Drept Parlamentar

DREPT PARLAMENTAR

CUPRINS CAPITOLUL I. DEFINIŢII ŞI PRINCIPII 1.1. Definirea Dreptului Parlamentar 1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar 1.3. Principiile Dreptului Parlamentar 1.3.1. Principiul specializãrii 1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziţia se exprimã 1.3.3. Principiul transparenţei CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUŢIONAL Introducere (aspecte generale) 2.1. Principiul bicameralismului 2.1.1. Avantajele bicameralismului faþã de sistemul parlamentului unicameral 2.1.2. Avantajele bicameralismului funcþional faţã de cel integral 2.2. Organizarea internã a Camerelor 2.2.1. Plenul Camerei 2.2.2. Biroul Permanent al Camerei 2.2.3. Componenþa Biroului Permanent al Camerei 2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi a programului de activitate 2.2.5. Comisiile parlamentare 2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituţional al autonomiei parlamentare CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR 3.1. Noţiunea de mandat parlamentar 3.2. Deosebirile faţã de mandatul civil 3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar 3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar 3.5. Dobândirea mandatului parlamentar 3.6. Durata mandatului parlamentar 3.7. Încetarea mandatului 3.8. Supleanţii şi vacanţa circumscripţiei electorale 3.9. Conţinutul mandatului parlamentar 3.10. Obligaţiile parlamentarului 3.11. Sancţiuni

3.12. Protecţia mandatului parlamentar CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR AL PROCEDURII PARLAMENTARE 4.1. Premise constituţionale 4.1.1. Competenţa Parlamentului 4.1.2. Funcţiile Parlamentului 4.1.3. Actele Parlamentului CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARÃ 5.1. Introducere 5.2. Premisele procedurii parlamentare 5 5.2.1. Legislatura 5.2.2. Sesiunea 5.2.3. Şedinţa CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE 6.1. Sesizarea 6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor 6.2.1. Procedura .ordinii de zi. 6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii 6.3. Procedura dezbaterilor 6.4. Procedura de vot CAPITOLUL VII. PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE 7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organic 7.1.1. Conceptul de lege 7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii legislative) 7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaţionale 7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituţiei 7.4. Proceduri de control

7.4.1. 7.4.2. 7.4.3. 7.4.3.

Întrebarea Interpelarea Ancheta parlamentarã Moţiunea simplã

7.4.4. Ancheta parlamentarã 7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraţii politice sau rapoarte ale unor autoritãţi 7.4.6. Moţiunea de cenzurã 7.4.7. Admiterea cererii de percheziţionare, reţinere sau arestare a parlamentarilor 7.4.8. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României 7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României 7.5. 7.6. 7.7. 7.8.

Proceduri de numiri Procedura de validãri Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele României Alte proceduri

LEGISLAŢIE Constituţia României . extras Regulamentul Camerei Deputaþilor Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor Regulamentul Senatului â Regulamentul Şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului Hotãrârea nr. de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor

Bibliografie .......................

Capitolul I DEFINIÞII ªI PRINCIPII 1.1. Definirea Dreptului parlamentar Originea Dreptului parlamentar se considerã cã este Manualul lui T.Jeferson, elaborat de acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate în activitatea adunãrii. Dupã unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regãsesc în regulile ce configurau activitatea diferitelor adunãri reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta polonezã, cu Parlamentul francez înainte de Revoluţia francezã etc. În realitate, Dreptul parlamentar este consecinţa formãrii Parlamentelor în sensul modern al termenului, adicã atunci când acestea: - au cãpãtat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a transformat în monarhie constituţionalã) sau în cadrul regimului republican, devenind sediul suveranitãţii (aşa numita suveranitate parlamentarã, dominantã în secolul XIX în numeroase ţãri); - Guvernul (cabinetul) a apãrut ca o nouã autoritate în cadrul puterii executive, separatã de şeful statului, iar rãspunderea sa politicã faţã de Parlament, indiferent de faptul cã este numit exclusiv de Parlament sau doar de şeful statului, pe baza unei prezumţii de încredere, a fost decisivã pentru formarea şi caracterizarea regimului parlamentar; - s-a constituit sistemul reprezentativ şi, în cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi reprezentãrilor ce îşi disputã întâietatea în societate, prin intermediul opiniei publice şi a celor care o formeazã în cadrul mass-media. Evoluþia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentarã la Parlamentul raţionalizat, îndeosebi dupã al doilea rãzboi mondial. Unul din aspectele definitorii în acest sens este evoluţia de la fetişismul legii, când aceasta era incontrolabilã şi incontestabilã, un ecran opac între Parlament şi societate, la controlul constituţionalitãţii legii, când aceasta devine transparentã, controlabilã în ce priveşte legitimitatea sa constituţionalã şi, deci, în mod legitim contestabilã. Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc Dreptul constituţional reglementeazã locul şi rolul Parlamentului în regimul politic constituţional, precum şi relaţiile sale cu celelalte autoritãţi publice (bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativã a Parlamentului şi de unicã autoritate legiuitoare etc.), pe când Dreptul parlamentar reglementeazã activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca şi funcţionarea internã a acestuia, adicã modul de

executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramurã a dreptului constituţional, cum sunt şi dreptul electoral sau justiţia constituţionalã. Dreptul constituþional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind conþinutul acestuia, este format din dreptul constituþional substanþial, cuprinzând drepturile ºi libertãþile fundamentale, esenþiale în definirea statutului cetãþeanului ºi a relaþiei sale cu statul, dreptul constituþional instituþional, definind autoritãþile (organele) statului, ºi dreptul constituþional normativ, privind sistemul juridic. Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramurã a dreptului constituþional instituþional ºi normativ. Faþã de dreptul constituþional substanþial el constituie numai o garanþie instituþionalizatã a respectãrii de cãtre Parlament a drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar 9 Ca rezultat al specializãrii sale, Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept parlamentar instituþional, care se referã la organele de lucru ale Parlamentului . preºedinte, birou permanent, comisie parlamentarã ºi altele - ºi la organizarea, funcþionarea, compoziþia lor politicã ºi rolul pe care îl au în funcþionarea Camerelor. 2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referã la statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi ºi obligaþii, mijloace de protecþie). 3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului de legiferare, de control al executivului ºi de realizare a celorlalte competenþe constituþionale ºi legale ale Parlamentului.

1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. În Dreptul parlamentar românesc sunt recunoscute urmãtoarele izvoare de drept: Constituþia, legea, regulamentele Camerelor ºi cutuma.. a. Constituþia Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru cã cuprinde regulile de bazã în definirea acestuia, dar ºi, îndeosebi, datoritã supremaþiei Constituþiei în cadrul sistemului juridic. În acest sens, Constituþia, instituind principiul fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeazã, în sfera obiectului specific dreptului parlamentar, aspectele esenþiale privind organizarea ºi funcþionarea internã a Parlamentului în funcþie de structura sa bicameralã, mandatul reprezentativ, procedura parlamentarã pentru adoptarea legii în forma aprobatã de Camera decizionalã, controlul executivului, competenþa Parlamentului în materie de numiri etc. De asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare reglementate de Constituþie privesc învestirea Guvernului, relaþiile dintre Parlament ºi Guvern 10 (moþiunea de cenzurã, remanierea Guvernului în anumite condiþii, angajarea rãspunderii Guvernului, delegarea legislativã etc.), informarea Parlamentului, depunerea jurãmântului de cãtre Preºedintele României, relaþiile dintre acesta ºi Parlament, suspendarea din funcþie a Preºedintelui României, raporturile cu Parlamentul European ºi alte autoritãþi ale Uniunii Europene ce adoptã legislaþia comunitarã etc. b. Legea Organicã sau ordinarã, legea este izvor al dreptului parlamentar numai în cazurile

ºi în limitele prevãzute de Constituþie. Altminteri, ea ar impieta asupra autonomiei parlamentare. Pânã în prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales, indemnizaþia ºi alte drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenþa legalã (nu cea prevãzutã de Constituþie) în materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului parlamentar asupra unor autoritãþi publice, unele reguli de procedurã parlamentarã în prelungirea unor prevederi constituþionale ºi pentru situaþii specifice, cum ar fi în ce priveºte Curtea Constituþionalã (alegerea judecãtorilor, sesizarea Curþii de cãtre parlamentari). c. Regulamentele Camerelor Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este de a reglementa organizarea ºi funcþionarea internã a fiecãrei Camere a Parlamentului, procedurile de urmat în deliberãrile lor ºi disciplina membrilor. Fiecare Camerã are un regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De asemenea, existã ºi un regulament al ºedinþelor comune ale celor douã Camere. Regulamentele trebuie sã fie în strictã conformitate cu Constituþia, ele fiind adoptate, cu votul majoritãþii membrilor Camerei, direct pe temeiul Constituþiei, ca ºi legea, de care se deosebesc, însã, prin aceea cã nu sunt supuse promulgãrii. În mare mãsurã, prevederile regulamentare constituie norme pentru concretizarea ºi în prelungirea (dezvoltarea) principiilor ºi regulilor constituþionale. De aceea, ele sunt caracterizate ca .legea internã a Camerelor. ºi sunt supuse controlului 11 constituþionalitãþii legii, potrivit art. 146 lit b) din Constituþie. Regulamentele Camerei Deputaþilor ºi Senatului au o structurã similarã, cuprinzând reguli prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor ºi privesc

detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii în forma aprobatã de Camera decizionalã, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile parlamentare, regimul desfãºurãrii lucrãrilor, aspectele legate de controlul parlamentar asupra activitãþii executivului, statutul parlamentarilor ºi serviciile Camerelor. Regulamentul ºedinþelor comune cuprinde numai reguli de desfãºurare a lucrãrilor, pentru celelalte regulamentele Camerelor, dupã caz. d. Cutuma În anumite limite, cutuma este recunoscutã ca izvor de drept pe plan constituþional. Rezervele faþã de cutumã ca izvor de drept constituþional rezultã din faptul cã relaþiile sociale care privesc puterea politicã în amplitudinea dimensiunilor sale (cucerire, instaurare, exerciþiu, trãsãturi), reglementarea acestora este preferabil a fi fãcutã prin reguli juridice scrise, clar definite. În dreptul parlamentar însã, - deºi subramurã a dreptului constituþional - cutuma este mai larg acceptatã, întrucât corespunde dinamicii inerente practicii parlamentare. Pentru ca practica parlamentarã sã genereze o cutumã, este necesar ca repetarea ei sã fie îndeajuns de consecventã spre a fi receptatã ºi a genera reprezentarea cã a devenit obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea genera cutume. Cu titlu de exemplu, menþionãm prezentarea de cãtre Preºedintele României, dupã depunerea jurãmântului, a unui mesaj în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã, audierea candidaþilor la funcþiile de ambasadori sau consuli ai României de cãtre comisiile pentru politicã externã reunite, constatarea de cãtre birourile reunite ale celor douã Camere cã nu s-a depus o moþiune de cenzurã în cazul angajãrii rãspunderii Guvernului, interdicþia împrumutãrii parlamentarilor unui grup parlamentar pentru ca parlamentarii altui

partid sã poatã forma un grup distinct, interdicþia reprezentãrii în Parlament a unui partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost Alianþa pentru România, ca urmare a 12 sciziunii sale din fostul Partid al Democraþiei Sociale din România etc.). Pentru a fi acceptabilã, cutuma nu poate fi contra legem. De aceea, practica boicotului parlamentar sau a grevei parlamentare nu poate genera cutume. 1.3. Principiile Dreptului parlamentar Principiile reprezintã spiritul reglementãrii. În sensul juridic al termenului, principiile exprimã soluþii juridice cu o mare generalitate de aplicabilitate, în pofida diversitãþii cazurilor concrete. Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul constituþional al autonomiei parlamentare, care este una dintre consecinþele esenþiale ale separaþiei puterii între autoritãþile publice, în scopul asigurãrii echilibrului ºi colaborãrii între acestea. În Parlament, separaþia puterii se concretizeazã într-o triplã autonomie: regulamentarã, instituþionalã ºi financiarã. Autonomia regulamentarã rezultã din faptul cã fiecare Camerã îºi adoptã propriul regulament de organizare ºi funcþionare. Autonomia instituþionalã rezultã din faptul cã structurile interne ale Camerelor, precizate în art.64 din Constituþie, se constituie exclusiv ca acelea ale lor, iar fiecare Camerã îºi poate constitui ºi alte structuri cum sunt, de exemplu, grupurile de prietenie, delegaþiile parlamentare la Adunãrile Parlamentare europene (OSCE, Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc. Autonomia financiarã este datã de faptul cã fiecare Camerã îºi aprobã resursele financiare necesare în cadrul unui buget propriu, parte integrantã a bugetului de stat.

În literatura de specialitate existã diferite opinii privind principiile Dreptului parlamentar, în funcþie de subiectivitatea interpretãrii date de autori. Considerãm cã aceste principii sunt urmãtoarele: - specializarea dreptului parlamentar; 13 - majoritatea decide, opoziþia se exprimã; - transparenþa. 1.3.1. Principiul specializãrii Dreptul parlamentar este un drept special ºi specializat ca urmare a incidenþei principiului constituþional al autonomiei parlamentare. Parlamentul (Camerele acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau subramuri de drept, nu-i poate fi aplicabil întrucât i-ar nega, sub aspect juridic, aceastã autonomie. Faptul cã reprezintã o subramurã a dreptului constituþional nu duce la o altã concluzie, deoarece, în limitele autonomiei sale, regulile dreptului constituþional îi sunt aplicabile (ceea ce justificã verificarea de cãtre Curtea Constituþionalã a legitimitãþii sale constituþionale) ca ºi faþã de oricare altã ramurã, subramurã sau instituþie de drept. Dreptul parlamentar este aplicabil fiecãrei Camere în parte ºi Camerelor reunite în ºedinþã comunã. Pe cale de consecinþã, regulile dintr-o Camerã fiind expresia voinþei exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile în afara acesteia, adicã parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autoritãþi publice. Datoritã bazei elective a desemnãrii lor ºi ca o consecinþã a principiului specializãrii, parlamentarii pot sã-ºi exercite mandatul numai în Camera în care au fost aleºi, cu excepþia iniþiativei legislative parlamentare ce se exercitã succesiv în ambele Camere, începând cu Camera prima sesizatã ºi sfârºind cu cea decizionalã, indiferent de calitatea

iniþiatorilor: deputat sau senatori. Ca urmare a modificãrii Constituþiei din anul 2003, principiul specializãrii se defineºte ºi prin specializarea Camerelor Parlamentului în Camerã primã sesizatã ºi Camerã decizionalã astfel încât, prin diferenþierea atribuþiilor, sã se asigure optimizarea procesului decizional în Parlament, pãstrându-se, în acelaºi timp, egalitatea funcþionalã a Camerelor. Specializarea competenþei Camerelor presupune ºi specializarea ºi profesionalizarea parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice, care doresc sã acceadã în Parlament, sã realizeze o selecþie mult mai drasticã în desemnarea 14 candidaþilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage creºterea calitãþii activitãþii Parlamentului. 1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã Acest principiu este consecinþa naturii elective a mandatului reprezentativ ºi a caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului. Majoritatea, întrucât exprimã opþiunea majoritarã a corpului electoral, este legitimatã sã decidã asupra mãsurilor necesare îndeplinirii programului sãu politic, fiind cea care a învins în alegeri. Minoritatea, în egalã mãsurã, reprezintã opþiunea unui segment semnificativ al corpului electoral, fiind astfel legitimatã sã se exprime. Prin însãºi opunerea sa, se asigurã latura criticã a procesului de Guvernare. Astfel, luarea unei mãsuri numai dupã cumpãnirea tezelor adverse, în general prin negocieri politice, face posibilã satisfacerea unui spectru mai larg de interese ºi valori. De aceea, binomul majoritateopoziþie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament, indiferent de faptul cã majoritatea, respectiv opoziþia sunt alcãtuite din unul ori mai multe partide.

Majoritatea ºi opoziþia sunt adversari asociaþi, influenþa opoziþiei regãsindu-se în mãsurile adoptate de Guvernanþi prin influenþa pe care aceasta o are în dezbaterea ºi adoptarea acestor mãsuri. Din punct de vedere politic, .legea este politica care a învins.; de aceea, ea reflectã ºi este un produs al relaþiei dintre majoritate ºi opoziþie. În ultimã analizã, principiul la care ne referim legitimeazã Guvernarea ca un proces democratic, pe de o parte, ºi asigurã condiþiile pentru realizarea alternanþei politice, pe de altã parte, fiind totodatã esenþial pentru caracterizarea Parlamentului ca o putere deliberativã. În fond, specificul activitãþii unei Camere a Parlamentului, cât ºi a acestuia în întregul sãu este de a adopta o rezoluþie colectivã, luatã cu majoritate de voturi, dupã o dezbatere publicã, în care opoziþia s-a putut exprima. Este scopul principal al conceperii ºi aplicãrii procedurii parlamentare, indiferent de obiectul sãu. Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proporþional cu importanþa 15 deciziei ce urmeazã a fi luatã. De aceea, majoritatea poate fi calificatã, absolutã ºi simplã, implicând de fiecare datã o adeziune mai mare sau mai restrânsã a spectrului politic. Majoritatea Guvernamentalã este aceea ce a învestit Guvernul. Rãsturnarea ei se face prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, ca urmare a formãrii unei majoritãþi adverse. Principiul majoritatea decide, opoziþia se exprimã presupune un sistem de protecþie a minoritãþilor politice. In acest scop, în sistemul nostru constituþional principalele mijloace de protecþie sunt: - organele colective de lucru ale Camerelor se formeazã în funcþie de ponderea reprezentativitãþii grupurilor parlamentare (birou permanent, comisii parlamentare etc.);

- liberul acces al tuturor parlamentarilor la procedura parlamentarã; sesizarea Curþii Constituþionale pentru constatarea neconstituþionalitãþii unor prevederi ale legii adoptate, care asigurã opoziþiei posibilitatea continuãrii disputei sale cu majoritatea pe tãrâmul constituþionalitãþii legii. 1.3.3. Principiul transparenþei Transparenþa este o consecinþã a democraþiei, întrucât influenþeazã decisiv participarea grupurilor sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristicã generalã a unui regim politic democratic, în dreptul parlamentar principiul transparenþei are un conþinut specific ºi anume: - ca regulã, activitatea Parlamentului are un caracter public; totuºi, principiul transparenþei nu exclude ca, în anumite condiþii, activitatea parlamentarã sã nu fie publicã, cum este, de regulã, în faza pregãtitoare a lucrãrilor în plen, din comisiile parlamentare, în cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, când plenul a decis ca ºedinþa sã fie secretã etc.; - transparenþa nu este un scop în sine, ci un principiu necesar pentru realizarea dialogului social. Transparenþa asigurã un contact permanent între Parlament ºi opinia publicã, controlul lor reciproc; de aceea, ea implicã contactul cu massmedia, cu 16 grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul cu alegãtorii), obligaþia parlamentarilor privind declaraþia de avere, evitarea conflictelor de interese etc.

17 Capitolul II DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUÞIONAL Introducere (aspecte generale) Procedura parlamentarã, ca ºi statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcþie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezultã din prevederile art. 61 alin. 2 din Constituþie, în care se aratã expres cã .Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaþilor ºi Senat.. Un aspect prealabil îl constituie premisa instituþionalã de ordin constituþional pe care o reprezintã bicameralismul. Detaliile de naturã organizatoricã ºi funcþionalã ale fiecãrei Camere sunt reglementate în regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite în ºedinþã comunã, în regulamentul ºedinþelor comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente ºi de unele prevederi constituþionale ce intrã în sfera Dreptului parlamentar. 2.1. Principiul bicameralismului

Bicameralismul a existat în þara noastrã sub imperiul Constituþiilor din 1866, 1923 ºi 1938 ºi îºi aflã rãdãcinile în Regulamentele organice . Comisia de la Focºani. În perioada regimului comunist, a existat o reprezentanþã naþionalã unicameralã numitã Marea Adunare Naþionalã. În statele federale, bicameralismul se justificã prin însãºi structura statului: una din Camere reprezintã interesele fiecãrui stat, iar cealaltã Camerã, corpul electoral al federaþiei în ansamblul ei. Într-un stat unitar, cum este România, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea evitãrii concentrãrii puterii politice în Parlament ºi de asigurarea în cadrul procedurii legislative parlamentare a aprobãrii legii de cãtre Camera decizionalã dupã dezbaterea ºi votarea ei de cãtre Camera de reflecþie. 18 Bicameralismul minimalizeazã riscul dominaþiei majoritãþii ºi favorizeazã dialogul între grupurile parlamentare ce constituie opoziþia. 2.1.1. Avantajele bicameralismului Parlamentului unicameral, chiar într-un stat unitar, sunt urmãtoarele:

faþã

de

sistemul

- cele douã Camere se vor împiedica reciproc sã devinã despotice, evitându-se astfel o dictaturã colectivã prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majoritãþii ºi opoziþiei; - evitarea practicii multiplei lecturi (cel puþin 3), care are loc în Parlamentele unicamerale, pentru evitarea adoptãrii unei legi fãrã o analizã ºi dezbatere suficientã; - creºterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camerã în parte; - asigurarea unui cadru de analizã succesivã a legilor de cãtre douã corpuri de legiuitori diferiþi. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund,

deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecãrei lecturi, cum este în sistemul parlamentar unicameral, îngreuneazã, câteodatã artificial, procedura, evitându-se o simplitate dãunãtoare intereselor generale. 2.1.2. Ca urmare a revizuirii Constituþiei din anul 2003, Adunarea Constituantã derivatã a optat pentru un sistem bicameral funcþional, ce prezintã urmãtoarele avantaje faþã de sistemul anterior al unui bicameralism integral (egalitar): - Camerele au atribuþii diferenþiate, ceea ce presupune o specializare a acestora ºi, implicit, o profesionalizare a comunitãþii parlamentarilor; astfel, Camera Deputaþilor are rolul de Camerã decizionalã de drept comun, adicã în toate cazurile în care competenþa decizionalã nu aparþine Senatului, iar Senatul este competent sã decidã definitiv în probleme ce þin de ratificarea tratatelor ºi altor acorduri internaþionale, ca ºi pentru mãsurile legislative ce rezultã din aplicarea acestora, precum ºi în domeniul unor legi organice care privesc exclusiv organizarea ºi funcþionarea statului; - procedura legislativã nu este conflictualã, deoarece prima Camerã sesizatã este de reflecþie, realizând o primã lecturã a legii, în timp ce competenþa decizionalã revine 19 celei de a doua Camere; - procedura este mult mai acceleratã, Camera prima sesizatã fiind obligatã sã se pronunþe în termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebitã, în termen de 60 de zile; dacã aceste termene au fost depãºite, s-a introdus instituþia juridicã a adoptãrii tacite, considerându-se cã prima Camerã sesizatã a fost de acord cu propunerea legislativã, respectiv proiectul lege, în forma depusã de iniþiator.

2.2. Organizarea internã a Camerelor Camerele Parlamentului îºi constituie structurile, care, potrivit art. 64 din Constituþie, reprezintã organele de lucru ale acestora, ºi anume: biroul permanent, preºedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de lucru nu se confundã cu aparatul funcþional, care este alcãtuit din funcþionari parlamentari. Birourile permanente ºi comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcãtuiesc în funcþie de configuraþia politicã a fiecãrei Camere. Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutãtor, întrucât le revin unele împuterniciri proprii, fãrã însã ca ele sã poatã hotãrî în locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide în cunoºtinþã de cauzã, în mod ordonat ºi eficient. Organele de lucru se constituie de cãtre plenul Camerei ºi îºi desfãºoarã activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de cãtre acesta, care îl poate oricând modifica sau retrage. Atribuþiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevãzute de regulamente sau reprezintã însãrcinãri date de plen, cu excepþia unor atribuþii prevãzute de Constituþie, ca, de exemplu, dreptul preºedinþilor Camerelor de a sesiza Curtea Constituþionalã cu controlul constituþionalitãþii legii sau a regulamentelor parlamentare, sau de a fi consultaþi de Preºedintele României la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea jurãmântului unor persoane etc. 2.2.1. Plenul Camerei 20 Plenul Camerei este alcãtuit, dupã caz, din totalitatea deputaþilor sau a senatorilor, confundându-se cu însãºi Camera. Pentru a se asigura caracterul deliberativ al ºedinþelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute în vedere:

cvorumul, care reprezintã numãrul minim de parlamentari în prezenþa cãrora Camera se poate întruni ºi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de ºedinþã de lucru), atât la Camera Deputaþilor, cât ºi la Senat, nu este necesarã prezenþa unui anumit numãr de membri; cvorumul trebuie asigurat în cadrul ºedinþelor de vot, când în salã trebuie sã fie prezenþi minim jumãtate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de moþiuni, hotãrâri etc.; pentru adoptarea legilor constituþionale, cvorumul este de minim douã treimi din parlamentarii fiecãrei Camere; conducerea lucrãrilor de cãtre preºedintele Camerei, ajutat de secretari sau, în lipsa acestuia, de cãtre un vicepreºedinte (la Senat, vicepreºedintele ce urmeazã sã îndeplineascã aceastã însãrcinare este stabilit de plen); aºezarea parlamentarilor în sala de ºedinþã pe grupuri parlamentare (cutumã) spre a se putea urmãri comportamentul, mai ales la vot, al fiecãrui parlamentar; þinerea lucrãrilor în hemiciclu, în timpul sesiunii ordinare sau extraordinare potrivit ordinii de zi. 2.2.2. Biroul Permanent al Camerei Caracterizare generalã: - este un organ colegial, ales de Camerã, alcãtuit din preºedintele Camerei, ajutat de vicepreºedinþi, secretari ºi chestori; - prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al opþiunilor politice din Parlament, fiind alcãtuit potrivit configuraþiei politice a Camerei; - durata mandatului membrilor biroului este diferitã: preºedintele este ales pe 21 durata unei legislaturi, iar ceilalþi membri pe durata unei sesiuni. Principalele trãsãturi ale Biroului Permanent:

- activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi revocaþi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintã, prin votul majoritãþii senatorilor, respectiv, la Camera Deputaþilor, la cererea grupului parlamentar care i-a propus sau a cel puþin unei treimi din numãrul deputaþilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi atât cu titlu de sancþiune disciplinarã, pentru neîndeplinirea obligaþiilor ce le revin în cadrul Biroului Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cât ºi ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura; - activitate sa este permanentã, adicã ºi în perioada dintre sesiuni; - asigurã conducerea lucrãrilor Camerei, beneficiind de o competenþã delegatã de regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmãtoarele atribuþii principale: propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunii parlamentare; exercitã iniþiativa regulamentarã, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor în care sens supune aprobãrii plenului regulamentul Camerei, ºi, dupã caz, propunerile de modificare ale acestuia; poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinarã (convocarea se face de preºedinte); rãspunde de pregãtirea lucrãrilor pentru desfãºurarea procedurii parlamentare în plenul adunãrii (întocmeºte proiectul ordinii de zi, primeºte proiectele cu care este sesizatã Camera, realizeazã un control asupra sesizãrii în raport cu competenþa Camerei ºi asigurã trimiterea cãtre cealaltã Camerã în cazul în care iniþiatorul a depus în mod greºit sesizarea, aducându-le la cunoºtinþa plenului; asigurã difuzarea fiecãrei sesizãri parlamentarilor; sesizeazã comisiile pentru examinarea acestor proiecte, soluþionând ºi eventualele conflicte de competenþã, pozitive sau negative, dintre comisii etc.);

asigurã constituirea comisiilor parlamentare ºi aprobã regulamentele de funcþionare ale fiecãrei comisii parlamentare; 22 asigurã respectarea regimului de protecþie a mandatului parlamentar; asigurã conducerea serviciilor adunãrii ºi aprobã statul de funcþii ºi regulamentul serviciilor Camerei; aprobã regulamentul privind paza, accesul ºi serviciul de permanenþã în sediul Camerei; prezintã Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia ºi contul de închidere al exerciþiului bugetar; organizeazã relaþiile Camerei cu Parlamentele altor state ºi cu organizaþiile parlamentare internaþionale, stabileºte componenþa nominalã a delegaþiilor; poate îndeplini ºi alte atribuþii stabilite prin lege (stabileºte timpii de antenã pentru alegeri sau poate organiza consultãri politice cu grupurile parlamentare etc.). În exercitarea împuternicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu angajeazã rãspunderea acestuia, ci propria rãspundere. 2.2.3. Componenþa Biroului Permanent Preºedintele Camerei Caracterizare generalã: - este lider politic, din care cauzã e dublat de o altã structurã politicã, biroul permanent; - în modelul opus (modelul englez) preºedintele (speaker) nu e lider politic ºi are prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structurã de funcþionari parlamentari; Principalele trãsãturi: - este ales de plen, pe durata legislaturii (preºedinte de legislaturã); - principalele atribuþii ale preºedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic, din care cele mai importante sunt: convoacã Camera în sesiuni ordinare sau

extraordinare, prezideazã lucrãrile în plen, fiind garantul libertãþii tribunei 23 Parlamentului, acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã problemele supuse dezbaterii, asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi respectarea regulamentului, proclamã rezultatul votului, reprezintã Camera ºi interesele ei, inclusiv pe plan internaþional, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de zi ºi a programului de activitate, prezideazã lucrãrile Biroului permanent, conduce organele de ordine; - are ºi unele atribuþii de ordin constituþional sau legal, care au coloraturã politicã; astfel, preºedinþii Camerelor sunt consultaþi, împreunã cu liderii grupurilor parlamentare, de cãtre Preºedintele României la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute de art.146 lit. a), b) ºi c) din Constituþie; participã la consultãrile politice organizate de Preºedintele României, primesc sau participã la depunerea jurãmântului unor persoane etc.; - poate fi revocat de plen, fiind în exerciþiul unui mandat încredinþat de acesta; - în ordine, preºedintele Senatului ºi preºedintele Camerei Deputaþilor asigurã interimatul funcþiei de Preºedinte al României, conform art.98 din Constituþie; - Preºedintele Senatului, respectiv preºedintele Camerei Deputaþilor pot fi înlocuiþi în exercitarea unor atribuþii de vicepreºedinþi (la Senat, înlocuirea, în caz cã preºedintele lipseºte, se aprobã de plen) ºi sunt ajutaþi în îndeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari având urmãtoarele funcþii: Vicepreºedinþii Camerei - îl ajutã pe Preºedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale; îndeplinesc sarcini încredinþate de preºedinte sau de Biroul permanent;

- conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea Preºedintelui Camerei. Chestorii - verificã modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcþionarea ºi calitatea serviciilor acesteia ºi fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent; 24 - exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor; - prezintã Biroului permanent proiectul de buget ºi execuþia bugetarã; - la sfârºitul fiecãrei sesiuni, prezintã Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate; - asigurã menþinerea ordinii în ºedinþele plenului. Secretarii - întocmesc lista înscrierilor la cuvânt; - prezintã propunerile, amendamentele ºi orice alte comunicãri adresate adunãrii; - efectueazã apelul nominal ºi þin evidenþa prezenþei la lucrãri; - numãrã voturile; - þin evidenþa hotãrârilor adoptate ºi a situaþiei proiectelor de legi ºi propunerilor legislative înregistrate la Camerã; - vegheazã la întocmirea stenogramei ºedinþei ºi verificã transmiterea ei spre publicare în Monitorul Oficial, Partea a II-a; - îl asistã pe preºedinte la realizarea atribuþiilor ce îi revin în conducerea lucrãrilor plenului ºi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent. 2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi ºi programului de activitate Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda sãptãmânalã a Camerei. Diferenþa dintre Camera Deputaþilor ºi Senat Comitetul ordinii de zi funcþioneazã numai la Camera Deputaþilor ºi este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare sau din locþiitorii acestora, fiecare cu dreptul de

vot al grupului în totalitatea membrilor Camerei; preºedintele Camerei prezideazã, dar fãrã drept de vot; - Comitetul ordinii de zi aprobã sãptãmânal ordinea de zi ºi programul de activitate la propunerea Biroului permanent ºi aprobã repartiþia timpilor alocaþi în cazul 25 ºedinþelor organizate (ºedinþe pe o duratã limitatã, cu împãrþirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecãrui grup parlamentar). la Senat, ordinea de zi ºi programul de activitate sunt aprobate de plenul Camerei la propunerea Biroului permanent lãrgit cu participarea preºedinþilor de comisii ºi a celor de la grupurile parlamentare; repartiþia timpilor alocaþi în cazul ºedinþelor organizate se face de cãtre Biroul permanent lãrgit; 2.2.5. Comisiile parlamentare Rolul comisiilor parlamentare este pregãtirea tehnicã a lucrãrilor în plen. 2.2.5.1. Principalele trãsãturi: - se constituie dintr-un numãr restrâns de senatori sau deputaþi, dupã caz, potrivit configuraþiei politice a Camerei; au o structurã organizatoricã proprie, iar componenþa lor este stabilitã prin acordul liderilor grupurilor parlamentare ºi se aprobã de plen; - membrii pot fi revocaþi de grupul parlamentar care i-a propus (rãspundere politicã) sau pot fi consideraþi demiºi de drept în caz de absenþã nejustificatã o duratã mai îndelungatã.; - comisiile sunt conduse de birouri formate din un preºedinte, 2 vicepreºedinþi ºi 2 secretari, cu excepþia comisiei pentru regulament, care este formatã dintr-un preºedinte, un vicepreºedinte ºi un secretar, la Camera Deputaþilor, ºi un preºedinte, 12 vicepreºedinþi ºi 1-2 secretari, la Senat. 2.2.5.2. Organele de lucru ale comisiei sunt: a) Biroul comisiei, care, dupã caz, stabileºte sau propune:

- ordinea de zi a fiecãrei ºedinþe; - sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei; - constituirea de subcomisii, cu votul majoritãþii membrilor comisiei, stabilindu-le componenþa ºi sarcinile; 26 - alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãþilor comisiei. b) Preºedintele comisiei are urmãtoarele atribuþii: - asigurã reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent ºi cu celelalte comisii; - conduce ºedinþele comisiei; - are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la ºedinþele altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanþã pentru comisia pe care o conduce îndeosebi, dacã, potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz; - îndeplineºte alte atribuþii prevãzute de regulamentul propriu de organizare ºi funcþionare. c) Vicepreºedintele comisiei îl ajutã pe preºedinte, iar, în lipsa sau la cererea preºedintelui, îndeplineºte atribuþiile acestuia. d) Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuþii: - îl ajutã pe preºedinte în realizarea atribuþiilor acestuia; - þine evidenta prezenþei senatorilor sau deputaþilor la ºedinþele comisiei; - asigurã redactarea tuturor actelor comisiei, þine evidenþa amendamentelor depuse în scris, eliberând o dovadã în acest sens; - numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei; - urmãreºte întocmirea proceselor-verbale ale ºedinþelor comisiei; - îndeplineºte orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþilor comisiei. e) Raportorul este preºedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie sã întocmeascã raportul comisiei; dupã votarea raportului, el îl prezinte ºi îl susþine la lucrãrile plenului. 2.2.5.3. Caracteristici generale ale procedurii în comisie comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a cãror activitate are

caracter pregãtitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luãrii deciziei; ele emit în acest scop rapoarte sau avize; 27 nu au putere decizionalã, decizia fiind luatã de plen, dar, fiind .laboratoarele de lucru ale Camerei., prefigureazã clivajul politic ºi decizia plenului (de regulã, ceea ce comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, dacã apare o problemã nouã în cursul dezbaterilor în plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a comisiei de specialitate; ºedinþele nu sunt publice, dacã însãºi comisia nu hotãrãºte altfel; de asemenea, preºedintele poate invita, din proprie iniþiativã sau la solicitarea membrilor comisiei, sã participe la lucrãrile comisiei persoane din afara ei, dacã interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca ºi reprezentanþii comisiilor de avizare au acces la lucrãrile ºedinþelor, fãrã drept de vot; reprezentanþii Guvernului sunt obligaþi sã se prezinte dacã li se cere aceasta de cãtre comisie; ei pot participa din proprie iniþiativã; toate autoritãþile sunt obligate sã punã la dispoziþia comisiei informaþiile necesare pentru desfãºurarea activitãþii acesteia; comisiile îºi elaboreazã regulamente proprii care se aprobã de cãtre Biroul permanent ºi care precizeazã domeniile lor de activitate; cvorumul pentru desfãºurarea legalã a lucrãrilor comisiei este majoritatea absolutã, iar hotãrârile se iau cu majoritatea membrilor prezenþi, votul fiind, de regulã, deschis; comisiile lucreazã în paralel cu plenul, dacã în programul de activitate nu se prevede altfel, precum ºi în perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent. 2.2.5.4. Tipologia comisiilor a. Comisiile permanente

Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cãrora desfãºoarã o activitate neîntreruptã pe toatã durata legislaturii. Caracteristici generale: 28 parlamentarii sunt obligaþi sã facã parte din comisii permanente, fiindu-le interzis sã facã parte din mai mult de o comisie la Camera Deputaþilor ºi de douã comisii la Senat; la Camera Deputaþilor, preºedintele, vicepreºedinþii ºi parlamentarii care sunt ºi membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanentã, în timp ce la Senat, personale care ocupã funcþiile susmeþionate pot face parte dintro comisie permanentã; participarea membrilor comisiei la lucrãri este obligatorie. existã unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere, cum sunt comisia Parlamentului României pentru integrare europeanã ºi comisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitãþii Serviciului Român de Informaþii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii). Competenþa comisiilor permanente Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; dacã nu le considerã a fi de competenþa lor, ci, dimpotrivã, considerã cã în mod greºit a fost sesizatã o altã comisie, se adreseazã Biroului permanent, iar împotriva deciziei acestuia, plenului. Atribuþii: se pronunþã motivat, în calitate de comisie sesizatã în fond, asupra amendamentelor formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, în vederea pregãtirii dezbaterii în plenul adunãrii prin raportul prezentat; în acelaºi scop se pronunþã ºi asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre examinare; astfel, ele prefigureazã decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea; în raportul comisiei sesizate în fond se face referire motivatã la avizele

celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic ºi Social, ori al altor instituþii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sã avizeze un proiect sau o propunere legislativã, precum ºi la toate 29 amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevãzute în punctul de vedere al Guvernului; cu acordul Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate. Exemple de comisii permanente: economicã; juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi; pentru politicã externã; pentru buget ºi finanþe; pentru agriculturã, silviculturã, industrie alimentarã; pentru drepturile omului; pentru cercetarea abuzurilor ºi petiþii; etc. b. Comisiile temporare Rol: pentru pregãtirea lucrãrilor Camerei într-o problemã anume Caracteristici generale: pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemã concretã; atunci când sunt înfiinþate, li se stabilesc nu numai competenþa, ci ºi structura, termenul de prezentare a raportului, în limita mandatului ºi alte aspecte, dacã e cazul; existã pânã când ºi-au terminat misiunea pentru care au fost înfiinþate în cadrul mandatului stabilit (îndeosebi al termenului); membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membri ai comisiilor permanente; exemple de comisii temporare: de mediere, de anchetã, speciale pentru avizarea sau elaborarea unui proiect (avantajul este cã proiectul nu se mai supune altor comisii). Comisiile de mediere funcþioneazã numai pentru concilierea divergenþelor dintre Camere apãrute în procesul de revizuire a Constituþiei, fiind alcãtuite din 7 senatori ºi 7 deputaþi (comisie paritarã);

conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaþie de cãtre un deputat sau un senator, stabilit de comisie, iar hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãþii membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7 voturi, votul preºedintelui este decisiv; 30 activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului ori în cazul în care membrii sãi nu ajung la un acord în termenul stabilit. Comisiile de anchetã au ca scop obþinerea de informaþii asupra unui subiect determinat, în orice domeniu de activitate economico-socialã, pentru realizarea controlului parlamentar; dacã ancheta se efectueazã cu aprobarea plenului de o comisie permanentã, ea poate avea loc doar în domeniul de activitate al comisiei; prezintã concluzii plenului adunãrii care le-a înfiinþat; mijloacele de investigaþie sunt, de regulã, audierile; de asemenea, pot fi cercetate documente ºi alte mijloace de probã; se aplicã, prin analogie, regulile probatorii din procedura civilã; singura limitã a unei anchete parlamentare este începerea acþiunii penale; comisia îºi înceteazã activitatea o datã cu dezbaterea raportului prezentat în plenul Camerei, indiferent de faptul cã aceasta a adoptat sau nu un act în urma acestei dezbateri.  lte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act A normativ, în vederea pregãtirii dezbaterilor în plen sau elaborãrii unei propuneri legislative, efectuãrii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc. Existã unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi Comisia parlamentarã pentru elaborarea Proiectului de hotãrâre privind modificarea ºi completarea Regulamentului ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului.

2.3. Structura politicã a Camerelor - grupurile parlamentare Rol: grupurile parlamentare reprezintã structura organizatoricã a Camerei pe bazã de afinitate politicã; Constituire: 31 grupurile parlamentare sunt formaþiuni interne rezultate din reunirea senatorilor sau deputaþilor având aceeaºi concepþie politicã sau concepþii politice înrudite (pe bazã de afinitate politicã); dacã sunt alcãtuite pe bazã partinicã, ele reprezintã partidele în Parlament; organizarea grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele reguli: numãrul minim de membri este de 10 deputaþi sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un grup, precum ºi deputaþii independenþi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup sã fie împrumutaþi la asemenea grupuri mixte (cutumã parlamentarã);  deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, altele decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur grup parlamentar; formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obþinut mandate în urma alegerilor este interzisã; un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe partide; crearea grupurilor reprezintã o facultate, nu o obligaþie; sub aspect exclusiv juridic nu existã nici un raport între grup ºi partidul politic, întrucât þin de ordini juridice diferite, una politicã ºi cealaltã constituþionalã, rezultând din teoria mandatului reprezentativ ºi nulitatea celui imperativ; deputaþii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaþiuni politice nu pot

alcãtui decât un singur grup parlamentar la Camera Deputaþilor, respectiv la Senat; în regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup parlamentar la altul, iar senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup parlamentar ºi nu pot reprezenta partide sau formaþiuni politice care nu au obþinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri; aceleaºi reguli sunt ºi la Camera Deputaþilor, unde au, însã, un caracter cutumiar; 32 parlamentarii aleºi ca independenþi sau deveniþi independenþi prin pãrãsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar; dacã are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu condiþia întrunirii numãrului minim, ceea ce va atrage în sesiunea urmãtoare modificare compoziþiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii etc.); - grupul parlamentar se bucurã de unele facilitãþi (spaþiu, telefoane, faxuri, personal de secretariat ºi de specialitate, automobile etc.) care sã le asigure logistica necesarã îndeplinirii atribuþiilor.  orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar se aduce la cunoºtinþã, în scris, preºedintelui Camerei; grupurile parlamentare, în funcþie de mãrimea lor, îºi constituie un secretariat tehnic a cãrui structurã se stabileºte de Biroul permanent. Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt: - grupurile parlamentare îºi aleg un lider, unul sau doi vicelideri ºi un secretar; a) Liderul grupului, cu urmãtoarele atribuþii: propune plenului reprezentanþii grupului în comisia de validare; prezintã plenului componenþa nominalã a grupului parlamentar; reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent,

a comisiilor permanente ºi a altor comisii sau delegaþii parlamentare; propune candidaþii grupului pentru funcþiile din Biroul permanent; participã la ºedinþele Biroului permanent ori de câte ori este invitat; poate cere încheierea dezbaterilor în plen; poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor permanente propuºi de grupul pe care îl reprezintã; informeazã membrii grupului asupra activitãþilor plenului ºi ale comisiilor parlamentare; reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului; 33 dã mandat unuia dintre vicepreºedinþi pentru înlocuirea sa. Viceliderul grupului îl înlocuieºte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului privind alegerea sa de cãtre membrii grupului; b) Secretarul grupului þine evidenþa prezenþei ºi asigurã redactarea proceselorverbale. Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare grupurile parlamentare reprezintã structuri organizatorice restrânse, întrucât nu cuprind decât o parte din membrii Camerei, precum ºi închise, întrucât reuniunile lor nu sunt de regulã publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri rezultate din baza electivã a Parlamentului; Rolul grupurilor parlamentare rezultã din urmãtoarele aspecte: grupurile fac propuneri pentru alegerea preºedintelui Camerei, a membrilor Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare ºi a altor structuri, cum sunt delegaþiile parlamentare; propunerile se fac în cadrul numãrului de locuri ce revine grupurilor, în raport cu ponderea lor în Camerã (algoritm); grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul ºi în numele membrilor; liderii grupurilor de la Camera Deputaþilor participã la lucrãrile Comitetului ordinii de zi; grupurile îºi pot desemna un reprezentant care sã exprime în plen poziþia întregului grup (mai ales la ºedinþele organizate);

liderul grupului poate cere verificarea cvorumului; grupul poate sesiza Curtea Constituþionalã constituþionalitãþii regulamentului Camerei.

cu

verificarea

34 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituþional al autonomiei parlamentare Înfiinþarea structurilor analizate, menþionate de art. 64 din Constituþie, este obligatorie; Camerele, însã, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot constitui ºi alte structuri cum sunt: delegaþiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea configuraþiei politice a Camerei; grupurile de prietenie cu alte popoare ºi state, în constituirea cãrora nu intervine, în nici un fel, apartenenþa politicã. În alte Parlamente existã ºi grupuri de presiune, alcãtuite nu pe criteriul apartenenþei politice, ci în funcþie de aderenþa parlamentarilor la o idee, cum ar fi egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu, pentru informarea parlamentarilor asupra unor aspecte de interes deosebit etc.

