IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”
Elaborarea metodică Nr. 7 (anul II, semestrul IV) Tema: Soluţii anestezice utilizate în stomatologie. Instrumentar şi materiale.
A elaborat :Al Heeh Amir Grupa S1704 Profesor: Hîțu Dumitru
1
1. Generalităţi (calităţile soluţiilor anestezice,componenţa, cerinţele faţă de soluţiile anestezice). Anestezicele loco-regionale sunt substante cu actiune localizata ,temporara si reversibila ,asupra celulelor si fibrelor nervoase ,blocind perceptia si transmiterea impulsurilor dureroase ,dar si gustative ,olfactive. Solutiile anestezice locale in stomatologie trebuie sa indeplineasca anumite calitati si anume: Actiune periferica temporara si reversibila asupra celulelor si fibrelor nervoase senzitive . Sa nu influienteze nociv celulele ,sa nu fie iritante pentru tesuturi ,sa nu provoace modificari structurale ,sa nu dauneze procesului de vindecare locala . Sa nu provoace efecte generale nedorite ,sa nu fie toxice in concentratiile utile pentru efectul anestezic ,sa nu determine fenomene de obisnuinta (taxicomanii),sa nu creeze reactii de sensibilizare sau alergii. Sa fie solubile in apa. Sa ramina stabile in solutii . Sa nu se degradeze prin caldura (fierbere) in vederea sterilizarii. Sa difuze usor in tesuturi dar sa nu se reabsoarba prea repede pentru a asigura o actiune suficient de indelungata . Actiunea anestezica sa se instaleze si sa fie suficient de intensa. Pentru obtinerea majoritatii acestor efecte ,solutiile anestezice de calitate trebuie sa cuprinda : Substanta anestezica Substanta vasoconstrictoare Substanta adjuvante Solutia diluata .
2. Substanţele anestezice locale. Grupele de anestezice. Principalii reprezentanţi şi caracteristicele lor de bază. Principalele substante anestezice se impart in doua grupe Principalele substante anestezice loco-regionale Grupa Esteri Amide Cocaina Lidocaina(xilina,xylocaina, lygnocaina) Procaina (Novocaina,Sincaina) Mepivacaina(Carbocaina) Benzocaina Prolocaina(Citanest) Tetracaina(Pantocaina) Buvivacaina(Marcaina) Hostacaina Oxyprocaina Amidele ,substante anestezice noi ,sunt administrate in toate tipurile de interventii stomatologice. Structura lor chimica este:o grupare aromatica (lipofila),o grupare ”amino” secundara sau tertiara (hidrofila) ce formeaza saruri solubile in apa in combinatie cu acizi. Esterii cuprind cea mai mare parte a anestezicelor locale si au fost cel mai larg utilizati. Structura lor chimica este urmatoarea :o grupare aromatica (lipofila) ,o grupare intermediara care contine o grupare de tip”ester” pe o grupare ”amino” secundara sau tertiara (hidrofila) ,ce formeaza saruri solubile in apa cind sunt combinate cu acizi.
2
Substantele anestezice locale utilizate in stomatologie au urmatoarele peroprietati comune: Toate sunt sintetice Contin grupari amino Formeaza saruri cu acizii tari Sarurile sunt solubile in apa Sarurile anestezicelor sant acide in reactii si relativ stabile Toate anestezicele sufera fenomene de hidroliza sub influienta colinisterazelor plasmatice sau fenomene de metabolizare hepatica Au actiune reversibila Sunt compatibile cu adrenalina sau cu medicamente inrudite Au aceleasi mecanisme de acriune Lao anumita concentratie plasmatica produc fenomene tipice generale In concentratii anestezice nu au efect iritant asupra tesuturilor. Efectele secundare si adverse ale anesteziilor locale sunt: 1. Alergii –destul de frecvente . 2. Actiune asupra SNC exteriorizanta prin: tremor ,anxietate ,convulsii,moarte. 3. Efecte cardiace manifestate prin: extrasistole ,scaderea fortei de contractie a cordului ,fibrilatie ventriculara . Reprezenatnti : Grupa Esteri Cocaina –cel mai vechi anestezic local izolat din frunzele a arborelui Coca. A fost utilizatat initial ca anestezic pentru instilatii oftalmologice in sol.de 2% si pentru blocarea nrevului mandibular in sol. de 4% Dezavantaje- determina farmacodependenta (toxicomanie) ,poate duce la reflex stop cardiorespirator la primul contact local ,ceea ce i-a restrins mult indicatiile .Astazi Cocaina se utilizeaza in stomatologie sub forma de sol.Bonain (cocaina ,menthol, fenol) pentru pansamente calmante in pulpite acute . Procaina (Novocaina)-ester al acidului para aminobenzoic si a fost cel mai uitilizat