi shiia; d) deosebirea dintre suflet şi corp;

44. Teoria epistemologică propusă de Al- Razi este o reacţie împotriva: a) b) c) d)

filozofiei creştine; filozofiei iudaizante; filozofiei elenizante; filozofiei persane;

45. Ahmad Khan adoptă o atitudine critică faţă de: a) b) c) d)

tradiţia profetică (hadith); tradiţia sunnită; tradiţia wahhabită; tradiţia hanbalită;

46. Amir Ali (1849-1928), tributar interpretărilor istoriciste , propune: a) b) c) d)

un reformism al decadenţei; un liberalism iluminist; un liberalism romantic; un reformism idealizant;

47. După Ibn-Khaldun, „ştiinţa civilizaţiei” are ca premisă: 5

a) b) c) d)

teoria aristotelică referitoare la om ca animal social; teoria aristotelică a divinului; teoria shiită a imamului ocultat; teorii platonice diverse;

48. Obiectul ştiinţei vorbirii (ilm al-kalam) era: a) argumentarea logică a filozofiei pre-islamice; b) argumentarea logică a doctrinei islamice; c) argumentarea logică a Numelui divin; d) argumentarea logică a instituţiei imamatului;

49.„Ştiinţele islamice” propriu-zise se nasc la: e) f) g) h)

Hijaz; Isphahan; Medina; Mecca;

50. Nadir Shah încearcă să împace cele două tendinţe antagonice ale islamului adică: a) raţionalismul şi liberalismul; b) wahhabismul şi hanbalismul; c) shiismul şi sunnismul; d) sunnismul şi hanifismul;

6