35 Capitolul III MANDATUL PARLAMENTAR 3.1. Noþiunea de mandat parlamentar Mandatul parlamentar defineºte o demnitate publicã obþinutã prin alegerea parlamentarului de cãtre electorat, în vederea reprezentãrii acestuia în realizarea competenþelor Parlamentului, demnitate din care rezultã cã mandatul parlamentar este reprezentativ, în sensul cã, deºi ales de un segment al corpului electoral, alcãtuit din alegãtorii dintr-o circumscripþie, fiecare parlamentar reprezintã întreg corpul electoral (circumscripþia constituie numai un mod de desemnare practicat datoritã dimensiunii corpului electoral). Conþinutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin Constituþie, lege, regulamentele parlamentare sau pe cale cutumiarã, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcãtuiesc competenþa Parlamentului. 3.2. Deosebirile mandatului parlamentar faþã de mandatul civil Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract în puterea cãruia o persoanã se obligã, fãrã platã, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit însãrcinarea. mandatul civil este de drept privat, cu un conþinut rezultat din acordul de voinþã expres sau prezumat al pãrþilor ºi cu caracter imperativ, raportat numai la voinþa mandantului, pe când mandatul parlamentar este un mandat de drept public, cu un conþinut prestabilit ºi cu caracter reprezentativ al întreg corpului electoral (popor); mandatul civil rezultã din acordul de voinþã expres sau presupus dintre mandant

ºi mandatar (cum ar fi în cazul gestiunii de afaceri), pe când mandatul parlamentar este rezultatul alegerilor parlamentare (baza electivã), care reprezintã un act - condiþie 36 pentru dobândirea lui (cu un conþinut prestabilit, cum este actul alegerii ºi condiþia reprezentativitãþii rezultate din adiþionarea voturilor pentru fiecare candidat), mandatul civil este imperativ, în sensul obligativitãþii împuternicirii mandantului, pe când mandatul parlamentar este reprezentativ, definind o demnitate publicã, al cãrei conþinut este stabilit prin Constituþie, prin regulamentele Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiarã; de aceea mandatul civil implicã acceptarea de cãtre mandant a actelor mandatarului fãcute în virtutea împuternicirii acordate, pe când cel parlamentar este general ºi nu implicã ratificarea de cãtre electorat a actelor îndeplinite; mandatul civil poate fi ºi implicit, pe când mandatul parlamentar este întotdeauna expres, alegãtorii trebuind sã voteze pentru o listã sau un candidat, în funcþie de tipul de scrutin; mandatul civil este esenþialmente revocabil, pe când mandatul parlamentar nu poate fi revocat; mandatul civil implicã aducerea la îndeplinire de cãtre mandatar a împuternicirii acordate de mandant, pe când mandatul parlamentar nu presupune o relaþie juridicã între alegãtori ºi aleºi ori între partid ºi parlamentari, potrivit art. 69 alin. (2) din Constituþie, orice mandat imperativ fiind nul. 3.3. Natura juridicã a mandatului parlamentar Aºa cum rezultã din cele arãtate: mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece Constituþia, legea sau eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc conþinutul ºi îi determinã limitele; mandatul parlamentar nu presupune o relaþie juridicã între parlamentar ºi

alegãtori, sau partid, ci doar o relaþie politicã sancþionatã prin aceea cã nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitãrii, pierderea sprijinului politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; ca demnitate publicã mandatul parlamentar presupune 37 împuternicirea datã de alegãtori ca parlamentarul sã fie în serviciul întregului corp electoral (popor) ºi nu numai al unei pãrþi din aceasta (alegãtorii circumscripþiei electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte), exercitând astfel un mandat reprezentativ. 3.4. Trãsãturile mandatului parlamentar Trãsãturile mandatului reies din natura sa ºi anume: împuternicirea pe care o cuprinde are caracter general; în exercitarea sa, parlamentarul este independent; mandatul sãu este irevocabil; conferã parlamentarului un regim special de protecþie. a) Generalitatea mandatului parlamentar - o datã ales, parlamentarul devine reprezentantul întregului popor, iar conþinutul mandatului sãu este determinat de interesele acestuia, pe care îl reprezintã, ºi nu numai ale celor care l-au votat; în definirea acestor interese, opþiunea parlamentarului este liberã, chiar dacã el face parte dintr-un partid pe care îl reprezintã în Parlament; chiar faþã de partid opþiunea sa rezultã exclusiv din propria convingere; - mandatul parlamentar exprimã relaþia parlamentarului cu întregul popor, în serviciul cãruia este, nu numai cu alegãtorii circumscripþiei care l-au votat, deºi aceºtia beneficiazã de prezenþa sa în virtutea obligaþiei parlamentarului de a þine legãtura cu alegãtorii. b) Independenþa mandatului parlamentar în exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai Constituþiei, legilor ºi este þinut sã adopte atitudini care, potrivit conºtiinþei sale, servesc binelui public;

- independenþa parlamentarului nu este contrarã obligaþiei depunerii jurãmântului care se referã tocmai la îndatorirea de a respecta conþinutul politic al mandatului; - libertatea de acþiune a parlamentarului rezultã din prevederile art. 69 alin. 2 din Constituþie, potrivit cãruia .mandatul imperativ este nul.. 38 c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar - mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din Constituþie, pe cale de consecinþã mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ; irevocabilitatea este garanþia independenþei care, la rândul sãu, asigurã generalitatea mandatului; - irevocabilitatea nu este afectatã de obligaþia depunerii jurãmântului datoritã conþinutului acestuia. d) Protecþia mandatului parlamentar este îndeosebi de naturã constituþionalã ºi datoritã importanþei ei o vom trata separat. Legãtura politicã dintre parlamentar ºi societate e) Alte explicaþii privind trãsãturile mandatului parlamentar faptul cã mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu înseamnã cã, o datã ce alegerea a avut loc, orice legãturã dintre parlamentar ºi alegãtori dispare; - parlamentarul este supus permanent ºi difuz influenþei opiniei publice, pe care, la rândul sãu, o influenþeazã; independenþa mandatului nu înseamnã cã parlamentarii se pot dezinteresa de aspiraþiile de ansamblu ale poporului, deoarece, altminteri, principiul reprezentãrii ar fi o simplã ficþiune; Parlamentul îºi desfãºoarã activitatea sub control electiv, întrucât electoratul, la urmãtoarele alegeri, poate sã nu îl mai aleagã; - pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament ºi electorat, un rol important îl au formele de îmbinare a democraþiei reprezentative cu democraþia semi-directã:

referendumul (constituþional sau consultativ) ºi iniþiativa popularã; aceluiaºi scop îi sunt subordonate ºi posibilitatea dizolvãrii Parlamentului, în caz de crizã guvernamentalã (art. 89 din Constituþie), ºi durata mandatului parlamentar de 4 ani, care tempereazã tendinþa parlamentarilor de a se transforma într-o oligarhie politicã; - prin intermediul parlamentarilor, cu excepþia celor independenþi, partidele politice sunt reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care nu e antinomicã cu mandatul de parlamentar, deoarece corespunde conþinutului sãu politic; apartenenþa 39 politicã a parlamentarilor are un rol important în asigurarea legãturii lor cu mediul social datoritã rolului partidelor politice de intermediari între societate ºi stat ºi de mediatori în confruntarea intereselor ºi concepþiilor specifice diferitelor grupe sociale; alegerea parlamentarilor prin vot universal ºi direct asigurã, prin presiunea perspectivei scrutinului, un contact permanent între aceºtia ºi mediul social; astfel, parlamentarul este în serviciul poporului, având mandat de la corpul electoral, nu de la partid, deºi acesta l-a propus ºi susþinut în alegeri; într-o societate democraticã, promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate ºi moralitate, trãsãturi ce nu sunt de conceput fãrã independenþa de opinie ºi decizie a parlamentarului în exercitarea mandatului sãu; - independenþa parlamentarului constã în aceea cã partidul de care aparþine nu îi poate impune, sub aspect juridic, cum sã voteze, cum sã-ºi exercite dreptul la cuvânt ori sã nu pãrãseascã partidul sau grupul parlamentar din care face parte; pe plan politic, însã, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a disciplinei de partid etc. poate avea consecinþe care pot marca definitiv cariera de politician a parlamentarului;

- posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã înainte de promulgarea legii, ca ºi pentru controlul constituþionalitãþii tratatelor ºi acordurilor internaþionale înainte de ratificare, îi transformã în garanþi ai respectãrii Constituþiei. 3.5. Dobândirea mandatului parlamentar a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat potrivit sistemului electoral instituit prin legile electorale; de aceea, parlamentarul dobândeºte mandatul la data la care a fost ales. b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare Art. 62 alin. 2 din Constituþie permite reprezentarea distinctã în Camera Deputaþilor a organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale care nu au obþinut nici mãcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe liste proprii ºi 40 au obþinut un anumit scor electoral, în funcþie de norma de reprezentare specificã; este o discriminare pozitivã, în favoarea acestor minoritãþi. c) Procesul intrãrii în exerciþiul mandatului parlamentar - biroul electoral de circumscripþie elibereazã certificatul doveditor al alegerii în termen de 24 de ore de la încheierea operaþiunii de atribuire a mandatelor; - o datã cu eliberarea certificatului, cel ales intrã în posesia mandatului sãu, ceea ce conferã imunitate ºi anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea cheltuielilor de transport dinspre localitatea unde îºi are domiciliul spre Bucureºti, în vederea începerii exercitãrii mandatului; - parlamentarul intrã, însã, în exerciþiul mandatului de la data întrunirii legale a Camerei din care face parte, sub condiþiile validãrii ºi a depunerii jurãmântului; totodatã, se naºte ºi obligaþia de a da curs convocãrii Camerelor de cãtre Preºedintele

României, iar încãlcarea voitã a acestor obligaþii are semnificaþia refuzului de a-ºi exercita mandatul; - Parlamentul nou ales se întruneºte la convocarea Preºedintelui României în cel mult 20 de zile de la alegeri; de la aceastã datã înceteazã calitatea de parlamentar a membrilor Parlamentului anterior ºi se declanºeazã procedura preliminarã constituirii organelor de lucru ale noului Parlament; în perioada preliminarã, alesul intrã în exerciþiul mandatului, care însã, prin scopul urmãrit, este limitat la problematica validãrii mandatelor rezultate din alegeri; - o datã cu validarea a cel puþin douã treimi din mandate, potrivit regulamentelor celor douã Camere, acestea sunt legal constituite, întrucât îºi pot exercita în întregime prerogativele (sã adopte orice lege, inclusiv constituþionalã, sã învesteascã Guvernul, sã-ºi aleagã organele de lucru etc.), iar parlamentarii, dupã depunerea individualã a jurãmântului în faþa plenului Camerei, intrã pe deplin în exerciþiul mandatului lor (nedepunerea jurãmântului are ca efect pierderea mandatului); - din cele arãtate, rezultã cã între momentul eliberãrii de cãtre birourile electorale de circumscripþie a certificatelor doveditoare a câºtigãrii alegerilor ºi pânã la data depunerii jurãmântului, existã, în parlalel, douã corpuri legiuitoare: 41 * primul, care îºi continuã mandatul, dar un mandat limitat din punct de vedere al competenþelor; * al doilea, care încã nu ºi-a început activitatea. În acest mod se asigurã continuitatea autoritãþii legislative, neexistând nici un moment vid de putere legislativã. 3.6. Durata mandatului parlamentar - coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se exercitã individual, dar se realizeazã colectiv la nivelul Camerei; - aceastã duratã se prelungeºte de drept în urmãtoarele situaþii:

pânã la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din Constituþie, pentru a se asigura permanenþa funcþiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din Constituþie competenþa Parlamentului în aceastã perioadã este însã limitatã întrucât nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice sau revizui legea fundamentalã; pe durata stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã, pânã la încetarea acestora. Durata mandatelor celor douã Camere este egalã; ea poate fi mai micã de 4 ani în cazul dizolvãrii Parlamentului; potrivit art. 89 din Constituþie, Preºedintele României, dupã consultarea preºedinþilor celor douã Camere ºi a liderilor grupurilor parlamentare, poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare ºi numai dupã respingerea a cel puþin douã solicitãri de investiturã. Constituþia permite o singurã dizolvare a Parlamentului întrun an de zile. Deci, dizolvarea este condiþionatã de existenþa unei crize guvernamentale, a cãrei soluþionare reclamã arbitrajul electoratului, dar ea nu poate avea loc în ultimele 6 luni ale mandatului Preºedintelui României ºi nici în timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã. 3.7. Încetarea mandatului poate fi: 42 a) colectivã, ca urmare a încetãrii mandatului Camerei la expirarea duratei acestuia sau a dizolvãrii Parlamentului de cãtre Preºedintele României. b) individualã, pentru nedepunerea jurãmântului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea drepturilor electorale. 3.8. Supleanþii ºi vacanþa circumscripþiei electorale

Supleanþii sunt candidaþii înscriºi pe listã care la alegeri nu au obþinut un loc în Parlament; se pot deosebi douã situaþii: - vacanþa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a câºtigat mandatul pierde aceastã calitate, locul sãu urmând a fi luat de candidatul imediat urmãtor, cu condiþia ca acesta sã nu-ºi fi schimbat încadrarea politicã; - vacanþa circumscripþiei electorale, când dacã nu existã supleanþi, precum ºi în cazul încetãrii mandatului unui candidat independent, se organizeazã alegeri parþiale pentru mandatul respectiv, cu excepþia ultimelor 12 luni anterioare expirãrii mandatului Camerei; - mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul supleanþilor sau al alegerii parþiale dureazã pânã la expirarea normalã a mandatului Camerei din care parlamentarul face parte (cu excepþia prelungirii acestui mandat în condiþiile art. 63 alin. 1 sau a dizolvãrii Parlamentului în condiþiile art. 89 din Constituþie). 3.9. Conþinutul mandatului parlamentar reprezintã totalitatea drepturilor ºi obligaþiilor pe care le presupune. Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate în drepturi politice ºi drepturi patrimoniale. Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cãrora parlamentarii realizeazã conþinutul politic al mandatului lor ºi anume: a) Iniþiativa parlamentarã ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de iniþiativã legislativã, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de 43 moþiuni sau proiecte, hotãrâri ori prin declaraþii, dreptul de a participa la iniþiative colective, cum sunt pentru suspendarea din funcþie a Preºedintelui României, moþiunea de cenzurã pentru demiterea Guvernului, sesizarea Curþii Constituþionale cu privire la

neconstituþionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau altor acorduri internaþionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de întrunire a Camerelor în sesiune extraordinarã etc. b) Libertatea de exprimare, specificã parlamentarilor prin dreptul la cuvânt ºi dreptul la vot. c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a membrilor sãi pe calea întrebãrilor sau interpelãrilor, participarea la iniþierea de moþiuni simple sau de cenzurã, anchete, solicitarea de informaþii; Guvernul este obligat sã prezinte informaþiile ºi documentele cerute de Camere. d) Drepturi legate de organizarea ºi funcþionarea Camerelor care se referã la dreptul de a alege ºi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza în structuri politice, la dreptul de a face parte din alte formaþiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu alte þãri sau delegaþiile parlamentare, dreptul de a demisiona. Drepturile patrimoniale se referã la consecinþele patrimoniale ale mandatului reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezultã dintr-un raport de drept public în cadrul cãruia drepturile patrimoniale reprezintã contraprestaþia serviciului realizat; - fac parte dintre mãsurile de protecþie a mandatului parlamentar, întrucât sunt destinate sã asigure independenþa patrimonialã a parlamentarilor (au apãrut ca urmare a generalizãrii votului universal, ce a permis accesul în Parlament al unor persoane fãrã avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a celor ce plãteau un anumit nivel de impozit reprezentând censul de avere); - sunt consecinþa faptului cã funcþia de parlamentar, constituind o demnitate publicã, ca ºi orice altã demnitate, cum este aceea de ministru, judecãtor etc., implicã plata unei

remuneraþii a serviciului prestat (indemnizaþia lunarã sau acordarea unor facilitãþi în lipsa cãrora serviciul nu s-ar putea presta . transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe 44 plan local, pentru legãtura cu alegãtorii etc.). Indemnizaþiile ºi alte drepturi patrimoniale - cuantumul indemnizaþiei lunare se stabileºte prin lege organicã; - indemnizaþia cuprinde o parte fixã ºi una variabilã, legatã de participarea la ºedinþe (diurna de ºedinþã); - indemnizaþia este de ordine publicã, deci nu se poate renunþa la ea; - alte drepturi pecuniare se referã la decontarea cheltuielilor de transport ºi cazare, îndeosebi pentru parlamentarii din provincie, la suma acordatã pentru reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc. 3.10. Obligaþiile parlamentarului Corelativ drepturilor, parlamentarul are urmãtoarele obligaþii: - participarea la lucrãrile comisiilor ºi a plenului; - încadrarea într-o comisie permanentã; - respectarea jurãmântului depus, a procedurii parlamentare ºi a regulamentelor; - declararea averii înainte de validare ºi la sfârºitul mandatului; - evitarea conflictului de interese; - asigurarea unui contact permanent cu alegãtorii din circumscripþia electoralã. 3.11. Sancþiuni Pentru încãlcarea obligaþilor, sancþiunile pot fi disciplinare, pecuniare ºi politice. a) Sancþiuni disciplinare Constituie abateri disciplinare sãvârºite de parlamentari urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii, nu constituie infracþiuni: a) încãlcarea dispoziþiilor privind îndatoririle parlamentarului prevãzute de Constituþie ºi de legea statutului deputatului ºi senatorului; b) încãlcarea jurãmântului de credinþã; c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei; 45 d) exercitarea abuzivã a mandatului parlamentar;

e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în ºedinþele de plen, de comisii sau de birou sau în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar. Sancþiunile disciplinare aplicate de preºedintele Camerei sunt: atenþionarea, chemarea la ordine, retragerea cuvântului, avertismentul scris, eliminarea din salã; Sancþiunile disciplinare aplicate de Camerã sunt: interzicerea participãrii la lucrãri pentru o perioadã de timp, excluderea temporarã de la un numãr de maxim 30 de ºedinþe. Excluderea temporarã are ca efect suspendarea indemnizaþiei lunare pe timpul excluderii ºi a drepturilor ce þin de calitatea de parlamentar, cu excepþia imunitãþii, interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei ºi ale comisiilor, ca urmare a interzicerii accesului în incinta Camerei; excluderea se executã de cãtre chestor ºi, în caz de opunere, cu ajutorul forþei publice puse la dispoziþia Camerei; - de regulã, sancþiunile se aplicã gradual, însã în cazul unei fapte mai grave se aplicã o sancþiune mai gravã. b) Sancþiuni pecuniare Constituie sancþiuni pecuniare urmãtoarele consecinþe ale unei sancþiuni disciplinare: - reducerea indemnizaþiei, neacordarea diurnei de ºedinþã; ele sunt specifice pentru combaterea absenteismului; - sancþiunea pecuniarã complementarã a pierderii dreptului de premiere anualã. c) Sancþiuni politice Constituie sancþiuni politice cele aplicate pentru încãlcarea de cãtre parlamentari a disciplinei de partid, fãrã a implica consecinþe juridice. - ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care pot fi revocaþi fie ca urmare a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic; - sancþiunea maximã ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a

sancþionãrii de cãtre alegãtori a comportamentului sãu sau al partidului din care face 46 parte, este aceea cã parlamentarul respectiv nu va mai fi ales. 3.12. Protecþia mandatului parlamentar Categorii de mãsuri cu rol de protecþie: - împotriva presiunilor alegãtorilor ºi ale partidului cu sprijinul cãruia a intrat în Parlament, mandatul parlamentar este apãrat de dispoziþiile art. 69 alin. 2 care interzic mandatul imperativ; interdicþia mandatului imperativ este un mijloc de protecþie a libertãþii ºi independenþei parlamentarilor; de aceea, programul politic pe baza cãruia parlamentarul a fost ales nu are semnificaþia unui mandat imperativ; realizarea programului poate antrena rãspunderea politicã a parlamentarului faþã de partidul politic pe care îl reprezintã, care îl poate exclude sau îi poate retrage sprijinul acordat, cât ºi în faþa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a modului în care parlamentarii ºi-au adus la îndeplinire mandatul; - faþã de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri de interese, protecþia mandatului este asiguratã prin incompatibilitãþi, evitarea conflictului de interese, imunitate parlamentarã ºi drepturile patrimoniale la care neam referit. a) Incompatibilitãþile reprezintã interdicþia unei persoane ce ocupã demnitatea de parlamentar de a îndeplini o altã funcþie care, potrivit legii, este incompatibilã cu aceasta. Incompatibilitatea protejeazã independenþa parlamentarului. Ea implicã opþiunea acestuia între mandat ºi o altã funcþie publicã sau privatã. Deputatul va demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, în termenul legal de la data apariþiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termenul prevãzut de lege.

Dupã expirarea acestui termen, parlamentarul care continuã sã se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcþia de parlamentar. Schimbãrile intervenite în activitatea parlamentarului pe durata exercitãrii mandatului se aduc neîntârziat la cunoºtinþa Biroului permanent. Categorii de incompatibilitãþi 47 - incompatibilitatea cu orice altã funcþie publicã de autoritate, cu excepþia celei de membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonãrii faþã de executiv;. - respectarea bicameralismului duce la interdicþia de a ocupa în acelaºi timp funcþia de deputat ºi cea de senator; de altfel, este o cauzã de iligibilitate; - alte incompatibilitãþi sunt stabilite prin Legea organicã privind statutul deputaþilor ºi senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu funcþia de primar, consilier local, secretar al Consiliului local etc. - evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independenþei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemãnãtor regulile de la incompatbilitãþi. Notã: Distincþia între neeligibilitãþi (iligibilitãþi) ºi incompatibilitãþi - neeligibilitãþile sunt mijloace de protecþie a corpului electoral, reprezentând cauze care împiedicã o persoanã sã fie aleasã; - neeligibilitãþile sunt prevãzute în art. 71 alin.1 din Constituþie ºi au caracter absolut, împiedicând pe cineva sã candideze sau, dacã a obþinut mandatul, atrag nulitatea acestuia. Reguli de procedurã - incompatibilitãþile ºi conflictul de interese interzic cumulul funcþiei de parlamentar cu funcþia incompatibilã sau în conflict de interese; ele nu atrag nulitatea mandatului, ci doar opþiunea parlamentarilor, într-un anumit termen, la epuizarea cãruia se prezumã cã parlamentarul a renunþat la mandatul sãu.

b) Imunitatea parlamentarã este un mijloc de protecþie a mandatului parlamentar faþã de eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite împotriva persoanei sale; ea are scopul de a garanta libertatea de exprimare a parlamentarului ºi protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive sau ºicanatorii. Imunitatea protejeazã mandatul în sine, având caracter obiectiv ºi imperativ; de aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar putea renunþa, nici un privilegiu, contrar egalitãþii cetãþenilor în faþa legii fiind consecinþa unui imperativ 48 al statutului constituþional al parlamentarului ºi Camerei din care face parte, precum ºi al principiului potrivit cãruia parlamentarii sunt în serviciul poporului. Imunitatea parlamentarã cunoaºte douã modalitãþi: lipsa rãspunderii juridice ºi inviolabilitatea. Lipsa rãspunderii juridice - este pentru voturile ºi opiniile exprimate în exerciþiul mandatului, apãrând douã drepturi de bazã ale parlamentarului: dreptul de vot ºi libertatea cuvântului; - este absolutã, în sensul cã nu poate fi ridicatã ºi se referã la orice fel de rãspundere, penalã, contravenþionalã sau civilã; - este perpetuã, apãrând pe parlamentar ºi dupã terminarea mandatului; - este o imunitate de fond, întrucât priveºte actele intrinseci mandatului, cum sunt votul, amendamentele, luãrile de cuvânt, întrebãrile, interpelãrile, rapoartele ºi avizele prezentate din partea comisiei din care face parte etc.; - lipsa rãspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu exclude rãspunderea disciplinarã pentru încãlcarea regulamentelor, rãspunderea penalã sau civilã pentru sãvârºirea unor fapte strãine mandatului pe care parlamentarul îl exercitã;

- ea nu apãrã pe parlamentar pentru faptele sãvârºite în afara mandatului (articole, manifestaþii, declaraþii la televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului); - este o imunitate funcþionalã, întrucât priveºte exerciþiul mandatului. Inviolabilitatea - se referã numai la interdicþia arestãrii, reþinerii, percheziþionãrii parlamentarului fãrã încuviinþarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea lor; urmãrirea ºi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, iar competenþa de judecatã aparþine tot acestei Curþi; - este o imunitate de procedurã, întrucât poate împiedica actele de procedurã 49 susmenþionate doar pe durata mandatului; dupã încetarea acestuia, parlamentarul nu mai este apãrat, iar pe perioada imunitãþii termenul de prescripþie este suspendat; - se referã exclusiv la rãspunderea penalã, în limitele discutate anterior nu ºi la cea civilã, contravenþionalã sau de altã naturã (ca în cazul lipsei de rãspundere), precum ºi la fapte strãine de exerciþiul mandatului; - în caz de infracþiune flagrantã, parlamentarul poate fi reþinut ºi supus percheziþiei, dar ministrul justiþiei va informa de îndatã Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate absolutã, cu privire la menþinerea sau revocarea mãsurii; - inviolabilitatea, în limitele menþionate, are ca scop sã împiedice ca un parlamentar sã fie privat de posibilitatea de a-ºi exercita funcþia din cauza urmãririi represive ºi arbitrare, inspirate din motive politice; inviolabilitatea nu suprimã represiunea, ci întârzie declanºarea procedurii arestãrii, reþinerii sau percheziþionãrii parlamentarului;

- cererea motivatã de reþinere, arestare sau percheziþie se adreseazã preºedintelui Camerei de cãtre ministrul justiþiei ºi se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; sãvârºirea sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale determinã introducerea unei noi cereri de reþinere, arestare sau percheziþie; - cererea ministrului justiþiei va fi înaintatã comisiei juridice, de disciplinã ºi de imunitãþi, care va stabili prin raportul sãu dacã existã motive temeinice pentru aprobarea cererii sau ea este inspiratã doar din motive politice, iar soluþionarea este de competenþa plenului Camerei; este, deci, o modalitate de control al executivului, care este autorul cererii, prin ministrul justiþiei ºi care trebuie sã o motiveze ºi sã o dovedeascã; - fiecare Camerã hotãrãºte asupra cererii de ridicare a imunitãþii, în modalitatea inviolabilitãþii, dupã ascultarea celui în cauzã, prin votul secret cu bile al majoritãþii membrilor sãi. Încuviinþând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se transformã într-un organ de jurisdicþie; de aceea, aprobarea cererii ministrului justiþiei nu are nici o 50 semnificaþie în ce priveºte calificarea juridicã a faptei, care este un atribut exclusiv al instanþei de judecatã. În sens larg, tot o mãsurã de protecþie este ºi competenþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie de a judeca faptele parlamentarilor dupã ridicarea imunitãþii.

51 Capitolul IV INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR AL PROCEDURII PARLAMENTARE 4.1. Premise constituþionale 4.1.1. Competenþa Parlamentului este: generalã, de a delibera asupra problemelor naþiunii, esenþialã fiind calitatea sa de unic organ legiuitor; specialã, îndeosebi în materie de control, numiri etc. Fiind datã de Constituþie, competenþa Parlamentului nu poate fi nici extinsã ºi nici restrânsã printr-un alt act decât legea constituþionalã. Limitele competenþei Parlamentului: a) supremaþia Constituþiei, care constrânge Parlamentul sã nu încalce prevederile acesteia; b) principiul separaþiei puterilor , care implicã echilibru ºi colaborarea între puterile statului, împiedicând Parlamentul sã se substituie altei autoritãþi (Guvernului, judecãtorului, Preºedintelui României); c) partajarea competenþei, în anumite domenii ºi anume.

cu Guvernul, ce are monopolul iniþiativei în materie de buget ºi ca efect al prezumþiei de delegare legislativã ce justificã ordonanþa de urgenþã;  cu Preºedintele României, în ce priveºte tratatele internaþionale semnate în numele României, pe care numai preºedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea mãsurilor excepþionale (starea de asediu sau de urgenþã) sau mobilizarea forþelor armate, ce pot fi luate doar de Preºedintele României cu 52 aprobarea prealabilã sau posterioarã a Parlamentului, numirea la propunerea Preºedintelui a directorilor serviciilor speciale;  cu corpul electoral, în ce priveºte revizuirea Constituþiei. 4.1.2. Funcþiile Parlamentului a) Funcþia de legiferare - existã anumite limitãri care definesc întinderea legitimitãþii constituþionale a funcþiei de legiferare: * încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale este sancþionatã cu neconstituþionalitatea legii; * nucleul dur al Constituþiei (limitele revizuirii prevãzute de art. 152 din Constituþie); * respectarea principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui Guvernului sau altor organe publice); - calitatea Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare nu exclude intervenþia altor autoritãþi în procesul de legiferare, cum sunt: cererea de reexaminare formulatã de Preºedintele României, ce determinã o nouã lecturã;  sesizarea pentru neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii admisã printr-o decizie a Curþii Constituþionale, ce obligã Parlamentul, în cadrul procedurii complementare a reexaminãrii, sã punã de acord prevederile neconstituþionale cu dispoziþiile Constituþiei; sesizarea, admisã de Curta Constituþionalã, anterioarã ratificãrii, cu

neconstituþionalitatea unui tratat sau acord internaþional; b) Funcþia de control - se exercitã în principal asupra executivului, dar poate privi orice alt domeniu de activitate; 53 - se realizeazã prin rapoarte ºi programe prezentate Parlamentului, prin întrebãri, interpelãri sau anchete parlamentare, prin rezolvarea petiþiilor adresate Camerelor, prin moþiuni simple sau de cenzurã; - deºi necesar ºi deplin, controlul parlamentar nu este totuºi nelimitat, exercitânduse în cadrul general al competenþei constituþionale a Parlamentului, deci cu respectarea regimului de separaþie a autoritãþilor publice în exercitarea statalã a puterii. De aceea, Parlamentul nu se poate substitui controlului exercitat de diferite autoritãþi ale administraþiei publice ºi nici nu se poate pronunþa asupra responsabilitãþii civile, penale, contravenþionale etc. a unei persoane, adicã nu se poate substitui atribuþiilor unei instanþe judecãtoreºti. c) Funcþia de reprezentare - a fost esenþialã în configurarea democraþiei reprezentative ºi a regimului parlamentar, îndeosebi în perioada iniþialã a conflictului dintre Parlament ºi monarhie (care astfel a devenit constituþionalã); - asigurã agregarea intereselor ºi valorilor ce îºi disputã întâietatea în societate în procesul de adoptare a unei mãsuri, indiferent de natura ei exclusiv politicã sau ºi legislativã etc.; - în societatea modernã, funcþia de reprezentare a Parlamentului este concuratã de noi centre de reprezentativitate în dezbaterea unor probleme politice, îndeosebi massmedia (presa scrisã ºi, mai ales, televiziunea ºi radioul), Guvernul, Preºedintele

României, grupurile de presiune (sindicate, organizaþii patronale, biserica, partidele, mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaþii etc.); - pentru îndeplinirea funcþiei de reprezentare, limitatã prin însãºi compoziþia politicã a Parlamentului, important este aportul Consiliului Economic ºi Social, ce asigurã reprezentativitatea pe criterii profesionale (nu politice), contactul cu structurile administraþiei publice, îndeosebi centrale, ca ºi cu grupurile de presiune, în principal la nivelul dezbaterilor ºi analizei în comisiile parlamentare, ca ºi asigurarea transparenþei întregii activitãþi. 54 d) Funcþia externã - ratificarea ºi denunþarea tratatelor internaþionale; - declararea stãrii de rãzboi sau încetarea ostilitãþilor militare; - participarea la structurile parlamentare internaþionale (ale Consiliului Europei, ale OSCE, ale Pactului Nord Atlantic). e) Competenþa de numiri - învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin moþiunea de cenzurã; - numirea Avocatului Poporului de cãtre Camerele reunite ale Parlamentului; - numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor serviciilor speciale; - numirea de cãtre fiecare Camerã a trei judecãtori ai Curþii Constituþionale (din cei 9 ce alcãtuiesc Curtea); - numirea în condiþiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii; - numirea unor membri în Consiliul Naþional al Audiovizualului; - propunerea, de cãtre comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului Concurenþei etc. f) Funcþia de organizare internã - este o consecinþã a principiului constituþional al autonomiei

parlamentare. - Camerele valideazã alegerea parlamentarilor ºi au o structurã politicã proprie, alcãtuitã din grupurile parlamentare; -de asemenea, Camerele îºi adoptã regulamente proprii ºi îºi aleg organele de lucru pe care pot sã le revoce. 55 4.1.3. Actele Parlamentului Definire: reprezintã manifestarea de voinþã a uneia din Camere sau a Camerelor reunite în ºedinþã comunã rezultatã din desfãºurarea procedurii parlamentare ºi obiectivatã într-un înscris; deci, în definirea actului, forma determinã conþinutul acestuia; Categorii: acte juridice ºi acte exclusiv politice; ceea ce le uneºte este faptul cã aceste categorii de acte exprimã întotdeauna o opþiune politicã. acte exclusiv politice prin care Parlamentul îºi exprimã atitudinea cu scopul de a influenþa o anumitã activitate, cum ar fi: declaraþia, apelul, mesajul, chemarea, proclamaþia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind definite constituþional, iar respectarea lor nu poate fi impusã de forþa coercitivã a statului; moþiunea simplã reprezintã singurul act politic definit prin Constituþie; actele juridice reprezintã manifestãri de voinþã în scopul de a produce efecte juridice; de aceea, încãlcarea lor este sancþionatã juridic prin forþa coercitivã a statului ºi sunt numerus clausus, fiind prevãzute de cãtre Constituþie ºi anume: legile, hotãrârile ºi regulamentele Camerelor; actele juridice sunt normative, dacã instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotãrâri); moþiunea de cenzurã este un tip de moþiune care, dacã este adoptatã cu respectarea procedurii constituþionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului. a) Legea

- reprezintã actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma aprobatã de Camera decizionalã, promulgat de Preºedinte, ºi publicat în Monitorul Oficial al României; - poate fi ordinarã, organicã ºi constituþionalã, potrivit art. 73 din Constituþie; - legea constituþionalã nu se promulgã, fiind supusã aprobãrii prin referendum de cãtre corpul electoral, pe când legea ordinarã sau organicã sunt supuse promulgãrii. b) Hotãrârea 56 - reprezintã actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, reþinere sau percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã etc.; - reprezintã un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor; - ca regulã, hotãrârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi ºi externe, cum ar fi o hotãrâre de aprobare a cererii de arestare, reþinere sau percheziþionare a unui parlamentar de cãtre Camerã, care, chiar dacã priveºte nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de cãtre deputat sau senator, dupã caz, reprezintã ºi autorizarea aplicãrii împotriva parlamentarului a unor mãsuri specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern. Fiecare Camerã îºi adoptã propriul regulament, iar Camerele reunite adoptã regulamentul ºedinþelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o .rezoluþie. sau o varietate de hotãrâre prin care se fixeazã principiile activitãþii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaþiei de publicare în Monitorul Oficial, dar sub semnãtura preºedintelui Camerei. Existã câteva deosebiri esenþiale ale regulamentului parlamentar faþã de lege. Astfel:

- legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din Constituþie); - legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru adoptarea legilor . indiferent de natura lor . au loc dezbaterea ºi votarea lor separatã (inclusiv pe articolele ce fac obiectul unor amendamente) în fiecare dintre cele douã Camere, urmând ca legile, cu excepþia celor constituþionale sã fie adoptate în forma aprobatã în Camera decizionalã (chiar dacã nu are loc o dezbatere, prima Camerã sesizatã îºi exprimã voinþa, în sensul acceptãrii iniþiativei legislative, în forma cu care a fost sesizatã, prin adoptarea tacitã a legii în termenul constituþional prevãzut în art. 75); legile, cu excepþia celor constituþionale, supuse aprobãrii prin referendum, se înainteazã promulgãrii de cãtre Preºedintele României; - regulamentele se adoptã de fiecare Camerã în parte cu votul majoritãþii absolute 57 a parlamentarilor; aceastã majoritate nu transformã regulamentul în lege, ci urmãreºte asigurarea unei reprezentãri cât mai largi a voinþelor parlamentarilor în adoptarea actului normativ ce concretizeazã autonomia regulamentarã a Parlamentului; - regulamentele parlamentare reprezintã .o prelungire a Constituþiei. în ce priveºte organizarea ºi funcþionarea Parlamentului; prin aceste regulamente nu se pot institui reguli pentru persoane din afara Parlamentului sau de cãtre o Camerã pentru cealaltã. c) Moþiunea - poate fi simplã sau de cenzurã; - moþiunile reprezintã actele prin care o Camerã sau Camerele reunite îºi exprimã atitudinea într-o anumitã problemã; moþiunea de cenzurã adoptatã are efecte juridice, în timp ce moþiunea simplã este exclusiv un act politic; - de regulã, nu este obligatoriu ca moþiunea sã se concretizeze într-un înscris, putând

rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi). Actele interne ale Parlamentului - nu au fost cuprinse între .Actele Parlamentului. datoritã faptului cã au caracter intern ºi efectele lor intereseazã exclusiv procedura parlamentarã; - ele provin de la organele de lucru ale Camerelor; - exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în fond, de mediere, avizul unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Camerã spre dezbatere celeilalte Camere, ordinea de zi etc.

58 Capitolul V PROCEDURA PARLAMENTARÃ 5.1. Introducere Conþinut: procedura parlamentarã cuprinde reguli ce ordoneazã activitatea Parlamentului în scopul exercitãrii competenþei sale constituþionale ºi legale; ele rezultã din Constituþie ºi din regulamentele parlamentare. Forma: forma scrisã este esenþialã, dar existã ºi reguli cutumiare sau precedente cu caracter complementar, care însã devin obligatorii în sens normativ doar dupã receptarea lor cu titlu de cutumã; valoarea precedentului este aceea a unei soluþii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judecãtoresc. Funcþionalitatea: procedura trebuie sã asigure participarea opoziþiei în funcþionarea Camerelor ºi în structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic. Diferenþiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de aplicaþie generalã ºi reguli speciale (distincþie exclusiv metodologicã); singura distincþie ºtiinþificã este,

însã, aceea dintre regulile procedurale de naturã constituþionalã, întrucât de respectarea lor depinde constituþionalitatea externã a legii (cum sunt majoritatea necesarã adoptãrii legii, specializarea sesizãrii etc.), ºi celelalte reguli de procedurã, a cãror respectare este o problemã exclusiv de competenþa Parlamentului. 5.2. Premisele procedurii parlamentare 5.2.1. Legislatura - activitatea parlamentarã se dimensioneazã în timp; - legislatura desemneazã durata mandatului colectiv al Parlamentului, implicit al fiecãrei Camere; 59 - ca regulã, legislatura este de 4 ani, având în vedere explicaþiile date atunci când s-a tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea Parlamentului; - efectele expirãrii legislaturii: perimã toate lucrãrile nefinalizate, cu excepþia proiectelor de lege sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din Constituþie). 5.2.2. Sesiunea - este perioada în care o adunare parlamentarã îºi exercitã în deplinãtate competenþa sa constituþionalã sau, sub aspect funcþional, perioada în care plenul se poate întruni în ºedinþe; - în afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenþa plenului; - încheierea sesiunii nu are efecte asupra activitãþii Biroului permanent ºi nici, cu aprobarea acestuia, asupra activitãþii comisiilor parlamentare; - în dreptul parlamentar sunt douã soluþii, a sesiunii continue, cum a fost în cazul lucrãrilor Adunãrii Constituante, ºi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocãrii în afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constituþional actual; - convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de cãtre preºedinþii

Camerelor, înlãturând-se astfel orice imixtiune a autoritãþilor executive în funcþionarea Parlamentului. Douã sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului: * principiul simultaneitãþii, potrivit cãruia nu poate fi convocatã în sesiune numai o Camerã ºi nu poate fi dizolvatã numai una din Camere, iar alegerile sunt simultane; în ce priveºte exclusiv convocarea, ca excepþie, în mod justificat poate fi convocatã doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului regulament, alegerea preºedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea în Camera decizionalã pentru aprobarea legii adoptate anterior de cãtre Camera prima sesizatã etc.; * principiul continuitãþii, potrivit cãruia sesiunea nu poate fi întreruptã sau suspendatã; Categorii de sesiuni: 60 a. Sesiunea ordinarã - sunt douã sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie ºi septembriedecembrie, totalizând una din cele mai lungi perioade din Europa; - pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îºi poate exercita oricare din funcþiile sale; - deschiderea sesiunii are douã efecte specifice: încetarea mandatului membrilor Biroului permanent, cu excepþia preºedintelui, al cãrui mandat este pe durata legislaturii, ºi alegerea unui nou birou permanent. b. Sesiunea extraordinarã - este pentru o ordine de zi determinatã, fiind justificatã de cerinþa îndeplinirii unei sarcini neobiºnuite, de un eveniment neprevãzut sau de situaþiile în care întrunirea în sesiune extraordinarã este de drept (adicã nu la cerere); fiind limitatã la rezolvarea problemei înscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, sã evite þinerea sesiunii; deci, în realitate, sesiunea are loc numai cu acordul lor (prin

votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depãºi termenul maxim pânã la care preºedintele Camerei, potrivit Constituþiei, convoacã sesiunea ordinarã; - Camerele se întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea Preºedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puþin o treime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor; data este cea stabilitã de preºedintele Camerei prin actul convocãrii parlamentarilor; - întrunirea de drept în sesiune extraordinarã se face în condiþiile expres prevãzute de Constituþie: în caz de agresiune armatã împotriva þãrii, de instituire a stãrii de urgenþã sau de asediu, în ipoteza depunerii dupã închiderea sesiunii ordinare a unei ordonanþe de urgenþã de cãtre Guvern. 5.2.3. ªedinþa - reprezintã forma de constituire a Camerei în reuniune plenarã; - ºedinþele se desfãºoarã pe parcursul a patru zile din sãptãmânã, cea de a cincea fiind rezervatã activitãþii în circumscripþiile electorale; 61 - ºedinþele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preºedintelui sau a cel puþin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera Deputaþilor, se hotãrãºte, cu votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi, ca acestea sã fie secrete; la ºedinþele publice ale Camerelor pot asista diplomaþi, reprezentanþi ai presei, radioului ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiþiile stabilite de Biroul permanent; cetãþenii pot asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaþi, în limita locurilor disponibile ºi a spaþiului destinat publicului.; parlamentarii, ca iniþiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a celeilalte Camere, au acces la lucrãrile parlamentare ale Camerei din care nu fac parte; membrii

Guvernului sau reprezentanþii acestora sunt obligaþi sã participe la lucrãrile Parlamentului atunci când sunt solicitaþi în acest sens; parlamentarii Camerei sunt obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Camerei, prezenþa fiind urmãritã de un secretar (parlamentarul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive independente de voinþa sa va anunþa biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã participe deoarece altminteri, poate fi sancþionat ºi pierde drepturile corespunzãtoare din indemnizaþie).

62 Capitolul VI PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura specificã problemei ce face obiectul deliberãrii, precum ºi anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde constituþionalitatea externã (formalã) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate, îndeosebi în materie de numiri, iar restul sunt prevãzute exhaustiv în regulamentele parlamentare sau pot fi cutumiare.

Scop: procedura parlamentarã valorificã nu numai dimensiunile juridicostatale, ci ºi cele politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentarã înlesneºte dezbaterea liberã ºi contradictorie a problemelor de pe agenda de lucru a Parlamentului, transparenþa vieþii parlamentare, permiþând receptarea ºi cunoaºterea sa, precum ºi controlul opiniei publice. Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc sesizarea, pregãtirea lucrãrilor, procedura dezbaterilor ºi procedura de vot. 6.1. Sesizarea - Parlamentul poate acþiona ºi din oficiu, adicã din iniþiativa sa, dar regula este sesizarea; în fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru soluþionarea sesizãrii; - sesizarea, asigurând declanºarea unei proceduri, este expresia unui drept sau a unei atribuþii cãreia îi corespunde obligativitatea punerii în miºcare a competenþei organului sesizat; ca urmare, competenþa Parlamentului fiind constituþionalã sau legalã, numai actele prin care, potrivit Constituþiei sau legii, se 63 pune în miºcare aceastã competenþã, constituie o sesizare. De aceea, o petiþie sau o cerere, cum a fost cea a minerilor când au pãtruns cu forþa în incinta Camerei Deputaþilor, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare. - Existã mai multe tipuri de sesizãri ale Parlamentului; principalele sunt urmãtoarele: sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa Parlamentului ca unic organ legiuitor, ºi anume dreptul de iniþiativã legislativã: proiecte de legi, dacã iniþiativa este guvernamentalã, sau propuneri de lege, dacã iniþiativa este parlamentarã, provenind de la cel puþin un deputat sau senator, ori popularã (cel puþin 100.000 de cetãþeni cu

drept de vot din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti sã fie înregistrate cel puþin 5.000 de semnãturi);  sesizarea se adreseazã diferit în funcþie de obiectul proiectului de lege sau propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din Constituþie, competenþa Camerelor este diferitã; astfel, sesizarea se adreseazã mai întâi Camerei prime sesizate, urmând ca ulterior sã decidã definitiv cea de a doua Camerã; iniþiativa guvernamentalã ºi cea popularã trebuie sã fie conforme Legii de organizare ºi funcþionare a Guvernului ºi, respectiv, Legii privind iniþiativa popularã; iniþiativa revizuirii Constituþiei se exercitã, potrivit art. 150 din legea fundamentalã, de Preºedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puþin un sfert din numãrul deputaþilor sau al senatorilor, precum ºi de cel puþin 500.000 de cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã din cel puþin jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative; sesizãri care declanºeazã procedurile complementare de reexaminare a legii adoptate (cerere de reexaminare formulatã de Preºedintele României sau decizia Curþii Constituþionale de admitere a sesizãrii privind neconstituþionalitatea unei prevederi legale înainte de promulgare sau de constatare a neconstituþionalitãþii unei prevederi regulamentare); 64 sesizarea pentru sãvârºirea unor acte cu caracter solemn (prestarea jurãmântului de cãtre Preºedintele României, ºedinþe omagiale etc.); sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naþiunii de competenþa Parlamentului, cum sunt mesajele Preºedintelui României sau declaraþiile politice ale primului-ministru; sesizarea pentru exercitarea de cãtre Parlament a competenþei sale de numiri, cum este cererea pentru acordarea votului de încredere în vederea formãrii Guvernului;

sesizãri prin care se pune în miºcare competenþa de control a Parlamentului: moþiunea de cenzurã, rapoartele comisiilor de anchetã, rapoartele Avocatului Poporului, ale Curþii de Conturi etc. - sesizãrile pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau externe (Guvern, Preºedintele României, cetãþeni); la cerere (ceea ce este regulã) sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere celeilalte Camere); - sesizarea este, de regulã, facultativã, cu unele excepþii: supunerea spre aprobare de cãtre Parlament a mãsurilor excepþionale luate de Preºedintele României în baza art. 92, 93 din Constituþie; prezentarea rapoartelor comisiilor de anchetã, supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autoritãþi publice (Avocatul Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.). Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluþionare a sesizãrii; de aceea, ea este ireversibilã. 6.2. Procedura de pregãtire a lucrãrilor Camerelor Eficienþa activitãþii parlamentare depinde de pregãtirea lucrãrilor, spre a evita desfãºurarea lor în mod dezordonat ºi fãrã o fundamentare prealabilã. Metodele utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub forma ordinii de zi, aprobarea programului de activitate ºi analiza prealabilã în cadrul comisiilor parlamentare. 65 6.2.1. Procedura .ordinii de zi. Principiu: Camera este stãpâna ordinii de zi. Ordinea de zi ºi programul de activitate: - sunt o garanþie împotriva improvizaþiei ºi surprizei ºi, deºi sub aspect juridic reglementeazã ordinea dezbaterilor, au un caracter esenþialmente politic; - conþinutul proiectului ordinii de zi ºi al programului de activitate este reglementat de regulamentele Camerelor, precum ºi de regulamentul ºedinþelor comune; - ordinea de zi ºi programul de activitate ale Senatului se aprobã de plenul

Senatului, la propunerea Biroului permanent lãrgit, cu participarea preºedinþilor de comisii ºi a liderilor grupurilor parlamentare; - la Camera Deputaþilor, proiectul ordinii de zi ºi al programului de activitate se întocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor parlamentare, ºi se aprobã de Comitetul ordinii de zi, prezidat de preºedintele Camerei, fãrã drept de vot, ce aparþine numai liderilor grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea ºi aprobarea ordinii de zi este invitat ºi reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat; - proiectul ordinii de zi cuprinde, în succesiunea determinatã de importanþã, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri ºi alte acte prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Camere, precum ºi, dupã caz, întrebãri, interpelãri, declaraþii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de parlamentari; - la întocmirea ºi aprobarea ordinii de zi se asigurã prioritate dezbaterii: ordonanþelor de urgenþã ale Guvernului;  proiectelor de legi ºi propunerilor legislative în procedurã de urgenþã, celor pentru care Camera respectivã are rolul de Camerã primã sesizatã, precum ºi celor referitoare la armonizarea legislaþiei naþionale cu cea a Uniunii Europene ºi a Consiliului Europei; proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaþionale 66 rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluþionarea divergenþelor între Camere în cadrul procedurii de revizuire a Constituþiei; rapoartelor sau declaraþiilor primului-ministru cu privire la politica Guvernului; - proiectul ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre aprobare Senatului ºi se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi, în ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii; la Camera Deputaþilor proiectul se aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârºitul fiecãrei sãptãmâni de

lucru a Camerei; - la Camera Deputaþilor modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobã, în cazuri excepþionale, de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificatã, pentru motive bine întemeiate ºi urgente, de cãtre plen, numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului; - importanþa politicã a ordinii de zi: exprimã politica legislativã a Camerei; - ordinea de zi este sãptãmânalã, cu excepþia ºedinþelor comune, când se referã la problemele pentru care a fost convocatã ºedinþa comunã; - pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobã, la fiecare dintre Camere, de cãtre plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de cãtre Camerã împiedicã þinerea sesiunii extraordinare; - înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât el nu mai poate fi retras de iniþiator la finele legislaturii ºi se transmite noului Parlament. 6.2.2. Examinarea ºi avizarea în comisii - în comisii se examineazã proiectele de legi, propunerile legislative ºi amendamentele, precum ºi alte acte sau probleme cu care comisia este sesizatã de Biroul permanent sau de plenul Camerei; 67 - comisia permanentã sesizatã în fond primeºte ºi analizeazã avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul de lege sau propunerea legislativã în termenul stabilit de Biroul permanent; la ºedinþele comisiei sesizate în fond, alãturi de membrii acesteia pot participa, fãrã drept de vot, ºi iniþiatorii propunerilor legislative sau, în cazul în care comisia considerã necesar, autorii unor amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe ordinea de zi a

comisiei, reprezentanþii comisiilor sesizate pentru avizare, precum ºi alþi invitaþi care ar putea ajuta la înþelegerea unor probleme de specialitate, în vederea întocmirii de cãtre comisie a raportului; - este o fazã prealabilã, pregãtitoare, în care se asigurã fundamentarea soluþiilor; - analiza prealabilã în comisii este un mijloc de protecþie a plenului împotriva surprizelor ºi improvizaþiei ºi de asigurare a fundamentãrii soluþiilor, din care cauzã ea prefigureazã decizia plenului sub aspect juridic ºi politic (reflectã adevãratul rol al opoziþiei parlamentare, deci clivajul politic concret faþã de problema dezbãtutã); neajunsul soluþiei îl constituie posibila întârziere a lucrãrilor (comisia sesizatã în fond de la Camera decizionalã poate fi groparul unor iniþiative faþã de care grupurile parlamentare nu manifestã voinþa politicã de a le supune dezbaterii plenului); - procedura de avizare în comisii este diferitã, în funcþie de obiectul dezbaterii ºi de competenþa constituþionalã a Parlamentului; astfel sunt sesizãri care nu fac obiectul dezbaterii în comisie: moþiunea de cenzurã, mesajul Preºedintelui României, declaraþiile primului-ministru etc. 6.3. Procedura dezbaterilor - dezbaterea ºi dreptul la cuvânt sunt de esenþa parlamentarismului, deoarece în acest fel se exprimã diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt poate fi utilizat într-o manierã obstrucþionistã, spre a împiedica sau întârzia luarea unei decizii; de asemenea, este esenþial ca opoziþia sã se poatã exprima; de aceea, 68 procedura dezbaterilor trebuie sã fie contradictorie ºi sã evite pe cât posibil practicile obstrucþioniste; ºedinþa este deschisã de preºedinte sau, în lipsa sa, de un vicepreºedinte; - parlamentarii iau cuvântul în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listã

prestabilitã dacã preºedintele nu hotãrãºte altfel; sunt exceptaþi parlamentarii care au dreptul sã ia cuvântul, în afara listei, în probleme ce implicã persoana lor, cum ar fi o imputaþie incorectã sau în chestiuni procedurale; - cuvântul se acordã de preºedinte ºi se rosteºte de la tribuna Camerei, spre a se încuraja elocinþa; în practicã, luarea de cuvânt este ºi din salã, ceea ce încurajeazã caracterul viu al dezbaterilor; - de regulã, luarea de cuvânt este limitatã la o intervenþie de cel mult 5 minute; - vorbitorii sunt obligaþi sã se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt, intervenþie care sã asigure contradictorialitatea (o intervenþie contra ºi apoi alta pentru soluþia prezentatã de iniþiator); - Camera poate decide sistarea dezbaterilor; - dacã dezbaterea este organizatã, cum ar fi, de exemplu, la moþiunea de cenzurã sau la dezbaterile generale privind un proiect de lege, se exprimã reprezentanþii grupurilor parlamentare în durata de timp alocatã; organizarea dezbaterilor se aprobã, la Camera Deputaþilor, de cãtre Comitetul ordinii de zi; - sunt interzise dialogul între cel de la tribunã ºi persoanele din salã, proferarea de injurii, calomnii sau tulburarea dezbaterilor; - de regulã, în plen, dezbaterile sunt publice; - în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacã comisia nu decide altfel; - la dezbateri pot participa parlamentarii ce au fãcut amendamente, raportorii comisiilor, membrii Guvernului, diverºi invitaþi; în comisii pot participa, fãrã drept de vot, ºi diverºi invitaþi, cei ce au fãcut amendamente etc.; 69 - dezbaterile se caracterizeazã prin oralitate, fiind interzisã citirea cuvântului rostit, ºi prin contradictorialitate. 6.4. Procedura de vot Definire: votul reprezintã manifestarea de voinþã care exprimã acordul sau dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii

referitoare la mãsuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de altã naturã, ce au fãcut obiectul dezbaterii; abþinerile, absenþii, ca ºi cei prezenþi care nu voteazã au semnificaþia unui vot .contra., deoarece împiedicã formarea majoritãþii necesare adoptãrii mãsurii supuse votului; - Decizia este expresia voinþei majoritare, obiectivizatã prin însumarea voturilor individuale în rezultatul votãrii, dupã ce minoritatea ce s-a opus adoptãrii mãsurii s-a putut exprima; Votul este un drept . funcþie, în serviciul poporului ºi nu al parlamentarului care îl exercitã; de aceea, parlamentarii nu pot renunþa la dreptul de vot ºi nu îl pot tranzacþiona în interes personal. Caracteristicile votului în Parlament: - votul este universal în cadrul comunitãþii parlamentarilor, egal, direct, public, cu excepþia celui secret, dar nu este liber exprimat, datoritã obligaþiei parlamentarilor de a se prezenta la ºedinþa de vot; - votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în cursul votãrii nu se acordã dreptul la cuvânt. Modalitãþile de vot a) deschis (public), când se poate ºti votul fiecãrui parlamentar; modalitãþile sale sunt votul prin ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la tribunã ºi se pronunþã .contra. sau .pentru.), prin vot electronic cu listing; 70 b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bilã albã sau neagrã în urnã (bilele introduse în urnele de aceeaºi culoare sunt vot .pentru., iar cele în urne de culori diferite, vot .contra.), cu buletine de vot pentru numiri individuale sau votul electronic fãrã listing; Reguli procedurale privind exprimarea votului: - preºedintele voteazã ultimul;

- repetarea votului se poate face pentru vicii de procedurã sau vicii în derularea votãrii sau în caz de paritate de voturi; dacã ºi a doua oarã paritatea se menþine, votul este .contra.; retractarea votului nu este admisibilã (votul odatã exprimat este dobândit). Cvorumul anterior votãrii - Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi organice sau ordinare, hotãrâri, moþiuni ºi alte acte cu caracter politic, în prezenþa majoritãþii parlamentarilor Camerei respective; pentru adoptarea de legi constituþionale, cvorumul este de minim douã treimi din parlamentarii fiecãrei Camere; în orice altã situaþie, cvorumul a fost desfiinþat. - în cadrul procedurii legislative, condiþia cvorumului se aplicã numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum ºi atunci când, potrivit prevederilor regulamentului, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative la propunerea comisiei sesizate în fond, dupã dezbaterile generale, deci înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se poate dispune numai la ºedinþele de vot final imediat înaintea votãrii, de cãtre preºedinte, din proprie iniþiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care cvorumul nu este întrunit, ºedinþa se suspendã, iar preºedintele va arãta data când se reiau lucrãrile; amânarea votãrii are loc ºi atunci când nu este întrunitã cel puþin majoritatea de douã treimi necesarã adoptãrii unei legi constituþionale; - preºedintele Camerei amânã votarea dacã nu este întrunit cvorumul; în practica parlamentarã, amânarea votului s-a fãcut ºi în ipoteza în care o mãsurã, neputând fi luatã decât cu o majoritate calificatã, s-a constatat cã prezenþa este inferioarã acelei 71

majoritãþi; în aceastã ipotezã, rezultatul votului ar fi fost cunoscut înainte de a fi exprimat, aºa încât supunerea la vot ar fi fost inutilã; dacã situaþia se repetã, votul are loc chiar dacã numãrul celor prezenþi este în continuare inferior celui necesar pentru adoptarea mãsurii; - în stabilirea rezultatului votului, esenþial este numãrul minim de voturi necesar pentru ca decizia referitoare la mãsura ce a fãcut obiectul votului sã poatã fi luatã; aceastã majoritate poate fi simplã, absolutã sau calificatã; existã majoritãþi de conjuncturã, în care parlamentarii majoritãþii voteazã cu opoziþia ºi invers; - proclamarea rezultatelor votului se face de cãtre preºedinte; - publicarea votului se asigurã o datã cu procesul verbal al ºedinþei; - votul se exercitã numai în salã; astfel, unii parlamentari pot fi excluºi de la vot ca urmare a aplicãrii sancþiunii disciplinare privind interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei pentru o perioadã de timp; - votul este personal ºi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii absenþi sunt excluºi de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenþei lor (cum ar fi îndeplinirea unei însãrcinãri date de Camerã); totuºi, în mod excepþional, pentru situaþii strict determinate, s-a permis în domeniul revizuirii Constituþiei, votul prin corespondenþã.

