TAMARETĂ DE FECIOARĂ Ea are sînii doldora de spaime Că nu vor fi prea bine sărutaţi Şi dacă nu o pupi te iau la palme Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi! Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba, De nu mai ştii sub fusta ei ce este: Drac despicat în două cum e roaiba Sau înger pus pe şotii şi pe feste. Şi totuşi, Doamne!, dînsa e virgină, Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea. O, suflete, mîngîi-o pe botină, Lîngă blacheu, îndrăgostit lulea!! ELOGIU De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, Cel greu şi alb ca un nămete, Scos de sub rochii pe-ndelete Şi tăvălit pe largi divane Ca-n basmele aliotmane. De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, Cum să-i gust tainica dulceaţă, Cînd o să-l iau, pios, în braţe, Iluminat, ca pe-o icoană, Spre-a-mi mîntui viaţa-mi vană. De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, Lin răsfoind şi monoton: Baudelaire, Verlaine, Lautreamont, Rimbaud, Nouveau, Apollinaire; Ei n-au văzut ce tu-mi oferi! De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, În casa noastră de chirpice Din balige de pitulice Blînd frămîntate-n brume groase De-un serafim cu-aripi stufoase. De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, Cărînd senin găleţi cu apă Din care căni adinei se-adapă, Băgînd surcele sfinte-n plită Linse de flăcări ce excită. De dimineaţă pînă seara Visez la şoldul tău, Tamara, Precum elevul profesoara Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara, De dimineaţă pînă seara... TAMARETĂ IX Interpretează Fatalus Mi-ai fluturat sutienul pe la nas Şi ai plecat sînii-au rămas un vis Al sufletului meu de înger gras Apollinaire lui Lou-i scria precis Ce locuri dragi topeşte-n catifea Cu gura-i grea de crin pios deschis În amintirea raiului ci-abia Mă-ncumet eu să-ţi pup fusta pe-abis Mi-ai fluturat sutienul pe la nas Şi ai plecat sînii-au rămas un vis. TAMARETĂ XI Să-nvăţăm latina pînă cînd, Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd. Şi atunci, trezită moale-n zori, O să înţelegi atît de-uşor Că-s un botanist fermecător Care, în crivat să nu te zbaţi Goală, dintre crinii pipăraţi, Coapsele îţi zmulge cu nesaţ Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi De atlas nepus încă-n comerţ, În genunchi rugîndu-te să-l ierţi BOCET DE ADULT I Poate c-ar fi trebuit,