anestezic pina la descoperirea xilinei .Se prezinta sub forma de pulbere incolora ,cristalina ,solubila in apa. Are actiune neutra ,usor antiseptica si poate fi sterilizata prin fierbere. Poseda actiune puternic anestezica asupra fibrelor si terminatiunilor nervoase –prin intreruperea conductiei influxului senzitiv ,care se produce daca substanta a fost intodusa intratisular . Este inactiva pe tegumente si mucoase .Inhiba sistemul nervos autonom ,deoarece este simpatolitica ,producind vasodilatatie prin paralizia vasoconstrictorilor . Vasodilatatia ajuta la absorbtia mai rapida a substantei anestezice in circulatia sangvina ,determinind o durata scurta de actiune ,15-30 min. In doze mari ,determina fenomene toxice asupra SNC, care se manifesta prin convulsii, dispnee, hipotensiune arteriala ,bradicardie si moarte prin oprirea cordului si respriratiei. Supradozarea se produce prin injectarea prea rapida ,cantitatea de anestezic prea mare sau concentratia ridicata . Astfel sol.de Novocaina 1% este de 4 ori mai toxica de cit o sol.de Novovaina de 0,5% ,sol.de 2% este de 4 ori mai toxica de cit sol.de 1% si de 16 ori mai toxica de cit cea de 0,5%. Cantitatea maxima de substanta ce poate fi administrata intr-o sedinta nu trebuie sa depaseasca doza de 0,8-1 g(dupa Timosca ), adica 40 cc de sol.0,5% ,20 cc sol.1% sau 10 cc sol.2%.
3
In stomatologie se utilizeaza concentratiile: 0,25-0,33-0,50%- pentru anestezia prin infiltratie locala . 0,5-1% -pentru anestezii plexale . 2%- pentru anestezii tronculare periferice . Actiunea Novocainei este de scurta durata de aceea se ascociaza cu un corectiv(vasoconstrictor) care incetinindu-i difuziunea ii intareaste efectul. Pantocaina-(tetracaina hidrocoloida ,Anestezina )- foarte activ ,utilizata pentru anestezia de suprafata a mucoaselor (aproximativ de 10 ori mai activa de cit Cocaina ), nu produce vasoconstrictie , nu da senzatie de uscaciune a mucoasei cucale. Se foloseste pentru anestezia de contact in colutii de 1-2% si pentru anestezia prin injectare in concentratie de 0,5-1%. Benzocaina –se prezina sub forma de pulbere alba cristalizata, insolubila in apa. Se utilizeaza in aplicatii locale sau sub forma de pomada (5-10%) , deasemeni sub forma de pastile de supt pentru efect anestezic de suprafata . Hostocaina- -are putere anestezica mai mare ca a Novocainei ,anestezia se instaleaza rapid ,intensitatea accentuata ,durata de actiune mare ,absenta fenomenelor toxico-alergice .Se folosesc sol.de 1-2% asociate sau nu cu un vasoconstrictor. Oxiprocaina – are proprietati anestezice asemanatoare Novovainei fiind ceva mai toxica decit ea , instalarea se face rapid ,durata de actiune este insa mai scurta . Grupa Amide Xilina (Xilocaina ,Lidocaina ,Lignocaina ,Octocaina)- primul dintre compusii neesterici utilizati in practica stomatologica . Difuzeaza rapid prin tesuturi ,anestezierea se instaleaza rapid 3-4 min ,are efect deosebit de puternic care dureaza 2-3 ore .Nu determina vasodilatatie deci nu este obligatorie utilizarea unui vasoconstrictor . In doze toxice produce in primul rind stimulare ,apoi deprimarea SNC, care se manifesta prin somnolenta sau letargie. Nu determina fenomene de sensibilizare si nici reactii alegice . Datorita faptului ca Xilina se reabsoarbe repede prin mucoasa ,poate fi intrebuintata in anestezia de suprafata prin contact in concentratie de 5-10 % (sub forma de solutii,paste ,preparate pulvefizabile). Xilina in stomatologie se utilizeaza in concentratii de: 0,25-0,5%- pentru anestezii prin infiltratie . 1% -pentru anestezii plexale . 2%- pentru anestezii tronculare periferice . Doza permisa este de pina la 0,3g substanta anestezica (Timosca), dar nu va depasi 0,5g(Grott). Solutiei de xilina i se vor adauga un vasoconstrictor dar cantitatile recomandate sunt mult mai mici decit pentru novocaina . Carticaina (Ultracaina)- putere anestezica mare ,efectul se instaleaza rapid ,cu durata aproximativ de 3ore . Penetreaza usor si bine oasele maxilare . Mepivacaina (Carbocaina)- actiune similara cu a Xilinei, dar mai putin toxica , cu actiune suficient de lunga si nu are efect vasoconstrictor . Se prefera solutii de 0,5% pentru infiltratii locale, 1-2% pentru anestezii tronculare periferice si 2-4 % pentru anestezie de contact .