72

Capitolul VII PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de activitate. În cele ce urmeazã, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind legiferarea, controlul executivului, numirile etc. 7.1. Procedura legislativã pentru adoptarea legilor ordinare ºi a legilor organice În toatã aceastã secþiune, ne vom referi la procedura de adoptare a legilor ordinare ºi a celor organice, urmând ca procedura referitoare la adoptarea legilor de revizuire a Constituþiei sã o tratãm într-o secþiune distinctã. Privitã în ansamblul sãu, procedura legislativã cuprinde regulile de la conturarea ideii de lege pânã la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze: prima fazã, prealabilã sesizãrii Parlamentului, cu caracter administrativ; a doua fazã, parlamentarã; a treia fazã, promulgarea ºi publicarea legii în Monitorul Oficial al României. 7.1.1. Conceptul de lege În sens material: totalitatea actelor normative care alcãtuiesc legislaþia în ansamblul ei. În sens formal: actul adoptat cu acest titlu de cãtre Camerele Parlamentului, în forma aprobatã de Camera decizionalã, promulgat de cãtre Preºedintele României ºi publicat în Monitorul Oficial. 7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii legislative) 73 Reprezintã totalitatea regulilor pentru pregãtirea dezbaterilor, dezbaterea ºi votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în fiecare Camerã sau, ca

excepþie, în Camerele reunite în ºedinþã comunã, în situaþiile expres prevãzute de Constituþie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului asigurãrilor sociale de stat, precum ºi la adoptarea legii de revizuire a Constituþiei, atunci când, ca urmare a medierii dintre cele douã Camere, mai existã divergenþe. Procedura legislativã parlamentarã cuprinde succesiv: - etapa de pregãtire a lucrãrilor; - etapa deliberativã. Prima etapã priveºte în principal: înregistrarea ºi difuzarea proiectului parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare; analiza în comisii ºi înscrierea pe ordinea de zi. A doua etapã priveºte dezbaterea ºi votarea proiectului în plenul Camerei. Întrucât procedura parlamentarã pentru proiectele de lege sau propunerile legislative este aceeaºi, în continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii. Trãsãturile procedurii de legiferare a) contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate . opoziþie; b) rolul hotãrâtor al grupurilor parlamentare în desfãºurarea procedurii; c) caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al bicameralismului, dar ºi al faptului cã orice întoarcere a procedurii, cum ar fi în cazul procedurilor complementare de reexaminare a legii, înseamnã repetarea ei; d) oficialitatea în desfãºurarea procedurii, în sensul cã procedura parlamentarã, o datã declanºatã, se desfãºoarã în temeiul obligaþiilor constituþionale ºi regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele excepþii, cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea amendamentelor etc.; e) drepturile ce se exercitã în cadrul procedurii parlamentare . de iniþiativã legislativã, de vot, de a cere reexaminarea legii etc. . prin natura lor, privesc un interes public; f) caracterul public al procedurii; 74 g) structura procedurii în mai multe faze succesive (prealabile la dezbaterea

în plen ºi faza deliberãrii plenului Camerei); h) competenþa decizionalã diferitã a Camerelor; i) caracterul imperativ ºi de decãdere a termenelor în cadrul procedurii parlamentare; j) publicitatea ºedinþelor în plen ºi lipsa publicitãþii la ºedinþele comisiilor; k) caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepþia dreptului la cuvânt. A. Etapa pregãtitoare Sesizarea Camerei este diferitã în funcþie de conþinutul proiectului, cu respectarea articolului 75 din Constituþie. În acest sens, sesizarea este diferitã dupã cum: a)Camera decizionalã este Senatul, în care caz, proiectele sunt înaintate spre dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã Camerã sesizatã; ele sunt pentru ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale ºi stabilirea mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum ºi adoptarea definitivã a legilor organice ce privesc organizarea ºi funcþionarea statului. b) Camerã decizionalã este Camera Deputaþilor în toate cazurile ce nu fac parte din enumerarea de la litera a); în aceastã ipotezã, proiectele se înainteazã la prima Camerã sesizatã care este Senatul. Competenþa celor douã Camere ale Parlamentului, în calitate de Camere prime sesizate, este redatã în tabelul urmãtor:

Camera Deputaþilor Senat proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionale ºi a mãsurilor legislative ce rezultã toate proiectele de legi ºi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare 75 din aplicarea acestor tratate sau acorduri

proiectele legilor organice prevãzute în Constituþie la: art.31 alin.(5) Dreptul la informaþie art. 3 alin. (2) Teritoriul art.40 alin.(3) Dreptul de asociere art. 5 alin. (1) Cetãþenia art.55 alin.(2) ºi (3) Apãrarea þãrii art. 5 alin. (1) Simboluri naþionale art.58 alin.(3) Avocatului Poporului . Numirea ºi rolul art. 16 alin. (4) Egalitatea în drepturi art. 73 alin. (3) lit e) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii art. 44 alin. (2) Dreptul de proprietate privatã art. 73 alin. (3) lit k) contenciosul administrativ art. 52 alin. (2) Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã art. 73 alin. (3) lit l) organizarea ºi funcþionarea

Consiliului Superior al Magistraturii, a instanþelor judecãtoreºti, a Ministerului Public ºi a Curþii de Conturi art. 55 alin. (3) Apãrarea þãrii - incorporarea art. 73 alin. (3) lit n) organizarea generalã a învãþãmântului art. 73 alin. (3) lit a) sistemul electoral, organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale Permanente art. 73 alin. (3) lit o) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privind autonomia localã art. 73 alin. (3) lit b) organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice art.79 alin.(2) Consiliul Legislativ art. 73 alin. (3) lit d) organizarea ºi desfãºurarea referendumului art.102 alin.(3) Guvernul . Rolul ºi structura art. 73 alin. (3) lit f) regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii

de rãzboi art.105 alin.(2) Guvernul . Incompatibilitãþi art. 73 alin. (3) lit g) regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã art.117 alin.(3) Înfiinþarea de autoritãþi administrative autonome art. 73 alin. (3) lit h) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora art.118 alin.(2) ºi (3) Sistemul de apãrare art. 73 alin. (3) lit i) acordarea amnistiei sau a graþierii colective art.120 alin.(2) Administraþia publicã localã . Principii de bazã art. 73 alin. (3) lit j) statutul funcþionarilor publici art.123 alin.(3) Prefectul art. 73 alin. (3) lit m) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii art.125 alin.(2) Statutul judecãtorilor art. 73 alin. (3)

lit p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele ºi protecþia socialã art.126 Instanþele judecãtoreºti art. 73 naþionale din 76 alin.(4) ºi (5) alin. (3) lit r) România art.128 alin.(2) Folosirea limbii materne ºi a interpretului în justiþie art. 73 alin. (3) lit s) regimul general al cultelor art. 140 alin.(1) Curtea de Conturi art. 83 alin. (3) Preºedintele României - prelungirea mandatului art.142 alin. (5) Curtea Constituþionalã . Structura art. 136 alin. (3), (4) si (5) Proprietatea art. 141 Consiliul Economic ºi Social

statutul

minoritãþilor

În toate cazurile arãtate în tabelul de mai sus în care Camera Deputaþilor este Camerã primã sesizatã, Senatul este Camerã decizionalã, reciproca fiind valabilã. Aspecte de ordin procedural proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul permanent al Camerei la care au fost depuse; ele trebuie sã fie însoþite de o expunere de motive, iar

propunerile legislative trebuie redactate în forma cerutã pentru proiectele de legi; Biroul permanent este cel care verificã dacã sesizarea a fost depusã cu respectarea articolului 75 din Constituþie ºi va trimite celeilalte Camere proiectul de lege sau propunerea legislativã respectivã în cazul în care aceastã din urmã Camerã era competentã a-l adopta în primã lecturã; dacã nu sunt însoþite de avizul Consiliului Legislativ ºi, când este cazul, de cel al Consiliului Economic ºi Social, proiectele de legi sau propunerile legislative, dupã caz, se trimit acestora, avizul urmând sã fie emis în termenul prevãzut de lege; în cazul propunerilor legislative iniþiate de cãtre cetãþeni, preºedintele Camerei prime sesizate, înainte de comunicarea iniþiativei cãtre parlamentarii Camerei respective, va solicita Curþii Constituþionale verificarea îndeplinirii condiþiilor constituþionale pentru exercitarea iniþiativei legislative; proiectele de legi se înregistreazã numai la Camera competentã a fi prima sesizatã, în conformitate cu art. 75 din Constituþie ºi nu trebuie sã fie lovite de vicii de inadmisibilitate; Biroul permanent are competenþa de a constata existenþa cauzelor de inadmisibilitate ºi de a decide dacã Camera unde a fost depus proiectul este 77 competentã, potrivit art. 75 din Constituþie, sã-l dezbatã în calitate de Camerã primã sesizatã; parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, în funcþie de domeniul de specializare a competenþei Camerei prima sesizatã din care face parte propunerea legislativã respectivã; dupã înregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic ºi Social ºi a altor instituþii ori organisme care,

potrivit legii, au competenþa de avizare, precum ºi dacã este cazul, decizia Curþii Constituþionale, punctul de vedere al Guvernului în situaþiile prevãzute de Constituþie ºi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere ºi aprobare se distribuie parlamentarilor ºi comisiilor parlamentare (comisia sesizatã în fond ºi cele pentru avizare, dupã caz); proiectele se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor la Biroul permanent; proiectele sunt aduse la cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele acesteia, prin anunþarea titlului, a iniþiatorului, a comisiei sesizate în fond ºi celor pentru avizare ºi a termenului pentru depunerea amendamentelor de cãtre parlamentarii Camerei respective, sub sancþiunea decãderii;  termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrãtoare, atât în plen, cât ºi în comisii, dacã nu se prevede altfel (de exemplu, termenele de protecþie a dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea Constituþionalã sunt pe zile calendaristice sau la Senat, termenele stabilite de Biroul permanent pentru depunerea raportului de cãtre comisia sesizatã în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice pentru procedura ordinarã ºi de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgenþã; Biroul permanent rezolvã conflictele de competenþã care pot sã aparã între comisii: conflict pozitiv, în cazul în care douã sau mai multe comisii se declarã competente, sau negativ, atunci când o comisie îºi declinã competenþa în favoarea altei comisii, care ºi ea refuzã; în cazul când comisia ce a declanºat conflictul nu este de acord cu soluþia Biroului permanent, ea se poate adresa plenului, care va decide prin votul majoritãþii parlamentarilor prezenþi; 78 comisia sesizatã în fond este aceea care va întocmi un raport asupra

proiectului de lege sau propunerii legislative cu care a fost sesizatã cuprinzând propuneri motivate pentru admitere fãrã modificãri, respingere sau admitere cu modificãri, ca ºi motivele neacceptãrii unor amendamente ori avize; pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii; avizul se trimite comisiei sesizate în fond, ca ºi amendamentele parlamentarilor; dacã un amendament sau o propunere legislativã (iniþiativã parlamentarã sau popularã) are implicaþii bugetare, este obligatoriu sã se solicite punctul de vedere al Guvernului; proiectele elaborate de o comisie specialã nu se mai supun examinãrii într-o altã comisie;  raportul comisiei sesizate în fond se transmite Biroului permanent în termenul stabilit de cãtre acest Birou, care îl va difuza parlamentarilor, Guvernului ºi iniþiatorului; modificarea termenului poate fi aprobatã de cãtre Biroul permanent la cererea motivatã a comisiei sesizate în fond; în sens strict juridic, aceastã etapã nu constituie o fazã decizionalã, dar are rolul de a pregãti, fundamenta ºi chiar de a prefigura dezbaterile ºi rezultatul votului din Camerã; procedura în comisie este, în esenþã, aceeaºi cu cea din plen, dar mai puþin formalistã; dezbaterea are caracter viu ºi nu existã nici o normã cu privire la limitarea numãrului de intervenþii sau a duratei lor; votul este, de regulã, deschis, prin ridicare de mâini, iar în caz excepþional, secret; principala deosebire dintre procedura în comisie ºi procedura din plen este cã, de regulã, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrãrile ei participã, fãrã drept de vot, reprezentanþii iniþiatorilor, parlamentari din alte comisii, care au formulat amendamente, spre a le susþine, invitaþii chemaþi de comisie, cum

sunt experþi sau reprezentanþi ai autoritãþilor publice; dacã se cere prezenþa reprezentanþilor Guvernului, aceasta este obligatorie; ºedinþele comisiilor pot fi concomitente cu cele ale plenului; în acest caz, la chemarea preºedintelui ce prezideazã lucrãrile în plen, parlamentarii sunt obligaþi sã întrerupã ºedinþa 79 comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei; termenele pentru depunerea raportului de cãtre comisia sesizatã în fond, stabilite de Biroul permanent, dupã consultarea preºedintelui comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera Deputaþilor este prima Camerã sesizatã, nu pot fi, de regulã, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile, iar în cazul în care este Camerã decizionalã, aceste termene nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile; la întocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizãrilor cu privire la problematica expusã la secþiunea 6.2.1. din prezentul curs; la oricare dintre cele douã Camere, proiectele de legi ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera este prima sesizatã; diferenþierea apare în cazul în care Camera este decizionalã; astfel, proiectele de legi ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care Camera Deputaþilor este Camerã decizionalã ºi în cel mult 10 zile pentru cele în care Senatul este Camerã decizionalã; iniþiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative poate sã-ºi retragã iniþiativa, sã o modifice ori sã o rectifice pânã la data înscrierii acesteia pe ordinea de zi;

Biroul permanent întocmeºte proiectul ordinii de zi, ce se aprobã la Camera Deputaþilor de cãtre Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de cãtre plen (a se vedea secþiunea 6.2.1. ce cuprinde prevederi generale în legãturã cu aprobarea ordinii de zi). Regimul amendamentelor Definire: constituie o modificare de formã ce poate avea ºi semnificaþia unei modificãri de fond aduse unui text supus deliberãrii Semnificaþia amendamentului. 80 - este o modalitate de perfecþionare a legii în cadrul procedurii parlamentare; dacã cele mai multe ºi importante iniþiative sunt guvernamentale, în ce priveºte amendamentele, situaþia este inversã, reechilibrându-se astfel relaþia dintre Guvern ºi Parlament; - dreptul de a propune amendamente derivã din dreptul de iniþiativã legislativã ºi din dreptul de vot (dacã parlamentarul este cel ce adoptã legea, este firesc ca el sã poatã arãta ºi cum înþelege sã o aprobe); de aceea, dreptul de a formula amendamente revine numai celor care participã la procesul legislativ (parlamentarii individual sau din partea grupului parlamentar ºi Guvernul), amendamentul constituind principala contribuþie a parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament; - amendamentul este un drept procedural, care este conferit numai de regulamente; de aceea, unii titulari ai dreptului de iniþiativã legislativã . cetãþenii, în cadrul iniþiativei populare, ºi Preºedintele României, în cadrul iniþiativei constituþionale . nu se bucurã de dreptul de a formula amendamente; - amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar dacã aparþin opoziþiei, expresia activitãþii normative a majoritãþii, fãrã votul cãreia ele nu ar putea fi acceptate; - opoziþia poate adopta douã poziþii: obstrucþionistã, prin amendamente

inacceptabile pentru majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu sau constructivã, reprezentând o contribuþie pentru îmbunãtãþirea reglementãrii sau care rezultã dintr-o negociere politicã prealabilã; pentru evitarea amendamentelor obstrucþioniste, regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor. Trãsãturi ale disciplinei amendamentelor sub aspect formal, amendamentul se prezintã în scris, cu excepþia amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de micã însemnãtate ºi care pot fi prezentate ºi direct în ºedinþa Camerei; membrii comisiilor pot prezenta amendamente orale în cursul ºedinþelor de analizã ºi dezbateri în comisie; amendamentul se prezintã motivat ºi sub semnãtura iniþiatorului, cu precizarea, 81 dacã este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte; amendamentele se supun deliberãrii organului unde au fost depuse (la comisia sesizatã în fond sau cele orale în plen); data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie care þine o evidenþã specialã a tuturor amendamentelor primite ºi, la cerere, elibereazã autorului o dovadã cã a primit amendamentul; la Camera Deputaþilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilitã pentru depunerea raportului; la Senat, termenul este de 5 zile pentru procedura ordinarã, respectiv 3 zile pentru procedura de urgenþã de la difuzarea proiectului; pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã, amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunþarea în plenul Camerei Deputaþilor când propunerea legislativã se comunicã Guvernului; comisia este obligatã sã întocmeascã în urmãtoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor; numai dupã împlinirea acestui termen, propunerea legislativã poate fi înscrisã pe ordinea de zi

ºi, dacã este cazul, comunicatã, în forma sa definitivã, deputaþilor ºi Guvernului; la Senat nu existã o procedurã specialã; amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui membru al Guvernului; comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunþã asupra tuturor amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care considerã necesar, comisia respectivã va solicita ºi avizul unei alte comisii; pentru a se putea pronunþa, comisia sesizatã în fond va transmite Guvernului amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, potrivit art. 111 din Constituþie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezintã un punct de vedere, se considerã acceptate; este interzis preºedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronunþat; pentru amendamentele orale, prezentate în plen, de redactare etc., comisia se pronunþã prin raportor; 82 amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu excepþia subamendamentelor (propunere de modificare a unui amendament acceptat), a celor ce privesc modificãrile intervenite în urma examinãrii ºi definitivãrii textului în comisii sau a celor de micã însemnãtate sau de redactare (de corelare tehnicolegislativã, gramaticale sau lingvistice); în mod excepþional, dacã plenul aprobã prezentarea unui amendament de fond sau dacã acceptã un amendament respins de comisie ºi un subamendament cu consecinþe importante asupra proiectului, preºedintele întrerupe dezbaterile ºi trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond; când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante asupra proiectului, preºedintele Camerei poate trimite textele în discuþie comisiei sesizate în

fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz, prin amendamente, dezbaterea ºi votul se specializeazã în sensul concentrãrii lor asupra problematicii unui articol. B. Etapa deliberativã a) Dezbaterea în plen - are loc în succesiunea stabilitã de ordinea de zi; - începe cu aducerea la cunoºtinþa parlamentarilor a ordinii de zi ºi are loc în ºedinþa Camerei, potrivit programului de activitate aprobat; poate avea loc în paralel cu ºedinþele comisiilor parlamentare (la chemarea preºedintelui, ºedinþa în comisii se întrerupe de drept, iar parlamentarii au obligaþia sã participe la ºedinþa plenului); - cuprinde trei etape: dezbaterea generalã; dezbaterea pe articole; votul final. a.1. Dezbaterea generalã - începe cu prezentarea de cãtre iniþiator a motivelor care au condus la 83 promovarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz; la Senat, Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sãu; - urmeazã aducerea la cunoºtinþã a raportului comisiei sesizate în fond; - pentru dezbaterea generalã, preºedintele Camerei dã cuvântul unui reprezentant al fiecãrui grup parlamentar în ordinea înscrierii; - iniþiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii generale; - în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, dupã caz, preºedintele va supune votului plenului aceastã propunere ce poate fi acceptatã cu majoritate simplã, chiar dacã legea are caracter organic; dacã plenul primei Camere sesizate aprobã raportul comisiei prin care se propunea respingerea iniþiativei

legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care întotdeauna este cea de a doua Camerã, pentru a decide definitiv; dacã, însã, plenul Camerei decizionale aprobã raportul comisiei sesizate în fond de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative, decizia acestuia este definitivã. a.2. Dezbaterea pe articole - dezbaterea pe articole se face în ordinea lor din proiectul de lege ºi numai a celor la care s-au formulat amendamente, admise sau respinse în raportul comisiei sesizate în fond; de aceea, dacã nu existã amendamente, dupã dezbaterile generale se trece direct la vot; - discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se propune suprimarea unui text, apoi urmeazã cele care privesc modificarea sau completarea acestuia; Camera se pronunþã prin vot asupra fiecãrui amendament; în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuþie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care nu figureazã în raportul acesteia; - în cazul când existã mai multe amendamente care nu se exclud, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei 84 sesizate în fond; dimpotrivã, dacã amendamentele se exclud, se începe cu cel nefavorabil pentru iniþiatori, care dacã este acceptat, exclude celelalte amendamente, continuându-se astfel pânã la epuizarea lor, spre a se evita soluþii contradictorii (de exemplu, printr-un amendament se propune ca un termen sã fie de 5 zile, printr-un alt amendament, de 10 zile, iar printr-un altul de 3 zile); - în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însã se pot formula subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau amendamente orale de

corelare tehnico-legislativã, gramaticale ori lingvistice; - fiecare parlamentar îºi poate exprima punctul de vedere personal sau al grupului din care face parte; când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante asupra proiectului de lege sau propunerii legislative, preºedintele Camerei Deputaþilor poate suspenda lucrãrile ºi trimite textele în discuþie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat, plenul este cel care va decide suspendarea lucrãrilor ºi trimiterea unor texte pentru a fi repuse în discuþia comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul sã fie ascultaþi în cadrul comisiei; acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii Guvernului. Comisia sesizatã în fond va întocmi un raport suplimentar; - în finalul dezbaterilor fiecãrui articol, iniþiatorul poate lua cuvântul; - articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerutã este cea simplã, indiferent de natura legii respective. a.3. Votul final - se realizeazã în fiecare Camerã, cu excepþia legii bugetului, care se adoptã în ºedinþã comunã; - votul final acoperã cerinþa constituþionalã a majoritãþii necesare în funcþie de tipul de lege ºi anume: legile organice se adoptã cu majoritate absolutã, iar cele ordinare cu majoritate simplã; - în cursul votãrii nu se poate acorda cuvântul; 85 - înainte de votare, preºedintele Camerei poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari; parlamentarii care nu îºi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenþi în sala de ºedinþã intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacã în sala de ºedinþã nu se aflã majoritatea

senatorilor, respectiv deputaþilor, preºedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal; - votul final priveºte ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la propunerea preºedintelui, ca votul final sã priveascã pãrþi din ansamblul reglementãrii, în mãsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitarã; în acest caz este obligatoriu ca toate pãrþile astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeaºi ºedinþã, iar partea care nu a fost adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii; - semnificaþia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a fiecãrui parlamentar în parte faþã de proiect (deci, în principal, a grupurilor parlamentare); - votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o ºedinþã consacratã acestui scop (ºedinþã de vot), în ordinea definitivãrii proiectelor, ca urmare a dezbaterii pe articole; în cazul în care pânã la data ºedinþei de vot, stabilitã prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amânã de drept; ºedinþele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoºtinþa Camerei de cãtre preºedintele acesteia, care va preciza data ºi ora când vor avea loc; - proiectul la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data ºedinþei de vot se supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre iniþiator a expunerii de motive ºi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum ºi dupã audierea punctelor de vedere ale reprezentanþilor grupurilor parlamentare. a.4. Principiile ordonãrii procedurii între Camere - ordinea procedurii parlamentare în relaþiile dintre Camere este univocã ºi rigidã, de la Camera prima sesizatã la Camera decizionalã; 86

caracterul rigid este accentuat de existenþa unor termene constituþionale la împlinirea cãrora intervine prezumþia absolutã de acceptare; - Camera decizionalã este întotdeauna specializatã; aceasta justificã competenþa ei de a decide definitiv; - prima Camerã sesizatã este întotdeauna o Camerã de reflecþie din care cauzã, proiectul de lege sau propunerea legislativã, dupã ce au fost adoptate sau respinse de cãtre aceastã Camerã, este înaintat Camerei decizionale; - dacã Camera decizionalã respinge proiectul sau propunerea legislativã, aceastã decizie este definitivã, iar iniþiativã legislativã respectivã nu va mai putea fi introdusã pe ordinea de zi în sesiunea în curs; - dacã proiectul, în afara obiectului principal al reglementãrii cuprinde ºi unele prevederi pentru care decizionalã este cealaltã Camerã, în considerarea lor ºi numai a lor, se trimite proiectul la Camera competentã sã decidã definitiv; în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al reglementãrii sau stabilit de Camera decizionalã, doar ele se trimit la prima Camerã sesizatã (de reflecþie) care, dacã ºi le însuºeºte, soluþia este definitivã; dacã nu este de acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi spre a se pronunþa definitiv; Precizare: Principiile susmenþionate nu se aplicã procedurii parlamentare de revizuire a Constituþiei ce face obiectul unei analize separate. b) Adoptarea legii de cãtre Camera prima sesizatã - Camera prima sesizatã (Camera de reflecþie) este obligatã prin art. 75 din Constituþie sã se pronunþe asupra proiectelor în termen de 45 de zile; ca excepþie, pentru coduri sau legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile; în cazul depãºiri acestor termene, se considerã cã proiectul de lege sau propunerea

legislativã au fost adoptate (prezumþia constituþionalã absolutã a unui acord tacit rezultând din neorganizarea lucrãrilor, în comisii ºi plen, astfel încât votul final sã 87 aibã loc fãrã depãºirea termenului constituþional); - Constituþia nu stabileºte data de la care curge termenul de 45 de zile, respectiv cel de 60 de zile; regulamentele parlamentare, astfel cum au fost modificate, pentru a fi puse de acord cu Legea de revizuire a Constituþiei, au adoptat soluþii diferite cu privire la data de la care încep sã curgã termenele susmenþionate; astfel: Regulamentul Camerei Deputaþilor stabileºte cã aceste termen curg de la data prezentãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative în Biroul permanent Regulamentul Senatului stabileºte cã aceste termene curg de la data primirii tuturor avizelor legale (de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi Social, alte avize cerute de lege) pentru propunerile legislative ºi de la data prezentãrii în Biroul permanent, pentru proiectele de lege; pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei ordonanþe de urgenþã, potrivit art. 115 alin. 4 din Constituþie, dacã Camera prima sesizatã nu se pronunþã în termen de 30 de zile de la depunere la Biroul permanent, proiectul de lege se considerã adoptat ºi se trimite spre dezbatere Camerei decizionale; proiectele de legi ºi propunerile legislative respinse de Camera decizionalã, nu pot fi readuse în discuþia acesteia în cursul aceleiaºi sesiuni. d) Adoptarea legii de cãtre cea de a doua Camerã. - cea de a doua Camerã este întotdeauna decizionalã. - în cadrul dezbaterii, în Camera primã sesizatã, s-ar putea ca aceasta sã adopte mãsuri de competenþa sa decizionalã, cum ar fi de exemplu, stabilirea unei infracþiuni (ce intrã în competenþa decizionalã a Camerei Deputaþilor) în legea de

ratificare a unui tratat internaþional (ce intrã în competenþa decizionalã a Senatului); în acest caz, sunt trei ipoteze posibile: dacã în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizionalã este de acord cu mãsura adoptatã de Camera de reflecþie, prima sesizatã, ea este definitivã, deoarece, deºi ordinea este inversã faþã de cea obiºnuitã, în final s-a respectat competenþa fiecãreia din cele douã Camere;  pentru acelaºi motiv, dacã în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera 88 decizionalã nu este de acord cu mãsura respectivã sau o modificã, legea se întoarce, dar numai în legãturã cu prevederea în cauzã, la Camera ce o adoptase iniþial, care, în virtutea competenþei sale decizionale, va decide definitiv; aceeaºi este soluþia ºi în cazul în care Camera decizionalã, în cadrul celei de a doua dezbateri, adoptã o mãsurã de competenþa decizionalã a Camerei ce adoptase legea anterior, situaþie în care legea se întoarce, tot în ce priveºte prevederea respectivã, la Camera prima sesizatã, care va decide definitiv. Modul de calcul al termenelor procedurale în cadrul procedurii legislative este reglementat diferit în regulamentele celor douã Camere. Astfel, dacã la Camera Deputaþilor se aplicã regula potrivit cãreia termenele se calculeazã pe zile calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg pe zile lucrãtoare atât în plen, cât ºi în comisii.

89 Etapa pregãtitoare r

a p o r t Amendament Avize Etapa deliberativã Semnarea legii de preºedinte Legea adoptatã de prima Camerã sesizatã Legea adoptatã de Camera decizionalã Birou permanent Votul final Dezbateri pe articole Dezbateri generale Plenul Camerei Ordinea de zi Adoptarea în forma aprobatã de Camera decizionalã Adoptarea în forma aprobatã de Camera decizionalã Spre promulgare Procedura prealabilã promulgãrii, dacã legea a fost votatã de ambele Camere La Camera primã sesizatã cu competentã decizionalã pentru pentru anumite prevederi Difuzare fiecãrui parlamentar Comisia de avizare Comisia sesizatã în fond d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare ºi publicare - Legea adoptatã de ambele Camere, în forma aprobatã de Camera decizionalã, este

semnatã de preºedinþii acestora, cu menþiunea tipului de lege, ordinarã sau organicã, dupã care urmeazã procedura prealabilã trimiterii spre promulgare, ºi anume, legea este depusã spre consultarea parlamentarilor la secretarii generali ai Camerelor ºi se trimite la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Avocatului Poporului ºi Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituþionalitate poate fi invocatã 90 pânã la promulgare; dupã împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul legilor adoptate în procedura obiºnuitã, ºi de 2 zile, în cazul celor adoptate în procedurã de urgenþã; dupã împlinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare Preºedintelui României; termenele menþionate sunt de protecþie, având ca scop evitarea unei promulgãri precipitate, în aºa fel încât sã nu se mai poatã invoca o sesizare de neconstituþionalitate; - dupã promulgare, legea se trimite spre publicare de cãtre preºedintele Camerei Deputaþilor; - Camera Deputaþilor asigurã evidenþa ºi pãstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate, a celor promulgate ºi a formelor iniþiale ale acestora, cu care a fost sesizat Parlamentul, ºi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgãrii lor, trimiþându-le spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. e. Procedura de urgenþã Are caracter excepþional ºi reprezintã o procedurã acceleratã de adoptare a legilor ordinare ºi organice, nefiind aplicabilã legilor constituþionale; procedura se desfãºoarã cu aprobarea Camerei sau de drept. Procedura pe baza aprobãrii Camerei - la Camera Deputaþilor, la cererea Guvernului sau la propunerea Biroului

permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente, procedura de urgenþã se aprobã de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizeazã de cãtre Biroul permanent ºi, dacã este cazul, se supune aprobãrii plenului; aprobarea se solicitã concomitent cu anunþarea în plen a proiectului, întrucât ea priveºte ºi etapa prealabilã de pregãtire a dezbaterilor, cât ºi pe cea a deliberãrii. e.1. Conþinutul procedurii La Camera Deputaþilor deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente, care se 91 depun la comisia sesizatã în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenþã; în acelaºi termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic ºi Social sau alte autoritãþi care, potrivit legii, au competenþe de avizare, vor trimite avizul comisiei sesizate în fond; comisia sesizatã în fond va întocmi raportul în termen de 3 zile de la sesizare; proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; la dezbateri participã reprezentanþii grupurilor parlamentare, fãrã a putea depune amendamente sau subamendamente în plen decât cu privire la chestiuni legate de formã; dezbaterea în plen a proiectului nu poate depãºi durata de timp aprobatã de Camerã, la propunerea Biroului comisiei sesizate în fond; în situaþia în care acest timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie, iar preºedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond, dupã care va proceda la votul final al reglementãrii în ansamblul sãu. La Senat existã o procedurã similarã, deosebirea fiind doar cã termenele susmenþionate se aprobã de Biroul permanent. Procedura de urgenþã se desfãºoarã de drept în urmãtoarele situaþii:

- pentru adoptarea proiectelor de lege pentru armonizarea legislaþiei naþionale cu cea a Uniunii Europene ºi a Consiliului Europei; pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea ordonanþele de urgenþã; - pentru situaþia în care Camera prima sesizatã a adoptat o prevedere din proiectul de lege care intrã în competenþa sa decizionalã, neînsuºitã de cealaltã Camerã ºi retrimisã pentru o nouã dezbatere primei Camere sesizate; - pentru situaþia în care Camera decizionalã a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere sesizate. 92 Etapa pregãtitoare Birou permanent r a p o r t Amendament Avize Etapa deliberativã Procedura de legiferare (faza parlamentarã a procedurii legislative) Iniþiativa legislativã (Guvern, parlamentari, iniþiativa popularã) Consiliul legislativ pentru proiectele neavizate Curtea Constituþionalã pentru verificarea legalitãþiiin iþiativei populare Difuzare fiecãrui parlamentar Comisia de avizare Comisia

sesizatã în fond Ordinea de zi Plenul Camerei Dezbateri pe articole Semnarea legii de preºedinte Dezbateri generale Votul final Trimiterea legii la cealaltã Camerã Repetarea procedurii de legiferare la cealaltã Camerã Adoptarea în forma aprobatã de Camera decizionalã Trimiterea legii spre promulgare Procedura prealabilã promulgãrii, dacã legea a fost votatã de ambele Camere

93 e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobãrii propunerii e.2.1. Angajarea rãspunderii Guvernului Este o procedurã mixtã, de legiferare ºi control, întrucât dacã majoritatea nu e rãsturnatã prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, care constituie o procedurã de control, proiectul se considerã aprobat, ceea ce constituie efectul unei proceduri de legiferare; raþiunea: dacã Guvernul îºi angajeazã soarta, parlamentarii trebuie sã-ºi asume rãspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fãrã de care Guvernul considerã cã nu nai poate funcþiona. Conþinutul procedurii - poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraþie publicã sau un program;

- proiectul de lege se considerã adoptat sau, dupã caz, declaraþia politicã ori programul aprobate dacã în 3 zile de la angajarea rãspunderii nu se depune o moþiune de cenzurã sau aceasta a fost respinsã; parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de completare proiectul de lege ce constituie obiectul angajãrii rãspunderii Guvernului, însã, aceste amendamente trebuie sã fie acceptate de cãtre Guvern; - angajarea se face în faþa Camerelor reunite în ºedinþã comunã; - dacã birourile permanente reunite constatã cã nu s-a depus moþiunea, legea este adoptatã, ori declaraþia sau programul acceptate; în cazul legii urmeazã procedura prealabilã trimiterii la promulgare ( 5 zile în cazul legilor adoptate în procedurã obiºnuitã ºi 2 zile în cazul celor adoptate în procedurã de urgenþã pentru sesizarea de cãtre parlamentari a Curþii Constituþionale) ºi apoi trimiterea legii spre promulgare; - dacã s-a depus moþiunea de cenzurã, se aplicã procedura specificã acesteia, iar în cazul în care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraþia politicã sau programul se considerã respinse. e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct în ºedinþa celor douã Camere reunite, întrucât astfel se evitã repetarea deliberãrii în fiecare Camerã; e.2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaþionale, întrucât la aceste 94 convenþii internaþionale nu se pot face amendamente, conþinutul lor fiind expresia acordului de voinþã a pãrþilor, ci numai rezerve, dacã tratatele sau acordurile internaþionale respective permit acest lucru. f) Procedurile complementare Constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare încheiate prin adoptarea legii, ca urmare a reexaminãrii acesteia la cererea Preºedintelui României

sau în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a fost acceptatã o sesizare de neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii legii de cãtre preºedintele României. f.1. Reexaminarea legii la cererea Preºedintelui României - Preºedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singurã datã, reexaminarea legii pentru motive de constituþionalitate, oportunitate, de impact internaþional etc.; - discutarea se face începând cu Camera prima sesizatã; dacã legea a fost adoptatã de Camerele reunite în ºedinþã comunã, cererea se adreseazã acestora; Parlamentul nu este þinut de un termen în care sã ia în discuþie cererea de reexaminare a Preºedintelui României; - Camerele pot accepta sau respinge cererea Preºedintelui, ce se dezbate, pe rând, în fiecare Camerã, iar dacã modificã legea, aceasta se va face cu respectarea regulilor procedurii obiºnuite; - practic, în limitele cererii Preºedintelui, reexaminarea are semnificaþia unei noi lecturi a legii, astfel încât, cererea întârziind definitivarea, are semnificaþia unui vot suspensiv; - cererea se soluþioneazã cu aceeaºi majoritate cu care a fost adoptatã legea, fapt pentru care unii autori nu o considerã ca fiind un veto suspensiv; - dupã reexaminare, legea retrimisã preºedintelui se promulgã în termen de 10 zile. f.2.

Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a

fost acceptatã o sesizare de neconstituþionalitate anterioarã promulgãrii legii de cãtre 95 Preºedintele României. - controlul poate fi declanºat la sesizarea a 50 de deputaþi sau 25 de senatori, a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a unuia dintre

preºedinþii celor douã Camere sau la sesizarea Preºedintelui României; dacã Curtea Constituþionalã va constata cã legea sau o prevedere a ei, ce face obiectul sesizãrii, sunt neconstituþionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei prime sesizate, procedura parlamentarã urmându-ºi cursul obiºnuit; Parlamentul este obligat sã punã de acord prevederile neconstituþionale cu dispoziþiile Constituþiei, însã nu existã un termen în care trebuie adoptatã legea declaratã neconstituþionalã; - Parlamentul poate sã nu mai dezbatã legea respectivã, însã, dacã o adoptã, trebuie sã o facã cu respectarea deciziei Curþii Constituþionale. f.2.

Reexaminarea în urma deciziei Curþii Constituþionale prin care a

fost acceptatã o excepþie de neconstituþionalitate a legii - de la data publicãrii în Monitorul Oficial, deciziile Curþii sunt obligatorii pentru viitor ºi opozabile .erga omnes. (nu doar inter partes litigantes); Prin Legea de revizuire a Constituþiei din 2003 s-a introdus instituþia suspendãrii de drept pe o perioadã de 45 de zile de la data publicãrii deciziei a dispoziþiilor declarate ca fiind neconstituþionale; - acest termen creeazã o obligaþie pentru legiuitor de a pune de acord prevederea declaratã neconstituþionalã cu dispoziþiile Constituþiei; faþã de terþi, termenul de 45 de zile nu are nici un efect juridic, deoarece sancþiunea inaplicabilitãþii intervine de la data deciziei Curþii ºi nu de la data împlinirii termenului; punerea de acord a dispoziþiilor neconstituþionale cu legea fundamentalã se va face, în conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147 alin. 1, în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei comisii parlamentare comune; 96 - în situaþia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile neconstituþionale pânã la împlinirea termenului de 45 de zile, se considerã, cã ºi-a exprimat tacit voinþa a dispoziþiile respective sã nu se mai aplice.

