Goga Oltul (2) Bacovia Activitate

este chemat să răzbune suferinţele colectivităţii Tu, Oltule să ne răzbuni!” „Dar ne-om prăpădi cu toţii Râul este chemat să verse potop de apă, să pedepsească vinov~ţii. • Limbajul poeziei este arhaic, popular, exprimând şi cu acest-mijloc identificarea (azonosulăs) poetului cu neamul său. PatetisrnU1~I exclarnaţiilor, al invocaţiilor, ritinul iarnbic asigură poeziet o atmosferă ~onţantic~revO1UţiOflară. Inspiraţia folclorică a poeziei este evidentă în stările de ~p~rit ~ redate, în melodia versurilor şi în figurile de stil folosite. Cântecul de dor, de nădejde, de jale, de deznădejde şi de revolta se gradează lent, arneninţător. Izbucnirea gravă, patetică din ultirna strofă este ca o tragică eliberare, ca un „potop păgân de ape”, căre va rnântui (megvdltja) ţara de suferinţa seculară. -

41. GEORGE BACOVIA (1881-1957) UNIVERSUL LIRIC • George Bacovia creatorul celui mai sumbru univers poetic • Ternatica urbană, tristeţea existenţei provinciale • Gama de culori restrânsă, muzicalitatea monotonă —

•George Bacovia a fost cel rnai rnare poet simbolist român, ~poetul morţii, aI toamnci, al ploii, al nevrozei. Din volumele Plumb, (1916), Scântei galbene (1926), Cu voi (1930), Cornedii în fond -(1936), Stanţe burgbeze, (1946), se conturează cel mai sumbru (konwr) univers poetic al literaturii româfle. După părerea lui Eugen Lovinescu în opera lui Bacovia domină „O atmosferă de cuplcşitoart dezolare (tniiident eldrusztd vigasztalansag), de toamfle i.eci cu ploi putrede (rothasztd) cu arbori can-grenaţi (e1iszkii.Wd~~tt) lirnitat într-un peisaj de mahala de oraş proviflci’al~ între cirnitir şi abator (vdgdhfd). cu căsuţele scufundate în noroaie eterne. o atinosfCr~ de plumb... în care pluteşte (lebeg) obsesia (kYnvsZCrk~YPZet) rnorţii şi a neafltului (serntni)..., o descom-puflere (bonilds) a fiinţei orgaflice... Creator al unui peis’ai poetic uniC în lirica română, Bacovia dă naştere UflCi attnos[tFC de coşmar. de fiori de adevărată nebunie. Opera sa plânge despre dratnatica nelinişte a sufletului, despre oboseala rnorală, despre boala nervilor săi zdrunciflaţi (tdtzkreflieflt). • BacoVIa cste poetul toarnntlor nesfârşite, al iernilor ce dau sentimefltul de sfârşit dc ILIFnC, al căldurilor toride (perzsel(J) în care cadavrele (Jzulldk) intră în descompUfltFt, ‚al primăverilor iritante (idegesit(J) şi nevrotict cu ploi intcrininabilt Decernbre, Lacustră, Cuptor, Nervi de priinăvara, ~a. Cadrul este oraşul de provinciC, cu parcuri solitare (rnugdnyos), cu fanfare rnilitart. cu cafenele Săract. Totul este dtmoralizant (lehangold), viaţa agouizcază (haldoklik) se prezintă copii şi fecioare tuberculo’aSe (tiid(J/)(€1OS) poetul e ‘apăsat de sfâşietoart (szivszag-gatd) tristeţi. El rătăccştt (bolyoflg) în noaptta înspăimâfltătoare~ bătut de plui, cu sentirncfltul teribil (sZdrnyLZ) al inutilităţii (feleslegesS~’) cu durinţ’a dc ev’adare (mcnekiil(~SVagy) în suflet. Plânsul. gulul. frigLil, boala, tristeţea, umezeala (nedveSS~g), .

-

-

-

-

.