Eficienta Vizuala .docx

Eficienta vizuala

A. Indicii functionali ai vederii 1. Acuitatea vizuala reprezinta posibilitatea ochiului de a aprecia configuratia, forma, conturul si detaliile obiectelor si imaginilor, capacitatea lui de a percepe cea mai mica distanta dintre 2 puncte (pe retina 4 micrometri, diametrul maxim al unui con) ce corespunde unei dimensiuni de 1,4 mm situata la distanta de 5 m

2. Campul vizual (CV) sau vederea periferica reprezinta spatiul pe care-l poate percepe ochiul care priveste un obiect fix. Se poate determina CV monocular si CV binocular cu perimetru sau campimetru optic. Limitele fiziologice pentru CV sunt orizontal 180 grade si vertical aproximativ 130 grade. In starile patologice apar scaderi ale CV: usoare cu 1020 grade, medii cu 20-30 si grave cu 30-40.

3. Sensibilitatea luminoasa (simtul luminos) este capacitatea de a diferentia intensitatile luminii. Se determina cu adaptometrul sau fotometrul. Ea reprezinta forma elementara a functiei vizuale, capacitatea ochiului de a sesiza lumina si de a se adapta variatiei luminoase din mediul inconjurator.

4. Sensibilitatea de contrast reprezinta capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasa dintre excitantii prezentati concomitent (distingerea obiectului de fond)

5. Sensibilitatea cromatica (simtul culorilor) este capacitatea ochiului de a distinge culorile, de a realiza o vedere colorata in principal a culorilor rosu, verde, albastru. Deficientele poarta numele de discromatopsii. Deuteranopia pentru verde, daltonismul pentru rosu si tritanopia pentru albastru.

B. Iluziile optice 1. Iluzii fiziologice: Acestea sunt un fel de imagini datorate unor alternante puternice de contrast, de luminozitate, de culoare, de mișcare etc. care produc o puternică stimulare a zonei optice cerebrale 2. Iluzii cognitive: Aceste iluzii apar la interacțiunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioară și care conduc la așa-numita "deducție inconștientă". Sunt cele mai interesante și mai bine cunoscute. Nu au o cauză fiziologică, acționează la nivelul interpretării vizuale, al ipotezelor preconcepute. Au fost studiate în secolul al XIX-lea de către Hermann Helmholtz.

Iluziile cognitive se împart în: Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor suferă schimbări semnificative de aspect. Putem admite mai multe interpretări ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin", "iepurele-rața" Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Müller-Lyer". Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scările imposibile", "cascada". Iluzii fictive: produse de halucinații.

Tulburari ale subfunctiilor de formare a imaginii optice

Formarea imaginii optice care se proiecteaza pe retina este realizata prin actiunea dioptrului ocular, adica a elementelor refringente ale globului ocular: cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros.

Acest fenomen optic normal poate fi partial sau total împiedicat în manifestarea lui prin doua tipuri de disfunctii: a. Tulburari de refractie (ametropiile) Formarea corecta a imaginii optice pe retina (ochiul emetrop) poate fi împiedicata de existenta

unor

tulburari

ale

capacitatii

de

refractie

a

ochiului,

numite

în

general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificari ale refringentei mediilor optice, fie de modificari ale axului anteroposterior al globului ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii:

•

Miopia

Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la distanta). Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci înaintea lui, fiind neclara. Miopul tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar. Cu cât obiectul este mai departat de ochiul miop, cu atât imaginea este mai difuza. în schimb, obiectele apropiate sunt corect percepute. Corectia optica a acestui defect de refractie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (-), menite sa readuca imaginea înapoi pe retina. Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are nevoie de scolarizare speciala, ci doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natura congenitala) este necesara scolarizarea speciala, pentru ca evolutia acestei tulburari este rapida si grava.

•

Hipermetropia

Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular, capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este vorba deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza în spatele retinei. Subiectul, asadar, are dificultati în a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi tinde sa le îndeparteze de ochi. Corectia optica se face cu lentile convergente (+) si prin exercitii vizuale sistematice. Hipermetropia nu trebuie confundata cu presbitia, manifestare fiziologica legata de vârsta de 45-50 ani.

•

Astigmatismul

Acest viciu de refractie consta într-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care duce la focalizarea imaginii optice, nu într-un singur focar retinian, ci în doua sau mai multe focare. Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie înnascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta atât la apropiere, cât si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate cât mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

•

Anizometropia

Anizometropia consta într-o diferenta de refractie între cei doi ochi. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De asemenea, vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite ale tulburarii refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi, în functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

b. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfunctia de formare a imaginii optice o constituie opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina în drumul lor spre retina.

•

Opacifierile corneei

Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse tipuri de afectiuni congenitale sau dobândite.

•

Keratitele

Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari patologice generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si distrofice). Keratitele sunt însotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean, vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc. •

Leucomul corneean

Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita „albeata") care reduce complet transparenta corneei în câmpul sau. Poate fi partial sau total, în leucomul total cecitatea fiind completa. •

Opacifierile cristalinului

Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar ele pot fi si dobândite (traumatisme sau boli ale copilariei).0 alta cauza a deficientei vizuale este lipsa cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei, prin ochelari cu lentile convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.

•

Deplasarile cristalinului

Aceste

afectiuni

pot

fi congenitale sau dobândite. Dintre

cele congenitale

trebuie

amintit sindromul Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobândite, luxatiile si subluxatiile produse de obicei prin traumatisme fizice.

Tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii optice

Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. •

Afectiuni vasculare ale retinei

Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma hemoragiilor recidivate in vitros, putând duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a vederii.

•

Emboliile

Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera în câteva minute leziuni ireversibile, care fac sa dispara sensibilitatea retiniana si vederea în zona respectiva.

•

Afectiunile degenerative ale retinei

Dintre acestea enumeram: 1. retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la periferie spre centru, având astfel loc o strâmtare concentrica a câmpului vizual, ducând la o vedere tubulara (copilul vede numai drept înainte); 2. boala Tay-Sachs (idiotie amaurotica) si boala Spielmayer sunt afectiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie; 3. tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent între 2 si 4 ani; 4. albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara; 5. dezlipirea de retina consta în separarea celor doua foite embrionare ale retinei, între care se poate infiltra lichid intraocular.