7.2. Procedura parlamentarã de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaþionale a. Categorii de tratate sau de acorduri internaþionale - tratate sau acorduri internaþionale semnate, în numele României, de cãtre Preºedintele României; - tratate aprobate de cãtre Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele. b. Particularitãþi ale procedurii de ratificare b.1. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare se suspendã dacã unul dintre preºedinþii celor douã Camere, 50 de deputaþi sau 25 de senatori sesizeazã Curtea Constituþionalã printr-o acþiune directã privind neconstituþionalitatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri internaþionale. Dacã Curtea respinge sesizarea, procedura îºi reia cursul de la faza în care se afla la data sesizãrii. Dacã, însã, Curtea Constituþionalã admite sesizarea, tratatul nu poate fi ratificat decât cu îndeplinirea uneia dintre urmãtoarele condiþii: - revizuirea Constituþiei, dupã care tratatul sã fie supus din nou ratificãrii, - renegocierea ºi modificarea tratatului, pentru punerea sa de acord cu prevederea constituþionalã încãlcatã; - nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor documente internaþionale ºi, de aceea, o soluþie ar fi formularea unor rezerve, pentru evitarea aplicãrii dispoziþiei neconstituþionale, desigur, în aceastã din urmã situaþie, dacã prevederile tratatului respectiv o permit. 97 b.2. Pentru aderarea României la NATO ºi Uniunea Europeanã, tratatele se adoptã în ºedinþa comunã a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de douã treimi din

numãrul parlamentarilor, care revizuirea Constituþiei; aceastã regulã ulterioare de modificare a tratatelor constitutive ale susmenþionate. Cele arãtate se completeazã cu curs.

este majoritatea

necesarã

ºi pentru

se aplicã ºi pentru eventualele acte celor douã organizaþii internaþionale cele arãtate la punctul 7.1. din prezentul

7.3. Procedura parlamentarã de revizuire a Constituþiei Subiecþii care pot iniþia revizuirea Constituþiei, potrivit art. 150 din Constituþie sunt: - Preºedintele României, la propunerea Guvernului; - cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor; - 500.000 de cetãþeni cu drept de vot, care trebuie sã provinã din cel puþin jumãtate din judeþele þãri, iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative. Revizuirea Constituþiei din anul 2003 a fost de sorginte parlamentarã. Particularitatea procesului de revizuire a Constituþiei din 2003 constã în faptul cã, pe baza acordului politic prealabil ºi a unei hotãrâri a Camerelor reunite, s-a înfiinþat o Comisie specialã însãrcinatã sã redacteze propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei ºi sã o prezinte Camerelor Parlamentului, similar Comisiei înfiinþate, în 1990, de cãtre Adunarea Constituantã originarã, pentru elaborarea Constituþiei Comisia a fost formatã din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept de vot, ºi din câte un reprezentant, fãrã drept de vot, din partea instituþiilor Preºedintelui României, Guvernului ºi Avocatului Poporului. 98 Propunerea legislativã a parlamentarilor nu poate fi decât colectivã ºi

distinctã, dupã cum sunt senatori sau deputaþi; deci nu este posibilã o iniþiativã fãcutã împreunã, condiþia de numãr urmând a fi stabilitã separat, pentru fiecare dintre ei. Propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei din anul 2003 a fost iniþiatã de parlamentarii fiecãrei Camere, urmând sã fie dezbãtutã, pe temeiul hotãrârii susmenþionate, mai întâi în Camera Deputaþilor ºi apoi în Senat. Formula adoptatã dovedeºte însuºirea propunerii legislative de cãtre un numãr suficient de parlamentari din fiecare Camerã pentru ca iniþiativa sã fie în acord cu procedura de revizuire prevãzutã în Constituþie. Ordonarea adoptãrii iniþiativei mai întâi în una din Camere s-a fãcut în conformitate cu procedura legislativã parlamentarã prevãzutã de Constituþie, fiind totodatã justificatã de necesitatea evitãrii unor dezbateri paralele care ar fi fost de naturã sã creeze contradicþii ºi confuzii. Dupã ce propunerea legislativã a fost votatã în comisie, ea a fost transmisã Curþii Constituþionale ºi Consiliului Legislativ. Dupã pronunþarea acestor douã instituþii, comisia a pus de acord textul propunerii legislative de revizuire cu decizia Curþii, respectiv cu avizul Consiliului. Aspecte procedurale: În cadrul procedurii privind revizuirea Constituþiei, Camerele Parlamentului au atribuþii identice, neexistând o specializare dupã competenþã, cum este în cazul procedurii legislative obiºnuite. Prin urmare, proiectul legii de revizuire (atunci când iniþiativa aparþine Preºedintelui României, la propunerea Guvernului) sau propunerea legislativã a parlamentarilor . ca în 2003 . sau a cetãþenilor se depune în oricare dintre Camere, în funcþie de opþiunea subiectului

de sezinã parlamentarii pot depune iniþiativa legislativã de revizuire a Constituþiei numai în Camera din care fac parte. Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenþe în domeniul revizuirii Constituþiei pentru nici una dintre comisiile permanente. De aceea, 99 plenul celor douã Camere reunite va decide cãrei dintre comisiile permanente îi revine analizarea în fond a iniþiativei de revizuire a Constituþiei sau poate decide înfiinþarea unei comisii speciale care sã analizeze aceastã problemã (în cadrul procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii l-a avut Comisia ce a redactat iniþial proiectul). Iniþiativa de revizuire este supusã unui control prealabil, general ºi abstract exercitat de Curtea Constituþionalã înainte de sesizarea Parlamentului (controlul priveºte limitele revizuirii ºi din acest punct de vedere, consecinþele sale sunt obligatorii, precum se poate referi ºi la alte aspecte care, însã, nu sunt obligatorii nici pentru iniþiator, nici pentru Parlament). Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor, dezbaterea generalã, dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente în cadrul procedurii legislative obiºnuite. Specificitatea procesului de revizuire a Constituþiei constã însã în urmãtoarele elemente: - aºa cum am arãtat mai sus, pe lângã subiecþii specifici care pot iniþia revizuirea Constituþiei, Camerele sunt identice din punctul de vedere al competenþei neexistând Camerã de reflecþie ºi Camerã decizionalã; - cvorumul de lucru atât la ºedinþele fiecãreia dintre Camere este de douã treimi din numãrul parlamentarilor Camerei respective; - la votul final în Camere, majoritatea necesarã pentru ca legea constituþionalã sã fie adoptatã, este majoritatea calificatã de douã treimi din numãrul parlamentarilor Camerei respective;

- procedura legislativã în cele douã Camere este identicã; - textul adoptat în prima Camerã sesizatã se transmite celei de a doua Camere; dacã proiectul legii sau propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei sunt adoptate de ambele Camere, în aceeaºi formã, ele se supun spre ratificare votului popular în cadrul unui referendum pentru revizuirea Constituþiei; 100 - dacã în urma votului final în cele douã Camere, textele sunt diferite, divergenþele se vor soluþiona dupã urmãtoarea procedurã specificã revizuirii Constituþiei: medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de mediere; soluþionarea divergenþelor neconciliate prin mediere, în cadrul ºedinþei comune a Camerelor reunite. Comisia de mediere * este paritarã, fiind formatã din 7 deputaþi ºi 7 senatori desemnaþi de fiecare Camerã, cu respectarea principiului reflectãrii configuraþiei politice; * dupã întrunire, comisia îºi alege un birou ºi îºi stabileºte regulile de lucru, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul; * lucrãrile sunt conduse prin rotaþie de un deputat ºi de un senator; * votul este deschis, în cazul când comisia nu hotãrãºte altfel; * comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenþã, sau un text comun, cu votul majoritãþii simple a membrilor; în caz de paritate, votul preºedintelui care conduce ºedinþa în acea zi este decisiv; * raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire la fiecare prevedere în parte, cu majoritate simplã, cât ºi în ansamblul sãu, cu majoritatea calificatã de douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere; dacã ambele Camere aprobã raportul, divergenþa este stinsã; * dacã, însã, comisia nu poate sã aplaneze divergenþele, reprezentanþii Camerelor situându-se pe poziþii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprobã, total sau parþial,

raportul comisiei, se declanºeazã, din oficiu, procedura de stingere a divergenþelor în ºedinþa comunã a Camerelor; * activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului, precum ºi în cazul în care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în termenul stabilit; în ceea ce priveºte competenþa comisiei de mediere, pot apãrea situaþii în care adoptarea unor soluþii sã aibã efecte prin ricoºeu asupra unor texte adoptate în 101 aceeaºi formã de cele douã Camere; în acest caz, competenþa este implicitã, pentru a se evita adoptarea unor reglementãri necorelate sau contradictorii. Reunirea Camerelor în ºedinþã comunã * în ºedinþa comunã se supun dezbaterii numai textele care nu au fost adoptate în aceeaºi formã de cãtre Camere; * dacã nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere, se supune la vot, mai întâi, textul adoptat de prima Camerã ºi, dacã nu a fost adoptat, cel votat de a doua Camerã; * nu se pot formula amendamente de ºedinþã: la deliberarea raportului comisiei de mediere cu privire la soluþionarea divergenþelor dintre Camere cu ocazia adoptãrii unei legi de revizuire a Constituþiei; * dacã una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se supune primul la vot ºi numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune textul din Camera care nu a votat textul propus de comisia de mediere; * în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea calificatã necesarã de trei pãtrimi din numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor, ele se eliminã din forma finalã a legii. O altã particularitate a procedurii legii de revizuire a Constituþiei constã în faptul cã, dupã adoptarea ei de cãtre Camere, aceasta nu se poate supune unui control

preventiv la Curtea Constituþionalã. De asemenea, legea adoptatã nu se mai supune promulgãrii de cãtre Preºedintele României, ci aprobãrii prin referendum. Justificare: Dacã corpul electoral aprobã legea, aceasta are ºi un efect similar promulgãrii ce rezultã din confirmarea de cãtre corpul electoral a operei legiuitorului constituant, ceea ce justificã faptul cã ea va fi publicatã pe temeiul hotãrârii Curþii Constituþionale de constatare a rezultatului aprobativ al referendumului; din cele arãtate, rezultã cã spre diferenþã de procesul legislativ 102 obiºnuit, privind legile ordinare sau organice, când, în condiþiile prevãzute de Constituþie, procesul legislativ se încheie prin promulgarea legii în virtutea unei obligaþii constituþionale a Preºedintelui României ºi, ca urmare, prin publicarea ei, în cazul legii de revizuire a Constituþiei, întrucât procesul legislativ se încheie prin referendum, efectul similar promulgãrii este numai în cazul referendumului aprobativ, întrucât corpul electoral nu este ºi nu poate fi obligat sã aprobe legea de revizuire adoptatã de Parlament, pe care, de aceea, o poate confirma sau infirma în calitatea sa de putere originarã (în cazul în care rezultatul nu este aprobativ, legea adoptatã de Parlament este desfiinþatã, întrucât opera reprezentanþilor poporului, ce alcãtuiesc Parlamentul, a fost infirmatã de corpul electoral). Comparaþie între procedura legislativã obiºnuitã ºi procedura de revizuire a Constituþiei Aspecte procedurale Procedura legislativã obiºnuitã Procedura de revizuire a

Constituþiei Subiecþii care pot avea iniþiativa legislativã - Guvernul; - minim un parlamentar; - 100.000 cetãþeni cu drept de vot din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, câte cel puþin 5.000 din fiecare judeþ sau din municipiul Bucureºti; - numai Guvernul pentru legile bugetului de stat ºi bugetului asigurãrilor sociale de stat - Preºedintele României la propunerea Guvernului; - un sfert din numãrul deputaþilor sau al senatorilor; - 500.000 cetãþeni cu drept de vot din cel puþin jumãtate din judeþele þãrii, câte cel puþin 20.000 din fiecare judeþ sau din municipiul Bucureºti Aspecte anterioare procedurii parlamentare - obþinerea avizului Consiliului Legislativ în toate cazurile; - decizia Curþii Constituþionale cu privire la iniþiativele legislative populare; - obþinerea avizului Consiliului Legislativ; - decizia Curþii Constituþionale cu

privire la iniþiativele legislativã de revizuire a Constituþiei, indiferent de autor (Curtea Constituþionalã se autosesizeazã 103 - obþinerea avizului Consiliului Economic ºi Social în unele situaþii; ºi realizeazã un control prealabil, general ºi abstract înainte de sesizarea Parlamentului cu privire la limitele revizuirii ºi la alte aspecte). Camerele Parlamentului - au o competenþã decizionalã specializatã - sunt identice din punct de vedere al competenþei decizionale Sesizarea - este specializatã, în funcþie de competenþa Camerelor (iniþiativa se depune mai întâi la Camera de reflecþie) - iniþiativa se depune la oricare dintre Camerele Parlamentului atunci când aparþine Preºedintelui României, la propunerea Guvernului, sau corpului electoral; - iniþiativa parlamentarã se depune numai la Camera din care subiecþii de sezinã fac parte Procedura legislativã parlamentarã - Camerele sunt egale ºi specializate funcþional; - Camera prima sesizatã este Camerã de reflecþie, iar cea de a doua Camerã este decizionalã - Camera de reflecþie trebuie sã adopte legea în termen de 45 de zile de la sesizare (pentru coduri sau legi de complexitate

deosebitã termenul este de 60 de zile); la Camera decizionalã se trimite textul adoptat de prima Camerã în termenele susmenþionate; - dacã acest termen este depãºit, legea este considerã adoptatã tacit de prima Camerã ºi se trimite la Camera decizionalã - Camerele sunt egale; nici una dintre Camere nu este decizionalã în cazul existenþei unor divergenþe între textele votate în cele douã Camere - prima Camerã sesizatã nu are un termen în care sã adopte legea de revizuire a Constituþiei; - textul votat în prima Camerã este dezbãtut în cea de a doua Camerã; Respingerea legii - dacã Camera de reflecþie respinge iniþiativa legislativã, aceasta se trimite la cea de a doua Camerã, care va decide definitiv; - dacã Camera decizionalã respinge proiectul de lege cu care a fost sesizatã, respingerea este definitivã. - proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului; - dacã aceasta din urmã respinge proiectul de legea sau propunerea legislativã, ele se trimit, pentru o nouã dezbatere, Camerei care le-a adoptat; - o nouã respingere este definitivã. Soluþionarea

divergenþelor - ca regulã, cea de a doua Camerã sesizatã este decizionalã; - în cazul în care textele votate de cele douã Camere sunt diferite, se declanºeazã procedura de 104 - în cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care intrã în competenþa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã ºi cea de a doua Camerã este de acord; în caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv - soluþia susmenþionatã se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere mediere de cãtre o comisie paritarã formatã din 7 deputaþi ºi 7 senatori; - raportul prin care comisia de mediere a soluþionat divergenþele dintre Camere se supune votului în fiecare dintre camere; - dacã comisia de mediere nu a reuºit soluþionarea tuturor divergenþelor sau dacã una dintre Camere nu a adoptat unele dintre soluþiile propuse de comisia de mediere, textele respective se supun dezbaterii Camerelor reunite ale Parlamentului, care vor decide astfel definitiv Cvorumul ºi majoritatea de

vot - pentru adoptarea de legi organice sau ordinare, cvorumul îl reprezintã majoritatea absolutã a parlamentarilor fiecãrei Camere; - legile ordinare se adoptã cu o majoritate simplã; - legile organice se adoptã cu o majoritate absolutã - pentru adoptarea legilor constituþionale cvorumul îl reprezintã minim douã treimi din parlamentarii fiecãrei Camere, iar pentru soluþionarea eventualelor divergenþe apãrute în urma procedurii de mediere, cvorumul este de trei pãtrimi din numãrul total al parlamentarilor celor douã Camere reunite; - majoritãþile pentru adoptarea legilor constituþionale sunt identice cu cvorumul precizat în cazurile susmenþionate Adoptarea definitivã a legii - la momentul obþinerii majoritãþii cerutã de Constituþie, în funcþie de tipul de lege, ca urmare a votului final în Camera decizionalã - dupã confirmarea de cãtre corpul electoral prin referendum a soluþiei legislative de revizuire a Constituþiei adoptatã de Parlament Etapa finalã a procedurii legislative - legile organice ºi ordinare se supun promulgãrii de cãtre Preºedintele României; - dupã promulgare, legile organice ºi ordinare se publicã în Monitorul Oficial al

României - legilor constituþionale nu li se aplicã procedura promulgãrii de cãtre Preºedintele României, fiind supuse spre adoptare corpului electoral, în calitate de putere originarã; - dupã adoptarea prin referendum, legile constituþionale se publicã în Monitorul Oficial al României, iar ulterior se va publica ºi Constituþia revizuitã Caracterizare generalã - procedura este aceea rezultatã din îmbunãtãþirile aduse de Legea de revizuire din 2003 - procedura este conformã cu procedura parlamentarã de adoptare a Constituþiei din 1991 105 7.4. Proceduri de control - controlul parlamentar este prin excelenþã posterior; în sens larg; controlul parlamentar se referã la toate domeniile de activitate, fiind o consecinþã a principiului reprezentãrii; - tot în sens larg, deliberarea unei legi are semnificaþia unui control asupra fundamentãrii sesizãrilor; - sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizeazã dupã anumite proceduri prevãzute de Constituþie ºi de regulamentele parlamentare, care au efecte diferite, dupã cum urmeazã: - efecte politice: întrebarea, interpelarea, moþiunea simplã, ancheta parlamentarã, audierea urmatã de declaraþii politice ºi rapoartele unor autoritãþi; efecte precumpãnitor juridice: moþiunea de cenzurã, admiterea cererii de reþinere, arestare sau percheziþie a parlamentarilor, suspendarea din funcþie a Preºedintelui României, punerea sub acuzare a Preºedintelui României.

A. Proceduri de control care au numai efecte politice 7.4.1. Întrebarea Constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaþie este exactã, dacã Guvernul ºi celelalte organe ale administraþiei publice înþeleg sã comunice Camerei informaþiile ºi documentele cerute de Camerã sau de comisiile permanente ori dacã Guvernul are intenþia de a lua o hotãrâre într-o problemã determinatã. Disciplina procedurii întrebãrilor prin natura lor, întrebãrile sunt un mijloc de informare a parlamentarilor, îndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu, ºi care obligã astfel, un membru al Guvernului sau un organ al administraþiei publice sã se justifice; 106 fiecare parlamentar poate adresa întrebãri miniºtrilor sau altor conducãtori ai organelor administraþiei publice pentru obþinerea unei informaþii concrete; Preºedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care: - privesc probleme de interes personal sau particular; - urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice; - se referã la procese aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti sau pot afecta soluþionarea unor cauze aflate în curs de judecatã; - privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice; în principiu, ministrul rãspunde pe loc; durata întrebãrii ºi rãspunsului este limitatã ºi nu este urmatã de dezbateri; la întrebãrile orale ºi la întrebãrile scrise, membrii Guvernului nu rãspund dacã acela care a adresat întrebarea nu se aflã în sala de ºedinþe; în cazuri temeinic justificate, dacã acela care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de ºedinþe în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere amânarea rãspunsului o singurã

datã; cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei ºi se comunicã ministrului pentru relaþia cu Parlamentul; în cazul când deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã constatare, acest fapt se anunþã în plen de cãtre preºedintele de ºedinþã, iar ministrul vizat prezintã rãspunsul la întrebarea adresatã; întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârºitul fiecãrei sesiuni ordinare; obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris ºi se depune la secretarul desemnat al Camerei, care îl informeazã pe ministrul pentru relaþia cu Parlamentul asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã rãspundã în cursul ºedinþei consacrate acestora; întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel mult un 107 minut, iar ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost adresatã în cel mult 3 minute; autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu precizãri ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar ministrul poate exercita dreptul la replicã în acelaºi interval de timp fãrã ca o altã intervenþie pe marginea întrebãrii respective sã mai poatã avea loc; în situaþia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã întrebarea, nu este prezent, rãspunsul va fi dat în ºedinþa din sãptãmâna urmãtoare în timpul consacrat întrebãrilor orale; Preºedintele Camerei îl informeazã pe primul-ministru asupra rãspunsurilor amânate; parlamentarii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc un rãspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei; întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului ºi celorlalte autoritãþi publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei, iar rãspunsurile la întrebãrile scrise se transmit în cel mult 15 zile;

întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei se înscriu pe ordinea de zi a ºedinþei în succesiunea primirii rãspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora; rãspunsurile la aceste întrebãri se dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale fãrã a putea depãºi 5 minute; timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute; nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaºi ºedinþã. 7.4.2. Interpelarea Constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulþi deputaþi, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau externe. Disciplina interpelãrii interpelarea se face în scris, arãtându-se obiectul acesteia, fãrã nici o 108 dezvoltare, ºi priveºte un aspect politic al activitãþii Guvernului; Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni, iar pentru motive temeinice, Camera poate acorda un nou termen; în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din ºedinþa consacratã dezbaterii interpelãrilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare; în cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta ºi o a doua interpelare; ordinea luãrii de cuvânt: mai întâi interpelatorul ºi apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat; interpelãrile primului-ministru se pot face din douã în douã sãptãmâni ºi trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau externe; fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult douã minute, iar primul ministru sau ministrul interpelat rãspunde la interpelare în cel mult 3 minute; autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu

întrebãri suplimentare ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute, iar cel interpelat are la dispoziþie douã minute pentru replicã, fãrã nici o altã intervenþie; Camera poate adopta o moþiune simplã ca urmare a rãspunsului Guvernului la interpelare spre a-ºi exprima poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii. 7.4.3. Moþiunea simplã Este un act politic care exprimã poziþia Camerei într-o anumitã problemã de politicã internã sau externã; dacã este iniþiatã de opoziþie, fundamentarea poziþiei constã în critica politicii Guvernului; face parte din procedeele controlului fãrã sancþiune, în plinã dezvoltare în parlamentarismul modern. Caracteristicile esenþiale ale procedurii moþiunea simplã poate fi iniþiatã de 50 deputaþi sau 1/4 din senatori; 109 trebuie motivatã, nu poate viza finalitãþi specifice moþiunii de cenzurã; cei ce au semnat-o nu mai pot semna o altã moþiune privind aceeaºi problemã ºi nici nu se pot dezice dupã ce a fost înscrisã pe ordinea de zi; se depune la preºedintele Camerei, în cursul ºedinþei, se comunicã Guvernului, se aduce la cunoºtinþa Camerei ºi se afiºeazã, dupã care se dezbate în cel mult 6 zile; dacã priveºte probleme de politicã externã, trebuie însoþitã de avizul Comisiei de politicã externã, cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe; amendamentele nu sunt admisibile; dupã începerea dezbaterii moþiunii simple, semnatarii nu-ºi pot retrage adeziunea la moþiune; pânã la încheierea dezbaterii unei moþiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o altã moþiune în aceeaºi problemã; poate fi adoptatã cu votul majoritãþii membrilor Camerei (majoritate absolutã); moþiunile simple care au obþinut majoritatea absolutã a voturilor sunt obligatorii pentru Guvern, pentru membrii sãi ºi pentru celelalte persoane vizate; moþiunile se publicã în Monitorul Oficial al României, partea I.

7.4.4. Ancheta parlamentarã Reprezintã investigarea de cãtre parlamentari a unei situaþii ºi informarea Camerei asupra celor constatate. Caracteristicile esenþiale ale procedurii se efectueazã prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituitã în acest scop, sau al unei comisii permanente, abilitate de plen în mod expres, cu precizarea datei când se va prezenta raportul; dacã ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileºte obiectul anchetei, componenþa þinând cont de configurarea politicã a Camerei, conducerea comisiei, precum ºi data când trebuie prezentat raportul; dacã ancheta se efectueazã printr-o comisie permanentã, Camera stabileºte doar obiectul ºi data prezentãrii 110 raportului; regulile de lucru ale unei comisii de anchetã sunt similare celor privind comisiile permanente; comisia de anchetã nu se poate substitui organelor de justiþie; orice autoritate este obligatã sã rãspundã anchetei comisiei; de regulã, se fac audieri, aplicându-se prin analogie regulile de procedurã privind citarea martorilor, dar se cerceteazã ºi documente; au fost cazuri când s-au prezentat ºi rapoarte paralele; ancheta se finalizeazã cu un raport; dupã dezbaterea raportului, misiunea comisiei înceteazã, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin caduce; Camera poate adopta o moþiune simplã în care sã-ºi exprime poziþia faþã de obiectul anchetei. 7.4.5. Audierea ºi dezbaterea unor declaraþii politice sau rapoarte ale unor autoritãþi (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, Avocatul Poporului, serviciile de informaþii, Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii etc.).

Reprezintã proceduri de informare, dar ºi de control, întrucât obligã autoritatea sã se justifice; fac parte, ca ºi moþiunea simplã, din sfera controlului fãrã sancþiune, în plinã dezvoltare în parlamentarismul modern. Caracteristici specifice ale procedurii procedura implicã fie competenþa fiecãrei Camere (regula), fie a Camerelor reunite în ºedinþã comunã (de exemplu: mesajul prezidenþial, raportul Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, raportul Avocatului Poporului, rapoartele serviciilor de informaþii etc.); cu excepþia declaraþiei politice, comisia de specialitate analizeazã raportul ºi prezintã, dupã raportul autoritãþii, propriul sãu raport; dupã dezbateri, Camera sau Camerele reunite, dupã caz, pot adopta o moþiune simplã exprimând atitudinea faþã de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere, însoþitã sau 111 nu de dezbateri. B. Proceduri de control care au efecte precumpãnitor juridice 7.4.6. Moþiunea de cenzurã Este expresia rãspunderii politice a Guvernului ºi urmãreºte douã scopuri conjugate: angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în ºedinþa comunã asupra politicii de ansamblu a Guvernului; demiterea Guvernului. Caracteristicile esenþiale ale procedurii ca regulã, moþiunea de cenzurã este iniþiatã de opoziþie, dar poate fi iniþiatã ºi de majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern ºi urmãreºte formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniþiatã de cel puþin 1/4 din numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor; parlamentarii care au iniþiat o moþiune de cenzurã într-o sesiune, care a fost respinsã, nu o mai pot reitera în aceeaºi sesiune, afarã de cazul când Guvernul

ºi-a angajat rãspunderea, deoarece în aceastã situaþie moþiunea este provocatã de însuºi Guvernul; moþiunea de cenzurã se dezbate ºi se supune la vot în ºedinþa comunã a Camerelor; de la depunerea moþiunii la Biroul permanent, dupã un interval de maxim 5 zile, moþiunea se prezintã de reprezentantul iniþiatorilor în plen ºi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la aceastã prezentare; dezbaterea este precedatã de prezentarea moþiunii de cãtre iniþiator, urmatã de cuvântul primului-ministru sau al altui reprezentant al sãu; luãrile de cuvânt sunt, potrivit regulilor ºedinþelor, organizate (în timpul alocat ºi într-o alternanþã care sã asigure contradictorialitatea între susþinãtorii 112 Guvernului ºi aceia care au cerut demiterea lui); moþiunea de cenzurã se adoptã cu majoritate absolutã ºi are drept consecinþã demiterea Guvernului. 7.4.7. Admiterea cererii de percheziþionare, reþinere sau arestare a parlamentarilor Reprezintã condiþia pentru ca un parlamentar sã poatã fi percheziþionat, reþinut, sau arestat. Caracteristicile esenþiale ale procedurii cererea de percheziþionare, reþinere sau arestare a parlamentarilor se face de cãtre ministrul justiþiei; este o procedurã de control asupra justificãrilor prezentate de executiv, supuse examinãrii comisiei juridice; cererea ºi raportul comisiei se dezbat în plen cu prioritate; încuviinþarea percheziþionãrii, reþinerii sau arestãrii parlamentarilor se face cu votul majoritãþii absolute a parlamentarilor Camerei; competenþa de judecatã a parlamentarilor pentru faptele care nu au legãturã cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, iar urmãrirea ºi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.

7.4.8. Suspendarea din funcþie a Preºedintelui României Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea Preºedintelui în cazul încãlcãrii grave de cãtre acesta a prevederilor Constituþiei. Aspecte esenþiale ale procedurii cererea de suspendare din funcþie a preºedintelui României poate fi iniþiatã de cel puþin o treime din numãrul total al parlamentarilor (deputaþi ºi senatori); se aduce la cunoºtinþa parlamentarilor, dupã care aceºtia constituie o comisie de anchetã; 113 dupã primirea raportului comisiei ºi a avizului Curþii Constituþionale (cãreia i se trimite cererea dupã înregistrare), dezbaterea are loc cu prioritate, cu participarea Preºedintelui, dacã acesta doreºte; cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu majoritatea absolutã a parlamentarilor, dupã care în 30 de zile are loc referendumul pentru demiterea Preºedintelui; între timp, funcþia Preºedintelui se aduce la îndeplinire de preºedintele interimar (în ordine, preºedintele Senatului, ºi dacã nici acesta nu poate îndeplini funcþia, cel al Camerei Deputaþilor). 7.4.9. Punerea sub acuzare a Preºedintelui României Este o procedurã, prealabilã referendumului, pentru demiterea Preºedintelui în cazul sãvârºirii unor fapte de înaltã trãdare. Aspecte esenþiale ale procedurii cererea de suspendare din funcþie a Preºedintelui României poate fi iniþiatã de majoritatea deputaþilor ºi senatorilor ºi se aduce, neîntârziat, la cunoºtinþã Preºedintelui României, pentru a putea da explicaþii cu privire la faptele ce i se imputã; cererea se supune votului secret cu bile ºi poate fi admisã cu majoritatea calificatã a cel puþin douã treimi din numãrul parlamentarilor; competenþa de judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie; de la data punerii sub acuzare ºi pânã la data demiterii, funcþia

Preºedintelui se aduce la îndeplinire de preºedintele interimar (în ordine, preºedintele Senatului, ºi dacã nici acesta nu poate îndeplini funcþia, cel al Camerei Deputaþilor); Preºedintele este demis de drept de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare. 7.5. Proceduri de numiri 114 7.5.1. Cea mai importantã procedurã se referã la învestirea Guvernului, care cuprinde patru etape succesive: desemnarea de cãtre Preºedintele României a candidatului la funcþia de prim-ministru; stabilirea de cãtre acesta a listei Guvernului ºi a programului de guvernare; solicitarea de cãtre candidat a votului de învestiturã (faza parlamentarã); numirea Guvernului de Preºedintele României ºi primirea jurãmântului de credinþã. Caracteristicile fazei parlamentare candidatul desemnat de cãtre Preºedinte este obligat ca, în termen de 10 zile de la desemnare, sã cearã Parlamentului acordarea votului de încredere asupra programului ºi listei Guvernului; competenþa de deliberare aparþine Camerelor în ºedinþã comunã; candidatul la funcþia de premier înainteazã lista cu membrii Guvernului împreunã cu programul de guvernare la birourile permanente reunite ale Camerelor; pânã la ºedinþa de învestire, fiecare candidat la funcþia de ministru va fi audiat de comisiile de specialitate ale celor douã Camere în ºedinþã comunã; în urma audierii se prezintã premierului un aviz consultativ motivat; se creeazã astfel posibilitatea înlocuirii pe listã a celor care nu au trecut testul comisiei, pentru a se evita respingerea de cãtre plen a listei Guvernului în ansamblu (lista este blocatã, fiind supusã la vot în întregime, nu fiecare membru în parte); în ziua învestirii, dupã prezentarea programului ºi a listei, iau cuvântul

reprezentanþii grupurilor parlamentare, ºedinþa fiind organizatã (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigurã alternanþa dintre cei ce sprijinã Guvernul ºi cei ce i se opun); apoi se voteazã prin modalitatea votului secret cu bile; învestitura Guvernului este, aºadar, colectivã ºi nu individualã. 7.5.2. În legãturã cu remanierea Guvernului, dacã prin propunerea de remaniere se schimbã structura sau compoziþia politicã a Guvernului, 115 Preºedintele României va putea revoca sau numi pe noii membri, la propunerea primului-ministru, numai pe baza votului de încredere acordat de Parlament, în cadrul unei proceduri similare cu cea de învestiturã a Guvernului în ansamblul sãu . 7.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale, la propunerea Preºedintelui României (competenþã partajatã cu Preºedintele României); pentru alegerea a trei judecãtori ai Curþii Constituþionale de cãtre Senat ºi a trei judecãtori de cãtre Camera Deputaþilor; pentru alegerea consilierilor Curþii de Conturi; pentru alegerea sau desemnarea, dupã caz a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii etc.; în general, alegerea în plen este precedatã de o analizã ºi propunere a comisiei permanente de specialitate. 7.6. Procedura de validãri Reprezintã procedura pentru atestarea legalã a alegerii parlamentarului. Caracteristici esenþiale ale procedurii alegerea, dupã întrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de validare; la Camera Deputaþilor, ea este pe întreaga legislaturã, iar la Senat, atribuþiile sale se exercitã de comisia juridicã; comisia de validãri constituie grupe de lucru ce examineazã dosarele

alegerilor, soluþioneazã contestaþiile nerezolvate ºi întocmeºte un raport cuprinzând lista parlamentarilor ce se propune a fi validatã ºi parlamentarii al cãror mandat se propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii, propune validarea individualã a supleanþilor dacã întrunesc condiþiile legii (sã nu-ºi fi schimbat opþiunea politicã ºi sã ocupe pe listã locul imediat urmãtor); lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune individual; votul este cu majoritatea relativã (majoritatea parlamentarilor prezenþi); înlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia, dar numai individual, nu în bloc; la Camera Deputaþilor validarea se face de comisia 116 iniþialã, iar la Senat se realizeazã de cãtre Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri. 7.7. Procedura depunerii jurãmântului de cãtre Preºedintele României de la data jurãmântului, preºedintele ales începe sã-ºi exercite mandatul ºi înceteazã mandatul preºedintelui anterior. Camerele reunite în ºedinþã comunã primesc jurãmântul, dupã prezentarea hotãrârii de validare a alegerii noului preºedinte de cãtre Curtea Constituþionalã; ºedinþa este prezidatã de cãtre preºedinþii celor douã Camere. Dupã jurãmânt, preºedintele rosteºte un discurs, iar Camerele reunite adoptã o declaraþie de constatare a îndeplinirii procedurii. 7.8. Alte proceduri Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare. Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naþionalã, Revoluþia românã din 1989 etc.); procedura se stabileºte îndeosebi pe temeiul precedentelor.

117

LEGISLAÞIE

118 Constituþia României modificatã prin Legea de revizuire nr. 429 din 23 octombrie 2003 extras TITLUL III Autoritãþile publice CAPITOLUL I Parlamentul SECÞIUNEA 1 Organizare ºi funcþionare ARTICOLUL 61 Rolul ºi structura (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi unica autoritate legiuitoare a þãrii. (2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaþilor ºi Senat. ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat, potrivit legii electorale. (2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiþiile legii electorale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionale pot fi reprezentaþi numai de o singurã organizaþie. (3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilor se stabileºte prin legea electoralã,

în raport cu populaþia þãrii. ARTICOLUL 63 Durata mandatului (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeºte de drept în stare de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenþã, pânã la încetarea acestora. (2) Alegerile pentru Camera Deputaþilor ºi pentru Senat se desfãºoarã în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneºte, la convocarea Preºedintelui 119 României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeºte pânã la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceastã perioadã nu poate fi revizuitã Constituþia ºi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îºi continuã procedura în noul Parlament. ARTICOLUL 64 Organizarea internã (1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Camerã îºi alege un birou permanent. Preºedintele Camerei Deputaþilor ºi preºedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalþi membri ai birourilor permanente sunt aleºi la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaþi înainte de expirarea mandatului. (3) Deputaþii ºi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere. (4) Fiecare Camerã îºi constituie comisii permanente ºi poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camerele îºi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente ºi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraþiei politice a fiecãrei Camere.

ARTICOLUL 65 ªedinþele Camerelor (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucreazã în ºedinþe separate. (2) Camerele îºi desfãºoarã lucrãrile ºi în ºedinþe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor, pentru: a) primirea mesajului Preºedintelui României; b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetului asigurãrilor sociale de stat; c) declararea mobilizãrii totale sau parþiale; d) declararea stãrii de rãzboi; e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilor militare; f) aprobarea strategiei naþionale de apãrare a þãrii; g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii; h) numirea, la propunerea Preºedintelui României, a directorilor serviciilor de informaþii ºi exercitarea controlului asupra activitãþii acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; j) stabilirea statutului deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea indemnizaþiei ºi a celorlalte drepturi ale acestora; k) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivit Constituþiei sau regulamentului, 120 se exercitã în ºedinþã comunã. ARTICOLUL 66 Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie. (2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc ºi în sesiuni extraordinare, la cererea Preºedintelui României, a biroului permanent al fiecãrei Camere ori a cel puþin o treime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de preºedinþii acestora. ARTICOLUL 67 Actele juridice ºi cvorumul legal Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni, în prezenþa

majoritãþii membrilor. ARTICOLUL 68 Caracterul public al ºedinþelor (1) ªedinþele celor douã Camere sunt publice. (2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedinþe sã fie secrete. SECÞIUNEA a 2-a Statutul deputaþilor ºi al senatorilor ARTICOLUL 69 Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºi senatorii sunt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul. ARTICOLUL 70 Mandatul deputaþilor ºi al senatorilor (1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiþia validãrii alegerii ºi a depunerii jurãmântului. Jurãmântul se stabileºte prin lege organicã. (2) Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ARTICOLUL 71 Incompatibilitãþi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp, deputat ºi senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al Guvernului. 121 (3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prin lege organicã. ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentarã (1) Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (2) Deputaþii ºi senatorii pot fi urmãriþi ºi trimiºi în judecatã penalã pentru fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în

exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziþionaþi, reþinuþi sau arestaþi fãrã încuviinþarea Camerei din care fac parte, dupã ascultarea lor. Urmãrirea ºi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Competenþa de judecatã aparþine Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. (3) În caz de infracþiune flagrantã, deputaþii sau senatorii pot fi reþinuþi ºi supuºi percheziþiei. Ministrul justiþiei îl va informa neîntârziat pe preºedintele Camerei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În cazul în care Camera sesizatã constatã cã nu existã temei pentru reþinere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. SECÞIUNEA a 3-a Legiferarea ARTICOLUL 73 Categorii de legi (1) Parlamentul adoptã legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare. (2) Legile constituþionale sunt cele de revizuire a Constituþiei. (3) Prin lege organicã se reglementeazã: a) sistemul electoral; organizarea ºi funcþionarea Autoritãþii Electorale Permanente; b) organizarea, funcþionarea ºi finanþarea partidelor politice; c) statutul deputaþilor ºi al senatorilor, stabilirea indemnizaþiei ºi a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea ºi desfãºurarea referendumului; e) organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii; f) regimul stãrii de mobilizare parþialã sau totalã a forþelor armate ºi al stãrii de rãzboi; g) regimul stãrii de asediu ºi al stãrii de urgenþã; h) infracþiunile, pedepsele ºi regimul executãrii acestora; i) acordarea amnistiei sau a graþierii colective; j) statutul funcþionarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea ºi funcþionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanþelor judecãtoreºti, a Ministerului Public ºi a Curþii de Conturi; m) regimul juridic general al proprietãþii ºi al moºtenirii; n) organizarea generalã a învãþãmântului; o) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privind autonomia localã; 122

p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele ºi protecþia socialã; r) statutul minoritãþilor naþionale din România; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în Constituþie se prevede adoptarea de legi organice. ARTICOLUL 74 Iniþiativa legislativã (1) Iniþiativa legislativã aparþine, dupã caz, Guvernului, deputaþilor, senatorilor sau unui numãr de cel puþin 100.000 de cetãþeni cu drept de vot. Cetãþenii care îºi manifestã dreptul la iniþiativã legislativã trebuie sã provinã din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe, respectiv în municipiul Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel puþin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative. (2) Nu pot face obiectul iniþiativei legislative a cetãþenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaþional, amnistia ºi graþierea. (3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege cãtre Camera competentã sã îl adopte, ca primã Camerã sesizatã. (4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii care exercitã dreptul la iniþiativã legislativã pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerutã pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente sã le adopte, ca primã Camerã sesizatã. ARTICOLUL 75 Sesizarea Camerelor (1) Se supun spre dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi ºi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaþionale ºi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum ºi proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2),

articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) ºi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) ºi (5) ºi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii ºi adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului. (2) Prima Camerã sesizatã se pronunþã în termen de 45 de zile. Pentru coduri ºi alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. În cazul depãºirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. (3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã, proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide 123 definitiv. (4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care, potrivit alineatului (1), intrã în competenþa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã ºi cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv în procedurã de urgenþã. (5) Dispoziþiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenþa decizionalã aparþine primei Camere. ARTICOLUL 76 Adoptarea legilor ºi a hotãrârilor (1) Legile organice ºi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãþii membrilor fiecãrei Camere. (2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãþii membrilor prezenþi din fiecare Camerã. (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de urgenþã, stabilitã potrivit regulamentului fiecãrei Camere. ARTICOLUL 77 Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preºedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preºedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii. (3) Dacã Preºedintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut verificarea constituþionalitãþii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea deciziei Curþii Constituþionale, prin care i s-a confirmat constituþionalitatea. ARTICOLUL 78 Intrarea în vigoare a legii Legea se publicã în Monitorul Oficial al României ºi intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei. CAPITOLUL IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul ARTICOLUL 111 124 Informarea Parlamentului (1) Guvernul ºi celelalte organe ale administraþiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãþii lor, sunt obligate sã prezinte informaþiile ºi documentele cerute de Camera Deputaþilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preºedinþilor acestora. În cazul în care o iniþiativã legislativã implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea informãrii este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se solicitã prezenþa, participarea lor este obligatorie. ARTICOLUL 112 Întrebãri, interpelãri ºi moþiuni simple (1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi au obligaþia sã rãspundã la întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputaþi sau de senatori, în condiþiile prevãzute de regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputaþilor sau Senatul poate adopta o moþiune simplã prin care sã-ºi exprime poziþia cu privire la o problemã de politicã internã sau externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã ce a fãcut obiectul unei interpelãri. ARTICOLUL 113 Moþiunea de cenzurã (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, pot retrage încrederea acordatã Guvernului prin adoptarea unei moþiuni de cenzurã, cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor. (2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatã de cel puþin o pãtrime din numãrul total al deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicã Guvernului la data depunerii. (3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã 3 zile de la data când a fost prezentatã în ºedinþa comunã a celor douã Camere. (4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost respinsã, deputaþii ºi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune, o nouã moþiune de cenzurã, cu excepþia cazului în care Guvernul îºi angajeazã rãspunderea potrivit articolului 114. ARTICOLUL 114 Angajarea rãspunderii Guvernului (1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea în faþa Camerei Deputaþilor ºi a Senatului, în ºedinþã comunã, asupra unui program, a unei declaraþii de politicã generalã sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacã o moþiune de cenzurã, depusã în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraþiei de politicã generalã sau a proiectului de lege, a fost votatã în condiþiile articolului 113. (3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de 125 lege prezentat, modificat sau completat, dupã caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considerã adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraþiei de politicã generalã devine obligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Preºedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ºedinþa

comunã a celor douã Camere. ARTICOLUL 115 Delegarea legislativã (1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanþe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul ºi data pânã la care se pot emite ordonanþe. (3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanþele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanþei. (4) Guvernul poate adopta ordonanþe de urgenþã numai în situaþii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaþia de a motiva urgenþa în cuprinsul acestora. (5) Ordonanþa de urgenþã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenþã la Camera competentã sã fie sesizatã ºi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunþã asupra ordonanþei, aceasta este consideratã adoptatã ºi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedurã de urgenþã. Ordonanþa de urgenþã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1). (6) Ordonanþele de urgenþã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituþionale, nu pot afecta regimul instituþiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãþile ºi îndatoririle prevãzute de Constituþie, drepturile electorale ºi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã. (7) Ordonanþele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse ºi ordonanþele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3). (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanþei. 126

TITLUL VII Revizuirea Constituþiei ARTICOLUL 150 Iniþiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþiatã de Preºedintele României la propunerea Guvernului, de cel puþin o pãtrime din numãrul deputaþilor sau al senatorilor, precum ºi de cel puþin 500.000 de cetãþeni cu drept de vot. (2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Constituþiei trebuie sã provinã din cel puþin jumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în municipiul Bucureºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative. ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputaþilor ºi de Senat, cu o majoritate de cel puþin douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. (2) Dacã prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cu votul a cel puþin trei pãtrimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivã dupã aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptãrii proiectului sau a propunerii de revizuire. ARTICOLUL 152 Limitele revizuirii (1) Dispoziþiile prezentei Constituþii privind caracterul naþional, independent, unitar ºi indivizibil al statului român, forma republicanã de guvernãmânt, integritatea teritoriului, independenþa justiþiei, pluralismul politic ºi limba oficialã nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi fãcutã dacã are ca rezultat

suprimarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale cetãþenilor sau a garanþiilor acestora. (3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã ºi nici în timp de rãzboi.

127 REGULAMENTUL CAMEREI DEPUTAÞILOR CAPITOLUL I Organizarea Camerei Deputaþilor Secþiunea 1 Constituirea Camerei Deputaþilor Art. 1. - Camera Deputaþilor nou-aleasã se întruneºte în ziua ºi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preºedintele României, în conformitate cu prevederile Constituþiei. Art. 2. - Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Camerei Deputaþilor sunt conduse de cel mai în vârstã deputat, în calitate de preºedinte de vârstã, asistat de 4 secretari desemnaþi din rândul celor mai tineri deputaþi. Imposibilitatea exercitãrii atribuþiilor de cãtre preºedintele de vârstã sau de cãtre unul ori mai mulþi secretari prevãzuþi la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstã sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputaþi din rândul celor prezenþi. În intervalul de timp prevãzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepþia celor care privesc validarea mandatelor de deputat. Art. 3. - Pentru validarea mandatelor Camera Deputaþilor alege în prima sa ºedinþã o comisie compusã din 30 de deputaþi, care sã reflecte configuraþia politicã a Camerei, aºa cum aceasta rezultã din constituirea grupurilor parlamentare. Comisia de validare funcþioneazã pe întreaga duratã a mandatului Camerei Deputaþilor.

Art. 4. - Numãrul deputaþilor care vor fi desemnaþi în comisia de validare de cãtre fiecare grup parlamentar este în funcþie de proporþia membrilor sãi în numãrul total al deputaþilor. Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputaþi care revine fiecãrui grup parlamentar se fac de cãtre liderii acestor grupuri ºi se transmit secretarilor. Preºedintele de vârstã prezintã Camerei aceste propuneri în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaþilor hotãrãºte asupra lor cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Propunerile pentru componenþa nominalã a comisiei se fac de cãtre grupurile parlamentare în limita numãrului de locuri aprobat. Componenþa comisiei este aprobatã de Camerã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 5. - Comisia de validare îºi alege un preºedinte ºI 2 vicepreºedinþi, care alcãtuiesc biroul comisiei, ºi se organizeazã în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea pe cât posibil a proporþiei prevãzute la art. 4 alin. 1. Art. 6. - Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaþilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepþia celor privind membrii grupelor de lucru. Verificarea legalitãþii alegerii deputaþilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul comisiei de validare. Biroul comisiei de validare ºi grupele de lucru sunt obligate sã prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptã cu votul majoritãþii membrilor biroului sau ai grupelor de lucru. Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesoluþionate se face în plenul comisiei. Comisia de validare se pronunþã asupra contestaþiilor nesoluþionate ºi asupra acelora a cãror soluþionare s-a fãcut cu încãlcarea dispoziþiilor legale referitoare la procedura de soluþionare.

Art. 7. - Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constatã cã alegerea acestuia s-a fãcut prin încãlcarea legii, inclusiv prin fraudã electoralã. Art. 8. - Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeºte un raport în care vor fi precizaþi deputaþii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, dupã caz, amânarea validãrii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare. 128 Art. 9. - Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãþii membrilor acesteia; în caz de paritate votul preºedintelui este hotãrâtor. Art. 10. - Camera Deputaþilor se întruneºte în ºedinþã, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. Raportul comisiei de validare se prezintã Camerei Deputaþilor de cãtre preºedintele acesteia. Art. 11. - În cazul deputaþilor pentru care nu existã motive de invalidare potrivit art. 7 se întocmeºte, pe circumscripþii electorale, o listã cu numele ºi prenumele acestora, asupra cãreia Camera se pronunþã printr-un singur vot. În cazul deputaþilor la care a fost propusã invalidarea mandatului Camera dezbate ºi se pronunþã prin vot pentru fiecare caz. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 12. - Camera Deputaþilor este legal constituitã dupã validarea a douã treimi din mandatele de deputat. Secþiunea a 2-a Grupurile parlamentare Art. 13. - Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaþilor. Ele se pot constitui din cel puþin 10 deputaþi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaºi partid sau ale aceleiaºi formaþiuni politice. Deputaþii unui partid sau ai unei formaþiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

Deputaþii care au candidat pe listele unei coaliþii electorale ºi fac parte din partide sau formaþiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formaþiunilor din care fac parte. Deputaþii unor partide sau formaþiuni politice care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum ºi deputaþii independenþi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1. Deputaþii care reprezintã organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, altele decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur grup parlamentar. Art. 14. - În prima sa ºedinþã fiecare grup parlamentar procedeazã la desemnarea conducerii proprii alcãtuite din lider ºi, dupã caz, din unul sau mai mulþi locþiitori. Art. 15. - Liderul grupului prezintã Camerei denumirea acestuia, precum ºi componenþa lui numericã ºi nominalã. Succesiunea prezentãrilor se stabileºte de cãtre preºedintele de vârstã al Camerei, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. Art. 16. - Grupurile parlamentare, în funcþie de ponderea lor în Camera Deputaþilor, au la dispoziþie logistica necesarã în vederea desfãºurãrii activitãþii, autoturisme, personal de secretariat ºi de specialitate, potrivit hotãrârii Biroului permanent. Art. 17. Preºedintele Camerei Deputaþilor împreunã cu liderii grupurilor parlamentare repartizeazã locurile în sala de ºedinþe pentru fiecare grup parlamentar. Art. 18. - Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obþinut mandate în urma alegerilor este interzisã. Art. 19. - Orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar se aduce la cunoºtinþã preºedintelui Camerei Deputaþilor sub semnãtura liderului grupului ºi, dupã caz, a deputatului. Preºedintele Camerei informeazã deputaþii, în ºedinþã publicã, asupra modificãrilor intervenite în componenþa grupurilor parlamentare. Secþiunea a 3-a

Alegerea preºedintelui Camerei Deputaþilor ºi a celorlalþi membri ai Biroului permanent Art. 20. - Dupã constituirea legalã a Camerei Deputaþilor se aleg preºedintele Camerei Deputaþilor ºi apoi ceilalþi membri ai Biroului permanent al acesteia. 129 Preºedintele Camerei Deputaþilor este ºi preºedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreºedinþi, 4 secretari ºi 4 chestori. Biroul permanent se alcãtuieºte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraþia politicã a Camerei, aºa cum rezultã din constituirea grupurilor parlamentare. Art. 21. - Preºedintele Camerei Deputaþilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele ºi prenumele tuturor candidaþilor propuºi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singurã propunere. Este declarat ales preºedinte al Camerei Deputaþilor candidatul care a întrunit votul majoritãþii deputaþilor. Dacã nici un candidat nu a întrunit, dupã douã tururi, votul majoritãþii deputaþilor, se organizeazã noi tururi de scrutin, în urma cãrora va fi declarat preºedinte al Camerei Deputaþilor candidatul care a obþinut majoritatea voturilor deputaþilor prezenþi, în condiþiile întrunirii cvorumului prevãzut la art. 64 din Constituþie. Art. 22. - O datã cu alegerea preºedintelui Camerei activitatea preºedintelui de vârstã înceteazã. Art. 23. - Alegerea vicepreºedinþilor, a secretarilor ºi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaþilor stabileºte numãrul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcþii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraþiei politice a Camerei.

Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. 1 se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaþilor propuºi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaþilor ºi se aprobã cu majoritatea voturilor deputaþilor. Dacã nu se realizeazã aceastã majoritate, se organizeazã un nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea voturilor deputaþilor prezenþi. Votul este secret ºi se exprimã prin bile. Art. 24. - Vicepreºedinþii, secretarii ºi chestorii sunt aleºi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare. Art. 25. - Oricãrui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivatã a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puþin unei treimi din numãrul deputaþilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret ºi se exprimã prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrãrii cererii de revocare. Art. 26. - Funcþiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupã la propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizatã funcþia respectivã, în condiþiile prevãzute la art. 23. Art. 27. - O datã cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaþi în condiþiile art. 2 alin. 1 înceteazã. Art. 28. - Hotãrârile prevãzute la art. 1-27 se adoptã prin vot deschis, în afarã de cazurile în care se prevede altfel. Secþiunea a 4-a Biroul permanent al Camerei Deputaþilor ºi Comitetul ordinii de zi Art. 29. - Biroul permanent al Camerei Deputaþilor are urmãtoarele atribuþii: a. propune Camerei data începerii ºi data încheierii sesiunilor parlamentare; b. solicitã preºedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare; c. supune aprobãrii Camerei Deputaþilor regulamentul acesteia, precum ºi propunerile

de modificare; d. prezintã Camerei Deputaþilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia ºi contul de încheiere a exerciþiului bugetar; e. pregãteºte ºi asigurã desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor Camerei Deputaþilor; 130 f. primeºte ºi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative ºi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputaþilor, dacã plenul Camerei nu stabileºte altfel; g. întocmeºte proiectul ordinii de zi a ºedinþelor Camerei ºi programul de lucru al acesteia; h. organizeazã relaþiile Camerei cu parlamentele altor state ºi cu organizaþiile parlamentare pe baza consultãrii, în funcþie de natura acþiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politicã externã ºi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaþilor asupra mãsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenþa nominalã a delegaþiilor; i. supune spre aprobare Camerei Deputaþilor componenþa delegaþiilor permanente la organizaþiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare ºi cu respectarea configuraþiei politice a Camerei; j. aprobã statul de funcþii ºi regulamentul serviciilor Camerei Deputaþilor; supune aprobãrii Camerei structura serviciilor acesteia; k. conduce ºi controleazã serviciile Camerei Deputaþilor; l. aprobã regulamentul privind paza ºi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaþilor; m. îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament, alte dispoziþii legale sau însãrcinãri date de Camera Deputaþilor. Dezbaterile din Biroul permanent se consemneazã în procese-verbale sau în stenograme.

Deputaþii pot consulta stenogramele sau pot obþine o copie de pe acestea, cu excepþia celor declarate confidenþiale de cãtre Biroul permanent, care pot fi numai consultate. Art. 30. - Biroul permanent se convoacã la cererea preºedintelui Camerei Deputaþilor sau la cererea a cel puþin 4 membri ai sãi. Art. 31. - Preºedintele Camerei Deputaþilor are urmãtoarele atribuþii: a. convoacã deputaþii în sesiuni ordinare sau extraordinare; b. conduce lucrãrile Camerei Deputaþilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, ºi asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum ºi respectarea regulamentului; c. acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã problemele puse în dezbatere, stabileºte ordinea votãrii, precizeazã semnificaþia votului ºi anunþã rezultatul acestuia; d. conduce lucrãrile ºedinþelor Biroului permanent; e. convoacã Comitetul ordinii de zi, prezideazã lucrãrile acestuia ºi îi supune spre aprobare proiectele ordinii de zi ºi programului de lucru ale Camerei; f. sesizeazã Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute la art. 144 lit. a) ºi b) din Constituþie; g. asigurã trimiterea de îndatã la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camerã, sau, dupã caz, Preºedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege; h. reprezintã Camera Deputaþilor în relaþiile interne ºi externe; i. îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament, precum ºi însãrcinãrile date de Camera Deputaþilor. Art. 32. - Vicepreºedinþii îndeplinesc, prin rotaþie, atribuþiile preºedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum ºi alte sarcini încredinþate de Biroul permanent. Art. 33. - Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitãrilor deputaþilor, în ordinea în care au fost fãcute; prezintã propunerile, amendamentele ºi orice alte comunicãri adresate Camerei, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul votului, þin evidenþa

hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asistã pe preºedinte în realizarea atribuþiilor ce îi revin ºi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent. 131 Art. 34. - Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului, funcþionarea ºi calitatea serviciilor Camerei Deputaþilor ºi fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent. Exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Biroului permanent proiectul de buget al Camerei ºi contul de încheiere a exerciþiului bugetar anual, asigurã menþinerea ordinii în localul Camerei Deputaþilor ºi îndeplinesc alte atribuþii, în conformitate cu dispoziþiile preºedintelui acesteia sau ale Biroului permanent. În exercitarea atribuþiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniþi de un corp de control compus din 2 experþi contabili ºi sunt subordonaþi numai plenului Camerei Deputaþilor. La sfârºitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Camerei Deputaþilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. Art. 35. - Comitetul ordinii de zi este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare sau din locþiitorii acestora ºi are urmãtoarele atribuþii: a. aprobã ordinea de zi a ºedinþelor Camerei ºi programul de lucru al acesteia, precum ºi modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi sau programului aprobat; b. organizeazã dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcþie de ponderea sa în numãrul total al deputaþilor, a timpului afectat pentru luãrile de cuvânt în ºedinþa Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice ºi facultativã la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative; c. poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãºit.

