Ioan Slavici Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural,[2] oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Comedii
Fata de birău (1871) Toane sau Vorbe de clacă (1875) Polipul unchiului (1875)
Drame istorice
Bogdan Vodă (1876) Gaspar Graziani (1888)
Povești
Zâna Zorilor Florița din codru Doi feți cu stea în frunte Păcală în satul lui Spaima zmeilor Rodul tainic Ileana cea șireată Ioanea mamei Petrea prostul
Limir-Împărat Băiet sărac Împăratul șerpilor Doi frați buni Băiat sărac și horopsit Nărodul curții
Negru împărat Peștele pe brazdă Stan Bolovan Boierul și Păcală
Nuvele
Popa Tanda (1873) Scormon (1875) La crucea din sat (1876) Crucile roșii (1876) O viață pierdută (1876) Gura satului (1878) Budulea Taichii (1880) Moara cu noroc (1880) Pădureanca (1884)
Romane
Mara (1894) Din bătrâni (1902) Din bătrâni. Manea (1905) Corbei (1906) Din două lumi (1920) Cel din urmă armaș (1923)
Memorii
Fapta omenească. Scrisori adresate unui tânăr (1888- 1889) Serbarea de la Putna (1903) Închisorile mele (1920) Amintiri (1924) Lumea prin care am trecut (1924)