Geografia Moderna Si Contemporana.docx

Geografia moderna si contemporana Geografia ca disciplină poate fi împărțită în două mari ramuri: geografia umană și geografia fizică. Prima se concentrează asupra influenței omului asupra mediului și a spațiului în care locuiește. Cea de a doua studiază mediul natural și cum clima, vegetația, solurile, apa și formele de relief există sau/și sunt produse. Ca un rezultat al relațiilor dintre geografia fizică și geografia umană a rezultat o a treia ramură a geografiei, care se numește geografia mediului. Geografia mediului combină geografia fizică cu cea umană studiind interacțiunile dintre om și mediu. Anaximandru din Milet (cca. 610 î.Hr. – cca. 545 î.Hr.), se pare că este menționat de către istoricii greci ca fiind adevăratul fondator al geografiei. Se consideră că Anaximandru este inventatorul unui instrument, cu care grecii puteau să măsoare latitudinea. De asemenea se crede că Anaximandru este primul om care a prezis eclipsa de soare. Tot grecii au fost cei care pentru prima oară au explorat geografia atât ca știință cât și ca artă, acest lucru realizându-se prin intermediul cartografiei, filosofiei, literaturii sau chiar al matematicii. În privința primei persoane care a afirmat că forma Pământului este sferică există semne de întrebare, crezându-se că primul care a făcut-o ar fi Parmenides sau Pitagora. Primul om care a demonstrat într-adevăr că Pământul este sferic a fost Anaxagoras, demonstrând acest lucru prin intermediul fenomenului de eclipsă. Totuși el încă a continuat să creadă că Pământul este doar un disc plat, ca mulți dintre contemporanii săi. Prima estimare a mărimii razei Pământului a fost făcută de către filozoful grec Eratostene. Primul sistem riguros de linii latitudinale și longitudinale a fost facută de catre Hipparchus. El a creat un sistem sexazecimal derivat din matematica babiloniană. Paralelele și meridianele erau divizate în 360°, fiecare grad având distanța de 60′ (minute). Din secolul al treilea, metodele chinezești de studiere și scriere a geografiei literare au devenit mult mai complexe decât cele europene mult mai târziu scrise (de prin secolul 13). Geografii chinezi ca Liu An, Pei Xiu, Jia Dan, Shen Kuo, Fan Chengda și Xu Xiake au scris pagini importante. Perioada evului mediu a fost de asemenea importantă, cele mai însemnate dezvoltări și de mare impact făcându-se în secolele 16 și 17, atunci când exploratori precum Cristofor Columb, Marco Polo și James Cookau descoperit multe teritorii noi (Lumea Nouă). În secolele 18 și 19 geografia a fost recunoscută ca disciplina academică și a devenit una dintre disciplinele de bază ale curicumurilor universităților. De asemenea în secolul 19 au apărut multe societăți geografice ca "Société de Géographie" în 1821, "The Royal Geographical Society" în 1830, "Russian Geographical Society" în 1845, "American Geographical Society" în 1851 și "National Geographic Society" în 1888. Influența lui Immanuel Kant, Alexander von Humboldt, Carl Ritter și Paul Vidal de la Blache poate fi vüzută ca un punct plecare al geografiei de la filozofie la un subiect academic. Odată cu modernizarea tehnologiilor, geografia s-a dezvoltat, divizându-se în mai multe categorii, încercând să înțeleagă și să cuprindă totalitatea fenomenelor întâlnite în natură sau produse de activitatea omului. In secolul XX geografia isi restrange treptat tendintele enciclopedice si devine specific procesul de specializare pe diferite directii. Geologia si topografia sprijina dezvoltarea geomorfologiei, stiintele naturale faciliteaza biogeografia iar cele social-istorice contribuie la punerea bazelor geografiei umane. 1

Lucrarile geografice de sinteza s-au facut pe doua directii: geografie fizica si geografie economica, iar in ultima perioada au aparut tendinte de unificare a obiectului geografiei prin geografia mediului inconjurator, dar si prin geografia regionala. Dupa al doilea razboi mondial, revolutia tehnico-stiintifica are o influenta deosebita asupra dezvoltarii geografiei, determinand cresterea numarului de cercetatori si de scoli geografice, de perfectare a sistemului de culegere a unor date cat mai precise si de interpretare a lor. Au aparut fotogramele executate din avion sau din sateliti si diferite tipuri de aparatura electronica plasata in spatiu sau pe Pamant care inregistreaza mesaje din interiorul sau exteriorul Terrei, cu importanta pentru mediul geografic. In procesul de prelucrare a datelor se folosesc metodele statistico-matematice, cea experimentala precum si abordarea sistematica si sistemica la toate nivelurile, inclusiv pentru disciplinele geografice ca si pentru geografie in general. S-a trecut la o conlucrare mai stransa cu alte stiinte pe plan stiintific si metodologic, ca de exemplu studiile geofizice asupra fundului Oceanului Planetar au condus la consolidarea teoriei tectonicii globale, preluata si adaptata de catre toate geostiintele. In ce priveste aspectul practic al geografiei se subliniaza ca a aparut din cunoasterea tot mai exacta a dimensiunilor structurale, functionale, a fenomenelor geografice de pe un anume teritoriu utilizandu-se noile cercetari si metodologii. Prin interpretarea observatiilor de teren si ale datelor se poate reface evolutia reala a unui anumit mediu local, precum si prognoza dezvoltarii sale in conditiile interventiei diverse a omului; se pot propune solutii de ameliorare a eficientei economice a teritoriului respectiv, de oprire a degradarii mediului. De asemenea, geografia s-a implicat in problematica sistematizarii si a amenajarii teritoriului si a asezarilor ca si in cea a dezvoltarii durabile. Sistematizarea inseamna o alta aranjare a elementelor spatiului geografic sau numai a unora dintre acestea, reducerea unor functionalitati si amplificarea sau introducerea altora, crearea de noi relatii in sistem, scoaterea unei cantitati de materie si energie precum si alte modificari. In urma acestora, sistemul teritorial poate sa-si mentina echilibrul sau se pot declansa dezechilibre. Prezentul este caracterizat de noi tendinte de abordare a cercetarii geografice: ecologica, cuantificare- matematizare si informatizare. Ecologizarea Geografiei consta in faptul ca toate disciplinele geografice care abordeaza un sistem natural il concep atat ca element al unui sistem superior cat si ca subsistem. Cuntificarea Geografiei este rezultatul valorificarii matematico-statistice a bazelor de date inregistrate in diverse domenii geografice. Au fost introduse noi directii metodologice pentru adaptarea acestei tendinte la cercetarea geografica, calculatoarele electronice devenind indispensabile. Cuantificarea Geografiei s-a facut pe doua directii: una statistica si alta a cartografierii geografice pe baza fotogramelor aeriene. Informatizarea Geografie este favorizata de aparitia, dezvoltarea si implementarea unor softuri care permit modelarea si analiza spatiului geografic. S.I.G.-urile (sistemele informatice geografice – GIS in engleza ) reprezinta un ansamblu de echipamente, programe, metode si norme avand ca scop capturarea, stocarea, veriflcarea, integrarea, analiza si vizualizarea datelor geografice.

2