Art. 36. - Comitetul ordinii de zi hotãrãºte cu majoritatea rezultatã din ponderea votului fiecãrui membru prezent. Ponderea este datã de proporþia grupului parlamentar reprezentat de lider în numãrul total al deputaþilor. Preºedintele Camerei nu are drept de vot. La lucrãrile Comitetului ordinii de zi participã ca invitat reprezentantul Guvernului ºi, dacã este cazul, preºedintele comisiei parlamentare care a depãºit termenul de depunere a raportului. Comitetul ordinii de zi se întruneºte, de regulã, miercurea ºi lucreazã în mod regulamentar în prezenþa a cel puþin jumãtate din numãrul liderilor grupurilor parlamentare. Secþiunea a 5-a Comisiile Camerei Deputaþilor 1. Dispoziþii comune Art. 37. - Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaþilor, înfiinþate cu scopul de a îndeplini însãrcinãrile care le sunt încredinþate în vederea pregãtirii lucrãrilor Camerei. Art. 38. - Camera Deputaþilor constituie comisii permanente ºi poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camera Deputaþilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul. Comisiile permanente sunt formate dintr-un numãr de 13-40 de deputaþi, cu excepþia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar. Numãrul membrilor comisiilor permanente se stabileºte, pentru fiecare caz, de Camera Deputaþilor. Numãrul membrilor ºi componenþa nominalã a comisiilor de anchetã sau speciale se aprobã o datã cu constituirea acestora. Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singurã comisie permanentã dintre cele prevãzute la art. 58, cu excepþia membrilor Comisiei pentru regulament ºi ai Comisiei pentru tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor, care pot face parte ºi dintr-o altã comisie permanentã.

Art. 39. Alcãtuirea comisiilor Camerei Deputaþilor se face cu respectarea configuraþiei politice a Camerei. 132 Pentru fiecare comisie numãrul de locuri care revine fiecãrui grup parlamentar sau deputaþilor independenþi se stabileºte de Camera Deputaþilor, la propunerea Biroului permanent. Art. 40. - Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de preºedintele Camerei Deputaþilor, de cãtre grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 39 alin. 2. Art. 41. - Membrii comisiilor sunt desemnaþi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraþiei politice a Camerei. În cazul în care nu existã dezacord asupra desemnãrii membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenþa comisiilor cu votul deschis al majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 42. - Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenþei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune ºi Camera hotãrãºte, cu votul majoritãþii membrilor prezenþi, asupra candidaturilor susþinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraþia politicã a Camerei. Art. 43. - În prima lor ºedinþã, convocatã de preºedintele Camerei, comisiile permanente îºi aleg birourile, compuse din câte un preºedinte, 2 vicepreºedinþi ºi 2 secretari, cu excepþia Comisiei pentru regulament, al cãrei birou este compus din preºedinte, un vicepreºedinte ºi un secretar. Funcþiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor este format din preºedinte, 3 vicepreºedinþi ºi 2 secretari. Componenþa biroului comisiei se stabileºte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cât posibil, configuraþia politicã a Camerei, aºa cum rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. 1 se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaþilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia ºi se aprobã cu majoritatea voturilor deputaþilor prezenþi. Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotãrãºte cu votul majoritãþii deputaþilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numãrul membrilor comisiei. Art. 44. - Biroul fiecãrei comisii: a. propune ordinea de zi a ºedinþelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate iniþiativele legislative ºi celelalte probleme de competenþa acesteia; b. propune proiectul regulamentului de funcþionare a comisiei; c. stabileºte sarcinile ce revin deputaþilor din comisie; d. adoptã hotãrâri în chestiuni care intereseazã bunul mers al activitãþii comisiei; e. constituie, dacã este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenþa ºi conducerea. Art. 45. - Preºedintele comisiei: a. conduce ºedinþele comisiei; b. poate propune ca la lucrãrile comisiei, în scopul realizãrii lor în bune condiþii, sã ia parte ºi alte persoane; c. asigurã reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei ºi cu celelalte comisii; d. îndeplineºte alte atribuþii cerute de desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor comisiei. Art. 46. - Vicepreºedinþii comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa preºedintelui, atribuþiile acestuia. Art. 47. - Secretarii comisiilor: a. þin evidenþa prezenþei membrilor comisiei la ºedinþele acesteia; b. asigurã redactarea tuturor actelor comisiei; c. numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei; d. urmãresc întocmirea proceselor-verbale ale ºedinþelor comisiei; 133 e. îndeplinesc orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþii comisiei, ca urmare a dispoziþiilor biroului sau ale preºedintelui acesteia.

Art. 48. - Convocarea ºedinþelor comisiei se face cu cel puþin 24 de ore înainte de cãtre preºedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreºedinte care îl înlocuieºte. Participarea deputaþilor la ºedinþele comisiilor este obligatorie. În caz de absenþã nejustificatã de la lucrãrile comisiei se aplicã prevederile art. 131 alin. 3. Deputatul care absenteazã de la lucrãrile comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelaºi grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului parlamentar. Art. 49. - În timpul sesiunii ºedinþele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelaºi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobãrii date de Comitetul ordinii de zi. Prin excepþie de la prevederile alin. 1 este interzisã þinerea de ºedinþe în comisii concomitent cu ºedinþa de vot organizatã în acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrãrile comisiei se suspendã de drept în cazul în care preºedintele Camerei solicitã prezenþa deputaþilor la lucrãrile în plen. Art. 50. - ªedinþele comisiilor nu sunt publice. În mod excepþional comisiile pot hotãrî invitarea la dezbateri a reprezentanþilor presei, precum ºi condiþiile în care lucrãrile pot fi transmise la radio sau televiziune, dacã acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomandã pãstrarea secretului acestor dezbateri. Art. 51. - Miniºtrii au acces la lucrãrile comisiilor. Dacã li se solicitã participarea, prezenþa lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înºtiinþat, prin preºedintele Camerei, de data la care au loc ºedinþele acestora. Art. 52. - La ºedinþele comisiilor au dreptul sã participe deputaþii care au fãcut propuneri care stau la baza lucrãrilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum ºi, la cererea preºedintelui comisiei, specialiºti ai Consiliului Legislativ. Comisiile pot invita sã participe la ºedinþe persoane interesate, reprezentanþi ai unor

organizaþii neguvernamentale ºi specialiºti din partea unor autoritãþi publice sau a altor instituþii specializate. Persoanele interesate ºi reprezentanþii organizaþiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrãrile comisiei printr-o cerere care se aprobã de membrii acesteia. Persoanele prevãzute în prezentul articol pot fi ascultate în ºedinþa comisiei, dar nu pot participa la vot. Comisia poate hotãrî, la propunerea biroului comisiei, a preºedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luãrilor de cuvânt. Deputaþii ºi invitaþii sunt obligaþi sã se refere exclusiv la chestiunea supusã dezbaterii. În caz contrar preºedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preºedinte. Art. 53. - Pentru ca ºedinþele comisiilor sã aibã loc în mod legal este necesarã participarea majoritãþii membrilor care le compun. Hotãrârile comisiilor se adoptã cu votul majoritãþii membrilor prezenþi. Art. 54. - Preºedinþii comisiilor permanente, în acord cu preºedintele Camerei, vor urmãri ca, pe timpul desfãºurãrii sesiunilor, o zi pe sãptãmânã sã fie consacratã exclusiv activitãþii în comisii. Art. 55. - La începerea dezbaterii unei lucrãri aflate pe ordinea de zi comisia desemneazã, la propunerea preºedintelui, unul sau mai mulþi raportori dintre membrii sãi. Aceºtia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia. Rapoartele ºi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângã opinia majoritãþii membrilor comisiei, ºi pãrerea contrarã motivatã a celorlalþi deputaþi din comisie. Art. 56. - Votul în comisie este, de regulã, deschis. În anumite situaþii, hotãrâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge ºi la vot secret. Art. 57. - Cu privire la desfãºurarea ºedinþelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputaþi. 134

La sfârºitul fiecãrei ºedinþe, prin grija biroului comisiei se redacteazã un comunicat de presã. Sinteza lucrãrilor fiecãrei comisii se publicã sãptãmânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbãtute, rezultatul votului asupra articolelor ºi proiectelor de lege, numele ºi prenumele celor absenþi. Comisia, în cazuri justificate, va putea hotãrî stenografierea dezbaterilor acesteia. 2. Comisiile permanente Art. 58. - Comisiile permanente se aleg pe întreaga duratã a legislaturii. Denumirile ºi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt urmãtoarele: 1. Comisia pentru politicã economicã, reformã ºi privatizare restructurarea economiei la nivel macroeconomic ºi la nivel sectorial; programe de reconstrucþie ºi dezvoltare; prognozã economicã; mijloace ºi instituþii specifice ale economiei de piaþã; problemele preþurilor ºi concurenþei; libera iniþiativã; privatizarea; activitatea economicã a Autoritãþii pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului ºi a societãþilor de investiþii financiare, a regiilor autonome ºi a societãþilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul ºi exportul de capital; alte probleme privind strategia dezvoltãrii economice ºi politica reformei. 2. Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci bugetul de stat ºi execuþia bugetarã; bugetul asigurãrilor sociale de stat ºi execuþia acestuia; politica financiarã; sistemul de impozite ºi taxe, asigurãri ºi reasigurãri; echilibrul monetar, circulaþia bãneascã, credite ºi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori ºi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiþii realizate din credite bugetare. 3. Comisia pentru industrii ºi servicii industria ºi ramurile ei; transporturi, telecomunicaþii, comerþ (interior ºi exterior),

turism; protecþia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor ºi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime ºi energie pentru economia naþionalã; dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii în industrie ºi în servicii; probleme specifice ale privatizãrii în industrie ºi servicii, ale dezvoltãrii sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mãrfuri industriale ºi servicii; strategii de investiþii; calitatea produselor industriale ºi a serviciilor; standarde ºi mãrci; protecþia investiþiilor ºi a mãrcilor; progresul tehnic ºi dezvoltarea tehnologicã; eficienþa ºi capacitatea concurenþialã a produselor ºi serviciilor pe piaþa internã ºi externã. 4. Comisia pentru agriculturã, silviculturã, industrie alimentarã ºi servicii specifice programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizãrii în agriculturã; libera iniþiativã, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodãrirea fondului funciar; activitatea societãþilor ºi regiilor cu capital de stat sau mixt din agriculturã, silviculturã ºi alimentaþie; servicii pentru agriculturã, îmbunãtãþiri funciare, industrie alimentarã ºi silviculturã. 5. Comisia pentru drepturile omului, culte ºi problemele minoritãþilor naþionale drepturile omului ºi ale cetãþeanului; problemele minoritãþilor; libertatea de conºtiinþã; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin presã. 6. Comisia pentru administraþie publicã, amenajarea teritoriului ºi echilibru ecologic autonomia localã; reforme administrative; organizarea administrativteritorialã; statutul funcþionarului public; sisteme urbane; reþele urbane ºi rurale; finanþele

publice locale; sisteme ecologice ºi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; 135 protecþia florei, faunei ºi aºezãrilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul ºi eliminarea emisiilor poluante; gospodãrirea apelor; amenajarea teritoriului; construcþii. 7. Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã raporturile individuale de muncã (contractul individual de muncã, timpul de lucru, concediile, protecþia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicþia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncã (negocierea colectivã, contractul colectiv de muncã, jurisdicþia conflictelor colective de muncã); statutul juridic al sindicatelor ºi al organizaþiilor patronale; sistemul asigurãrilor sociale (pensii, indemnizaþii, ajutor de ºomaj, alocaþie de stat); asistenþa socialã (ajutoare materiale, gratuitãþi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bãtrâni, persoane cu handicap, minori ºi altele; problematica ocupãrii forþei de muncã. 8. Comisia pentru sãnãtate ºi familie ocrotirea sãnãtãþii populaþiei; asistenþã sanitarã; forme de organizare a reþelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei ºi copilului, bãtrânilor ºi persoanelor cu handicap; probleme demografice. 9. Comisia pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport învãþãmântul de toate formele ºi gradele; cercetarea ºtiinþificã; activitatea sportivã; problemele tineretului; protecþia proprietãþii intelectuale. 10. Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã instituþii de artã ºi culturã; protecþia patrimoniului cultural naþional; activitatea presei ºi a celorlalte mijloace de informare în masã. 11. Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi

constituþionalitatea proiectelor de lege ºi a propunerilor legislative; reglementãri în domeniul dreptului civil, penal, contravenþional, procedurã civilã, penalã, administrativã, organizarea judecãtoreascã; alte reglementãri cu caracter precumpãnitor juridic; probleme de disciplinã parlamentarã, incompatibilitãþi ºi imunitãþi. 12. Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã probleme privind apãrarea, ordinea publicã ºi siguranþa naþionalã. 13. Comisia pentru politicã externã probleme ºi programe de politicã externã a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state ºi ale organismelor parlamentare internaþionale; avizarea tratatelor, convenþiilor ºi altor instrumente internaþionale la care aderã România; audierea persoanelor propuse sã fie numite în funcþia de ambasador al României în strãinãtate, în urma cãreia dã un aviz consultativ. 14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei ºi pentru petiþii examinarea petiþiilor primite ºi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiþii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentãrii, potrivit regulamentului, a unei cereri în faþa Camerei. 15. Comisia pentru regulament interpretarea regulamentului; evidenþa ºi regularitatea cutumelor parlamentare; elaborarea ºi prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru modificarea 136 regulamentului; studierea ºi informarea operativã a Camerei ºi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunãri parlamentare paneuropene; analizarea sesizãrilor trimise de Camerã, de Biroul permanent sau de

preºedintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului ºi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaþilor. 16. Comisia pentru tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor tehnologia informaþiei ºi comunicaþiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementãrile, respectiv la standardele internaþionale, ºi proprietatea intelectualã în domeniu. Art. 59. - Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sãu parlamentar ºi cu aprobarea Camerei Deputaþilor. În cazul în care un grup parlamentar îºi modificã componenþa sau îºi înceteazã existenþa, Camera Deputaþilor poate hotãrî asupra rãmânerii în comisii a reprezentanþilor grupului iniþial. Art. 60. - Comisiile permanente examineazã proiecte de lege, propuneri legislative ºi amendamente, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; dezbat ºi hotãrãsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condiþiile art. 70. Art. 61. - Biroul permanent trimite, spre examinare ºi în vederea elaborãrii rapoartelor, proiectele de lege, propunerile legislative ºi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenþa cãreia intrã materia reglementatã prin proiectul sau propunerea respectivã. El poate sesiza ºi alte comisii pentru a-ºi da avizul cu privire la lucrarea respectivã. Art. 62. - Orice comisie permanentã care se considerã competentã pentru a-ºi da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii îl informeazã pe preºedintele acestuia cã doreºte sã îºi dea avizul. În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotãrãºte prin vot. Art. 63. - Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o propunere

legislativã este de competenþa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunþarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor cãtre acea comisie. În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2. Biroul permanent soluþioneazã conflictele de competenþã în termen de cel mult 7 zile. Prevederile art. 62 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor. Art. 64. - Comisia permanentã sesizatã în fond va putea stabili un termen în care sã îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã, consultându-se cu acestea ºi þinând seama de termenul de predare a raportului. În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizatã în fond îºi va putea redacta raportul fãrã a mai aºtepta avizul sau avizele respective. Art. 65. - La ºedinþele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize. Art. 66. - În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivã, la toate amendamentele primite ºi la avizul Consiliului Legislativ. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri ºi se înainteazã Biroului permanent. În cazul în care o comisie examineazã în fond mai multe proiecte de lege ºi propuneri legislative care au acelaºi obiect de reglementare se întocmeºte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. 1 ºi 2. Art. 67. - Biroul permanent, dupã consultarea preºedintelui comisiei sesizate în fond, stabileºte un termen înãuntrul cãruia comisia trebuie sã îºi depunã raportul; modificarea 137 acestui termen poate fi aprobatã numai de Camerã. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

Raportul va fi imprimat ºi difuzat deputaþilor cu cel puþin 8 zile înainte de data stabilitã pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei. Art. 68. - Dacã în urma dezbaterilor în plen intervin modificãri importante pentru conþinutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei mãsuri Camera Deputaþilor se pronunþã prin vot, la propunerea preºedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar. Art. 69. - Comisiile permanente pot þine ºedinþe comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea lucrãrilor. În asemenea situaþii comisiile elaboreazã un raport sau aviz comun. Art. 70. - Orice comisie permanentã poate porni o anchetã, în cadrul competenþei sale, cu încuviinþarea Camerei Deputaþilor, privitoare la activitatea desfãºuratã de Guvern sau de administraþia publicã. Pentru a obþine încuviinþarea comisia va prezenta o cerere scrisã, adoptatã cu votul majoritãþii membrilor sãi, în care vor fi enunþate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare ºi termenul pânã la care raportul comisiei urmeazã sã fie prezentat Camerei Deputaþilor. 3. Comisii speciale Art. 71. - Camera Deputaþilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinþare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinãrii altor comisii. Prin aceeaºi hotãrâre se vor desemna deputaþii care compun comisia ºi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, ºi se va stabili termenul pânã la care raportul sãu va fi depus. Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au acelaºi statut ca ºi comisiile permanente.

Membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membru al comisiilor permanente. Celelalte probleme legate de organizarea ºi funcþionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt îndestulãtoare. 4. Comisii de anchetã Art. 72. - La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Camera Deputaþilor va putea hotãrî înfiinþarea unei comisii de anchetã, prevederile art. 37-57 ºi ale art. 71 alin. 2-5 fiind aplicabile. Art. 73. - Comisia de anchetã poate invita orice persoanã care poate avea cunoºtinþã despre o faptã sau o împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în cauza care formeazã obiectul activitãþii comisiei. La cererea comisiei de anchetã orice persoanã care cunoaºte fapte sau împrejurãri în legãturã cu obiectul cercetãrii sau care deþine un mijloc de probã este obligatã sã le aducã la cunoºtinþã sau sã le înfãþiºeze. Instituþiile ºi organizaþiile sunt obligate, în condiþiile legii, sã rãspundã la solicitãrile comisiei de anchetã în termenul stabilit de aceasta. Când, pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri în vederea aflãrii adevãrului, sunt necesare cunoºtinþele unor experþi, comisia de anchetã dispune efectuarea de expertize. Dispoziþiile legii referitoare la invitarea, prezentarea ºi ascultarea martorilor, precum ºi cele privitoare la prezentarea ºi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplicã în mod corespunzãtor. Preºedintele comisiei atrage atenþia persoanei audiate cã are obligaþia de a spune adevãrul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ºtie ºi cã nerespectarea acestei obligaþii atrage rãspunderea legalã. Dispoziþiile prezentului articol se aplicã ºi în cazul comisiilor permanente care desfãºoarã anchete potrivit art. 70. 5. Comisii de mediere 138

Art. 74. - Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de cealaltã Camerã, preºedintele Camerei Deputaþilor ºi preºedintele Senatului vor iniþia procedura de mediere. În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaþilor, dupã consultarea grupurilor parlamentare, un numãr de 7 deputaþi care vor face parte din comisia de mediere, urmãrindu-se respectarea configuraþiei politice a Camerei. Deputaþii aprobaþi de Camera Deputaþilor, împreunã cu 7 senatori desemnaþi de Senat, formeazã comisia de mediere. Art. 75. - Comisia de mediere se reuneºte la sediul uneia dintre Camere la convocarea preºedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul ºi stabileºte regulile dupã care îºi va desfãºura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul. Conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotaþie de cãtre un deputat sau un senator, stabilit de comisie. Art. 76. - Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãþii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul preºedintelui care conduce ºedinþa comisiei în momentul votãrii. Art. 77. - Activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului, a cãrui aprobare are loc în condiþiile art. 76, precum ºi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenþã, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. 1, sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se supun dezbaterii în ºedinþa comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor ºedinþe. CAPITOLUL II Desfãºurarea lucrãrilor Camerei Deputaþilor Secþiunea 1 Sesiunile ºi actele Camerei Deputaþilor

Art. 78. - Camera Deputaþilor îºi desfãºoarã activitatea în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie. Camera Deputaþilor se întruneºte ºi în sesiuni extraordinare, la cererea Preºedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puþin unei treimi din numãrul deputaþilor. Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris ºi va cuprinde ordinea de zi, precum ºi perioada de desfãºurare a sesiunii. Neaprobarea de cãtre Camerã a ordinii de zi solicitate împiedicã þinerea sesiunii extraordinare. Convocarea Camerei Deputaþilor se face de cãtre preºedintele acesteia. Preºedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiþiile prevãzute la alin. 2 ºi 3. În timpul sesiunilor Camera Deputaþilor lucreazã în ºedinþe în plen, pe comisii ºi în grupuri parlamentare. Art. 79. - Camera Deputaþilor adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni. De asemenea, Camera Deputaþilor poate adopta mesaje, declaraþii, rezoluþii ºi alte acte politice. Secþiunea a 2-a Ordinea de zi ºi programul de lucru Art. 80. - Proiectul ordinii de zi ºi proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaþilor pentru sãptãmâna urmãtoare se întocmesc de Biroul permanent. Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãºit. Art. 81. - Ordinea de zi a Camerei Deputaþilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii ºi adoptãrii Camerei. 139 Proiectele de lege ºi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.

La întocmirea ºi adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedurã de urgenþã, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri ºi dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere. Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puþin douã zile înainte de ºedinþa Comitetului ordinii de zi, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrâre a Camerei nu se prevede un termen mai scurt. Cererile Preºedintelui României, rapoartele ºi declaraþiile primuluiministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. Art. 82. - Programul de lucru al Camerei Deputaþilor se stabileºte în concordanþã cu ordinea de zi ºi poate cuprinde mãsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei. Art. 83. - Proiectul ordinii de zi ºi proiectul programului de lucru sunt sãptãmânale ºi se aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârºitul fiecãrei sãptãmâni de lucru a Camerei. Art. 84. - Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobã de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepþionale. Art. 85. - Ordinea de zi ºi programul de lucru aprobate se transmit deputaþilor ºi grupurilor parlamentare pânã în ultima zi de lucru a Camerei. Prevederile alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor ºi în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru. În prima ºedinþã a Camerei, dupã votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul sã prezinte Camerei poziþia grupului faþã de ordinea de zi ºi programul de lucru. Secþiunea a 3-a Procedura legislativã Art. 86. - În exerciþiul dreptului de iniþiativã legislativã Guvernul înainteazã Camerei proiecte de legi. Deputaþii ºi cetãþenii prevãzuþi la art. 73 din Constituþie pot prezenta Camerei

Deputaþilor propuneri legislative. Ele trebuie sã fie însoþite de o expunere de motive ºi redactate în forma cerutã pentru proiectele de lege. Propunerile legislative formulate de deputaþi, care implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã se fundamenteze pe informarea cerutã în mod obligatoriu Guvernului, în condiþiile art. 110 din Constituþie. Proiectele de lege se înainteazã Camerei Deputaþilor însoþite de avizul Consiliului Legislativ. În cazul propunerilor legislative iniþiate de cetãþeni preºedintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputaþi ºi de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curþii Constituþionale verificarea îndeplinirii condiþiilor constituþionale pentru exercitarea iniþiativei legislative. Art. 87. - Toate proiectele ºi propunerile legislative se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor. Ele se imprimã ºi se distribuie deputaþilor de îndatã. Art. 88. - Proiectele de lege sau propunerile legislative sunt aduse la cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele acesteia, prin anunþarea titlului, a iniþiatorului, a comisiilor sesizate în fond ºi pentru avizare, precum ºi a termenului de depunere a raportului. Art. 89. - Proiectele ºi propunerile legislative se trimit de îndatã de cãtre Biroul permanent spre dezbatere ºi avizare comisiilor permanente competente. Art. 90. - Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îºi retragã proiectul sau propunerea pânã la înscrierea sa pe ordinea de zi. Art. 91. - Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanentã sesizatã în fond întocmeºte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate. 140 Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea ºi difuzarea acestuia Guvernului, deputaþilor ºi iniþiatorilor, cu respectarea termenului prevãzut la art. 67 alin.2.

Art. 92. - Proiectele ºi propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de Comitetul ordinii de zi. Art. 93. - Deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilitã pentru depunerea raportului. Dacã termenul de depunere a fost redus la 5 zile, termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile. Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunþarea în plenul Camerei Deputaþilor. În aceeaºi zi propunerea legislativã se comunicã Guvernului. Comisia este obligatã sã întocmeascã în urmãtoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai dupã împlinirea acestui termen propunerea legislativã poate fi înscrisã pe ordinea de zi ºi, dacã este cazul, comunicatã, în forma sa definitivã, deputaþilor ºi Guvernului. Amendamentele se depun în scris, motivat ºi sub semnãtura iniþiatorului, cu precizarea, dacã este cazul, a grupului parlamentar din care face parte. Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui membru al Guvernului. Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie. Aceasta va þine o evidenþã specialã a tuturor amendamentelor primite ºi, la cerere, va elibera autorului o dovadã cã a primit amendamentul. Comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronunþã asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevãzut la alin. 1 sau 2. Numai în cazul în care considerã necesar comisia va solicita ºi avizul unei alte comisii. Pentru a se putea pronunþa comisia va transmite Guvernului amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, potrivit art. 110 din Constituþie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu se opune

se considerã acceptate. Rãspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnãtura unui membru al acestuia. Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 101 alin. 3, avizul comisiei se dã tot oral de cãtre raportor, la solicitarea preºedintelui Camerei. Este interzis preºedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronunþat, cu excepþia situaþiei prevãzute la art. 35 lit. c). Art. 94. - Dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedatã de prezentarea de cãtre iniþiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum ºi a raportului comisiei permanente de cãtre preºedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. Art. 95. - Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate sã desemneze un singur reprezentant. Preºedintele Camerei dã cuvântul reprezentanþilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale. Art. 96. - Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Art. 97. - În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. Art. 98. - Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preºedintele cere Camerei sã se pronunþe prin vot. Art. 99. - Camera Deputaþilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond existã amendamente admise sau respinse. 141 Art. 100. - La discutarea articolelor la care s-au fãcut amendamente deputaþii pot lua

cuvântul pentru a-ºi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniþiatorului ºi raportorul comisiei sesizate în fond. Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmeazã sã fie supus votului Camerei Deputaþilor are, de regulã, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili ºi altã duratã a intervenþiei. La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau altui act deputaþii vor preciza dacã sunt pentru sau contra amendamentului sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau subamendamentelor se considerã a fi contra textului iniþial. Dupã luãri de cuvânt din partea grupurilor parlamentare care vor sã intervinã pot lua cuvântul iniþiatorul proiectului ºi raportorul comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un singur reprezentant. Preºedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuþiilor la articolul dezbãtut. Art. 101. - Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În cursul dezbaterilor deputaþii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuþie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figureazã în raportul acesteia. În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnicolegislativã, gramaticale sau lingvistice. În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond. Art. 102. - Când dezbaterea amendamentelor relevã consecinþe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preºedintele Camerei Deputaþilor poate trimite textele în discuþie comisiei sesizate în fond. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul sã fie

ascultaþi în cadrul comisiei. Acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii Guvernului. Art. 103. - Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii ºi continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care existã mai multe amendamente de acelaºi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond. Camera se va pronunþa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte. Se supun dezbaterii ºi votului Camerei numai articolele la care s-au fãcut amendamente. Textele articolelor ºi amendamentelor se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 104. - Proiectul de lege sau propunerea legislativã, în forma rezultatã din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare. Votul final priveºte ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la propunerea preºedintelui, ca votul final sã priveascã pãrþi din ansamblul reglementãrii, în mãsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitarã. În acest caz este obligatoriu ca toate pãrþile astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeaºi ºedinþã. Partea care nu a fost adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii. Votul final poate avea loc într-o ºedinþã consacratã acestui scop, în ordinea definitivãrii proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii pe articole. În cazul în care pânã la data ºedinþei de vot, stabilitã prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amânã de drept. Proiectul de lege sau propunerea legislativã la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data ºedinþei de vot se supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre iniþiator a expunerii de motive ºi de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum ºi dupã audierea punctelor de vedere ale reprezentanþilor grupurilor parlamentare.

142 ªedinþele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoºtinþã Camerei de cãtre preºedintele acesteia, care va preciza data ºi ora când vor avea loc. Art. 105. - În cazul prevãzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obiºnuite, luându-se în discuþie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevãzut de prezentul regulament. Art. 106. - Dispoziþiile art. 87-103 sunt aplicabile ºi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului. Secþiunea a 4-a Procedura de urgenþã Art. 107. - La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã Camera Deputaþilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de urgenþã. Cererile Guvernului ºi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobãrii Comitetului ordinii de zi. Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaþiei României cu cea a Uniunii Europene ºi a Consiliului Europei ºi ordonanþele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituþie se supun de drept aprobãrii Camerei Deputaþilor în procedurã de urgenþã. Art. 108. - Deputaþii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenþã. În acelaºi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond. Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în cel mult 3 zile de la sesizare. Art. 109. - Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã. Art. 110. - La discutarea fiecãrui articol la care s-au fãcut amendamente se aplicã

prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente. Art. 111. - Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedurã de urgenþã nu poate depãºi durata de timp aprobatã de Camerã, la propunerea preºedintelui acesteia, dupã consultarea biroului comisiei sesizate în fond. În situaþia în care timpul prevãzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se încheie ºi preºedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond ºi fiecare articol amendat, dupã care se va proceda la votarea finalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative. Secþiunea a 5-a Procedura de vot Art. 112. - Legile, hotãrârile ºi moþiunile se adoptã de Camera Deputaþilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaþilor pot fi legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare. Art. 113. - Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmeazã sã fie aprobatã se considerã adoptatã dacã, la solicitarea preºedintelui Camerei, nu existã obiecþie. Art. 114. - Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprimã prin ridicarea mâinii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice. Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are urmãtoarele semnificaþii: pentru, contra sau abþin ere. Votul secret se exprimã prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice. Camera hotãrãºte, la propunerea preºedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afarã de cazul în care prin regulament se stabileºte o anumitã procedurã de vot. Art. 115. - Votul prin apel nominal se desfãºoarã astfel: preºedintele explicã obiectul votãrii ºi sensul cuvintelor: "pentru" ºi "contra"; unul dintre secretari dã citire numelui ºi prenumelui deputaþilor; fiecare deputat rãspunde: "pentru" sau "contra".

Dupã terminarea apelului se repetã numele ºi prenumele deputaþilor care nu au rãspuns. 143 Art. 116. - Votul prin bile se desfãºoarã astfel: în faþa preºedintelui Camerei Deputaþilor se aºazã o urnã albã ºi una neagrã. Deputaþii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte douã bile, una albã ºi una neagrã, pe care le introduc în cele douã urne. Bila albã introdusã în urna albã ºi bila neagrã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "pentru", iar bila neagrã introdusã în urna albã ºi bila albã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "contra". Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenþa membrilor Biroului permanent. Art. 117. - Votul prin mijloace electronice se realizeazã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã "Vot pentru", "Vot împotrivã" sau "Abþinere". Rezultatul votului electronic se afiºeazã prin dispoziþia preºedintelui Camerei. În cazul în care preºedintele Camerei, asistat de cei 2 secretari, constatã existenþa unor defecþiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu altã procedurã de vot. Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de cãtre un alt deputat este interzisã. Nerespectarea interdicþiei atrage aplicarea sancþiunii prevãzute la art. 202 alin. 1 lit. e). Art. 118. - În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele ºi prenumele candidatului, funcþia pentru care acesta candideazã ºi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepþia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altã procedurã de vot. Deputatul voteazã "pentru", lãsând neatinse pe buletinul de vot numele ºi prenumele

persoanei propuse; el voteazã "contra", ºtergând numele ºi prenumele persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc în urne. Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartã ºtampila de control ºi cele pe care numãrul candidaþilor ale cãror nume nu au fost ºterse depãºeºte numãrul funcþiilor pentru care se face alegerea. Art. 119. - Legile constituþionale se adoptã cu votul unei majoritãþi de cel puþin douã treimi din numãrul deputaþilor. Legile organice ºi hotãrârile privind Regulamentul Camerei se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor. Legile ordinare ºi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. În cazurile în care Constituþia sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puþin douã treimi ºi preºedintele constatã în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritãþii prevãzute, amânã votul, stabilind ziua ºi ora desfãºurãrii acestuia. O nouã amânare a votului nu poate depãºi 30 de zile. În mãsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaþilor se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Înainte de votare preºedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari. Deputaþii care nu îºi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenþi în sala de ºedinþe, intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacã în sala de ºedinþe nu se aflã majoritatea deputaþilor, preºedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal. Art. 120. - În caz de paritate de voturi votul se repetã. Preºedintele Camerei îºi exprimã votul dupã cel al deputaþilor prezenþi. Art. 121. - În cursul votãrii nu se poate acorda deputaþilor dreptul de a lua cuvântul. Art. 122. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative respinse de Camerã nu pot fi readuse în discuþia acesteia în cursul aceleiaºi sesiuni.

144 Art. 123. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaþilor se semneazã de preºedintele acesteia ºi se înainteazã Senatului în vederea dezbaterii ºi adoptãrii. Guvernul va fi înºtiinþat despre aceasta. Proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputaþilor ºi respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaþilor, dupã care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O nouã respingere este definitivã. În cazul în care Camera Deputaþilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativã în redactarea aprobatã de Senat, acesta, dupã ce a fost semnat de preºedintele Camerei Deputaþilor ºi de preºedintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis spre promulgare, se comunicã Guvernului ºi Curþii Supreme de Justiþie ºi se depune la secretarul general al Camerei Deputaþilor ºi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curþii Constituþionale. Dacã legea este aprobatã cu procedurã de urgenþã, termenul este de douã zile. Data la care legea a fost depusã la secretarul general al Camerei Deputaþilor se aduce la cunoºtinþã în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea ºi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucreazã în plen. Dupã împlinirea termenelor prevãzute la alin. 3 legea se trimite, sub semnãtura preºedintelui Camerei Deputaþilor, Preºedintelui României în vederea promulgãrii. Art. 124. - În cazurile de neconstituþionalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) din Constituþie, Camera Deputaþilor dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, obiecþia de neconstituþionalitate. Raportul Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi va cuprinde aprecieri cu privire la conþinutul deciziei Curþii Constituþionale ºi va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiecþiei de neconstituþionalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi ºi în

timpul dezbaterii obiecþiei de neconstituþionalitate nu pot fi fãcute amendamente. În urma dezbaterii legea declaratã în întregime neconstituþionalã sau ansamblul prevederilor declarate neconstituþionale se supune unui singur vot. Obiecþia de neconstituþionalitate a Curþii este înlãturatã numai în cazul în care atât Camera Deputaþilor, cât ºi Senatul au adoptat legea, în aceeaºi formã, cu o majoritate de cel puþin douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. În cazul în care în una dintre Camere nu se obþine majoritatea de douã treimi, cerutã de art. 145 alin. (1) din Constituþie, prevederile declarate neconstituþionale prin decizia Curþii Constituþionale se înlãturã din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelãrile tehnicolegislative necesare. Dacã legea în ansamblul sãu este declaratã neconstituþionalã, ea nu se mai trimite Preºedintelui României spre promulgare. În cazurile de neconstituþionalitate constatate potrivit art. 144 lit. b) din Constituþie, dispoziþiile declarate neconstituþionale nu se mai aplicã. În vederea înlocuirii acestor dispoziþii Camera va reexamina textele declarate neconstituþionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi. Art. 125. - Reexaminarea legii de cãtre Camera Deputaþilor, în urma cererii fãcute de Preºedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituþie, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Cererea Preºedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinatã de comisia permanentã sesizatã în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativã; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecþiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul comisiei împreunã cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaþilor dupã regulile procedurii legislative. Art. 126. - În cazul în care Camera Deputaþilor adoptã un proiect de lege sau o propunere

legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de Senat, preºedintele Camerei Deputaþilor, de acord cu preºedintele Senatului, va iniþia procedura de mediere. 145 Procedura de mediere va fi iniþiatã ºi în situaþia în care Senatul adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o altã redactare sau cu unele texte diferite faþã de proiectul votat de Camera Deputaþilor. Aceastã activitate se va desfãºura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 59-69 ºi 74-77. Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmându-se procedura prevãzutã la art. 80-103. Art. 127. - Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Camerã. Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluþiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniþial de Camerã. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aprobã cu majoritatea de voturi necesarã pentru adoptarea legii în forma finalã. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobã în ºedinþele consacrate votului final asupra proiectelor de lege. Dacã deputaþii ºi senatorii îºi însuºesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 123 alin. 3. Art. 128. - În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenþã sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplicã prevederile art. 77. Secþiunea a 6-a Desfãºurarea ºedinþelor Camerei Deputaþilor Art. 129. - ªedinþele Camerei Deputaþilor sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preºedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotãrãºte, cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi, ca anumite ºedinþe sã fie secrete. Art. 130. - La ºedinþele publice ale Camerei Deputaþilor pot asista diplomaþi, reprezentanþi ai

presei, radioului ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiþiile stabilite de Biroul permanent. Cetãþenii pot asista la lucrãrile Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaþi, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului. Membrii Guvernului sau reprezentanþii acestora au acces la lucrãrile Camerei. Dacã li se solicitã participarea, prezenþa lor devine obligatorie. Persoanele care asistã la ºedinþã trebuie sã pãstreze liniºtea ºi sã se abþinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din salã de cãtre forþa publicã pusã la dispoziþia preºedintelui. La cererea unui deputat sau din proprie iniþiativã, dupã consultarea Camerei, preºedintele atrage atenþia mijloacelor de informare în masã asupra informaþiilor vãdit inexacte (inclusiv omisiuni, deformãri etc.) privind lucrãrile Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituþiei parlamentare. Direcþia pentru presã ºi imaginea Camerei Deputaþilor va prezenta zilnic o revistã a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare ºi preºedinþilor comisiilor permanente. Art. 131. - Deputaþii sunt obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Camerei ºi sã se înscrie pe lista de prezenþã, þinutã de unul dintre secretari. Deputatul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive independente de voinþa sa va trebui sã anunþe din timp Biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã participe. Deputatului care nu îºi poate motiva absenþa i se reþine din indemnizaþia lunarã, pentru fiecare zi de absenþã, o sumã de bani ce reprezintã a 21-a parte din indemnizaþia lunarã, la care se adaugã diurna de deplasare. Art. 132. - Camera Deputaþilor îºi desfãºoarã activitatea în plen, în comisii ºi în grupurile

parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din sãptãmânã, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regulã, a 5-a zi din sãptãmânã este rezervatã activitãþii în circumscripþiile electorale în care deputaþii au fost aleºi. 146 Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea þine ºedinþe ºi dupã un alt program de lucru. Art. 133. - ªedinþa Camerei Deputaþilor este deschisã de preºedinte sau de vicepreºedintele care îl înlocuieºte. Preºedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari. Art. 134. - Camera Deputaþilor adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni în prezenþa majoritãþii deputaþilor. În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplicã numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum ºi atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative. Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la ºedinþele de vot final de cãtre preºedinte, imediat înaintea votãrii, din proprie iniþiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, ºedinþa se suspendã, iar preºedintele va arãta când se reiau lucrãrile. Reluarea lucrãrilor se face ºi prin derogare de la ordinea de zi aprobatã, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta. Preºedintele Camerei Deputaþilor poate dispune ca toþi deputaþii aflaþi în sediul Camerei sã se prezinte la dezbatere sau la vot, sub sancþiunea considerãrii lor ca absenþi, cu toate consecinþele ce decurg din aceasta. Art. 135. - Preºedintele Camerei sau vicepreºedintele care îl înlocuieºte conduce dezbaterile, asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi respectarea regulamentului. Art. 136. - Secretarii întocmesc liste cu deputaþii care se înscriu la cuvânt.

Deputaþii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listã, cu încuviinþarea preºedintelui Camerei. Miniºtrilor prezenþi în Camerã li se poate da cuvântul în orice fazã a dezbaterilor ºi ori de câte ori solicitã acest lucru. Art. 137. - Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã este dat de preºedinte. Persoanele care iau cuvântul în Camerã vorbesc de la tribuna acesteia. Art. 138. - La propunerea preºedintelui Camera are dreptul sã limiteze durata luãrilor de cuvânt în funcþie de obiectul dezbaterilor. Deputaþii ºi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sã se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar preºedintele le atrage atenþia ºi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul. Art. 139. - Preºedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplicã ºi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament. Art. 140. - Preºedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuþia Camerei. Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 141. - Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cât ºi din sala de ºedinþe. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaþi la tribunã ºi persoanele aflate în salã. Art. 142. - Preºedintele Camerei cheamã la ordine pe deputaþii care tulburã dezbaterile sau creeazã agitaþie. El poate întrerupe ºedinþa când tulburarea persistã ºi poate dispune eliminarea din salã a persoanelor care împiedicã în orice mod desfãºurarea normalã a lucrãrilor. Art. 143. - Dezbaterile din ºedinþele Camerei se înregistreazã pe bandã magneticã ºi se stenografiazã. Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu

excepþia celor privitoare la ºedinþele secrete. Deputaþii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magneticã, în cel mult 3 zile de la data ºedinþei. 147 Pânã la apariþia Monitorului Oficial al României deputaþii au dreptul de a obþine o copie de pe aceasta. Secþiunea a 7-a Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului Art. 144. - Camera Deputaþilor are dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului. Art. 145. - Dezbaterea cererii se efectueazã pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentã, ca urmare a unei anchete desfãºurate în condiþiile art. 70, fie de o comisie specialã de anchetã constituitã în acest scop. Dacã ministrul are ºi calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, care va elabora un raport pe care îl înainteazã Camerei. Rapoartele prevãzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi. Cererea se adoptã cu votul a cel puþin douã treimi din numãrul deputaþilor. Art. 146. - În cazul în care Camera Deputaþilor decide sã cearã urmãrirea penalã, preºedintele Camerei va adresa ministrului justiþiei o cerere pentru începerea urmãririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înºtiinþa pe Preºedintele României pentru eventuala suspendare din funcþie a membrului Guvernului a cãrui urmãrire penalã a fost cerutã. Art. 147. - Dispoziþiile art. 114-143 se aplicã în mod corespunzãtor. CAPITOLUL III Moþiuni, întrebãri, interpelãri, informarea deputaþilor, petiþii ºi diverse intervenþii 1. Moþiuni

Art. 148. - Moþiunea exprimã poziþia Camerei Deputaþilor într-o anumitã problemã de politicã internã sau externã. Moþiunea poate fi iniþiatã de cel puþin 50 de deputaþi. Preºedintele Camerei nu va lua în considerare moþiunile care nu îndeplinesc cerinþele prevãzute la alin. 1 ºi 2 ºi nici pe cele care vizeazã finalitãþi specifice moþiunii de cenzurã. Iniþierea moþiunilor de cenzurã are loc în condiþiile prevãzute la art. 78 din Regulamentul ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului. Art. 149. - Pânã la încheierea dezbaterii unei moþiuni un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moþiuni în aceeaºi problemã. Moþiunile trebuie sã fie motivate ºi se depun la preºedintele Camerei în cursul ºedinþelor publice. Dupã primirea moþiunii preºedintele Camerei o comunicã de îndatã Guvernului ºi o aduce la cunoºtinþã Camerei, dupã care dispune afiºarea ei la sediul Camerei Deputaþilor. Art. 150. - Preºedintele Camerei stabileºte data dezbaterii moþiunii, care nu poate depãºi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înºtiinþând Guvernul în acest sens. Moþiunile privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii numai însoþite de avizul Comisiei pentru politicã externã ºi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Art. 151. - Dezbaterea moþiunii se face cu respectarea dispoziþiilor cuprinse în art. 129-143 ºi se aprobã cu votul majoritãþii deputaþilor prezenþi. Art. 152. - Dupã începerea discutãrii moþiunii deputaþii nu îºi pot retrage adeziunea la moþiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a moþiunii de cãtre preºedintele Camerei. Art. 153. - La moþiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente. 2. Întrebãri a) Dispoziþii comune Art. 154. - Fiecare deputat poate adresa întrebãri Guvernului, miniºtrilor sau altor conducãtori ai organelor administraþiei publice. 148

Întrebarea constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaþie este exactã, dacã Guvernul ºi celelalte organe ale administraþiei publice înþeleg sã comunice Camerei informaþiile ºi documentele cerute de Camera Deputaþilor sau de comisiile permanente ori dacã Guvernul are intenþia de a lua o hotãrâre într-o problemã determinatã. Art. 155. - Preºedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care: n. privesc probleme de interes personal sau particular; o. urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice; p. se referã la procese aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti sau pot afecta soluþionarea unor cauze aflate în curs de judecatã; q. privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice. La întrebãrile orale ºi la întrebãrile scrise membrii Guvernului nu rãspund dacã cel care a adresat întrebarea nu se aflã în sala de ºedinþe. În cazuri temeinic justificate, dacã cel care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de ºedinþe în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere amânarea rãspunsului o singurã datã. Cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei ºi se comunicã ministrului pentru relaþia cu Parlamentul. În cazul în care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã constatare acest fapt se anunþã în plen de cãtre preºedintele de ºedinþã, iar ministrul vizat prezintã rãspunsul la întrebarea adresatã. Întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârºitul fiecãrei sesiuni ordinare. b) Întrebãri orale Art. 156. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputaþii pot adresa întrebãri orale membrilor Guvernului. Întrebãrile orale se adreseazã de cãtre deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv. Obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris ºi se depune la secretarul desemnat al Camerei

Deputaþilor cel mai târziu pânã la ora 14,00 a zilei de miercuri din sãptãmâna premergãtoare celei în care urmeazã sã fie pusã întrebarea. Secretarul Camerei Deputaþilor îl informeazã pe ministrul pentru relaþia cu Parlamentul asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã rãspundã în cursul ºedinþei consacrate acestora. Art. 157. - Întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost adresatã în cel mult 3 minute. Autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu precizãri ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute. Ministrul poate exercita dreptul la replicã în acelaºi interval de timp. Nici o altã intervenþie pe marginea întrebãrii respective nu mai poate avea loc. Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã pentru sãptãmâna urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate. În situaþia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã întrebarea, nu este prezent, rãspunsul va fi dat în ºedinþa din sãptãmâna urmãtoare, consacratã întrebãrilor orale. Preºedintele Camerei Deputaþilor îl informeazã pe primul-ministru asupra rãspunsurilor amânate. c) Întrebãri scrise Art. 158. - Fiecare deputat are dreptul sã adreseze Guvernului, membrilor sãi sau altor conducãtori ai organelor administraþiei publice întrebãri scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor. Deputaþii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc un rãspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaþilor. Întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului ºi celorlalte autoritãþi publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor. Art. 159. - Rãspunsurile la întrebãrile scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile. 149 Întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei Deputaþilor se înscriu pe

ordinea de zi a ºedinþei în succesiunea primirii rãspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora. Rãspunsurile la întrebãrile prevãzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale. Un rãspuns nu poate depãºi 5 minute. Dacã rãspunsul la o întrebare dã naºtere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute. Art. 160. - Dacã timpul afectat rãspunsurilor la întrebãri nu este suficient, rãspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a ºedinþei din lunea urmãtoare. Art. 161. - Nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaºi ºedinþã. 3. Interpelãri Art. 162. - Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul acestora, fãrã nici o dezvoltare. Interpelarea constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulþi deputaþi, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau externe. Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen. Ele se citesc în ºedinþa publicã din ziua de luni, consacratã întrebãrilor, între orele 19,3020,00, dupã care se prezintã preºedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru. Art. 163. - Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special ºi se afiºeazã la sediul Camerei. Dezvoltarea interpelãrilor are loc în ºedinþa din ziua de luni, alternativ cu ºedinþele consacrate întrebãrilor. În ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltãrii interpelãrii nu poate depãºi 3 minute. În ºedinþa consacratã dezbaterii interpelãrilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai

mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta ºi o a doua interpelare. Art. 164. - În ºedinþa consacratã dezvoltãrii interpelãrii se dã cuvântul interpelatorului ºi apoi reprezentantului primului-ministru. Art. 165. - Camera Deputaþilor poate adopta o moþiune prin care sã îºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii. 4. Interpelãri pentru primul-ministru Art. 166. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, între orele 18,00-18,30, deputaþii îl pot interpela pe primulministru. Interpelãrile trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau externe. Interpelãrile ce urmeazã sã fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor pânã în ziua de miercuri, ora 14,00, din sãptãmâna care precedã rãspunsurile primului-ministru. Art. 167. - Interpelãrile vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult douã minute. Primul-ministru rãspunde la interpelare în cel mult 3 minute. Autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu întrebãri suplimentare ºi cu comentarii, fãrã a depãºi douã minute. Primul-ministru are la dispoziþie douã minute pentru exercitarea dreptului la replicã. Dupã aceasta, în legãturã cu interpelarea respectivã nu mai poate avea loc nici o altã intervenþie. Art. 168. - În situaþii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânatã cel mult o sãptãmânã. 5. Informarea Camerei Deputaþilor ºi a deputaþilor Art. 169. - Camera Deputaþilor ºi deputaþii au dreptul sã obþinã informaþiile necesare în vederea desfãºurãrii activitãþii lor din partea organelor administraþiei publice. 150

Art. 170. - Camera Deputaþilor ºi comisiile sale pot cere Guvernului ºi celorlalte organe ale administraþiei publice informaþii ºi documente în cadrul controlului parlamentar al activitãþii acestora. În cazul în care informaþiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Camera Deputaþilor despre aceasta, iar Camera decide în ºedinþã secretã. Documentele se restituie dupã consultare. Art. 171. - Deputatul poate solicita de la organele administraþiei publice centrale, printr-o cerere adresatã preºedintelui Camerei Deputaþilor sau preºedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informaþii sau documente, în copie certificatã, utile pentru desfãºurarea activitãþii sale. Cererea poate fi refuzatã în cazul în care aceasta priveºte secrete de stat de importanþã deosebitã. Refuzul se aduce la cunoºtinþã Camerei Deputaþilor care va decide în ºedinþã secretã. 6. Petiþii Art. 172. - Oricine are dreptul de a se adresa cu petiþii Camerei Deputaþilor. Petiþiile vor fi prezentate în scris ºi semnate, precizându-se domiciliul petiþionarului sau al unuia dintre petiþionari. Art. 173. - Petiþiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiþionarului ºi obiectul cererii. Art. 174. - Petiþiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei ºi pentru petiþii ºi altor comisii permanente, spre dezbatere ºi soluþionare. Oricare membru al Camerei poate lua cunoºtinþã de conþinutul unei petiþii, adresându-se în acest sens preºedintelui comisiei sesizate. Art. 175. - Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacã va trimite petiþia unei autoritãþi publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, dacã o va prezenta Camerei. Petiþionarului i se aduce la cunoºtinþã soluþia adoptatã.