4
Pilocarpina- anestezie de lunga durata ,intensitate buna si instalare rapida ,toxicitate mai redusa ca la xilina . Solutia 4% se foloseste fara adrenalina . Bupivacaina – este de 3-4ori mai activa decit lidocaina si cu actiune pina la 12 ore .Nu da vasodilatatie ,nu trece prin placenta ,deci poate fi folosita la femeile insarcinate .
3. Substanţele vasoconstrictoare (simpaticomimetice naturale şi de sinteză), rolul lor în soluţia anestezică. Pentru a creste actiunea anestezicelor locale si pentru a combate efectele nedorite acestea sunt combinate cu substante vasoconstrictoare. Aceste substante grabesc absobtia anestezicului si maresc durata lui de actiune ,potenteaza actiunea ,diminua efectele toxice asupra SNC ,combat efectele toxialergice ale substantei anestezice , realizeaza o vasoconstrictie scazind singerarea in cimpul operator. Substante vasoconstrictoare Simpatomimetice naturale Simpatomimetice de sinteza Catecolamine-adrenalina ,noradrenalina Nordefrin –(Corbazil) Necatecolamine –efedrina Fenilefrin-(Neosynefrin) Levonordefrin Adrenalina –produsul de secretie interna a medulosuprarenalei si a celulelor cromafine din tesuturi.Are 2 efecte principale: vasoconstrictie si hipertensiunea tranzitorie . La locul injectarii produce initial o puternica vasoconstrictie a arterelor si capilarelor ,dupa care urmeaza vasodilatatia locala de tip paralitic. In aplicatie pe mucoasa bucala produce o ischemie evidentiata prin culoare palida-albiciosa si aparitia unor complicatii: necroza ,gangrena. Efectul vasomotor se manifesta prin: Cresterea tensiunii arteriale Accelerarea pulsului Tahicardie Paloarea fetei Sincopa . La nivelul SNC produce agitatie neuroleptica, la nivelul aparatului respirator – bronhorelaxare , uter- relaxarea musculaturii, stimuleaza secretia lacrimala si scade presiunea intraoculara ,are efect hiperglicemiant si actiune lipolitica. In solutie anestezica este asociata in proportie mica : In sol.Novocaina maxim 3-5 picaturi Adrenalina 1% in 10 cc. In sol.Xilina ,hostocaina, carbocaina ,proportia este mai redusa 1/80000, 1/200000. In anestezicele de suprafata proportia este de 1/400000, 1/500000. Ddoza totala din solutia nu trebuie sa depaseasca 0,2mg. Este contraindicata la bolnavii hipertensivi ,aterosclerotici ,cu tireotoxicoze, miocardite ,afectiuni cardiace decompensate ,diabet zaharat, copii excitati. Noradrenalina – toxicitatea mai mica de 4ori de cit a adrenalinei . Supradozajul provoaca usoara hipertensiune si bradicardie. Are indicatie la bolnavii hipertensivi ,hipertiroidieni , diabetici,bolnavi cu distonii neurovegetative. Concentratia folosita in stomatologie este de 1/300000-1/200000. Doza maxima de 0,34mg. 5
Nordefrin- este mai activ de 8 ori si mai toxi de cit Adrenalina ,nu determina cresteri bruste ale tensiunii arteriale. Se foloseste in concentratie de 1/100000. Fenilefrina –este cel mai stabil ,dar cel mai slab vasoconstrictor .Doza maxima admisa 4mg. Se foloseste in concentratii de 1/2500. Levonordefrin – are actiune egala cu ½ din cea a adrenalinei , se foloseste in concentratie de 1/20000.