Art. 176. - Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei ºi pentru petiþii prezintã Biroului permanent ºi, la începutul fiecãrei sesiuni, Camerei un raport asupra petiþiilor primite ºi asupra modului de soluþionare a acestora. În raport se vor face menþiuni cu privire la soluþiile date de autoritãþile publice la petiþiile care le-au fost trimise spre soluþionare. Autoritãþile publice care au primit petiþii spre soluþionare sunt obligate sã transmitã comisiei soluþiile adoptate în termen de cel mult o l unã de la primirea petiþiei. 7. Diverse intervenþii Art. 177. - În fiecare zi de marþi primele 50 de minute ale ºedinþei vor fi rezervate pentru diverse intervenþii ale deputaþilor. Împãrþirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majoritãþii, opoziþiei ºi pe deputaþi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizeazã preºedintele de ºedinþã este abilitat sã acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeaºi regulã. Ordinea luãrilor de cuvânt va fi alternativã, din sãptãmânã în sãptãmânã, ºi se va face pe grupuri parlamentare. Durata intervenþiei nu poate depãºi 3 minute. Art. 178. - Înscrierile pentru diverse intervenþii asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaþilor, cu excepþia cazurilor neprevãzute. Înscrierile pentru diverse intervenþii consacrate unor aniversãri, comemorãri etc. se vor face cu o sãptãmânã înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat în acest scop. 151 Art. 179. - În cazul în care tematica ºi conþinutul intervenþiei vizeazã activitatea ºi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramã va fi transmis ministrului pentru relaþia cu Parlamentul.

CAPITOLUL IV Statutul deputatului Secþiunea 1 Imunitate parlamentarã Art. 180. - Deputaþii se bucurã de imunitate parlamentarã de la data eliberãrii certificatului doveditor al alegerii, sub condiþia validãrii. Art. 181. - Deputatul nu poate fi tras la rãspundere juridicã, sub nici o formã, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Art. 182. - Nici un deputat nu poate fi reþinut, arestat, percheziþionat sau trimis în judecatã penalã ori contravenþionalã fãrã încuviinþarea prealabilã a Camerei Deputaþilor ºi dupã ascultarea sa. Cererea de reþinere, arestare, percheziþie sau privind posibilitatea trimiterii în judecatã penalã ori contravenþionalã se adreseazã preºedintelui Camerei de cãtre ministrul justiþiei. Sãvârºirea sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale sau contravenþionale determinã introducerea unei noi cereri de reþinere, arestare, percheziþie sau de trimitere în judecatã penalã ori contravenþionalã. În cererea adresatã preºedintelui Camerei Deputaþilor ministrul justiþiei va preciza ºi va motiva pentru care dintre mãsurile prevãzute la art. 69 din Constituþie solicitã încuviinþarea. Preºedintele Camerei aduce la cunoºtinþã deputaþilor cererea, în ºedinþã publicã, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi spre examinare, care va stabili prin raportul sãu dacã existã sau nu existã motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrârea comisiei se adoptã, în cel mult 30 de zile de la sesizare, prin votul majoritãþii membrilor comisiei. Votul este secret. Ministrul justiþiei va înainta Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi toate documentele pe care aceasta le solicitã; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaþilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotãrî cu privire la acest refuz. Cererea prevãzutã la alin. 2, împreunã cu raportul comisiei, se înainteazã grupului

parlamentar din care face parte deputatul în cauzã. Grupul îºi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la data sesizãrii grupului. În cazul deputaþilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar aceºtia pot sã depunã la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere. Raportul comisiei, împreunã cu raportul grupului parlamentar, se înainteazã Biroului permanent ºi se supun dezbaterii ºi aprobãrii Camerei Deputaþilor. Camera Deputaþilor se va pronunþa separat asupra fiecãrei mãsuri a cãrei încuviinþare se cere de cãtre ministrul justiþiei, potrivit art. 69 din Constituþie. Camera Deputaþilor hotãrãºte asupra cererii în cel mult 3 luni de la sesizare, cu votul majoritãþii membrilor sãi. Votul este secret ºi se exprimã prin bile. Art. 183. - Numai în caz de infracþiune flagrantã deputatul poate fi reþinut ºi supus percheziþiei fãrã încuviinþarea prealabilã a Camerei Deputaþilor. Ministrul justiþiei îl va informa neîntârziat pe preºedintele Camerei asupra reþinerii ºi percheziþiei. Preºedintele Camerei poate fi informat ºi pe altã cale. În cazul în care Camera Deputaþilor constatã cã nu existã temei pentru reþinere, se va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. În situaþia în care Camera Deputaþilor nu este întrunitã în ºedinþã, aceastã competenþã revine Biroului permanent. Dispoziþia de revocare a reþinerii se executã de îndatã prin ministrul justiþiei. Art. 184. - Toate cererile privind ridicarea imunitãþii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. 152 Secþiunea a 2-a Incompatibilitãþi Art. 185. - Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al Guvernului, precum ºi cu alte funcþii stabilite prin lege. Art. 186. - Calitatea de deputat este incompatibilã cu funcþia de Preºedinte al României ºi

cu cea de senator. Art. 187. - Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice. Art. 188. - Se interzice utilizarea numelui însoþit de calitatea de deputat în orice acþiune publicitarã privitoare la o activitate care aduce profit. Art. 189. - Deputatul care se aflã în una dintre incompatibilitãþile prevãzute la art. 185-188 va demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariþiei cazului de incompatibilitate. Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1 deputatul care continuã sã se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcþia de deputat. Demisia se aduce la cunoºtinþã Camerei Deputaþilor ºi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 190. - Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului, formaþiunii politice ori coaliþiei acestora, dacã pânã la data validãrii mandatului partidul sau formaþiunea politicã pentru care a candidat confirmã în scris cã aparþine acesteia. Asupra legalitãþii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaþilor un raport. Art. 191. - În cursul termenului prevãzut la art. 189 deputatul trebuie sã declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sã o desfãºoare în viitor, care se încadreazã în incompatibilitãþile prevãzute de lege. Art. 192. - Schimbãrile intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitãrii mandatului se aduc la cunoºtinþã Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariþiei acestora. Art. 193. - Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi a Camerei Deputaþilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobã de Camerã cu votul majoritãþii membrilor sãi. Dacã deputatul a fãcut sã înceteze cauza de incompatibilitate, dupã sesizarea comisiei, se va

lua act despre aceasta în procesul-verbal al ºedinþei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei. Secþiunea a 3-a Exercitarea mandatului de deputat Art. 194. - Deputaþii, reprezentanþi ai poporului, îºi exercitã drepturile ºi îºi îndeplinesc îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost aleºi. Art. 195. Deputaþii intrã în exerciþiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaþilor, sub condiþia validãrii. Art. 196. - Dupã validarea mandatelor, deputaþilor li se elibereazã legitimaþia de membru al Camerei Deputaþilor, semnatã de preºedintele acesteia. Deputaþii primesc un însemn distinctiv al calitãþii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata mandatului. Modelul însemnului se stabileºte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecþionarea acestuia se suportã din bugetul Camerei Deputaþilor. Art. 197. - Calitatea de deputat înceteazã la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. Art. 198. - Deputaþii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã preºedintelui Camerei. Acesta, în ºedinþã publicã, îl întreabã pe deputatul respectiv dacã stãruie în demisie, iar dacã rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în Camerã pentru a rãspunde, cu toate cã a fost înºtiinþat, preºedintele declarã locul vacant. 153 Art. 199. - Deputaþii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizaþia ºi diurna de deplasare de la autoritãþile la care îºi desfãºoarã activitatea. Art. 200. - Reþinerile din indemnizaþia lunarã a deputatului în temeiul art. 48, 131 ºi 207 se aprobã de Biroul permanent pe baza examinãrii lunare a situaþiei prezenþei deputaþilor la lucrãrile Camerei. Secþiunea a 4-a Absenþe ºi concedii

Art. 201. - Nici un deputat nu poate lipsi de la ºedinþele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obþinut aprobarea unui concediu. Deputaþii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfãºurarea altor acþiuni parlamentare, situaþie în care nu sunt consideraþi absenþi. Prevederile alin. 2 se aplicã ºi deputaþilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenþa acestora a fost determinatã de exercitarea atribuþiilor funcþiei pe care o îndeplinesc. Prezenþa deputaþilor, membri ai Guvernului, la lucrãrile în plen ale Camerei Deputaþilor este obligatorie la deschiderea ºi încheierea sesiunilor, la dezbatere a ºi adoptarea proiectelor de legi ºi a propunerilor legislative din sfera lor de competenþã, la desfãºurarea orei ministeriale consacrate întrebãrilor ºi rãspunsurilor la întrebãri, la dezbaterea interpelãrilor privind politica ministerului de care rãspund, la prezentarea rapoartelor ºi declaraþiilor politice ale primuluiministru. Secþiunea a 5-a Sancþiuni Art. 202. - Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sancþiuni: r. avertismentul; s. chemarea la ordine; t. retragerea cuvântului; u. eliminarea din sala de ºedinþe; v. interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei pe timp de maximum 15 zile; w. excluderea temporarã. Sancþiunile prevãzute la lit. a), b), c) ºi d) se aplicã de cãtre preºedintele Camerei, iar cele prevãzute la lit. e) ºi f), de cãtre Camerã, la propunerea preºedintelui. Pentru aplicarea sancþiunilor prevãzute la lit. e) ºi f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, care va prezenta un raport asupra cercetãrii efectuate. Art. 203. - La prima abatere de la regulament preºedintele Camerei îl avertizeazã pe deputatul în culpã ºi îl invitã sã respecte regulamentul. Art. 204. - Deputaþii care vor nesocoti avertismentul ºi invitaþia preºedintelui ºi vor continua

sã se abatã de la regulament, precum ºi cei care, chiar pentru prima datã, încalcã în mod grav dispoziþiile regulamentului vor fi chemaþi la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în stenograma ºedinþei. Art. 205. - Înainte de a chema la ordine un deputat preºedintele Camerei îl invitã sã îºi retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente ºi care ar da loc la aplicarea sancþiunii. Dacã expresia întrebuinþatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã explicaþiile date sunt apreciate de preºedinte ca satisfãcãtoare, sancþiunea nu se mai aplicã. Art. 206. - În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un deputat continuã sã se abatã de la regulament, preºedintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl va elimina din salã. Art. 207. - În cazul unor abateri grave, sãvârºite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave Camera poate aplica sancþiunea interzicerii participãrii deputatului la lucrãrile ei pe o perioadã de maximum 15 zile sau poate hotãrî, la propunerea preºedintelui, excluderea temporarã a deputatului în culpã. Gravitatea abaterilor va fi stabilitã de Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi în cel mult 4 zile. 154 Art. 208. - Excluderea temporarã poate varia de la o ºedinþã pânã la maximum 30 de ºedinþe din aceeaºi sesiune. Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinþe: j. suspendarea indemnizaþiei lunare pe timpul excluderii; k. suspendarea drepturilor ce þin de calitatea de deputat, cu excepþia imunitãþii; l. interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei ºi ale comisiilor; m. interzicerea accesului în localul Camerei Deputaþilor. Art. 209. - Excluderea se executã de cãtre chestor ºi, în caz de opunere, cu ajutorul forþei publice puse la dispoziþia preºedintelui Camerei. Art. 210. - Pentru menþinerea ordinii în ºedinþele comisiilor preºedinþii acestora au aceleaºi drepturi ca ºi preºedintele Camerei ºi pot aplica sancþiunile prevãzute la art. 202 alin. 1 lit.

a), b) ºi c). În cazul în care un deputat sãvârºeºte abateri deosebit de grave, preºedintele comisiei va suspenda ºedinþa ºi va aduce cazul la cunoºtinþã preºedintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaþilor în vederea aplicãrii sancþiunilor prevãzute de regulament. CAPITOLUL V Serviciile Camerei Deputaþilor Art. 211. - Personalul din serviciile Camerei Deputaþilor este condus de secretarul general al Camerei Deputaþilor. Secretarul general ºi secretarul general adjunct sunt numiþi ºi eliberaþi din funcþie de cãtre Camera Deputaþilor, la propunerea preºedintelui acesteia. Secretarul general este ordonator principal de credite. În îndeplinirea atribuþiilor sale secretarul general emite ordine. Art. 212. - Camera Deputaþilor aprobã bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat ºi îl înainteazã Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat. Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului. CAPITOLUL VI Dispoziþii finale Art. 213. - Proiectele de lege ºi propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaþilor ºi a Senatului al cãror mandat a expirat îºi continuã procedura în Camera Deputaþilor nou-aleasã. Art. 214. - Camera Deputaþilor adoptã hotãrâri potrivit procedurii prevãzute la art. 80-143. Art. 215. - Dispoziþiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare ºi adoptare a legilor, prevãzutã la art. 80-143, cu votul majoritãþii deputaþilor. Republicat în temeiul art. IV din Hotãrârea Camerei Deputaþilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001,

publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001, dându-se articolelor o nouã numerotare. Regulamentul Camerei Deputaþilor, aprobat prin Hotãrârea Camerei Deputaþilor nr. 8 din 24 februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995 ºi nr. 53 din 14 martie 1996. Prezentul text republicat include ºi modificãrile ºi completãrile aduse regulamentului, dupã ultima republicare, prin hotãrârile Camerei Deputaþilor nr. 33 din 30 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 2 octombrie 1996, nr. 41 din 25 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998, nr. 39 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 19 octombrie 2000, nr. 48 din 21 decembrie 2000, publicatã în 155 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000, ºi nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001 HOTARÂRE nr. 23 din 11 noiembrie 2003 privind modificarea si completarea Regulamentului Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994 EMITENT: ADUNAREA (CAMERA) DEPUTAeILOR PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 12 noiembrie 2003 In temeiul art. 64 alin. (1) din Constitutia Romaniei*), __________ *) Constitutia Romaniei a fost republicata an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Camera Deputatilor adopta prezenta hotarare. ART. I Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Litera f) a articolului 29 va avea urmatorul cuprins: "f) primeste si distribuie proiectele de legi, propunerile legislative si rapoartele comisiilor parlamentare, an ordinea depunerii acestora, si hotaraste, an cazul initiativelor legislative, retinerea lor spre dezbatere si adoptare ca prima Camera sesizata sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputatilor este Camera decizionala;" 2. Litera f) a articolului 31 va avea urmatorul cuprins: "f) sesizeaza Curtea Constitutionala an conditiile prevazute la art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutie;" 3. Alineatele 1 si 5 ale articolului 52 vor avea urmatorul cuprins: "La sedintele comisiilor au dreptul sa participe deputatii si senatorii care au facut propuneri care stau la baza lucrarilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum si, la cererea presedintelui comisiei, specialisti ai Consiliului Legislativ. .............................................................. Comisia poate hotara, la propunerea biroului comisiei, a presedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvant. Deputatii, senatorii si invitatii sunt obligati sa se refere exclusiv la chestiunea supusa dezbaterii. In caz contrar presedintele poate retrage cuvantul. Nimeni nu poate lua cuvantul decat daca ai este dat de presedinte." 4. Articolul 63 va avea urmatorul cuprins: "Art. 63. - Daca o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativa este de competenta an fond a altei comisii, ea poate cere Biroului

permanent, an cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea lor catre acea comisie. In caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2." 5. Articolul 67 va avea urmatorul cuprins: "Art. 67. - Biroul permanent, dupa consultarea presedintelui comisiei sesizate an fond, stabileste un termen anauntrul caruia comisia trebuie sa depuna raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobata la cererea motivata a comisiei sesizate an fond. Termenele stabilite de Biroul permanent, an cazul an care Camera Deputatilor este prima Camera 156 sesizata, nu pot fi, de regula, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile. In cazul an care Camera Deputatilor este Camera decizionala, aceste termene nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile. Raportul va fi imprimat si difuzat deputatilor cu cel putin 3 zile anainte de data stabilita pentru dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative an plenul Camerei, an cazul proiectelor de legi si propunerilor legislative an care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata, si cu cel putin 5 zile an cazul celor pentru care Camera Deputatilor este Camera decizionala." 6. Articolul 79 va avea urmatorul cuprins: "Art. 79. - Camera Deputatilor adopta legi, hotarari si motiuni simple. De asemenea, Camera Deputatilor poate adopta mesaje, declaratii, rezolutii si alte acte politice." 7. Alineatele 2 si 3 ale articolului 81 vor avea urmatorul cuprins: "Proiectele de legi si propunerile legislative se anscriu an proiectul ordinii de zi an termen de cel mult 5 zile de la primirea de catre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate an fond, an cazul an care Camera Deputatilor a fost sesizata ca prima Camera, si an termen de cel mult 7 zile pentru cele an care este Camera decizionala. La antocmirea si adoptarea ordinii de zi an domeniul legislativ se va asigura prioritate

cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor an procedura de urgenta, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri, proiectelor de legi si propunerilor legislative pentru care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata si dezbaterii rapoartelor antocmite de comisiile de mediere." 8. Articolul 86 va avea urmatorul cuprins: "Art. 86. - In exercitiul dreptului de initiativa legislativa Guvernul anainteaza Camerei proiecte de legi. Deputatii, senatorii si cetatenii prevazuti la art. 74 din Constitutie pot prezenta Camerei Deputatilor propuneri legislative. Acestea trebuie sa fie ansotite de o expunere de motive si redactate an forma ceruta pentru proiectele de legi. Propunerile legislative formulate de deputati si senatori, care implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat, trebuie sa se fundamenteze pe informarea ceruta an mod obligatoriu Guvernului, an conditiile art. 111 din Constitutie. Potrivit art. 75 din Constitutie, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata: 1. proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri; 2. proiectele legilor organice prevazute an Constitutie la: a) art. 31 alin. (5) - Dreptul la informatie; b) art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere; c) art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica; d) art. 55 alin.(2) si (3) - Apararea tarii; e) art. 58 alin. (3) - Avocatul Poporului - Numirea si rolul; f) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: - lit. e) - organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; - lit. k) - contenciosul administrativ; - lit. l) - organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

- lit. n) - organizarea generala a anvatamantului; - lit. o) - organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; g) art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ; h) art. 102 alin. (3) - Guvernul - Rolul si structura; i) art. 105 alin. (2) - Guvernul - Incompatibilitati; j) art. 117 alin. (3) - Infiintarea de autoritati administrative autonome; 157 k) art. 118 alin. (2) si (3) - Sistemul de aparare; l) art. 120 alin. (2) - Administratia publica locala - Principii de baza; m) art. 123 alin. (3) - Prefectul; n) art. 125 alin. (2) - Statutul judecatorilor; o) art. 126 alin. (4) si (5) - Instantele judecatoresti; p) art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne si a interpretului an justitie; r) art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi; s) art. 142 alin. (5) - Curtea Constitutionala - Structura. Potrivit art. 75 din Constitutie, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, an calitate de Camera decizionala: 1. toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor ordinare; 2. proiectele legilor organice prevazute an Constitutie la: a) art. 3 alin. (2) - Teritoriul; b) art. 5 alin. (1) - Cetatenia; c) art. 12 alin. (4) - Simboluri nationale; d) art. 16 alin. (4) - Egalitatea an drepturi; e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privata; f) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: - lit. a) - sistemul electoral, organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente; - lit. b) - organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice; - lit. d) - organizarea si desfasurarea referendumului; - lit. f) - regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si al starii de razboi; - lit. g) - regimul starii de asediu si al starii de urgenta; - lit. h) - infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; - lit. i) - acordarea amnistiei sau a gratierii colective; - lit. j) - statutul functionarilor publici; - lit. m) - regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;

- lit. p) - regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala; - lit. r) - statutul minoritatilor nationale din Romania; - lit. s) - regimul general al cultelor; g) art. 136 alin. (3) si (4) - Proprietatea; h) art. 141 - Consiliul Economic si Social. Proiectele de legi se anainteaza Camerei Deputatilor ansotite de avizul Consiliului Legislativ. In cazul propunerilor legislative initiate de cetateni, presedintele Camerei, anainte de comunicarea lor catre deputati si de sesizarea an fond a comisiei permanente competente, va solicita Curtii Constitutionale verificarea andeplinirii conditiilor constitutionale pentru exercitarea initiativei legislative." 9. Articolul 87 va avea urmatorul cuprins: "Art. 87. - Proiectele de legi si propunerile legislative se anregistreaza an ordinea prezentarii lor. Acestea se distribuie deputatilor dupa prezentarea lor la Biroul permanent." 10. Articolul 89 va avea urmatorul cuprins: "Art. 89. - Proiectele de legi si propunerile legislative prevazute la art. 88 se trimit, de andata, de catre Biroul permanent spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente." 11. Alineatul 1 al articolului 91 va avea urmatorul cuprins: "Dupa examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanenta sesizata an fond antocmeste un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, adoptarea cu modificari ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate, cu 158 precizarea articolelor care intra an competenta decizionala a Camerei Deputatilor, respectiv a Senatului an cazul an care Camera Deputatilor este Camera decizionala." 12. Alineatele 1 si 7 ale articolului 93 vor avea urmatorul cuprins: "Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta

amendamente la comisia sesizata an fond, pana la amplinirea unui termen de 5 zile anainte de data stabilita pentru depunerea raportului. .............................................................. Pentru a se putea pronunta, comisia va transmite Guvernului amendamentele care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, potrivit art. 111 din Constitutie. Amendamentele la care, an termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezinta un punct de vedere se considera acceptate. Raspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnatura unui membru al acestuia." 13. Articolul 102 va avea urmatorul cuprins: "Art. 102. - Cand dezbaterea amendamentelor releva consecinte importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, presedintele Camerei Deputatilor poate trimite textele an discutie comisiei sesizate an fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. In acest caz autorii amendamentelor au dreptul sa fie ascultati an cadrul comisiei. Acelasi drept al au si reprezentantii Guvernului." 14. Dupa articolul 105 se introduce articolul 105^1 cu urmatorul cuprins: "Art. 105^1. - In temeiul art. 75 alin. (1) si (2) din Constitutie, Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, se pronunta asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative an termen de 45 de zile de la data prezentarii la Biroul permanent. Fac exceptie codurile si legile de complexitate deosebita, asupra carora se pronunta an termen de 60 de zile de la data prezentarii la Biroul permanent si ordonantele de urgenta, pentru care termenul este de 30 de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputatilor. La data expirarii termenelor prevazute la alin. 1 proiectele de legi sau propunerile legislative se considera adoptate de Camera Deputatilor si se trimit Senatului sub semnatura presedintelui Camerei Deputatilor." 15. Articolul 106 va avea urmatorul cuprins: "Art. 106. - Dispozitiile art. 87-105 sunt aplicabile si pentru proiectele de legi primite

din partea Senatului, cand acesta este prima Camera sesizata, Camera Deputatilor fiind Camera decizionala." 16. Articolul 107 va avea urmatorul cuprins: "Art. 107. - La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Camera Deputatilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative an procedura de urgenta. Cererile Guvernului si propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobarii Comitetului ordinii de zi. Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei si cele privind aprobarea sau respingerea ordonantelor de urgenta se supun de drept dezbaterii si adoptarii Camerei Deputatilor an procedura de urgenta. Procedura de urgenta se aplica si an cazul an care Camera Deputatilor a adoptat, ca prima Camera sesizata, o prevedere din proiectul de lege care intra an competenta sa decizionala, neinsusita de Senat si retrimisa pentru o noua dezbatere, precum si an cazul an care Senatul, an calitate de Camera decizionala, a adoptat, antr-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenta decizionala apartine Camerei Deputatilor. Decizia Camerei Deputatilor este definitiva." 17. Articolul 112 va avea urmatorul cuprins: "Art. 112. - Legile, hotararile si motiunile simple se adopta de Camera Deputatilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputatilor pot fi legi constitutionale, legi organice si legi ordinare." 18. Articolul 122 va avea urmatorul cuprins: 159 "Art. 122. - Proiectele de legi si propunerile legislative respinse de Camera Deputatilor an calitate de Camera decizionala nu pot fi readuse an discutia acesteia an cursul aceleiasi sesiuni." 19. Alineatele 1, 2 si 3 ale articolului 123 vor avea urmatorul cuprins:

"Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputatilor ca prima Camera sesizata se semneaza de presedintele acesteia. Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputatilor ca prima Camera sesizata se anainteaza Senatului, an calitate de Camera decizionala. Guvernul va fi anstiintat despre aceasta. Legea adoptata de Camera Deputatilor cu privire la care Senatul s-a pronuntat ca prima Camera sesizata ori, dupa caz, an calitate de Camera decizionala pentru unele prevederi, semnata de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului, se comunica, cu 5 zile anainte de a fi trimisa spre promulgare, Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si Avocatului Poporului si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor si la secretarul general al Senatului, an vederea exercitarii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale. Daca legea este adoptata an procedura de urgenta, termenul este de doua zile." 20. Articolul 124 va avea urmatorul cuprins: "Art. 124. - In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constitutie, Camera Deputatilor reexamineaza prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina si imunitati. Raportul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstitutionale prin decizia Curtii Constitutionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 93-105. Cu prilejul reexaminarii Camera Deputatilor va efectua corelarile tehnico-legislative necesare. In cazul sesizarii neconstitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale depuse la Parlament pentru ratificare, potrivit art. 146 lit. b) din Constitutie, procedura

parlamentara se antrerupe si se reia dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale. In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutie, Camera Deputatilor nu poate ratifica tratatul sau acordul international declarat ca fiind neconstitutional. In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile declarate neconstitutionale din legi, din regulamente si din ordonantele aprobate prin lege asi anceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, termen pe durata caruia aceste dispozitii sunt suspendate de drept. In vederea punerii de acord a acestor prevederi cu dispozitiile Constitutiei, Camera va reexamina textele declarate neconstitutionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina si imunitati. Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face mai antai de prima Camera sesizata." 21. Alineatul 1 al articolului 125 va avea urmatorul cuprins: "Reexaminarea legii de catre Camera Deputatilor, an urma cererii facute de Presedintele Romaniei an temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutie, va avea loc an cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectueaza mai antai de Camera Deputatilor daca aceasta a fost prima Camera sesizata." 22. Articolul 148 va avea urmatorul cuprins: "Art. 148. - Motiunea simpla exprima pozitia Camerei Deputatilor antr-o anumita problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema care a facut obiectul unei interpelari. Motiunea simpla poate fi initiata de cel putin 50 de deputati. 160 Presedintele Camerei nu va lua an considerare motiunile simple care nu andeplinesc cerintele prevazute la alin. 1 si 2 si nici pe cele care vizeaza finalitati specifice motiunii de cenzura.

Initierea motiunilor de cenzura are loc an conditiile prevazute la art. 78 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului." 23. Articolul 181 va avea urmatorul cuprins: "Art. 181. - Potrivit art. 72 din Constitutie, deputatii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate an exercitarea mandatului." 24. Articolul 182 va avea urmatorul cuprins: "Art. 182. - In temeiul art. 72 din Constitutie, deputatii pot fi urmariti si trimisi an judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate an exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara ancuviintarea Camerei Deputatilor, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea an judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Camerei Deputatilor de catre ministrul justitiei. Savarsirea sau descoperirea ulterioara a unor noi fapte penale determina introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau perchezitie. Presedintele Camerei aduce la cunostinta deputatilor cererea, an sedinta publica, dupa care o trimite de andata Comisiei juridice, de disciplina si imunitati spre examinare, care va stabili prin raportul sau daca exista sau nu exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotararea comisiei se adopta, an cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul majoritatii membrilor acesteia. Votul este secret. Ministrul justitiei va inainta Comisiei juridice, de disciplina si imunitati toate documentele pe care aceasta le solicita; an caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputatilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotara cu privire la acest refuz. Cererea prevazuta la alin. 2, ampreuna cu raportul comisiei, se anainteaza grupului

parlamentar din care face parte deputatul an cauza. Grupul asi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere antr-un raport scris, an termen de 5 zile de la data sesizarii grupului. In cazul deputatilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar, acestia pot sa depuna la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere. Raportul comisiei ampreuna cu raportul grupului parlamentar se anainteaza Biroului permanent si se supun dezbaterii si aprobarii Camerei Deputatilor. Camera Deputatilor se va pronunta asupra masurii an cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majoritatii membrilor prezenti." 25. Articolul 183 va avea urmatorul cuprins: "Art. 183. - In caz de infractiune flagranta, deputatii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei al va informa neantarziat pe presedintele Camerei Deputatilor asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul an care Camera constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri. Dispozitia de revocare a retinerii se executa de andata prin ministrul justitiei." 26. Dupa articolul 213 se introduce articolul 213^1 cu urmatorul cuprins: "Art. 213^1. - Prevederile privind medierea, respectiv art. 74-77 si art. 126-128, se aplica numai an cazul legilor constitutionale." 27. La articolele 149-153 termenul "motiune" se anlocuieste cu "motiune simpla". ART. II Proiectele de legi si propunerile legislative anregistrate pana la data intrarii an vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei se dezbat si se adopta potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor anterioare intrarii an vigoare a prezentei hotarari. ART. III Regulamentul Camerei Deputatilor aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, cu 161 modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, va fi republicata an Monitorul

Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare. Aceasta hotarare a fost adoptata de Camera Deputatilor an sedinta din 11 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei. PREªEDINTELE CAMEREI DEPUTAÞILOR VALER DORNEANU Bucuresti, 11 noiembrie 2003. Nr. 23. ÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄ

REGULAMENTUL SENATULUI REGULAMENT Nr. FARA Emitor: SENAT Datã act: 30/06/1993 Datã republicare: 02/02/2001 Publicaþie: Monitorul Oficial Nr. 58 Data apariþiei: 02/02/2001 REGULAMENTUL SENATULUI*) *) Republicat în temeiul art. II din Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001, dându- se textelor o nouã numerotare. Regulamentul Senatului a fost aprobat prin Hotãrârea Senatului nr. 16 din 30 iunie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 178 din 27 iulie 1993, ºi modificat prin: - Hotãrârea Senatului nr. 11 din 29 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 4 aprilie 1994; - Hotãrârea Senatului nr. 18 din 28 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 28 iunie 1996; - Hotãrârea Senatului nr. 4 din 13 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 29 din 21 februarie 1997; - Hotãrârea Senatului nr. 6 din 16 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 19 martie 1999; - Hotãrârea Senatului nr. 5 din 17 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 25 ianuarie 2001. Capitolul I Organizarea Senatului Sectiunea 1 Constituirea Senatului Articolul 1 Senatul nou- ales se întruneºte, potrivit Constituþiei României, la convocarea Preºedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. Articolul 2 162 (1) Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Senatului sunt conduse de cel mai în vârstã senator, asistat de 4 secretari desemnaþi dintre cei mai tineri senatori. (2) Imposibilitatea exercitãrii atribuþiilor de cãtre preºedintele de vârstã sau de cãtre unul ori mai mulþi secretari atrage de drept înlocuirea acestora cu urmãtorii senatori, potrivit aceloraºi criterii. (3) Pânã la alegerea Biroului permanent pot avea loc dezbateri numai cu privire la validarea mandatelor de senator. Articolul 3 (1) Pentru validarea mandatelor Senatul alege în prima sa ºedinþã o comisie compusã din 12 senatori, care sã reflecte configuraþia politicã a Senatului rezultatã din alegeri. (2) Nu pot face parte din comisia de validare senatori împotriva cãrora au fost înregistrate sesizãri de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei. Articolul 4 (1) Numãrul senatorilor care vor fi propuºi în comisia de validare de cãtre fiecare partid sau formaþiune politicã este în funcþie de numãrul senatorilor acestora.

(2) Propunerile pentru stabilirea numãrului de senatori ce revine fiecãrui partid sau formaþiune politicã se fac de reprezentanþii acestora ºi se transmit secretarilor. Preºedintele de vârstã prezintã Senatului aceste propuneri, în ordinea numãrului de senatori ai fiecãrui partid sau ai fiecãrei formaþiuni politice Senatul hotãrãºte asupra propunerilor cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (3) Componenþa comisiei se aprobã de Senat cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Articolul 5 Comisia de validare îºi începe de îndatã activitatea, îºi alege un preºedinte ºi 2 vicepreºedinþi, care alcãtuiesc biroul comisiei, ºi se organizeazã în 3 grupe de lucru cuprinzând câte 3 membri. Alegerea se face prin vot deschis. Articolul 6 (1) Biroul comisiei de validare repartizeazã grupelor de lucru dosarele complete primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor, cu excepþia celor referitoare la membrii comisiei. (2) Verificarea legalitãþii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de biroul comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de cei 9 membri ai grupelor de lucru. (3) Biroul comisiei de validare ºi grupele de lucru sunt obligate sã prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de senator, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adoptã cu votul majoritãþii membrilor comisiei. (4) Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesoluþionate se face în plenul comisiei. (5) Comisia de validare se pronunþã ºi asupra contestaþiilor depuse la aceastã comisie, în termen de 3 zile de la constituirea sa. (6) Contestaþiile pot fi depuse, sub sancþiunea decãderii, pânã la adoptarea prin vot a raportului de cãtre comisia de validare. Contestaþiile pot fi formulate de cetãþeni români cu

drept de vot ºi de persoanele juridice române interesate. Articolul 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator numai în cazul în care constatã existenþa, în legãturã cu alegerea acestuia, a unor încãlcãri ale legii ce nu au fãcut obiectul contestaþiilor soluþionate definitiv, în conformitate cu dispoziþiile legii electorale. Articolul 8 Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeºte un raport în care nominalizeazã senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. Articolul 9 163 Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãþii membrilor acesteia; în caz de paritate votul preºedintelui este hotãrâtor. Opiniile diferite se consemneazã ºi fac, parte din raport. Articolul 10 Senatul se întruneºte în a 5- a zi de la constituirea comisiei de validare pentru dezbaterea raportului prezentat de preºedintele comisiei. Articolul 11 (1) Senatul se pronunþã printr- un singur vot asupra listei cuprinzând numele ºi prenumele senatorilor propuºi pentru validare. Senatul dezbate, ºi se pronunþã prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului. (2) Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Articolul 12 Senatul este legal constituit dupã validarea a douã treimi din mandatele de senator. Articolul 13 Dupã validare senatorii depun jurãmântul în condiþiile legii. Articolul 14 Dupã încheierea activitãþii comisiei de validare competenþele acesteia revin Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri. Sectiunea 2

Grupurile parlamentare Articolul 15 (1) Dupã validare senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare. (2) Un grup parlamentar poate fi constituit ºi poate funcþiona pe toatã durata legislaturii dintr- un numãr de cel puþin 7 senatori, care au fost aleºi pe listele aceluiaºi partid sau ale aceleiaºi formaþiuni politice. (3) Senatorii care au candidat pe listele unei coaliþii electorale ºi care fac parte din partide sau formaþiuni politice diferite se pot constitui în grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formaþiunilor respective, în condiþiile alin. (2). (4) Un senator poate face parte dintr- un singur grup parlamentar. Articolul 16 (1) Senatorii aleºi ca independenþi se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 15 alin. (1) ºi (2). (2) Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum ºi constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formaþiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obþinut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise. (3) Senatorii care pãrãsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 15 alin. (1) ºi (2) nu se pot afilia altui grup parlamentar ºi nu pot reprezenta partide sau formaþiuni politice care nu au obþinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri. (4) Senatorii aleºi ca independenþi sau deveniþi independenþi prin pãrãsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar. Articolul 17 Grupurile parlamentare îºi aleg un preºedinte, unul sau 2 vicepreºedinþi ºi un secretar înainte de ºedinþa de constituire a Senatului nou- ales. Articolul 18 (1) Preºedintele grupului are urmãtoarele atribuþii: a) propune Senatului reprezentanþii grupului în comisia de validare; b) prezintã Senatului componenþa nominalã a grupului parlamentar; c) reprezintã grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, pentru

compunerea birourilor comisiilor permanente, precum ºi pentru compunerea comisiilor Senatului; 164 d) propune candidaþii grupului pentru funcþiile din Biroul permanent; e) participã la ºedinþele Biroului permanent ori de câte ori este invitat; f) poate cere încheierea dezbaterilor în Senat; g) poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor permanente propuºi de grupul pe care îl reprezintã; h) informeazã membrii grupului asupra activitãþilor Senatului ºi ale comisiilor Senatului; i) reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului; j) dã mandat unuia dintre vicepreºedinþi pentru înlocuirea sa; (2) Vicepreºedintele grupului îl înlocuieºte pe preºedinte în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului. (3) Secretarul grupului þine evidenþa prezenþei ºi asigurã redactarea proceselor- verbale. Articolul 19 (1) Preºedintele grupului prezintã Senatului denumirea acestuia, precum ºi componenþa lui numericã ºi nominalã. (2) Succesiunea prezentãrilor se stabileºte de preºedintele de vârstã al Senatului, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. Articolul 20 (1) Orice modificare intervenitã în componenþa unui grup parlamentar se aduce la cunoºtinþã în scris preºedintelui Senatului. (2) Preºedintele Senatului informeazã senatorii în ºedinþã publicã asupra modificãrilor intervenite în componenþa grupurilor parlamentare. Articolul 21 (1) Grupurile parlamentare, în funcþie de mãrimea lor, îºi constituie un secretariat tehnic a cãrui structurã se stabileºte de Biroul permanent. Numirea ºi salarizarea membrilor acestuia se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, cu contract de muncã pe duratã determinatã, corespunzãtoare legislaturii. Numirea în ºi revocarea din funcþie se fac la propunerea grupului parlamentar respectiv.

(2) Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de logistica necesarã în vederea desfãºurãrii activitãþii, precum ºi de mijloacele de transport, stabilite de Biroul permanent în funcþie de mãrimea grupurilor. Sectiunea 3 Biroul permanent al Senatului Articolul 22 (1) Dupã constituirea legalã a Senatului se aleg preºedintele Senatului ºi ceilalþi membri ai Biroului permanent al acestuia. (2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preºedintele Senatului, 4 vicepreºedinþi, 4 secretari ºi 2 chestori. Preºedintele Senatului este ºi preºedintele Biroului permanent. (3) Repartizarea funcþiilor în Biroul permanent se stabileºte prin negocieri între reprezentanþii grupurilor parlamentare, respectându- se configuraþia politicã a Senatului aºa cum rezultã din constituirea iniþialã a grupurilor parlamentare. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se supune votului Senatului. Articolul 23 (1) Preºedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele ºi prenumele tuturor candidaþilor propuºi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singurã propunere. (2) Este declarat ales preºedinte al Senatului candidatul care a întrunit la primul tur de scrutin votul majoritãþii senatorilor. (3) Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, la care participã primii 2 candidaþi care au obþinut cel mai mare numãr de voturi sau, dupã caz, primul clasat ºi candidaþii care s- au clasat pe locul al doilea cu un 165 numãr egal de voturi; va fi declarat preºedinte al Senatului candidatul care a obþinut cel mai mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate. (4) În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin.

Articolul 24 Preºedintele Senatului este ales pe durata mandatului acestei Camere a Parlamentului. Articolul 25 O datã cu alegerea preºedintelui Senatului activitatea preºedintelui de vârstã înceteazã. Articolul 26 (1) Alegerea vicepreºedinþilor, secretarilor ºi chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. (2) În vederea depunerii propunerilor Senatul stabileºte numãrul de locuri din Biroul permanent câre revine fiecãrui grup parlamentar în condiþiile art. 22 alin. (3). Propunerile se transmit preºedintelui Senatului. (3) Propunerile nominale pentru funcþiile prevãzute la alin. (1) ºi repartizate conform alin. (2) se fac de preºedinþii grupurilor parlamentare. Propunerile se înainteazã preºedintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine. (4) Le primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obþinut votul majoritãþii senatorilor. (5) Dacã un candidat nu a obþinut numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, candidatul urmând sã fie declarat ales dacã a obþinut votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (6) În cazul în care un candidat nu a obþinut nici dupã cel de- al doilea tur de scrutin numãrul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauzã va face o altã propunere, care se supune aceleiaºi proceduri de, vot. Procedura se repetã pânã la alegerea unui reprezentant al acelui grup parlamentar în funcþia stabilitã în Biroul permanent al Senatului. Articolul 27 Vicepreºedinþii, secretarii ºi chestorii sunt aleºi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare a Senatului. Articolul 28 Pentru constatarea rezultatelor votului ºi încheierea procesului- verbal se alege o comisie

formatã din câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din Senat. Articolul 29 (1) Membrii Biroului permanent pot fi revocaþi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintã; prin votul majoritãþii senatorilor. Votul este secret ºi se exprimã prin bile. (2) Cererea de revocare se supune aprobãrii Senatului dupã 3 zile de la înregistrare, dar nu mai târziu de 10 zile. Articolul 30 O datã cu alegerea Biroului permanent activitatea secretarilor desemnaþi în condiþiile art. 2 înceteazã. Articolul 31 Funcþiile din Biroul permanent, devenite vacante în timpul sesiunii, se ocupã la propunerea grupului parlamentar cãruia i- a fost repartizatã funcþia respectivã, în condiþiile prevãzute la art. 26. Articolul 32 (1) Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuþii: a) propune Senatului datele de începere ºi de terminare ale fiecãrei sesiuni a Senatului, conform art. 63 din Constituþie; b) solicitã preºedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinarã; c) supune aprobãrii plenului Regulamentul Senatului, precum ºi propunerile de modificare a acestuia; d) pregãteºte ºi asigurã desfãºurarea în bune condiþii a lucrãrilor. Seriatului; 166 e) primeºte proiectele de lege ºi propunerile legislative ºi sesizeazã comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor ºi a elaborãrii avizelor, dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative ºi a rapoartelor tuturor senatorilor; f) întocmeºte proiectul ordinii de zi a ºedinþelor Senatului ºi programul de activitate, cu participarea preºedinþilor grupurilor parlamentare, a preºedinþilor comisiilor permanente ºi cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relaþia cu Parlamentul; g) organizeazã relaþiile Senatului cu parlamentele altor state ºi cu organizaþiile parlamentare,

stabileºte componenþa nominalã a delegaþiilor; h) analizeazã ºi supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de politicã externã privind orientãrile generale ale politicii externe a României sau programele de politicã externã; i) supune spre aprobare Senatului componenþa delegaþiilor permanente la organizaþiile parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare; j) prezintã Senatului proiectul de buget al acestuia ºi contul de încheiere a exerciþiului bugetar; k) exercitã controlul financiar- contabil ºi ia hotãrârile ce se impun în acest domeniu; l) supune aprobãrii Senatului structura serviciilor acestuia; m) propune Senatului numirea secretarului general; n) aprobã statul de funcþii ºi regulamentul de organizare ºi funcþionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general, precum ºi regulamente privind desfãºurarea activitãþii serviciilor Senatului; o) controleazã serviciile Senatului; p) aprobã regulamentul privind paza, accesul ºi serviciul de permanenþã în sediul Senatului; r) îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de lege, de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. (2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneazã în procese- verbale ºi în stenograme. Articolul 33 Biroul permanent se convoacã la cererea preºedintelui Senatului sau la cererea a cel puþin 4 membri ai sãi. Articolul 34 Biroul permanent va invita la lucrãrile sale preºedinþii grupurilor parlamentare ºi preºedinþii comisiilor parlamentare ori de câte ori considerã necesar. Articolul 35 (1) Preºedintele Senatului are urmãtoarele atribuþii: a) convoacã Senatul în sesiuni ordinare ºi extraordinare; b) conduce lucrãrile Senatului, asistat de 2 secretari; c) acordã cuvântul, modereazã discuþiile, sintetizeazã problemele supuse dezbaterii,

stabileºte ordinea votãrii, anunþã rezultatul acesteia ºi proclamã rezultatul votului; d) asigurã menþinerea ordinii în timpul dezbaterilor ºi respectarea regulamentului; e) conduce lucrãrile Biroului permanent; f) reprezintã Senatul în relaþiile cu Preºedintele României, Camera Deputaþilor, Guvernul ºi Curtea Constituþionalã; g) reprezintã Senatul în relaþiile interne ºi externe; h) poate sesiza Curtea Constituþionalã în condiþiile prevãzute la art. 144 lit. a) ºi b) din Constituþie; i) dispune de fondul preºedintelui, conform legii ºi în limitele prevederilor bugetare; j) aprobã decontarea cheltuielilor pentru deplasãrile în strãinãtate pe care le- a dispus; k) aprobã indemnizaþiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaborator, precum ºi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate pentru audieri la Senat; l) îndeplineºte ºi alte atribuþii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. 167 (2) Preºedintele Senatului asigurã interimatul funcþiei de Preºedinte al României, conform art. 97 din Constituþie. Articolul 36 (1) Vicepreºedinþii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de Biroul permanent, atribuþii ale preºedintelui, la solicitarea sau în absenþa acestuia. (2) În perioada în care preºedintele Senatului asigurã interimatul funcþiei de Preºedinte al României atribuþiile preºedintelui Senatului se exercitã de unul dintre vicepreºedinþi, ales prin vot secret, cu majoritatea voturilor senatorilor. Articolul 37 Secretarii întocmesc lista cuprinzând înscrierile la cuvânt în ordinea în care au fost fãcute, prezintã preºedintelui propunerile, amendamentele ºi orice alte comunicãri adresate Senatului, efectueazã apelul nominal, consemneazã, rezultatul votului, rãspund de evidenþa

hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asistã pe preºedinte în realizarea atribuþiilor ce îi revin, în ordinea stabilitã de Biroul permanent, ºi îndeplinesc orice alte sarcini care le sunt încredinþate de acesta sau de Biroul permanent. Articolul 38 (1) Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Senatului proiectul de buget ºi încheierea exerciþiului bugetar anual, asigurã menþinerea ordinii în sediul Senatului ºi îndeplinesc orice alte sarcini, în conformitate cu dispoziþiile preºedintelui Senatului ºi ale Biroului permanent. (2) La sfârºitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. Sectiunea 4 Comisiile Senatului 1. Dispoziþii comune Articolul 39 Comisiile sunt organe de lucru ale Senatului, constituite pentru pregãtirea activitãþii de legiferate, precum ºi pentru realizarea funcþiei de control parlamentar. Articolul 40 (1) Senatul îºi constituie comisii permanente ºi poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale. (2) Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaþilor. (3) Numãrul, denumirea ºi competenþa fiecãrei comisii, precum ºi numãrul membrilor acestora se hotãrãsc de cãtre Senat, la propunerea Biroului permanent. Articolul 41 (1) Componenþa comisiilor se stabileºte potrivit configuraþiei politice a Senatului rezultate din constituirea iniþialã a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanþii grupurilor parlamentare.

(2) Opþiunile senatorilor se prezintã de grupurile parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent. Propunerile de membri ai comisiilor se fac de, preºedinþii grupurilor parlamentare, cu respectarea prevederilor alin. (1) în cazul în care nu se ajunge la un acord Senatul hotãrãºte prin vot deschis. (3) Senatul aprobã componenta nominalã a fiecãrei comisii cu votul deschis al majoritãþii senatorilor prezenþi. (4) În aceleaºi condiþii se aprobã ºi revocarea unor membri ai comisiei, la solicitarea grupurilor parlamentare care i- au propus iniþial. Articolul 42 168 (1) În prima lor ºedinþã, convocatã de preºedintele Senatului, comisiile îºi aleg birourile, compuse dintr- un preºedinte, 1- 2 vicepreºedinþi ºi 1- 2 secretari. În componenþa de ansamblu a birourilor se va urmãri pe cât posibil respectarea configuraþiei politice a Senatului. (2) Membrii birourilor comisiilor pot fi revocaþi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintã, prin votul majoritãþii membrilor comisiei. Grupul parlamentar care a cerut revocarea poate solicita înlocuirea senatorului revocat din funcþie cu un alt membru al grupului parlamentar care face parte din comisie. Articolul 43 Comisiile adoptã propriul regulament de organizare ºi funcþionare, care se supune aprobãrii Biroului permanent. Articolul 44 Biroul fiecare comisii propune: a) ordinea de zi a fiecãrei ºedinþe; b) sarcinile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei; c) constituirea de subcomisii, cu votul majoritãþii membrilor comisiei, stabilindu- le componenta ºi sarcinile; d) alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãþilor comisiei. Articolul 45 Presedintele comisiei are urmãtoarele atribuþii:

a) asigurã reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent ºi cu celelalte comisii; b) conduce ºedinþele comisiei; c) invitã, din proprie iniþiativã sau la solicitarea membrilor comisiei, sã participe la lucrãrile comisiei ºi persoane din afara ei, dacã interesele lucrãrilor respective o cer; d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la ºedinþele altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanþã pentru comisia pe care o conduce; e) îndeplineºte alte atribuþii prevãzute de regulamentul propriu de organizare ºi funcþionare. Articolul 46 Vicepreºedintele îndeplineºte, în lipsa sau la cererea preºedintelui, atribuþiile acestuia. Articolul 47 Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuþii: a) þine evidenta prezenþei senatorilor la ºedinþele comisiei; b) asigurã redactarea tuturor actelor comisiei; c) numãrã voturile exprimate în ºedinþele comisiei; d) urmãreºte întocmirea proceselor- verbale ale ºedinþelor comisiei; e) îndeplineºte orice alte atribuþii necesare bunului mers al activitãþilor comisiei. Articolul 48 (1) Convocarea ºedinþelor comisiei se face de preºedintele acesteia sau, în lipsa sa, de un vicepreºedinte care îl înlocuieºte, potrivit programului de lucru al Senatului. (2) În timpul sesiunii ºedinþele comisiilor pot avea loc în acelaºi timp cu cele ale plenului, cu încuviinþarea acestuia. (3) În afara programului de lucru, în cadrul sesiunii, comisiile pot fi convocate ºi pot þine ºedinþe cu aprobarea sau din dispoziþia Biroului permanent. Articolul 49 (1) ªedinþele comisiilor nu sunt publice. (2) În interesul desfãºurãrii lucrãrilor comisiile pot invita sã participe la dezbateri specialiºti sau reprezentanþi ai autoritãþilor publice ºi ai unor organizaþii neguvernamentale. (3) Condiþiile în care reprezentanþii mijloacelor de informare în masã au acces la lucrãrile comisiilor se stabilesc de plenul acestora.

Articolul 50 (1) Reprezentanþii Guvernului au acces la lucrãrile comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului sau a conducãtorilor unor instituþii 169 publice, situaþie în care prezenþa acestora este obligatorie, data la care are loc ºedinþa comisiei va fi adusã la cunoºtinþã invitaþilor cu cel puþin 3 zile înainte. (2) La ºedinþele comisiilor pot participa ºi senatori din alte comisii, fãrã a avea drept de vot. (3) Biroul comisiei hotãrãºte condiþiile ºi limitele participãrii personalului de specialitate al Senatului la ºedinþele comisiilor. Articolul 51 La propunerea preºedintelui, a biroului comisiei sau a unui senator comisia poate hotãrî limitarea duratei luãrilor de cuvânt. Articolul 52 (1) Comisiile lucreazã legal în prezenþa majoritãþii membrilor lor. (2) Hotãrârile comisiilor se adoptã cu Votul majoritãþii membrilor prezenþi. În caz de paritate votul preºedintelui sau, dupã caz, al înlocuitorului acestuia este hotãrâtor. Articolul 53 (1) Dupã încheierea dezbaterilor sau a efectuãrii lucrãrii aflate în examinare comisia desemneazã dintre membrii sãi, la propunerea preºedintelui, unul sau mai mulþi raportori. (2) Raportorii se vor îngriji de întocmirea raportului sau avizului comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia prin vot. (3) Rapoartele ºi avizele vor cuprinde, pe lângã opinia majoritãþii membrilor comisiei, ºi pãrerile contrare, motivate, ale celorlalþi senatori din comisie, la cererea expresã a acestora. Articolul 54 Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotãrâri sã fie luate prin vot secret. Articolul 55 (1) Lucrãrile comisiilor se consemneazã în procese- verbale ºi pot fi stenografiate.

(2) Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta la sediul comisiei actele ºi documentele acesteia, cu încuviinþarea biroului comisiei, fãrã strãmutarea lor ºi fãrã ca lucrãrile comisiei sã fie stânjenite. (3) Acte ºi documente ale comisiilor pot fi consultate ºi de alte persoane interesate decât membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei. (4) Toate actele ºi documentele emise de comisie vor fi semnate de preºedinte ºi de secretar. (5) Secretarul comisiei supravegheazã evidenþa ºi pãstrarea tuturor actelor ºi documentelor comisiei de personalul de specialitate al acesteia. 2. Comisiile permanente Articolul 56 (1) Comisiile permanente sunt alese pe toatã durata mandatului Senatului. (2) Comisiile permanente sunt urmãtoarele: I. Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri; II. Comisia economicã; III. Comisia pentru privatizare; IV. Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci; V. Comisia pentru agriculturã, industrie alimentarã ºi silviculturã; VI. Comisia pentru politicã externã; VII. Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã; VIII. Comisia pentru drepturile omului ºi minoritãþi; IX. Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã; X. Comisia pentru învãþãmânt ºi ºtiinþã; XI. Comisia pentru culturã, culte, artã ºi mijloace de informare în masã; XII. Comisia pentru administraþia publicã ºi organizarea teritoriului; XIII. Comisia pentru cercetarea abuzurilor ºi petiþii; 170 XIV. Comisia pentru sãnãtate, ecologie, tineret ºi sport. (3) În termen de 30 de zile*) de la, data intrãrii în vigoare a prezentului regulament comisiile permanente îºi elaboreazã regulamente proprii, care se aprobã de Biroul permanent al Senatului. Acestea vor preciza ºi domeniile lor de activitate. Articolul 57 (1) Fiecare senator este obligat sã facã parte dintr- o singurã comisie permanentã. Acelaºi

senator poate face parte dintr- o a doua comisie permanentã. Pe durata mandatului orice senator îºi poate schimba opþiunea. (2) Preºedintele Senatului ºi senatorii, membri ai Guvernului, nu fac parte din comisiile permanente pe durata exercitãrii acestor funcþii. (3) Calitatea de membru al comisiei poate înceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul. În acest caz acelaºi grup parlamentar poate propune un alt senator pentru a fi ales membru al comisiei. *) Termenul curge începând cu data intrãrii în vigoare a Hotãrârii Senatului nr. 5/2001. Articolul 58 Comisiile permanente au urmãtoarele atribuþii: a) examineazã proiecte ºi propuneri legislative, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; b) solicitã rapoarte, informaþii ºi documente de la autoritãþile publice; c) efectueazã anchete parlamentare, atunci când considerã necesar, ºi prezintã rapoarte Biroului permanent; d) controleazã modul în care ministerele ºi celelalte organe ale administraþiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament în domeniile lor specifice de activitate; e) dezbat ºi hotãrãsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent; f) rezolvã ºi alte sarcini potrivit regulamentului propriu. Articolul 59 Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative ºi amendamentele comisiilor în competenþa cãrora intrã materia reglementatã prin acestea, spre dezbaterea ºi elaborarea rapoartelor sau avizelor: Articolul 60 (1) Orice comisie permanentã care se considerã competentã cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativã sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, poate solicita Biroului permanent sã îi fie transmise spre avizare.

(2) În caz de refuz din partea Biroului permanent Senatul hotãrãºte asupra solicitãrii comisiei prin votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Articolul 61 (1) Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenþa în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea lor cãtre acea comisie, în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. (2) În caz de refuz din partea acestuia se procedeazã potrivit art. 60 alin. (2). (3) La fel se procedeazã ºi în caz de conflict de competenþã între comisii. Articolul 62 (1) Comisia permanentã sesizatã în fond comunicã în scris celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã termenul în care sã îi fie remise avizele acestora. (2) În cazul nerespectãrii acestui termen comisia sesizatã în fond poate redacta raportul fãrã sã mai aºtepte avizul sau avizele respective. Articolul 63 La ºedinþele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize. Articolul 64 171 (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ ºi la toate amendamentele primite. În cazul propunerilor respinse se menþioneazã motivele avute în vedere. (2) Raportul cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri ºi se înainteazã Biroului permanent. Articolul 65 Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat la cererea motivatã a comisiei. Articolul 66 (1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de cãtre comisia sesizatã în

fond ºi, numai dacã aceasta considerã necesar, ºi de o altã comisie. (2) Pentru observaþiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare avizarea se face oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond. (3) Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie, care va þine o evidenþã specialã a tuturor amendamentelor depuse. Articolul 67 Dacã în urma dezbaterilor în plen sunt necesare modificãri importante ale conþinutului proiectului sau propunerii legislative, preºedintele Senatului, la cererea oricãrui senator sau a unui grup parlamentar, supune votului Senatului suspendarea dezbaterilor ºi trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Articolul 68 Comisiile permanente pot þine ºedinþe comune. În asemenea situaþii comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor sã fie comun. Articolul 69 (1) Orice comisie permanentã poate iniþia o anchetã parlamentarã, în limitele competenþelor sale materiale, privitoare la activitatea desfãºuratã de un minister sau de altã autoritate publicã. (2) Pentru a obþine încuviinþarea comisia permanentã va prezenta o cerere scrisã, temeinic motivatã, adoptatã cu votul majoritãþii membrilor sãi, în care vor fi enunþate obiectivele ºi scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare ºi termenul de depunere a raportului. (3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum ºi dacã raportul se supune dezbaterii ºi aprobãrii Senatului. (4) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înºtiinþate despre aceasta cu cel puþin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare si, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului. (5) Prezenþa la audieri este obligatorie. (6) Procedura audierii este cea prevãzutã în regulamentul comisiei permanente. 3. Comisii speciale

Articolul 70 (1) La propunerea Biroului permanent Senatul poate constitui, prin hotãrâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de lege complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinþare a comisiei. Proiectele de lege astfel avizate ºi propunerile legislative elaborate de comisie nu vor mai fi supuse examinãrii altor comisii. (2) Prin aceeaºi hotãrâre se vor preciza senatorii care compun comisia ºi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent, precum ºi termenul în care va fi depus raportul comisiei. (3) Membrii comisiilor speciale îºi pãstreazã ºi calitatea de membri ai comisiilor permanente. (4) Celelalte probleme legate de organizarea ºi funcþionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 39- 55 nu sunt îndestulãtoare. 172 4. Comisii de anchetã Articolul 71 (1) La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Senatul va putea hotãrî înfiinþarea unei comisii de anchetã, fiind aplicabile prevederile art. 39- 55, 69 ºi ale art. 70 alin. (2) ºi (4). (2) La cererea motivatã a comisiei Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia este obligatã sã prezinte un raport preliminar. (3) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii. (4) Dupã dezbaterea raportului Senatul adoptã o hotãrâre cu privire la acesta. 5. Comisii de mediere Articolul 72

(1) Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într- o redactare diferitã de cea adoptatã de cealaltã Camerã, preºedintele Senatului, împreunã cu preºedintele Camerei Deputaþilor, prin intermediul unei comisii paritare, iniþiazã procedura de mediere. (2) În acest scop Biroul permanent va propune Senatului un numãr de 7 senatori, urmãrindu- se respectarea principiilor prevãzute la art. 41. (3) Senatorii stabiliþi de Senat prin votul deschis al majoritãþii senatorilor prezenþi, împreunã cu cei 7 deputaþi desemnaþi de Camera Deputaþilor, formeazã comisia de mediere. (4) Cvorumul regulamentar al ºedinþei este asigurat de prezenþa a cel puþin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului. Articolul 73 (1) Comisia de mediere se reuneºte la sediul uneia dintre Camere, la convocarea preºedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, ºi stabileºte regulile dupã care îºi va desfãºura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul. (2) Reprezentanþii Senatului în comisia de mediere au competenþa de a examina ºi de a hotãrî, împreunã cu cei ai Camerei Deputaþilor, numai asupra redactãrilor diferite adoptate de Camera Deputaþilor la textele adoptate de Senat ºi se vor pronunþa, în aceste limite, asupra redactãrilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltã dintre redactãri sau un text comun. (3) Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaþie de cãtre un senator ºi un deputat, stabiliþi de comisie. Articolul 74 Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãþii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul preºedintelui care conduce ºedinþa comisiei în momentul votãrii. Articolul 75 (1) Activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului.

(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit potrivit art. 73 alin. (1), la un acord cu privire la textele aflate în divergenþã sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se supun dezbaterii în ºedinþa comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor ºedinþe. Capitolul II Desfãºurarea lucrãrilor Senatului Sectiunea 1 Sesiunile ºi actele Senatului Articolul 76 173 Senatul se întruneºte în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie ºi nu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie. Articolul 77 (1) Senatul se întruneºte ºi în sesiuni extraordinare, la cererea Preºedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puþin o treime din numãrul senatorilor. (2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris ºi va cuprinde motivul ºi durata sesiunii. (3) Convocarea Senatului se face de preºedintele acestuia. (4) Respingerea de cãtre Senat a ordinii de zi solicitate împiedicã þinerea sesiunii extraordinare. Articolul 78 (1) În timpul sesiunilor Senetul lucreazã în ºedinþe în plen, în comisii ºi în grupuri parlamentare. (2) În afara sesiunilor Senatul lucreazã prin Biroul permanent, în grupuri parlamentare ºi, cu aprobarea sau din dispoziþia Biroului permanent, în comisii parlamentare. Articolul 79 (1) Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuni. (2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraþii ºi alte acte cu caracter politic. Sectiunea 2 Ordinea de zi ºi programul de activitate

Articolul 80 (1) Ordinea de zi ºi programul de activitate ale Senatului se aprobã de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent. (2) Materialele care se supun dezbaterii Senatului se transmit Biroului permanent pentru a se întocmi proiectul ordinii de zi ºi al programului de activitate ale Senatului. (3) Propunerile legislative se comunicã Guvernului în termen de 3 zile de la înregistrare, pentru a se pronunþa ºi în ceea ce priveºte aplicarea art. 110 din Constituþie. Articolul 81 (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri ºi alte acte prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Senat, precum ºi, dupã caz, întrebãri, interpelãri, declaraþii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de senatori. (2) La întocmirea ºi aprobarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate dezbaterii proiectelor de lege în procedurã de urgenþã, dezbaterii ordonanþelor de urgenþã ºi a rapoartelor întocmite de comisiile de mediere. (3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puþin douã zile înainte de ºedinþa Biroului permanent, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrârea Senatului nu se prevede un termen mai scurt. Articolul 82 (1) Proiectul ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre aprobare Senatului ºi se adoptã, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi, în ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii. (2) Ordinea de zi ºi programul de activitate, aprobate pentru sãptãmâna urmãtoare, se distribuie senatorilor ºi se afiºeazã la sediul Senatului. (3) Ordinea de zi se difinitiveazã ºi se adoptã zilnic. Articolul 83

Decretele Preºedintelui României pentru ratificarea tratatelor internaþionale, precum ºi rapoartele sau declaraþiile primului- ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi ºi se dezbat cu prioritate. Articolul 84 174 (1) Ordinea de zi poate fi modificatã numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului pentru motive bine întemeiate ºi urgente. (2) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr- o singurã luare de cuvânt, limitatã în timp. În cazul în care existã opoziþia, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot. Sectiunea 3 Procedura legislativã Articolul 85 (1) Iniþiativa legislativã aparþine Guvernului, senatorilor ºi unui numãr de cel puþin 250.000 de cetãþeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituþie. Senatul dezbate ºi proiectele de lege sau propunerile legislative transmise de Camera Deputaþilor. (2) În exercitarea dreptului de iniþiativã legislativã Guvernul înainteazã Senatului proiecte de lege, iar senatorii ºi cetãþenii, propuneri legislative. Acestea trebuie sã fie însoþite de expunere de motive ºi redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole ºi, dupã caz, pe capitole ºi secþiuni. (3) Legile constituþionale pot fi iniþiate în condiþiile art. 146 ºi 147 din Constituþie. (4) Propunerile legislative formulate de senatori, care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã fie însoþite de dovada solicitãrii informãrii Guvernului, înaintatã prin preºedintele Senatului, în conformitate cu dispoziþiile art. 110 din Constituþie. (5) Proiectele de lege ºi propunerile legislative se înainteazã Biroului permanent al Senatului,

care dispune: a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind ºi termenele de depunere a acestora; b) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, dacã acesta nu a fost dat; c) distribuirea cãtre senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, a hotãrârii Curþii Constituþionale, în cazurile prevãzute de Constituþie, ºi a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind ºi termenul de depunere a amendamentelor de cãtre senatori sub sancþiunea decãderii. Aceste dispoziþii se aplicã ºi grupurilor parlamentare. (6) Mãsurile hotãrâte de Biroul permanent se aduc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevãzute pentru toate operaþiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent în funcþie de procedura ordinarã sau procedura de urgenþã. (7) Propunerile legislative fãcute de cetãþeni se distribuie senatorilor ºi sunt transmise comisiilor permanente competente, împreunã cu hotãrârea Curþii Constituþionale privind îndeplinirea condiþiilor pentru exercitarea iniþiativei legislative de cãtre cetãþeni. (8) Termenele prevãzute în prezentul articol pentru avize, rapoarte ºi amendamente nu pot sã fie mai scurte de 10 zile calendaristice pentru procedura ordinarã ºi de 5 zile calendaristice pentru procedura de urgenþã: Articolul 86 Toate proiectele ºi propunerile legislative se înregistreazã la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor, dar nu pot fi înscrise pe ordinea de zi decât dupã trecerea unui termen de cel puþin 5 zile. Articolul 87 (1) Proiectele ºi propunerile legislative se trimit, sub semnãtura preºedintelui Senatului, spre dezbatere ºi avizare comisiilor permanente competente. (2) Examinarea proiectelor ºi propunerilor legislative se poate face ºi la cererea altei comisii

care se considerã competentã, în condiþiile art. 60. Articolul 88 175 (1) Iniþiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îºi retragã proiectul sau propunerea pânã la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului. (2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativã a fost adoptatã de Camera Deputaþilor, retragerea nu mai poate fi fãcutã din momentul sesizãrii Senatului. Articolul 89 (1) Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanentã sesizatã în fond întocmeºte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate. (2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune ºi asigurã, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului ºi iniþiatorului, cu cel puþin 3 zile lucrãtoare înainte de data dezbaterii în plen. Articolul 90 Proiectele ºi propunerile legislative, avizate potrivit art. 87 ºi 89, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege ºi a propunerilor legislative se face în cel mult 30 de zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond. Articolul 91 (1) Amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat se trimit de preºedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându- se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere pânã la data stabilitã de comisie, se considerã cã amendamentul a fost acceptat. (2) Concluziile examinãrii amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexeazã la acesta. Articolul 92

(1) Dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de cãtre iniþiator sau, dupã caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sãu. (2) Dezbaterea continuã cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de preºedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. Articolul 93 (1) Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate sã îºi desemneze un singur reprezentant. (2) În cazuri justificate, la cererea oricãrui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majoritãþii senatorilor prezenþi, sã li se dea cuvântul la dezbaterile generale ºi altor senatori din cadrul aceloraºi grupuri parlamentare. (3) Preºedintele Senatului dã cuvântul reprezentanþilor grupurilor parlamentare ºi apoi celorlalþi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preºedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, ºi aceasta se hotãrãºte de plen, conform alin. (2). Articolul 94 Iniþiatorul proiectului ori al propunerii legislative, sau, dupã caz, reprezentantul acestuia are dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Acelaºi drept îl are ºi raportorul comisiei sesizate în fond. Articolul 95 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. Articolul 96 (1) Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preºedintele cere Senatului sã se pronunþe prin vot. 176

(2) Dacã prin raportul comisiei se propune dezbaterea ºi adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, dupã încheierea acestora cererea de respingere se supune votului Senatului. Articolul 97 (1) Dupã dezbaterile generale, ºi dacã proiectul de lege nu a fost respins ºi se constatã cã prin raportul comisiei sesizate în fond nu s- au operat modificãri sau completãri la textele proiectului ori propunerii legislative, proiectul de lege se supune în întregime votului final. (2) În cazurile în care comisia sesizatã în fond a operat modificãri sau completãri la textele proiectului sau propunerii legislative cuprinse în raportul acesteia, preºedintele consultã Senatul dacã sunt observaþii la acestea ºi dezbaterile pe texte continuã numai asupra acestor observaþii, care se rezolvã prin vot. Dupã terminarea dezbaterilor asupra modificãrilor ºi completãrilor operate de comisie raportul în întregime se supune votului ºi dupã aceasta proiectul de lege în întregime se supune votului final. (3) În cazurile în care se constatã cã sunt ºi amendamente respinse de comisie ºi dacã se cere susþinerea acestora în plen, se dezbat numai, acestea ºi se rezolvã prin vot, apoi raportul comisiei se supune în întregime votului, dupã care proiectul sau propunerea legislativã se supune în întregime votului final. Articolul 98 (1) La dezbaterile care au loc în condiþiile art. 97 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. (2) De asemenea, iau cuvântul ºi reprezentantul Guvernului sau al iniþiatorului, precum ºi reprezentanþii comisiei sesizate în fond. (3) Preºedintele Senatului poate supune spre aprobare sistarea discuþiilor la textele aflate în dezbatere. Articolul 99 În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuþie

amendamentele depuse în termen la comisie, în condiþiile procedurii prevãzute la art. 97. Articolul 100 Dacã din dezbaterile desfãºurate în condiþiile art. 97 rezultã necesitatea reexaminãrii de cãtre comisia sesizatã în fond a unor texte, plenul poate decide prin vot deschis, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi, suspendarea dezbaterilor ºi trimiterea spre reexaminare a textelor în discuþie, comisia pronunþându- se de urgentã prin raport suplimentar. Articolul 101 (1) Discutarea textelor în condiþiile art. 97 începe cu cele prin care se propune eliminarea ºi continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care existã mai multe amendamente de acelasi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate. (2) Senatul se va pronunþa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte. (3) Fiecare text se supune votului Senatului. Sectiunea 4 Procedura de urgenþã Articolul 102 (1) La cererea Guvernului sau din proprie iniþiativã Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedurã de urgenþã. (2) Cererea Guvernului ºi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobãrii Senatului în ziua în care au fost înregistrate sau, dacã senatorii nu se aflã în plen, în prima ºedinþã ce urmeazã zilei de înregistrare a acestora. Aprobarea procedurii de urgenþã se face cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (3) Ordonanþele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituþie se supun aprobãrii Senatului în procedurã de urgenþã. 177 Articolul 103

(1) Senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelaºi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond. (2) Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în termenul stabilit de Biroul permanent. (3) Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã. (4) Senatul va putea limita durata dezbaterilor generale, dupã care va trece la dezbaterea proiectului în condiþiile art. 97. (6) Dezbaterea proiectului se face în condiþiile prevãzute la art. 97. Articolul 104 În cazul proiectelor de lege ºi al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaþilor, dacã au fost operate modificãri substanþiale faþã de proiectul iniþial, preºedintele comisiei permanente sesizate în fond poate solicita avizul Consiliului Legislativ. Sectiunea 5 Desfãºurarea ºedinþelor Senatului Articolul 105 ªedinþele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preºedintelui sau a cel puþin 20 de senatori, se hotãrãºte, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi, ca acestea sã fie secrete. Articolul 106 (1) Membrii Guvernului sau reprezentanþii acestora au acces la lucrãrile Senatului. Dacã li se solicitã participarea, prezenþa lor este obligatorie. (2) La ºedinþele publice ale Senatului pot asista diplomaþi, reprezentanþe ai presei, radioului ºi televiziunii, precum ºi alþi invitaþi, pe baza acreditãrii sau a invitaþiei semnate de secretarul general al Senatului, în condiþiile stabilite de Biroul permanent. Cetãþenii pot asista la lucrãrile Senatului pe baze unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de

cãtre cei interesaþi, în limita locurilor disponibile în spaþiul destinat publicului. (3) Persoanele care asistã la ºedinþã trebuie sã pãstreze liniºtea ºi sã se abþinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din salã. Articolul 107 (1) Senatorii sunt obligaþi sã fie prezenþi la lucrãrile Senatului. Prezenta este urmãritã de un secretar al Biroului permanent al Senatului. (2) Senatorul care nu poate lua parte la ºedinþã din motive independente de voinþa sa va anunþa Biroul permanent, menþionând cauzele care îl împiedicã sã participe. Articolul 108 Senatul îºi desfãºoarã activitatea în plen, pe comisii ºi pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent ºi aprobat de Senat. Articolul 109 (1) ªedinþa Senatului este deschisã de preºedinte sau de vicepreºedintele care îl înlocuieºte. (2) Preºedintele este asistat de 2 secretari. (3) Înainte de începerea dezbaterilor preºedintele de ºedinþã anunþã dacã este întrunit cvorumul, ordinea de zi ºi programul de activitate. Articolul 110 (1) Senatul adoptã legi, hotãrâri, moþiuni ºi alte acte cu caracter politic, în prezenþa majoritãþii senatorilor. În orice altã situaþie cvorumul este de o treime din numãrul senatorilor. (2) Înainte de votare preºedinþii grupurilor parlamentare pot cere preºedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului. 178 (3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preºedintele Senatului suspendã ºedinþa ºi anunþã ziua ºi ora de reluare a lucrãrilor. Articolul 111 Preºedintele Senatului conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului ºi la menþinerea ordinii în sala de ºedinþe. Articolul 112

(1) Înainte de începerea dezbaterilor generale secretarii întocmesc lista cuprinzând senatorii care se înscriu la cuvânt. (2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii în listã, cu încuviinþarea preºedintelui Senatului. (3) Reprezentanþilor Guvernului li se poate da cuvântul în orice fazã a dezbaterii ºi ori de câte ori solicitã acest lucru. Acelaºi drept îl au ºi reprezentanþii comisiilor sesizate pentru raport de fond. Articolul 113 Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate, nici o persoanã nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preºedinte. Articolul 114 Preºedintele are dreptul sã limiteze durata luãrilor de cuvânt în funcþie de subiectul dezbaterilor sau sã propunã Senatului sistarea discuþiilor. Articolul 115 (1) Preºedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a rãspunde într- o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament. Articolul 116 (1) Preºedintele, un grup parlamentar sau cel puþin 20 de senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuþia Senatului. (2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Articolul 117 (1) Senatorii ºi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sã se refere exclusiv la chestiunea pentru care s- au înscris la cuvânt ºi sã respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar preºedintele le atrage atenþia ºi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul. (2) Nu se admite dialogul între vorbitori ºi celelalte persoane aflate în salã. Articolul 118

Preºedintele cheamã la ordine pe senatorii care tulburã dezbaterile. El poate întrerupe ºedinþa când tulburarea persistã ºi poate dispune evacuarea din salã a persoanelor care împiedicã în orice mod desfãºurarea normalã a lucrãrilor Senatului. Articolul 119 (1) Dezbaterile din ºedinþele Senatului se înregistreazã pe bandã magneticã ºi se stenografiazã. (2) Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II - a, cu excepþia celor privitoare la ºedinþele secrete. (3) Senatorii au dreptul sã verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magneticã, în cel mult 3 zile de la data ºedinþei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României: Sectiunea 6 Procedura de vot Articolul 120 179 (1) Legile, hotãrârile, moþiunile, precum ºi celelalte acte cu caracter politic se adoptã de cãtre Senat prin vot. (2) Legile adoptate de Senat pot fi legi constituþionale, legi organice sau legi ordinare. Articolul 121 (1) Votul senatorului este personal. EI poate fi deschis sau secret. (2) Votul deschis se exprimã public prin ridicarea mâinii, apel nominal, ridicare în picioare sau electronic. (3) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are urmãtoarele semnificaþii: pentru, contra sau abþinere. Constatarea rezultatelor se face de preºedinte. Dacã preºedintele o cere sau dacã constatarea sa este contestatã, de preºedintele unui grup parlamentar, voturile se numãrã de secretar. (4) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcþii, ori prin bile sau electronic, în cazul votãrii legilor, hotãrârilor sau moþiunilor.

(5) În cazul în care prin regulament nu se stabileºte o anumitã procedurã de vot obligatorie, aceasta se va hotãrî de Senat, la propunerea preºedintelui. Articolul 122 (1) Votarea prin apel nominal se desfãºoarã astfel: preºedintele explicã obiectul votãrii ºi sensul cuvintelor "pentru" ºi "contra"; unul dintre secretari dã citire numelui ºi prenumelui senatorilor; fiecare senator rãspunde "pentru" sau "contra". (2) Dupã terminarea apelului se repetã numele ºi prenumele senatorilor care nu au rãspuns. Articolul 123 Votul prin bile se desfãºoarã astfel: în faþa preºedintelui Senatului se aºeazã o urnã albã ºi alta neagrã. Senatorii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte douã bile, dintre care una albã ºi una neagrã, pe care le introduc în cele douã urne. Bila albã introdusã în urna albã ºi bila neagrã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "pentru", iar bila neagrã introdusã în urna albã ºi bila albã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "contra". Articolul 124 (1) Votul electronic se desfãºoarã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã vot "pentru", vot "contra" sau "abþinere". Rezultatul votului electronic se afiºeazã la comanda preºedintelui Senatului. În cazul unei defecþiuni tehnice votul se repetã. Dacã defecþiunea persistã, se recurge, dupã caz, la celelalte modalitãþi de vot. (2) Cartela de vot este netransmisibilã. (3) Dacã votul este deschis, la solicitarea oricãrui grup parlamentar se elibereazã câte o listã cuprinzând rezultatele votului. Articolul 125 (1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numãrul de ordine, numele ºi prenumele candidatului, funcþia pentru care acesta candideazã si, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. (2) Senatorul voteazã "pentru" lãsând neatinse pe buletinul de vot numele ºi prenumele persoanei propuse, el voteazã "contra" ºtergând numele ºi prenumele persoanei propuse.

(3) Buletinele de vot se introduc în urne. (4) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartã ºtampila de control ºi cele pe care au fost lãsate neatinse numele ºi prenumele candidaþilor ºi care, în acest mod, depãºesc numãrul funcþiilor pentru care se face alegerea sau numirea. Articolul 126 (1) Dacã la alegerea sau numirea în anumite funcþii nu se obþine numãrul necesar de voturi, votul se reia conform reglementãrilor specifice. În caz de paritate de voturi procedura de votare se repetã. (2) În situaþiile în care votul este deschis preºedintele voteazã numai dupã ce restul senatorilor ºi- au exprimat votul. Articolul 127 În cursul votãrii nu se acordã dreptul de a lua cuvântul. 180 Articolul 128 Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin procesverbal, încheiat în prezenþa membrilor Biroului permanent al Senatului. Articolul 129 (1) Legile constituþionale se adoptã cu votul unei majoritãþi de cel puþin douã treimi din numãrul senatorilor. (2) Legile organice ºi hotãrârile privind Regulamentul Senatului se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor. (3) Legile ordinare ºi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (4) În cazul legilor constituþionale, când preºedintele constatã în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritãþii prevãzute, amânã votul, stabilind ziua ºi ora desfãºurãrii acestuia. O nouã amânare a votului nu poate depãºi 30 de zile. (5) Dacã prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau mãsurile luate de acesta se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (6) Înainte de votare preºedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau,

prin numãrare de cãtre secretari. Senatorii care nu îºi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenþi în sala de ºedinþã intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului. (7) Dacã în sala de ºedinþã nu se aflã majoritatea senatorilor, preºedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal. Articolul 130 (1) Votul final priveºte ansamblul reglementãrii. (2) Votul final poate avea loc într- o ºedinþã consacratã acestui scop, în ordinea definitivãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative. Articolul 131 (1) Votul poate fi contestat numai de preºedintele unui grup parlamentar, imediat dupã anunþarea rezultatului votului de preºedintele Senatului. Asupra contestaþiei Senatul se pronunþã prin votul majoritãþii senatorilor prezenþi. Contestaþia poate fi susþinutã de un singur vorbitor într- un interval de timp rezonabil ºi, în caz de opoziþie, poate lua cuvântul într- un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecãrui grup parlamentar. (2) Admiterea contestaþiei are drept consecinþã repetarea votului. Articolul 132 (1) Numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcþii, care, potrivit legii, se fac de cãtre Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri. (2) În vederea întocmirii raportului comisia va examina propunerile de numiri, confirmãri sau avize, având dreptul de a chemea pentru audiere candidaþii. (3) Candidaþii vor fi invitaþi si la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotãrî audierea lor ºi în plen. Sectiunea 7 Procedura pentru promulgarea legii Articolul 133

medierea,

respingerea,

reexaminarea

ºi

Proiectele de lege ºi propunerile legislative examinate mai întâi de Senat se semneazã, dupã adoptare, de preºedintele Senatului ºi se înainteazã Camerei Deputaþilor, în vederea dezbaterii ºi adoptãrii. Guvernul va fi înºtiinþat despre aceasta. Articolul 134 (1) În cazul în care Senatul a adoptat fãrã modificãri un proiect de lege sau o propunere legislativã primitã de la Camera Deputaþilor, aceasta va fi semnatã de preºedintele Senatului, va fi depusã la secretarul general al Senatului în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a 181 Curþii Constituþionale ºi va fi transmisã Camerei Deputaþilor pentru îndeplinirea formalitãþilor de promulgare. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi pentru legile adoptate de Senat în urma medierii divergenþelor cu Camera Deputaþilor, când aceasta din urmã a fost prima sesizatã. (3) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face, numai în zilele în care Senatul lucreazã în plen ºi se aduce la cunoºtinþã senatorilor în aceeaºi zi. Senatorii îºi pot exercita dreptul de sesizare a Curþii. Constituþionale, potrivit legii. Articolul 135 (1) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã adoptatã anterior de Camera Deputaþilor, aceasta se trimite, pentru o nouã dezbatere, Camerei Deputaþilor. Dacã proiectul de lege sau propunerea legislativã este respinsã de Senat ºi a doua oarã, respingerea este definitivã. (2) În cazul în care Camera Deputaþilor respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã adoptatã anterior de Senat, Senatul procedeazã la o nouã dezbatere. O nouã respingere de cãtre Camera Deputaþilor este definitivã. (3) În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã, ca primã Camerã sesizatã, nu le mai înainteazã Camerei Deputaþilor. Respingerea se comunicã iniþiatorului.

(4) De la, prevederile alin. (3) se excepteazã proiectele de lege privind aprobarea ordonanþelor adoptate de Guvern. (5) Proiectele de lege sau propunerile legislative respinse de Senat nu pot fi readuse în discuþia acestuia în cursul aceleiaºi sesiuni. Articolul 136 (1) În caz de neconstituþionalitate, constatatã potrivit art. 144 lit. a) din Constituþie, Senatul dezbate ºi hotãrãºte pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri asupra obiecþiei de neconstituþionalitate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea comunicãrii. (2) În urma dezbaterii legea se supune unui singur vot, dacã aceasta a fost declaratã în întregime neconstituþionalã. În, celelalte cazuri se supun votului numai prevederile declarate neconstituþionale sau textele propuse de comisie. (3) Obiecþia de neconstituþionalitate este înlãturatã numai în cazul în care atât Senatul, cât ºi Camera Deputaþilor au adoptat legea, în aceeaºi formã, cu o majoritate de cel puþin douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. (4) În cazul în care în una dintre Camere nu se obþine majoritatea de douã treimi cerutã de art. 145 alin. (1) din Constituþie, prevederile declarate neconstituþionale prin decizie a Curþii Constituþionale se înlãturã din lege, iar dacã legea în ansamblul sãu este declaratã neconstituþionalã, ea nu se mâi trimite la promulgare Preºedintelui României. (5) Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, pe baza concluziilor reþinute din examinarea conþinutului deciziei Curþii Constituþionale, recomandã Senatului prin raportul ei admiterea sau respingerea obiecþiei de neconstituþionalitate. Nu pot fi propuse amendamente la textele considerate neconstituþionale. Comisia poate propune texte corespunzãtoare deciziei Curþii Constituþionale. Articolul 137 (1) Dacã Senatul adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într- o redactare

diferitã de cea adoptatã de Camera Deputaþilor, preºedintele Senatului, de acord cu preºedintele Camerei Deputaþilor, iniþiazã procedura de mediere. În acelaºi mod se procedeazã ºi în cazul în care Camera Deputaþilor adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într- o redactare diferitã de cea adoptatã de Senat. (2) Aceastã procedurã se desfãºoarã de o comisie de mediere, care lucreazã potrivit normelor cuprinse în art. 56- 68 ºi 72- 75. Articolul 138 182 (1) În procedura de adoptare a legilor medierea divergenþelor dintre Senat ºi Camera Deputaþilor se face prin intermediul unei comisii de mediere, potrivit art. 80- 104. (2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându- se procedura prevãzutã la art. 80- 104, sau, dupã caz, pe ordinea de zi a ºedinþelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevãzute în regulamentul ºedinþelor comune. (3) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluþiile propuse de comisia de mediere diferite de cele adoptate iniþial de Senat. În toate cazurile raportul comisiei, de mediere se aprobã potrivit procedurii ºi cu majoritatea de voturi necesarã în vederea adoptãrii legii în forma finalã. Articolul 139 Dacã ambele Camere ale Parlamentului îºi însuºesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 133. Articolul 140 (1) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacã una dintre Camere nu aprobã, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenþã se supun dezbaterii Camerei Deputaþilor ºi Senatului în ºedinþã comunã, potrivit regulamentului acestor ºedinþe. (2) Dupã finalizarea dezbaterilor în ºedinþã comunã se procedeazã, conform prevederilor art. 133.

Articolul 141 (1) În cazul în care Preºedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima datã de Senat, cererea va fi înscrisã în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului. (2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preºedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative. Articolul 142 Pentru legile adoptate, potrivit Constituþiei, în ºedinþa comunã a celor douã Camere, noua deliberare se face tot în ºedinþã comunã, conform Regulamentului ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului. Articolul 143 (1) Evidenta ºi pãstrarea originalelor tuturor proiectelor de lege adoptate atât de Senat, cât ºi de Camera Deputaþilor, a legilor promulgate de Preºedintele României, precum ºi a formelor proiectelor de lege ºi propunerilor legislative, în redactarea iniþialã, cu care a fost sesizat Parlamentul se fac de cãtre Camera Deputaþilor. (2) Camera Deputaþilor face, de asemenea, ºi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgãrii lor, trimiþându- le spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) În acelaºi mod se va proceda ºi cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament hotãrâri, moþiuni, acte cu caracter politic. Sectiunea 8 Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului Articolul 144 Senatul are dreptul sã cearã punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului, potrivit dispoziþiilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã. Articolul 145 (1) Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentã, ca urmare a unei anchete desfãºurate în condiþiile art. 69, fie de o comisie de anchetã. (2) Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi. (3) Hotãrârea se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor.

Articolul 146 Dacã Senatul hotãrãºte sã cearã punerea sub urmãrire penalã a unui membru al Guvernului, preºedintele Senatului va adresa ministrului justiþiei o cerere pentru începerea urmãririi 183 penale, potrivit legii. De asemenea, va înºtiinþa Preºedintele României pentru eventuala suspendare din funcþie a acestuia. Articolul 147 Dispoziþiile art. 105- 129 se aplicã în mod corespunzãtor. Capitolul III Moþiuni, întrebãri, interpelãri, informãri, petiþii Sectiunea I Moþiuni Articolul 148 (1) Moþiunea exprimã poziþia Senatului într- o anumitã problemã de politicã internã sau externã. (2) Moþiunile pot fi iniþiate de cel puþin o pãtrime din numãrul senatorilor. (3) Moþiunile trebuie sã fie întocmite corespunzãtor actelor juridice ale Senatului ºi sã cuprindã motivarea ºi dispozitivul. Moþiunile se depun la preºedinte, în plenul Senatului. Articolul 149 (1) Pânã la închiderea dezbaterii unei moþiuni, semnatarii nu mai pot promova o altã moþiune în aceeaºi problemã. (2) Dupã primirea moþiunilor care nu intrã sub incidenþa art. 150 alin. (2) preºedintele Senatului le comunicã de îndatã Guvernului ºi le aduce la cunoºtinþã plenului, dupã care dispune afiºarea lor la sediul Senatului ºi distribuirea lor senatorilor. Articolul 150 (1) Preºedintele Senatului stabileºte data dezbaterii moþiunii, care nu poate depãºi 6 zile de la depunerea acesteia, înºtiinþând Guvernul asupra datei stabilite. (2) Preºedintele Senatului - nu va supune dezbaterii moþiunile care nu îndeplinesc cerinþele

prevãzute la art. 148 ºi nici pe cele care vizeazã finalitãþi specifice moþiunii de cenzurã, prezentând Senatului motivele deciziei sale. (3) Moþiunile privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii numai însoþite de avizul Comisiei pentru politicã externã ºi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceastã condiþie trebuie îndeplinitã în termen de 3 zile de la depunerea moþiunii. Articolul 151 (1) Dupã începerea dezbaterii moþiunii senatorii semnatari nu îºi pot retrage adeziunea la moþiune. (2) La moþiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente. (3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moþiunii în plenul Senatului. (4) Nici o moþiune nu poate fi supusã votului înainte de dezbaterea ei. Articolul 152 (1) Dezbaterea moþiunii se face cu respectarea dispoziþiilor cuprinse la art. 105- 119 ºi se adoptã cu votul majoritãþii senatorilor. (2) Moþiunile adoptate de Senat se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, ºi sunt obligatorii pentru Guvern ºi membrii sãi, precum ºi pentru celelalte persoane vizate. Sectiunea 2 Întrebãri Articolul 153 1) Fiecare senator poate adresa întrebãri orale sau scrise Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autoritãþilor administrative autonome. (2) Întrebarea constã în solicitarea de a se rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaþie este exactã, dacã Guvernul înþelege sã comunice Senatului documentele ori informaþiile solicitate de senator sau dacã are intenþia de a lua o hotãrâre într- o problemã determinatã. 184 (3) În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebãri care privesc probleme de interes personal sau particular, care urmãresc în exclusivitate obþinerea unei consultaþii juridice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcþii publice.

(4) Cei întrebaþi, dacã sunt prezenþi, au obligaþia sã rãspundã imediat la fiecare întrebare sau vor declara cã prezintã rãspunsul în zilele urmãtoare, indicând data. Pentru cei care nu sunt prezenþi Senatul va stabili data la care aceºtia sunt obligaþi sã rãspundã întrebãrilor, pe care o va comunica celor în cauzã. (5) Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã pentru sãptãmâna urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate. (6) La prezentarea întrebãrii senatorul va preciza dacã doreºte sã primeascã rãspunsul în scris sau oral în ºedinþã publicã. Articolul 154 Dacã rãspunsul la o întrebare dã naºtere unei replici, durata afectatã pentru aceasta este de cel mult 3 minute. Rãspunsul la replicã va fi dat în aceleaºi condiþii în care s- a rãspuns la întrebare. Articolul 155 (1) Nici un senator nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeaºi ºedinþã. Durata afectatã întrebãrilor ºi rãspunsurilor va fi stabilitã de Biroul permanent. (2) Întrebãrile care n- au putut fi prezentate ºi rãspunsurile care n- au putut fi date în timpul stabilit vor fi reprogramate pentru ºedinþa urmãtoare, menþinându- se ordinea înscrierilor. Articolul 156 Senatul stabileºte o zi din sãptãmânã consacratã întrebãrilor ºi rãspunsurilor la acestea. Sectiunea 3 Interpelãri Articolul 157 (1) Interpelarea constã într- o cerere adresatã Guvernului sau unui membru al acestuia de cãtre un senator sau de un grup parlamentar, prin care se solicitã explicaþii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãþii sale interne sau externe. (2) Interpelãrile se fac în scris, arãtându- se obiectul ºi motivarea acestora, ºi se depun la secretarul desemnat al Senatului.

Articolul 158 (1) Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într- un registru special, se afiºeazã la sediul Senatului ºi se comunicã celui interpelat. (2) Interpelãrile se prezintã în ºedinþã publicã de cãtre autor. (3) Biroul permanent stabileºte o zi din sãptãmânã consacratã prezentãrii ºi dezbaterii interpelãrilor. (4) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice Senatul poate acorda un nou termen. Articolul 159 (1) În ºedinþa consacratã dezbaterii interpelãrii se dã cuvântul autorului ºi apoi celui interpelat. Dacã rãspunsul la interpelare dã naºtere unei, replici, se dã cuvântul în aceeaºi ordine. Preºedintele Senatului poate limita durata luãrilor de cuvânt. (2) Rãspunsul la interpelãrile adresate Guvernului se prezintã de primulministru sau de reprezentantul acestuia. Rãspunsul la interpelãrile adresate membrilor Guvernului se prezintã de ministru sau, dupã caz, de un secretar de stat. Articolul 160 Senatul poate adopta o moþiune prin care sã îºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii, cu respectarea condiþiilor prevãzute în secþiunea 1 din prezentul capitol. 185 Sectiunea 4 Informarea Senatului ºi a senatorilor Articolul 161 (1) Preºedintele Senatului poate solicita Guvernului ºi celorlalte organe ale administraþiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activitãþii acestora, informaþiile ºi documentele necesare. (2) Preºedinþii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevãzute la alin. (1)

informaþiile ºi documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate. (3) Fiecare senator are dreptul de a cere informaþiile ºi documentele menþionate prin intermediul preºedintelui Senatului sau al preºedinþilor comisiilor. (4) Solicitarea informãrii este obligatorie în cazul în care o iniþiativã legislativã implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat. (5) Autoritãþile prevãzute la alin. (1) sunt obligate sã rãspundã în termen de cel mult 10 zile. În situaþii excepþionale în care rãspunsul necesitã date suplimentare, acestea au obligaþia de a declara în scris cã interesul public nu le permite sã rãspundã la timp ºi de a cere un termen suplimentar, care nu poate depãºi 30 de zile. În cazul în care autoritãþile nu rãspund în termenele prevãzute senatorul interesat poate cere invitarea lor în plenul Senatului. (6) Refuzul nejustificat de a rãspunde la solicitãrile prevãzute în alineatele precedente atrage, dupã caz, rãspunderea juridicã potrivit legii. Preºedintele Senatului poate sesiza autoritãþile competente, la solicitarea senatorului interesat. Articolul 162 În cazul în care informaþiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în ºedinþã secretã. Articolul 163 Documentele primite se restituie organului respectiv dupã consultare. Sectiunea 5 Petiþii Articolul 164 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiþii Senatului. Petiþiile vor fi prezentate în scris ºi semnate, precizându- se domiciliul petiþionarului sau al unuia dintre petiþionari. Articolul 165 Petiþiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându- se

numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiþionarului ºi obiectul cererii. Articolul 166 (1) Petiþiile înregistrate se repartizeazã spre soluþionare de cãtre unul dintre vicepreºedinþii Senatului, desemnat de preºedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiþiei, ori senatorilor cãrora le- au fost adresate personal. (2) Orice membru al Senatului poate lua cunoºtinþã de conþinutul unei petiþii, adresându- se în acest scop preºedintelui comisiei cãreia i- a fost repartizatã. (3) Senatorul cãruia îi sunt adresate petiþii le va transmite spre soluþionare autoritãþilor publice competente. Articolul 167 (1) Comisia va decide care sunt petiþiile a cãror rezolvare nu suferã amânare, sesizând de îndatã autoritãþile publice competente, în vederea soluþionãrii lor. Pentru celelalte petiþii comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va trimite unei autoritãþi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite problema ce face obiectul petiþiei se prezintã Senatului. 186 (2) Autoritãþile publice sesizate au obligaþia sã informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluþia adoptatã. (3) Petiþionarului i se aduce la cunoºtinþã soluþia adoptatã. Sectiunea 6 Declaraþi politice Articolul 168 (1) În fiecare sãptãmânã Biroul permanent alocã o anumitã perioadã de timp dintr- o zi de ºedinþã pentru declaraþii politice ale senatorilor. (2) Declaraþiile politice se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar. (3) În raport cu conþinutul lor declaraþiile politice pot da dreptul la replicã senatorilor, grupurilor parlamentare ºi autoritãþilor vizate.