4. Substanţele adjuvante şi diluante în componenţa anestezicelor şi rolul lor. Substantele adjuvante Pentru ca solutiile anestezice sa fie cit mai fiziologice ,cit mai putin nocive pentru tesuturi ,sa fie bine tolerate sa aiba actiune de lunga durata si intensitate corepunzatoare se adauga urmatoarele adjuvante : Clorura de potasiu Clorura de calciu Clorura de sodiu Bicarbonat de sodiu si potasiu Sulfat de potasiu Sulfat de magneziu Glucoza Antibiotice Hialuronidaza Substante diluante Pentru a fi cit mai corespunzatoare mediului intern anestezicele se prepara in solutii Ringher sau in Ser fiziologic. Solutiile anestezice trebuie sa corespunda urmatoarelor criterii: Sa fie izotonice ,izoionice si izohidrice. Sa fie izosomatice (sa aiba punct crioscopic cu cel al serului sangvin) Sa fie neutre (cel mult cu pH usor peste 7) Sa fie izometrice (la temperatura corpului) Daca solutiile nu indeplinesc aceste conditii pot provoca reactii tisulare : Solutiile heterotonice povoaca alterari celulare prin cedarea apei pentru restabilirea echilibrului osmotic . Solutiile hipotonice duc la procese de citoliza prin absorbtie exagerata si turgescenta celulara. Solutiile acide sau alcaline dau iritatii tisulare cu fenomene de intoleranta
6
5. Instrumentarul şi materialele utilizate în cadrul anesteziilor locale şi regionale. 1.Instrumente de examen: oglinda ,pensa ,sonda dentara . 2.Instrumente pentru anestezie : Seringa- trebuie sa fie perfect etansa ,usor de curatat , usor de sterilizat sau cu folosire unica ,usor de amnevrat ,sa permita o suficienta presiune de injectare . Tipuri de seringi: 1. De tip Record de 2,5,10ml 2. De plastic de unica folosinta de 2,5,10ml 3. Polivalente –care permit realizarea oricarui tip de anestezie locala si loco-regionala si la care cilindrul e reprezentat de insasi fiola. 4. Cu folosire speciala (seringi stilou) 5. Project SPAD 6. Seringa pentru injectii intraligamentare (tip pistol). Acele de punctie sunt din metal inoxidabil mcu bizou scurt,bine acutit ,nu prea subtiri,de diferite lungimi(scurte-2,5-4cm, mijlocii- 6cm, lungi -8-12cm). 3.Solutia anestezica poate fi ambalata in: Fiole de 2ml cu xilina 2% si fiole de 10-20 ml cu xilina de 1% sau xilina cu adrenalina 2% in fiole de 2ml. Carpule de 1,8 ml adaptate la seringi speciale cu capac de aluminiu ,sept de cauciuc si piston . 4.Materiale si medicamente Pensa anatomica pentru manevrat acele Comprese sau bulete sterile de vata Lama se spirt ,pila de taiat fiola ,alcool 70 grade . Aspirator de saliva Solutie antiseptica pentru clatirea gurii.
7
Bibliografia 1. Materialele lecțiilor. 2. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti: Editura Medicală, 1997. 3. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., Barna M. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Vol.1. Iaşi: Editura Cariatide, 1994. 4. Бернадский Ю. И. Основы челюстно-лицевой хирургии и хирургической стоматологии, 3-e изд. Перераб. и доп. Москва: Медицинская литература, 2007. 5. Кулакова А. А., Робустова Т. Г., Неробеева А. И. Хирургическая стоматология и челюстно-лицевой хирургия. Москва: Гэотар Медия, 2010. 6. Тимофеев А. А. Челюстно-лицевой хирургия. Киев: Медицина, 2015. 7. Hupp James R., Ellis III Edward, Tucker Myron R. Contemporary Oral and Maxillofacial Surgery. Fifth Edition. Mosby Elsevier, 2008. 8. Moore U. J. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Sixth Edition, WileyBlackwell, 2011. 9. Peterson Larry. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Second Edition, BC Decker Inc, 2004.
8