Capitolul IV Statutul senatorului Sectiunea 1 Imunitatea parlamentarã Articolul 169 (1) Senatorii se bucurã de imunitate parlamentarã. (2) Imunitatea parlamentarã are ca scop garantarea libertãþii de exprimare a senatorului ºi protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare represive, abuzive sau ºicanatoare. (3) Senatorul nu poate fi urmãrit pe cale judiciarã pentru opinii sau voturi exprimate în cursul îndeplinirii mandatului. (4) Nici un senator nu poate fi reþinut, arestat, percheziþionat sau trimis în judecatã, penalã ori contravenþionalã, pentru fapte strãine exercitãrii mandatului, fãrã încuviinþarea prealabilã a Senatului ºi numai dupã ascultarea sa. (5) Cererea de autorizare a trimiterii în judecatã, penalã ori contravenþionalã, precum ºi cererea de reþinere, de arestare sau de percheziþie se adreseazã preºedintelui Senatului de ministrul justiþiei. (6) Preºedintele Senatului aduce cererea la cunoºtinþã senatorilor în ºedinþã publicã, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri spre examinare, care va stabili dacã a fost sau nu a fost fãcutã în scopul de a- l abate pe senator de la exerciþiul funcþiei sale. Hotãrârea comisiei se adoptã prin votul secret al majoritãþii membrilor acesteia. (7) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere ºi aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui. (8) Senatul hotãrãºte asupra cererii cu votul secret al majoritãþii membrilor Senatului. Articolul 170 În caz de infracþiune flagrantã senatorul poate fi reþinut ºi supus percheziþiei. Ministrul justiþiei îl va informa neîntârziat pe preºedintele Senatului asupra reþinerii ºi percheziþiei în

cazul în care Senatul constatã cã nu existã temei pentru reþinere va dispune de îndatã revocarea acestei mãsuri cu votul secret al majoritãþii membrilor sãi. Dispoziþia de revocare a reþinerii se executã de îndatã, prin ministrul justiþiei. Articolul 171 Cererile de reþinere, de arestare, de percheziþie sau autorizarea trimiterii în judecatã, penalã ori contravenþionalã, se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. 187 Sectiunea 2 Incompatibilitãþi Articolul 172 Calitatea de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcþii publice de autoritate, cu excepþia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitãþi sunt cele stabilite prin lege organicã. Articolul 173 Exercitarea unor funcþii conferite de un stat strãin sau de cãtre o organizaþie internaþionalã ºi salarizate de cãtre acestea este incompatibilã cu mandatul de senator. Articolul 174 (1) Senatorii cãrora Guvernul le încredinþeazã o misiune temporarã de cel mult 6 luni pot acumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singurã datã. (2) Încredinþarea unei misiuni pe o perioadã mai mare de 6 luni este incompatibilã cu calitatea de senator. Articolul 175 (1) Senatorul care se aflã într- o incompatibilitate prevãzutã la art. 172, 173 ºi art. 174 alin. (2 sau în legea organicã prevãzutã la art. 68 alin. (3) din Constituþie va demisiona din funcþiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 30 de zile de la data validãrii mandatului. (2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1) senatorul care se aflã într- un caz de incompatibilitate este declarat demisionat din funcþia de senator de cãtre Senat, la cererea

Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri. (3) Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului sau formaþiunii, politice pentru care a candidat, excluzându- se persoanele care nu mai fac parte din partidul sau formaþiunea politicã respectivã. Asupra legalitãþii alegerii supleantului Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri va prezenta Senatului un raport. Articolul 176 În cursul termenului prevãzut la art. 175 alin. (1) senatorul trebuie sã declare la Biroul permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sã o desfãºoare în viitor. Articolul 177 Schimbãrile intervenite în activitatea senatorului, în timpul exercitãrii mandatului, se aduc la cunoºtinþã Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariþiei acestora, fiind aplicabile ºi prevederile art. 175. Articolul 178 Se interzice utilizarea numelui oricãrui senator, însoþit de aceastã calitate, în orice acþiune publicitarã privitoare la o întreprindere financiarã, industrialã sau comercialã. Sectiunea 3 Exercitarea mandatului de senator Articolul 179 (1) Senatorii intrã în exerciþiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiþia validãrii. (2) Dupã constituirea legalã a Senatului fiecare senator va depune în faþa plenului Senatului, întrunit în ºedinþã solemna, jurãmântul prevãzut la art. 82 alin. (2) din Constituþia României. Articolul 180 (1) Dupã validare, pe durata exercitãrii mandatului senatorilor li se elibereazã legitimaþia de membru al Senatului, semnatã de preºedintele acestuia. 188

(2) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitãþii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a- l purta pe toatã durata exercitãrii mandatului. Modelul însemnului se stabileºte de cãtre Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecþionarea acestuia se suportã din bugetul Senatului. (3) Legitimaþia ºi însemnul se pot pãstra de senator dupã încetarea mandatului, cu titlu evocativ. Articolul 181 Pe durata exercitãrii mandatului senatorii beneficiazã de paºaport diplomatic. Articolul 182 Calitatea de senator înceteazã la data întrunirii legale a Senatului nouales, precum ºi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. Articolul 183 (1) Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripþiile electorale se organizeazã, pentru fiecare senator câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un ºef de birou senatorial, un ºofer ºi o secretarã- dactilografã, personal care face parte din aparatul Senatului. (2) Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de muncã pe duratã determinatã, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauzã. (3) Pe perioada în care îndeplineºte aceastã activitate personalul angajat se considerã detaºat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiþiile legislaþiei muncii. (4) Contractul de muncã al personalului birourilor senatoriale înceteazã din dispoziþia senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi înceteazã calitatea de senator, la data la care noul titular dispune aceasta. Articolul 184 (1) Senatorii primesc drepturile bãneºti potrivit Legii privind indemnizaþiile ºi celelalte drepturi ale senatorilor ºi deputaþilor, precum ºi salarizarea personalului din aparatul

Parlamentului României ºi beneficiazã de celelalte drepturi potrivit legii ºi prezentului regulament. (2) Senatorii primesc indemnizaþia lunarã ºi celelalte drepturi începând cu data intrãrii în exerciþiul mandatului ºi pânã la încetarea acestuia. Articolul 185 Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri poate propune Biroului permanent diminuarea indemnizaþiei lunare ºi a diurnei de ºedinþã, în funcþie de prezenþa senatorului la lucrãrile Senatului. Articolul 186 Pe durata exercitãrii mandatului de senator contractul de muncã al persoanei în cauzã se suspendã, cu excepþia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului ºi cu avizul unitãþii. Sectiunea 4 Concedii, absenþe, demisii Articolul 187 Nici un senator nu poate lipsi de la ºedinþele Senatului sau ale comisiei din care face parte decât în cazul în care i s- a aprobat aceasta. Articolul 188 (1) Concediile se acordã pentru motive de boalã sau interese personale. (2) Concediile de boalã se acordã pe baza certificatului medical. (3) Pentru interese personale se pot acorda în timpul unei sesiuni cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizaþiei, iar peste aceastã duratã, concedii fãrã platã, care se pot efectua 189 integral sau în mai multe tranºe. Concediile pânã la 4 zile se aprobã de preºedintele Senatului, iar cele cu o duratã mai mare de 4 zile, de cãtre Biroul permanent. (4) Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menþionat, de cãtre unul dintre secretarii Senatului, numãrul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv. Articolul 189

(1) Senatorul care lipseºte de la 8 ºedinþe consecutive fãrã a avea concediu sau peste concediul acordat va fi invitat de preºedinte sã justifice motivele absenþei. (2) Dacã în termen de 20 de zile de la comunicarea invitaþiei senatorul nu se prezintã sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevãzute la art. 184. Articolul 190 (1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã adresatã preºedintelui. (2) Preºedintele Senatului, în ºedinþã publicã, întreabã senatorul dacã stãruie în cererea de demisie ºi, dacã rãspunsul este afirmativ ori dacã senatorul nu se prezintã pentru a rãspunde, declarã locul vacant. Sectiunea 5 Deontologia parlamentarã; abateri ºi sancþiuni Articolul 191 Încãlcarea dispoziþiilor obligatorii privind îndatoririle senatorului prevãzute în Constituþie ºi în prezentul regulament, exercitarea abuzivã a mandatului de senator, comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar sau a altui demnitar în ºedinþele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator, constituie abatere de la deontologia parlamentarã. Articolul 192 Abaterile de la deontologia parlamentarã se sancþioneazã cu: a) avertisment; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvântului; d) îndepãrtarea din salã pe durata ºedinþei; e) interzicerea de a participa la lucrãrile Senatului pe o perioadã de maximum 30 de zile calendaristice. Articolul 193 Abaterile ºi sancþiunile prevãzute la art. 191 ºi la art. 192 lit. a)- d) se constatã ºi se aplicã de preºedintele de ºedinþã sau, dupã caz, de preºedintele comisiei senatoriale. Articolul 194

(1) Preºedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sã îl invite sã îºi retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente ºi care ar atrage aplicarea mãsurii. (2) Dacã expresia întrebuinþatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã explicaþiile date sunt apreciate de preºedinte sau de senatorul vizat ca satisfãcãtoare, mãsura nu se mai aplicã. Articolul 195 În cazul în care, dupã chemarea la ordine, senatorul continuã sã se abatã de la regulament, preºedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl va îndepãrta din salã. Articolul 196 (1) Pentru menþinerea ordinii în ºedinþele comisiilor preºedinþii acestora au aceleaºi drepturi ca ºi preºedintele Senatului ºi pot aplica mãsurile prevãzute la art. 192 lit. a)- d). (2) În cazul în care un senator sãvârºeºte abateri deosebit de grave preºedintele comisiei va suspenda ºedinþa ºi va aduce cazul la cunoºtinþã preºedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent. Articolul 197 190 (1) Abaterile grave sau repetate, care implicã aplicarea sancþiunilor prevãzute la art. 192 lit. e), se constatã de Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau din Camera Deputaþilor, a unui senator ori a unui deputat. Sesizarea se adreseazã preºedintelui Senatului. (2) Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri soluþioneazã sesizarea înaintatã de preºedintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia la comisie. Soluþia comisiei se ia cu votul majoritãþii membrilor prezenþi. (3) Raportul comisiei se înainteazã de îndatã, împreunã cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului. (4) Biroul permanent soluþioneazã cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreunã cu dosarul cauzei.

(5) Împotriva hotãrârii Biroului permanent al Senatului petiþionarul sau senatorul sancþionat poate face contestaþie în termen de 15 zile de la data comunicãrii acesteia. (6) Contestaþia se soluþioneazã de cãtre plenul Senatului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majoritãþii senatorilor prezenþi. (7) Hotãrârea plenului Senatului este definitivã ºi executorie. Articolul 198 În cazul aplicãrii sancþiunii prevãzute la ar. 192 lit. e) senatorului în cauzã i se suspendã toate drepturile bãneºti ºi materiale ce i s- ar cuveni pe durata interzicerii participãrii la lucrãrile Senatului. Articolul 199 Sancþiunile prevãzute la art. 192 se aplicã pentru fiecare abatere ºi se cumuleazã aritmetic. Capitolul V Serviciile Senatului Articolul 200 (1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului. (2) Secretarul general este numit de cãtre Senat, pe durata mandatului acestuia, la propunerea preºedintelui. (3) Secretarul general poate fi revocat la propunerea preºedintelui Senatului sau a cel puþin 20 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulatã o singurã datã în cursul aceleiaºi sesiuni. (4) Secretarul, general este ordonator principal de credite ºi, în îndeplinirea atribuþiilor sale, emite ordine. Articolul 201 (1) Pe baza legii bugetului de stat Senatul aprobã bugetul anual, precum ºi execuþia acestuia, dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului. (2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto ºi modul de utilizare a acestora, precum ºi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevãzute în bugetul anual. Articolul 202

(1) Structura organizatoricã a serviciilor Senatului, precum ºi numãrul maxim de posturi se aprobã de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent. (2) Statul de funcþii se aprobã de Biroul permanent, la propunerea secretarului general al Senatului. Articolul 203 (1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrãrile Senatului, ale comisiilor ºi pentru unele activitãþi ale serviciilor Senatului se aprobã de Biroul permanent. (2) Indemnizaþia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborãrii ºi se ordonanþeazã de secretarul general al Senatului. 191 Capitolul VI Dispoziþii finale Articolul 204 Constituþionalitatea prezentului regulament poate fi verificatã de Curtea Constituþionalã, la cererea preºedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puþin 25 de senatori. Articolul 205 Dispoziþiile prezentului regulament pot fi modificate cu votul majoritãþii senatorilor. Articolul 206 (1) Prevederile art. 183 referitoare la angajarea unei secretaredactilografe ºi a unui ºofer, precum ºi la dotarea birourilor senatoriale cu câte un autoturism se vor aplica cel mai târziu o datã cu adoptarea bugetului Senatului pe anul 1994. (2) Pânã la punerea în aplicare a dispoziþiilor alineatului precedent, pentru exercitarea mandatului de senator în circumscripþiile electorale, prin grija prefecturilor ºi, dupã caz, a consiliilor locale se va organiza, pentru fiecare senator, un birou senatorial. (3) Pentru desfãºurarea activitãþilor senatoriale prefecturile ºi, dupã caz, consiliile locale vor pune la dispoziþie senatorului un mijloc de transport ºi o dactilografã. (4) Biroul permanent al Senatului va face de îndatã demersurile necesare la Guvernul

României, în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului articol. HOTARÂRE nr. 20 din 18 noiembrie 2003 privind modificarea si completarea Regulamentului Senatului, republicat EMITENT: SENATUL PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 834 din 24 noiembrie 2003 Senatul adopta prezenta hotarare. ART. I Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr. 16/1993, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Articolul 17 va avea urmatorul cuprins: "Art. 17. - Grupurile parlamentare asi aleg un lider, unul sau 2 vicelideri si un secretar." 2. La articolul 18 alineatul (1) partea introductiva va avea urmatorul cuprins: "Art. 18. - (1) Liderul grupului are urmatoarele atributii:" 3. La articolul 18 alineatul (1), litera a) se abroga. 4. La articolul 18 alineatul (1), litera e) va avea urmatorul cuprins: "e) participa la sedintele Biroului permanent, fara drept de vot;" 5. La articolul 18 alineatul (1), litera j) se abroga. 6. La articolul 18, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins: "(2) Viceliderul grupului al anlocuieste pe lider an lipsa acestuia sau ori de cate ori este nevoie, an baza mandatului." 192 7. La articolul 19, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:

"Art. 19. - (1) Liderul grupului prezinta Senatului acestuia, precum si componenta lui numerica si nominala."

denumirea

8. La articolul 26, alineatele (2) si (3) vor avea urmatorul cuprins: "(2) In vederea depunerii propunerilor, Senatul stabileste numarul de locuri din Biroul permanent care revine fiecarui grup parlamentar. (3) Propunerile nominale pentru functiile prevazute la alin. (1) si repartizate conform alin. (2) se fac de liderii grupurilor parlamentare. Propunerile se anainteaza presedintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine." 9. La articolul 32 alineatul (1), litera e) va avea urmatorul cuprins: "e) primeste proiectele de legi si propunerile legislative si decide: - retinerea proiectului si sesizarea comisiilor permanente competente an vederea antocmirii rapoartelor sau avizelor an cazul an care Senatul este competent sa dezbata si sa adopte ca prima Camera sesizata, precum si an cazul an care Senatul este sesizat de catre Camera Deputatilor; - transmiterea proiectelor de legi si a propunerilor legislative Camerei Deputatilor, an cazul an care aceasta este competenta sa le dezbata si sa le adopte ca prima Camera sesizata;" 10. La articolul 32 alineatul (1), dupa litera e) se introduce o litera noua, litera e^1), care va avea urmatorul cuprins: "e^1) dispune difuzarea proiectelor de legi, a propunerilor legislative si a rapoartelor tuturor senatorilor, dupa andeplinirea cerintei prevazute la lit. e);" 11. La articolul 32 alineatul (1), litera f) va avea urmatorul cuprins: "f) antocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Senatului si programul de activitate, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, a presedintilor comisiilor permanente si cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relatia cu Parlamentul;"

12. La articolul 32 alineatul (1), litera h) se abroga. 13. La articolul 32 alineatul (1), litera n) va avea urmatorul cuprins: "n) aproba statul de functii si regulamente pentru buna desfasurare a activitatii serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general al Senatului." 14. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins: "Art. 34. - Biroul permanent va invita la lucrarile sale presedintii comisiilor parlamentare ori de cate ori considera necesar." 15. La articolul 35 alineatul (1), litera h) va avea urmatorul cuprins: "h) poate sesiza Curtea Constitutionala an conditiile prevazute la art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutie*);" ----------*) Constitutia Romaniei a fost republicata an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. 16. Articolul 36 va avea urmatorul cuprins: 193 "Art. 36. - (1) Vicepresedintii andeplinesc atributiile stabilite de Biroul permanent sau ancredintate de presedintele Senatului si raspund, dupa caz, an fata acestora si de activitatea desfasurata de comisiile permanente repartizate. (2) Vicepresedintii conduc activitatea Biroului permanent si a Senatului, la solicitarea presedintelui sau, an absenta acestuia, prin decizie. (3) In perioada an care presedintele Senatului asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei, atributiile presedintelui Senatului se exercita de unul dintre vicepresedinti, desemnat la propunerea presedintelui." 17. Articolul 37 va avea urmatorul cuprins: "Art. 37. - (1) Secretarii andeplinesc urmatoarele atributii, stabilite de Biroul permanent sau de Senat: a) participa la conducerea operativa a sedintelor an plen, alaturi de presedintele

Senatului, si antocmesc lista inscrierilor la cuvant an ordinea an care au fost facute; prezinta presedintelui propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate Senatului; tin evidenta prezentei senatorilor la lucrari; verifica cvorumul de sedinta si efectueaza apelul nominal din dispozitia presedintelui de sedinta; prezinta Senatului rezultatul votului atunci cand acest lucru se impune; b) raspund de evidenta hotararilor adoptate; c) supravegheaza antocmirea stenogramelor si verifica transmiterea lor spre publicare an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a; d) tin evidenta situatiei proiectelor de legi si a propunerilor legislative anregistrate la Senat; e) tin evidenta avizelor necesare pentru propunerile legislative; f) urmaresc evidenta proiectelor de legi si a propunerilor legislative retransmise de Camera Deputatilor, pentru care Senatul decide an mod definitiv. (2) Atributiile prevazute la alin. (1) lit. b)-f) se andeplinesc prin serviciile Senatului." 18. La capitolul I, dupa sectiunea a 3-a se introduce o sectiune noua, sectiunea a 3^1-a, cu urmatorul cuprins: "SECeIUNEA a 3^1-a Competenta Senatului Art. 38^1. - Senatul, ca prima Camera sesizata, are an competenta spre dezbatere si adoptare proiectele de legi si propunerile legislative, an domeniile stabilite de art. 75 din Constitutie, dupa cum urmeaza: 1. toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor ordinare; 2. proiectele legilor organice prevazute la: a) art. 3 alin. (2) - Teritoriul; b) art. 5 alin. (1) - Cetatenia; c) art. 12 alin. (4) - Simboluri nationale; d) art. 16 alin. (4) - Egalitatea an drepturi; e) art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privata; f) art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica; g) art. 55 alin. (3) - Apararea tarii - ancorporarea;

h) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi - lit. a), b), d), f), g), h), i), j), m), p), r) si s); i) art. 83 alin. (3) - Presedintele Romaniei - prelungirea mandatului; j) art. 136 alin. (3), (4) si (5) - Proprietatea; k) art. 141 - Consiliul Economic si Social. Art. 38^2. - Senatul ia an dezbatere si adoptare, an calitate de Camera decizionala, proiectele de legi si propunerile legislative adoptate de Camera Deputatilor, la sesizarea acesteia, an domeniile stabilite la art. 75 din Constitutie, dupa cum urmeaza: 194 1. proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate ori acorduri; 2. proiectele legilor organice prevazute la: a) art. 31 alin. (5) - Dreptul la informatie; b) art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere; c) art. 55 alin. (2) - Apararea tarii - andatoriri militare; d) art. 58 alin. (3) - Avocatul Poporului - numirea si rolul; e) art. 73 alin. (3) - Categorii de legi - lit. e), k), l), n) si o); f) art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ; g) art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul si structura; h) art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilitati; i) art. 117 alin. (3) - Infiintarea de autoritati administrative autonome; j) art. 118 alin. (2) si (3) - Sistemul de aparare; k) art. 120 alin. (2) - Administratia publica locala - principii de baza; l) art. 123 alin. (3) - Prefectul; m) art. 125 alin. (2) - Statutul judecatorilor; n) art. 126 alin. (4) si (5) - Instantele judecatoresti; o) art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne si a interpretului an justitie; p) art. 134 alin. (2) si (4) - Consiliul Superior al Magistraturii atributii; r) art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi; s) art. 142 alin. (5) - Curtea Constitutionala - structura. Art. 38^3. - Senatul desfasoara lucrari ampreuna cu Camera Deputatilor, an sedinta comuna, potrivit Regulamentului sedintelor comune, privind urmatoarele activitati ce sunt an conformitate cu competentele prevazute de Constitutie:

a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei; aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat; declararea mobilizarii totale sau partiale; declararea starii de razboi; suspendarea sau ancetarea ostilitatilor militare; aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii; examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii; numirea Avocatului Poporului; stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora; andeplinirea altor atributii care se exercita an sedinta comuna - art. 65 alin. (2) din Constitutie; b) recunoasterea circulatiei si anlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene - art. 137 alin. (2) din Constitutie; c) innoirea cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament art. 140 alin. (5) din Constitutie; d) aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene art. 148 alin. (1) din Constitutie; e) aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord - art. 149 din Constitutie." 19. La articolul 45, litera b) va avea urmatorul cuprins: "b) conduce sedintele comisiei, conform normelor stabilite an Regulamentul Senatului si an regulamentul comisiei;" 20. La articolul 53, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins: "(3) Rapoartele si avizele vor cuprinde, pe langa opinia majoritatii membrilor comisiei, si parerile contrare, motivate, ale celorlalti senatori din comisie, la cererea expresa a acestora, rezultatul votului si mentionarea amendamentelor admise sau respinse an anexe separate." 195

21. La articolul 56 alineatul (2), punctele VII, VIII, IX, X, XI si XIV vor avea urmatorul cuprins: "VII. Comisia pentru aparare, ordine publica si securitate nationala; VIII. Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati; IX. Comisia pentru munca, familie si protectie sociala; X. Comisia pentru anvatamant, stiinta si tineret; XI. Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare an masa; .................................................................. XIV. Comisia pentru sanatate, ecologie si sport." 22. La articolul 56, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins: "(3) Comisiile permanente elaboreaza regulamente proprii, care se aproba de Biroul permanent. Acestea vor preciza si domeniile lor de activitate." 23. La articolul 57, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins: "(2) Presedintele Senatului si senatorii, membri ai Guvernului, pot face parte din comisiile permanente pe durata exercitarii acestor functii." 24. La articolul 60, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 60. - (1) Orice comisie permanenta care se considera competenta cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativa sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, poate solicita Biroului permanent, cu cel putin 5 zile anainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului, sa-i fie transmise spre avizare." 25. La articolul 61, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 61. - (1) Daca o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativa este de competenta an fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative catre acea comisie, an termen de cel mult 5 zile de la anregistrarea la comisie." 26. La articolul 62, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 62. - (1) Comisia permanenta sesizata an fond primeste si analizeaza avizele celorlalte comisii care examineaza proiectul de lege sau propunerea legislativa an termenul

stabilit de Biroul permanent." 27. Articolul 63 va avea urmatorul cuprins: "Art. 63. - (1) La sedintele comisiei, alaturi de membrii acesteia, au dreptul sa participe senatorii si deputatii, an calitate de initiatori ai propunerilor legislative sau, an cazul an care comisia considera necesar, si autorii unor amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe ordinea de zi a comisiei. (2) La sedintele comisiei sesizate an fond pot participa la dezbateri atat reprezentantii comisiilor sesizate pentru avize, cat si senatorii interesati. (3) Numai membrii comisiilor permanente au drept de vot. (4) Membrii Guvernului sau reprezentantii acestora au acces la lucrarile comisiilor. Daca li se solicita participarea, prezenta este obligatorie. Presedintele comisiei va anstiinta Guvernul, an termen util, despre data sedintei si ordinea de zi." 28. La articolul 64, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 64. - (1) In raportul comisiilor sesizate an fond se fac referiri motivate la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social ori al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sa avizeze un proiect sau o propunere legislativa, precum si la toate amendamentele din avizele 196 primite, inclusiv cele prevazute an punctul de vedere al Guvernului. In cazul propunerilor respinse se mentioneaza motivele avute an vedere." 29. La articolul 64, dupa alineatul (2) se introduc 4 alineate noi, alineatele (3)-(6), cu urmatorul cuprins: "(3) In toate cazurile raportul va cuprinde, an anexe distincte, amendamentele admise si cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzatoare, precizand Camera decizionala pentru fiecare amendament admis sau respins. (4) In cazul an care o comisie examineaza an fond mai multe proiecte de legi si

propuneri legislative, care au acelasi obiect de reglementare, se antocmeste un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3). (5) Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se antocmeste raport de respingere. (6) Prevederile alineatelor precedente se aplica si ordonantelor Guvernului, cu obligatia de a fi prevazute an raport si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantelor solutionate." 30. Articolul 65 va avea urmatorul cuprins: "Art. 65. - Raportul comisiei sesizate an fond se depune la Biroul permanent an termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat, la cererea motivata a comisiei, fara a depasi 15 zile de la data sesizarii sale de catre Biroul permanent an cazul ordonantelor de urgenta si an cazul an care Senatul este prima Camera sesizata." 31. Articolul 67 va avea urmatorul cuprins: "Art. 67. - (1) Daca an urma dezbaterilor an plen sunt necesare modificari importante ale continutului proiectului sau propunerii legislative, presedintele Senatului, la cererea oricarui senator sau a unui grup parlamentar, supune votului Senatului suspendarea dezbaterilor si trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate an fond, cu stabilirea termenului an care Comisia urmeaza sa se pronunte si sa adopte raport suplimentar. (2) Prevederile alin. (1) se aplica si an cazul an care Senatul dezbate prevederi ce intra an competenta sa decizionala, an conditiile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie." 32. Articolul 68 va avea urmatorul cuprins: "Art. 68. - (1) Comisiile permanente pot tine sedinte comune. In asemenea situatii comisiile dezbat si adopta raport sau aviz comun. (2) Biroul permanent poate stabili ca doua sau mai multe comisii sa dezbata si sa

adopte raport comun asupra unui proiect de lege ori unei propuneri legislative." 33. La articolul 69, alineatele (1) si (5) vor avea urmatorul cuprins: "Art. 69. - (1) Orice comisie permanenta poate initia o ancheta parlamentara, an limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea desfasurata de un minister sau de alta autoritate publica centrala ori institutii de sub autoritatea acestora. ................................................................. (5) Prezenta la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu reacredinta, nu raspund solicitarilor comisiilor Senatului vor fi sanctionate potrivit legii." 34. Articolul 78 va avea urmatorul cuprins: "Art. 78. - (1) In timpul sesiunilor senatorii lucreaza an sedinte an plen, an comisii si an grupuri parlamentare, precum si an circumscriptiile electorale ori andeplinesc alte activitati dispuse de Senat. 197 (2) In afara sesiunilor, senatorii asi pot desfasura activitatea, din dispozitia sau cu aprobarea Biroului permanent, an comisii permanente ori speciale, an grupuri parlamentare, an circumscriptiile electorale sau andeplinesc alte sarcini dispuse de Senat." 35. Articolul 81 va avea urmatorul cuprins: "Art. 81. - (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, rapoarte, informari si alte acte prevazute de lege pentru a fi dezbatute de Senat, precum si, dupa caz, antrebari, interpelari, declaratii sau alte probleme propuse de Biroul permanent, de senatori ori de Guvern. (2) La antocmirea si aprobarea ordinii de zi an domeniul legislativ se va asigura prioritate dezbaterii ordonantelor de urgenta ale Guvernului, proiectelor de legi si propunerilor legislative an procedura de urgenta, proiectelor de legi si propunerilor legislative

care sunt an competenta Senatului, ca prima Camera sesizata, si rapoartelor antocmite de comisiile de mediere." 36. La articolul 82, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins: "(3) Ordinea de zi si programul de lucru se definitiveaza si se adopta la anceputul fiecarei sedinte, la propunerea Biroului permanent." 37. Articolul 83 va avea urmatorul cuprins: "Art. 83. - Proiectele de legi pentru ratificarea tratatelor internationale, precum si rapoartele sau declaratiile primuluiministru cu privire la politica Guvernului se anscriu an proiectul ordinii de zi si se dezbat cu prioritate." 38. La articolul 84, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 84. - (1) Ordinea de zi poate fi modificata la propunerea Biroului permanent, la solicitarea unui grup parlamentar sau a unei comisii permanente, precum si la cererea Guvernului pentru motive antemeiate si urgente." 39. La capitolul II, titlul sectiunii a 3-a va avea urmatorul cuprins: "Procedura legislativa a Senatului" 40. Articolul 85 va avea urmatorul cuprins: "Art. 85. - (1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot, an conformitate cu art. 74 din Constitutie. (2) Proiectele de legi initiate de Guvern si propunerile legislative initiate de senatori, de deputati si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa trebuie sa fie ansotite de expunere de motive si trebuie sa fie redactate an forma proprie unui act normativ, pe articole si, dupa caz, pe capitole si sectiuni. (3) Guvernul asi exercita initiativa legislativa prin transmiterea catre Senat a proiectului de lege ce intra an competenta sa de adoptare, ca prima Camera sesizata.

(4) Senatorii, deputatii si cetatenii asi exercita dreptul la initiativa legislativa prin transmiterea catre Camera competenta a propunerii legislative, an scopul de a o dezbate si adopta ca prima Camera sesizata. (5) Legile constitutionale pot fi initiate an conditiile art. 150 si 151 din Constitutie. (6) Propunerile legislative formulate de senatori si deputati, care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, trebuie sa fie ansotite de dovada solicitarii informarii Guvernului, anaintata prin presedintele Senatului, an conformitate cu dispozitiile art. 111 din Constitutie." 198 41. Dupa articolul 85 se introduc doua articole noi, articolele 85^1 si 85^2, care vor avea urmatorul cuprins: "Art. 85^1. - (1) Proiectele de legi si propunerile legislative se supun spre dezbatere si adoptare Senatului, ca prima Camera sesizata, an conditiile prevazute la art. 75 din Constitutie. In cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca prima Camera sesizata, acestea se anregistreaza si se tin an evidenta. Acestea vor intra an procesul legislativ numai dupa primirea avizelor legale de la: Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic si Social si Curtea Constitutionala. (2) Pentru celelalte proiecte de legi si propuneri legislative care se dezbat si se adopta, potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutie, mai antai de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, competenta decizionala apartine Senatului. (3) Senatul, ca prima Camera sesizata, se pronunta asupra proiectelor de legi si propunerilor legislative cu care este sesizat, an termen de 45 de zile de la data prezentarii acestora an Biroul permanent. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita, termenul este de 60 de zile de la data prezentarii an Biroul permanent. (4) Dupa adoptarea ori respingerea de catre Senat, ca prima Camera sesizata, a

proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputatilor, care va decide definitiv. (5) In cazul depasirii termenelor prevazute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativa se considera ca a fost adoptata si se anainteaza Camerei Deputatilor, care va decide definitiv. Art. 85^2. - (1) In vederea ancadrarii an termenele prevazute la art. 85^1 alin. (3) si la art. 103, 103^1 si 103^2, proiectele de legi si propunerile legislative se anainteaza Biroului permanent al Senatului, care dispune: a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru antocmirea avizelor sau a raportului, stabilind si termenele de depunere a acestora; b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputatilor, an cazul an care o comisie permanenta apreciaza ca Senatul nu este competent sa dezbata si sa adopte proiectul ca prima Camera sesizata. In aceste cazuri, avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari este obligatoriu; c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social si al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, au competenta de avizare, daca acesta nu a fost dat; d) distribuirea catre senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social si al altor institutii ori organisme care, potrivit legii, au competenta de avizare, a hotararii Curtii Constitutionale, an cazurile prevazute de Constitutie, si a punctului de vedere al Guvernului, an cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind si termenul de depunere a amendamentelor de catre senatori, sub sanctiunea decaderii. (2) Conflictul negativ si conflictul pozitiv de competente antre Senat si Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, potrivit solutiilor date de birourile permanente ale

Camerelor, se rezolva an conformitate cu prevederile regulamentului sedintelor comune. (3) Masurile hotarate de Biroul permanent se duc la andeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevazute pentru toate operatiunile reglementate an acest articol se stabilesc de catre Biroul permanent, an functie de procedura ordinara sau procedura de urgenta. (4) In cazul an care Biroul permanent al Senatului constata ca este competent sa dezbata, secretarul general al Senatului trimite propunerea legislativa prevazuta la alin. (2) Curtii Constitutionale, pentru a proceda potrivit legii. Propunerile legislative facute de cetateni se distribuie senatorilor si sunt transmise comisiilor permanente competente, ampreuna cu hotararea Curtii Constitutionale privind andeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni. In cazul an care Biroul permanent al 199 Senatului hotaraste ca Senatul nu este competent sa o dezbata ca prima Camera sesizata, propunerea legislativa respectiva este transmisa Camerei Deputatilor. (5) Termenele prevazute la alin. (1)-(3), precum si cele prevazute la art. 85 si 85^1, pentru avize, rapoarte si amendamente nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice pentru procedura ordinara si de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgenta." 42. Dupa alineatul (1) al articolului 88 se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), care va avea urmatorul cuprins: "(1^1) Initiatorul propunerii legislative poate sa renunte la aceasta pana la anscrierea sa pe ordinea de zi a plenului Senatului. Biroul permanent ia act de renuntare." 43. Articolul 90 va avea urmatorul cuprins: "Art. 90. - Proiectele si propunerile legislative, avizate potrivit art. 87 si 89, se supun

dezbaterii Senatului an succesiunea prevazuta pe ordinea de zi aprobata de acesta. Inscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de legi si a propunerilor legislative se face an cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate an fond, an cazul an care Senatul este prima Camera sesizata, si an cel mult 10 zile, an celelalte situatii prevazute la art. 75 din Constitutie." 44. Dupa articolul 101 se introduce, an cadrul sectiunii a 4-a a capitolului II, un articol nou, articolul 101^1, care va avea urmatorul cuprins: "Art. 101^1. - Proiectele de legi si propunerile legislative se dezbat si se adopta cu procedura de urgenta, de drept, an urmatoarele situatii: a) ordonante de urgenta; b) Senatul a adoptat, ca prima Camera sesizata, o prevedere din proiectul de lege care intra an competenta sa decizionala, neinsusita de Camera Deputatilor si intoarsa pentru o noua dezbatere; c) Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege, an calitate de Camera decizionala, dar anumite prevederi din proiectul de lege adoptat sunt de competenta decizionala a Senatului." 45. La articolul 102, alineatele (2) si (3) vor avea urmatorul cuprins: "(2) Cererea pentru procedura de urgenta se analizeaza de Biroul permanent si, daca este cazul, se supune aprobarii Senatului an prima sedinta de plen dupa anregistrarea acesteia. Aprobarea procedurii de urgenta se face cu votul majoritatii senatorilor prezenti. (3) Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei se dezbat si se adopta de Senat an procedura de urgenta." 46. La articolul 103, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 103. - (1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul

pot prezenta amendamente an scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate an fond, an termenele stabilite de Biroul permanent. In acelasi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social sau al altor autoritati ori organisme care, potrivit legii, au competente de avizare se va trimite comisiei sesizate an fond." 47. La articolul 103, alineatul (5) se abroga. 48. Dupa articolul 103 se introduc doua articole noi, articolele 103^1 si 103^2, care vor avea urmatorul cuprins: "Art. 103^1. - Senatul se pronunta an termen de 30 de zile asupra proiectelor de legi sau propunerilor legislative prevazute la art. 101^1 lit. a) si art. 102. 200 Art. 103^2. - In cazul ordonantei de urgenta, daca Senatul nu se pronunta an termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerata adoptata si se trimite Camerei Deputatilor." 49. La capitolul II, dupa sectiunea a 4-a se introduce o sectiune noua, sectiunea a 4^1-a, cu urmatorul cuprins: "SECeIUNEA a 4^1-a Termene procedurale Art. 104^1. - In perioadele de vacanta parlamentara a Senatului proiectele de legi si propunerile legislative se anregistreaza la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare ancep sa curga de la data reluarii activitatii Senatului. Art. 104^2. - Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data anregistrarii acestora la Biroul permanent, ansotite de avizele necesare. Art. 104^3. - Termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucratoare an plen si an comisiile permanente ale Senatului." 50. La articolul 106, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 106. - (1) Deputatii, an calitate de initiatori ai propunerilor legislative aflate pe

ordinea de zi, precum si membrii Guvernului sau reprezentantii acestora au acces la lucrarile Senatului. Daca li se solicita participarea, prezenta membrilor Guvernului este obligatorie." 51. Dupa alineatul (2) al articolului 107, se introduce un alineat nou, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: "(3) Senatorilor absenti nemotivat de la activitatile Senatului li se vor retine din indemnizatia lunara cota-parte corespunzatoare absentei, precum si diurna de deplasare corespunzatoare zilelor de absente. Retinerea se va face pe baza evidentei antocmite de departamentul de specialitate al serviciilor Senatului, avizata de secretarul Biroului permanent, ansarcinat cu aceasta atributie." 52. Articolul 110 va avea urmatorul cuprins: "Art. 110. - (1) Senatul adopta legi, hotarari, motiuni simple si alte acte cu caracter politic, an prezenta majoritatii senatorilor. (2) Inainte de votare liderii grupurilor parlamentare pot cere presedintelui Senatului verificarea antrunirii cvorumului de sedinta. (3) In cazul an care cvorumul legal de sedinta nu este antrunit, presedintele Senatului suspenda sedinta si anunta ziua si ora de reluare a lucrarilor." 53. La articolul 117, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 117. - (1) Senatorii si celelalte persoane care iau cuvantul sunt obligati sa se refere exclusiv la chestiunea an dezbatere pentru care s-au anscris la cuvant si sa respecte regulile deontologiei parlamentare. In caz contrar, presedintele le atrage atentia si, daca nu se conformeaza, le retrage cuvantul." 54. La articolul 120, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: "Art. 120. - (1) Legile, hotararile, motiunile simple, precum si celelalte acte cu caracter politic se adopta de catre Senat prin vot." 55. La articolul 121, alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:

"(5) In cazul an care prin regulament nu se stabileste o anumita procedura de vot obligatorie, procedura de vot se va hotara de Senat, la propunerea presedintelui." 56. La articolul 122, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins: 201 "(2) Dupa terminarea apelului se repeta numele si prenumele senatorilor care nu au raspuns la primul apel." 57. Articolul 123 va avea urmatorul cuprins: "Art. 123. - Votul prin bile se desfasoara astfel: an fata presedintelui Senatului se asaza o urna alba si alta neagra. Senatorii vin an ordinea apelului la urne, dupa ce primesc de la secretari cate doua bile, dintre care una alba si una neagra, pe care le introduc an cele doua urne. Bila alba introdusa an urna alba si bila neagra introdusa an urna neagra anseamna ®vot pentru., iar bila neagra introdusa an urna alba si bila alba introdusa an urna neagra anseamna ®vot contra.." 58. La articolul 129, alineatul (4) va avea urmatorul cuprins: "(4) In cazul legilor constitutionale si al legilor organice, cand presedintele constata, anainte de vot, ca prezenta senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amana votul, stabilind ziua si ora desfasurarii acestuia. O noua amanare a votului nu poate depasi 30 de zile." 59. Articolul 133 va avea urmatorul cuprins: "Art. 133. - Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca prima Camera sesizata, se semneaza de presedintele Senatului si se anainteaza Camerei Deputatilor, Camera decizionala. Guvernul va fi anstiintat despre aceasta." 60. Dupa articolul 133^1, care va avea urmatorul cuprins:

133 se introduce un

articol

nou,

articolul

"Art. 133^1. - (1) Senatul se pronunta asupra proiectelor de legi si propunerilor legislative ce intra an competenta sa, ca prima Camera sesizata, an termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. Asupra ordonantelor de urgenta Senatul se pronunta an termen de 30 de zile de la depunere. (2) In cazul depasirii termenelor prevazute la alin. (1) se considera ca proiectul de lege sau propunerea legislativa a fost adoptata an forma anaintata de initiator. In acest caz, adoptarea se anunta an plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativa se transmite, sub semnatura presedintelui Senatului, catre Camera Deputatilor, care va decide definitiv. (3) In cazurile prevazute la alin. (2), daca s-a adoptat raport si sau dat avize ori amendamente, acestea se anainteaza anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar." 61. La articolul 134, alineatele (1) si (3) vor avea urmatorul cuprins: "Art. 134. - (1) In cazul an care Senatul, an calitate de Camera decizionala, a adoptat fara modificari un proiect de lege sau o propunere legislativa primita de la Camera Deputatilor, aceasta va fi semnata de presedintele Senatului, va fi depusa la secretarul general al Senatului an vederea exercitarii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale si va fi transmisa Camerei Deputatilor pentru andeplinirea formalitatilor de promulgare. ................................................................ (3) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai an zilele an care Senatul lucreaza an plen si se aduce la cunostinta senatorilor an aceeasi zi, prin prezentare an sedinta de plen si prin afisare datata si certificata la avizierul general de la sala de sedinta. Senatorii asi pot exercita dreptul de sesizare a Curtii Constitutionale, potrivit legii."

62. Articolul 135 va avea urmatorul cuprins: "Art. 135. - (1) In cazul an care Senatul, ca prima Camera sesizata, adopta o prevedere care, potrivit dispozitiilor Constitutiei, intra an competenta sa decizionala, 202 prevederea este definitiv adoptata daca si Camera Deputatilor este de acord. In caz contrar, numai pentru prevederea respectiva legea se antoarce la Senat, care va decide definitiv, an procedura de urgenta. (2) Dispozitiile alin. (1) referitoare la antoarcerea legii se aplica an mod corespunzator si an cazul an care Senatul, an calitate de Camera decizionala, adopta o prevedere pentru care competenta decizionala apartine Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata." 63. Dupa articolul 135 se introduce un articol nou, articolul 135^1, care va avea urmatorul cuprins: "Art. 135^1. - In cazul an care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativa, respinsa anterior de Camera Deputatilor, respingerea este definitiva, iar proiectul de lege sau propunerea legislativa nu mai poate fi readusa an discutia acestuia an cursul aceleiasi sesiuni parlamentare." 64. Articolul 136 va avea urmatorul cuprins: "Art. 136. - (1) In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constitutie, Senatul reexamineaza prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale. Senatul dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, obiectia de neconstitutionalitate si hotaraste asupra acesteia. (2) Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstitutionale cu decizia

Curtii Constitutionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 97-101. Cu aprobarea Senatului, an urma dezbaterii raportului, an cuprinsul legii se opereaza si corelarile tehnico-legislative necesare. (3) In cazul unei obiectii de neconstitutionalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internationale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutie, procedura parlamentara se suspenda si se reia dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale. (4) In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutie, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul international declarat ca fiind neconstitutional. (5) In cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile declarate neconstitutionale asi anceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, an acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstitutionale cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept. (6) Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face antai de prima Camera sesizata." 65. La articolul 143, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins: "(3) In acelasi mod se va proceda si cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament - hotarari, motiuni simple, acte cu caracter politic." 66. Dupa articolul 143 se introduc doua articole noi, articolele 143^1 si 143^2, care vor avea urmatorul cuprins: "Art. 143^1. - Prevederile din aceasta sectiune, privitoare la procedura de mediere, astfel cum sunt modificate si completate, sunt aplicabile numai proiectelor de legi si

propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a Parlamentului, pana la data intrarii an vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei - 29 octombrie 2003. 203 Art. 143^2. - Dispozitiile prevazute la art. 137-140 se aplica an mod corespunzator procedurii de revizuire a Constitutiei." 67. Articolul 148 va avea urmatorul cuprins: "Art. 148. - (1) Motiunea simpla exprima pozitia Senatului antr-o anumita problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari. (2) Motiunile simple pot fi initiate de cel putin o patrime din numarul senatorilor. (3) Motiunile simple trebuie sa fie antocmite corespunzator actelor juridice ale Senatului si sa cuprinda motivarea si dispozitivul. Motiunile se depun la presedintele de sedinta, an plenul Senatului." 68. Articolul 149 va avea urmatorul cuprins: "Art. 149. - (1) Pana la ancheierea dezbaterii unei motiuni simple semnatarii nu mai pot promova o alta motiune an aceeasi problema. (2) Dupa primirea motiunilor simple, care nu intra sub incidenta art. 150 alin. (2), presedintele Senatului le comunica de andata Guvernului si le aduce la cunostinta plenului, dupa care dispune afisarea la sediul Senatului si distribuirea acestora senatorilor." 69. Articolul 150 va avea urmatorul cuprins: "Art. 150. - (1) Presedintele Senatului stabileste data dezbaterii motiunii simple, care nu poate depasi 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul asupra datei stabilite. (2) Presedintele Senatului nu va supune dezbaterii motiunile simple care nu andeplinesc cerintele prevazute la art. 148 si nici pe cele care vizeaza finalitati specifice motiunii de cenzura, prezentand Senatului motivele deciziei sale.

(3) Motiunile simple privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai ansotite de avizul Comisiei pentru politica externa si cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceasta conditie trebuie andeplinita an termen de 3 zile de la depunerea motiunii." 70. Articolul 151 va avea urmatorul cuprins: "Art. 151. - (1) Dupa anceperea dezbaterii motiunii simple senatorii semnatari nu asi pot retrage adeziunea la motiune. (2) La motiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente. (3) Dezbaterea se ancheie prin supunerea la vot a motiunii simple an plenul Senatului. (4) Nici o motiune simpla nu poate fi supusa votului anainte de dezbaterea ei." 71. Articolul 152 va avea urmatorul cuprins: "Art. 152. - (1) Dezbaterea motiunii simple se face cu respectarea dispozitiilor cuprinse an art. 105-119 si se adopta cu votul majoritatii senatorilor. (2) Motiunile simple adoptate de Senat se publica an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate." 72. La articolul 153, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins: "(3) In plenul Senatului nu pot fi formulate antrebari care privesc probleme de interes personal ori particular, care urmaresc an exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu andeplinesc functii publice." 73. Articolul 169 va avea urmatorul cuprins: "Art. 169. - Senatorii se bucura de imunitate parlamentara pe toata durata exercitarii mandatului." 204 74. Dupa articolul 169 se introduc doua articole noi, articolele 169^1 si 169^2, care vor avea urmatorul cuprins:

"Art. 169^1. - Senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate an exercitarea mandatului. Art. 169^2. - (1) Senatorii pot fi urmariti si trimisi an judecata penala pentru faptele care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate an exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti ori arestati fara ancuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea an judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (2) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei al va informa neantarziat pe presedintele Senatului asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul an care Senatul constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri, cu votul secret al majoritatii membrilor sai. Dispozitia de revocare a retinerii se executa de andata, prin ministrul justitiei. (3) Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Senatului de ministrul justitiei. Savarsirea ori descoperirea ulterioara a unor noi fapte penale determina introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau perchezitie. (4) Presedintele Senatului aduce cererea la cunostinta senatorilor an sedinta publica, dupa care o trimite, de andata, Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari spre examinare si antocmirea raportului. Hotararea comisiei se adopta prin votul secret al majoritatii membrilor acesteia. (5) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere si aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, an termen de 15 zile de la data depunerii lui. (6) Senatul hotaraste asupra cererii cu votul secret al majoritatii membrilor Senatului." 75. Articolul 170 se abroga.

76. Articolul 171 va avea urmatorul cuprins: "Art. 171. - Cererile de retinere, de arestare sau de perchezitie se anscriu cu prioritate pe ordinea de zi." 77. La capitolul IV, sectiunea a 2-a - Incompatibilitati, precum si articolele 172-178 se abroga. 78. Articolul 179 va avea urmatorul cuprins: "Art. 179. - (1) Senatorii intra an exercitiul mandatului la data antrunirii legale a Senatului, sub conditia validarii si a depunerii juramantului. (2) Dupa constituirea legala a Senatului, fiecare senator va depune, an fata plenului Senatului antrunit an sedinta solemna, juramantul de credinta fata de tara si popor: ®Jur credinta patriei mele, Romania. Jur sa respect Constitutia si legile tarii. Jur sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Jur sa-mi andeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul ancredintat de popor. Asa sa ma ajute Dumnezeu!. (3) Juramantul de credinta se poate depune si fara formula religioasa, aceasta putand fi anlocuita cu formula: ®Jur pe onoare si constiinta., care prefateaza juramantul." 79. Articolul 181 va avea urmatorul cuprins: 205 "Art. 181. - Pe durata exercitarii mandatului, senatorii si membrii lor de familie beneficiaza de pasaport diplomatic." 80. Articolul 185 va avea urmatorul cuprins: "Art. 185. - Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, la sesizare, propune Biroului permanent diminuarea indemnizatiei lunare si a diurnei de deplasare, an functie de prezenta senatorului la activitatea Senatului."

81. Articolul 186 va avea urmatorul cuprins: "Art. 186. - Pe durata exercitarii mandatului de senator, contractul de munca al persoanei an cauza se suspenda, cu exceptia cazurilor an care Biroul permanent decide altfel, la cererea senatorului, cu avizul unitatii si al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului." 82. Articolul 187 va avea urmatorul cuprins: "Art. 187. - Nici un senator nu poate lipsi nemotivat de la sedintele Senatului sau ale comisiei din care face parte si de la celelalte activitati specifice andeplinirii mandatului de senator." 83. Articolul 189 se abroga. 84. Articolul 191 va avea urmatorul cuprins: "Art. 191. - Constituie abateri disciplinare savarsite de senatori urmatoarele fapte, daca, potrivit legii, nu constituie infractiuni: a) ancalcarea dispozitiilor privind andatoririle senatorului prevazute de Constitutie si de legea statutului deputatilor si al senatorilor; b) ancalcarea juramantului de credinta; c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului; d) exercitarea abuziva a mandatului de senator; e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar an sedintele de plen, de comisii sau de birou ori an afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator." 85. Articolul 192 va avea urmatorul cuprins: "Art. 192. - Abaterile de la deontologia parlamentara se sanctioneaza cu: a) atentionare; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvantului; d) andepartarea din sala pe durata sedintei; e) avertisment public - scris;

f) interzicerea de a participa la lucrarile Senatului pe o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice." 86. La articolul 197, alineatele (1), (2), (4), (6) si (7) vor avea urmatorul cuprins: "Art. 197. - (1) Abaterile grave sau repetate, care implica aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 192 lit. e) si f), se constata de Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau din Camera Deputatilor, a unui senator ori a unui deputat. Sesizarea se adreseaza presedintelui Senatului. (2) Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari solutioneaza sesizarea anaintata de presedintele Senatului an termen de 30 de zile de la data anregistrarii acesteia la comisie. Solutia comisiei se ia cu votul majoritatii membrilor prezenti, an sedinta secreta. 206 ................................................................. (4) Biroul permanent solutioneaza cauza an termen de 7 zile de la data primirii raportului, ampreuna cu dosarul cauzei. Hotararea Biroului permanent se prezinta an sedinta publica a plenului Senatului. ................................................................. (6) Contestatia se solutioneaza de catre plenul Senatului, an termen de 30 de zile de la anregistrarea acesteia, cu votul majoritatii senatorilor prezenti, an sedinta secreta. (7) Hotararea plenului Senatului, data asupra contestatiei, este definitiva si executorie si se aduce la cunostinta publica an sedinta de plen." 87. Articolul 198 va avea urmatorul cuprins: "Art. 198. - (1) In cazul aplicarii sanctiunii prevazute la art. 192 lit. f), senatorul an cauza nu beneficiaza de drepturile banesti si materiale ce i s-ar cuveni pe durata interzicerii participarii la lucrarile Senatului.

(2) Senatorul sanctionat disciplinar an baza prevederilor art. 192 lit. e) si f) nu poate reprezenta Senatul an relatiile interne si externe ale acestuia, pe o perioada de 1 an de la data ramanerii definitive a sanctiunii." 88. Titlul capitolului VI va avea urmatorul cuprins: "Dispozitii tranzitorii si finale" 89. Dupa articolul 205 se introduce un articol nou, articolul 205^1, cu urmatorul cuprins: "Art. 205^1. - Prevederile articolelor privind medierea, precum si ale articolelor privind dezbaterea an sedinta comuna a divergentelor existente antre Camere au caracter tranzitoriu, fiind aplicabile pana la dezbaterea si adoptarea, respectiv respingerea proiectelor de lege si a propunerilor legislative anscrise pe ordinea de zi a Senatului si Camerei Deputatilor pana la data de 29 octombrie 2003, data intrarii an vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei, cu exceptia prevederilor art. 143^2." 90. Articolul 206 se abroga. ART. II In tot cuprinsul Regulamentului Senatului, sintagmele: "presedintele grupului parlamentar", "vicepresedintele grupului parlamentar", precum si sintagma "motiune" se anlocuiesc cu sintagmele: "liderul grupului parlamentar", "viceliderul grupului parlamentar" si "motiune simpla". ART. III In termen de 30 de zile de la data intrarii an vigoare a prezentei hotarari, comisiile permanente asi adapteaza regulamentele proprii, cu respectarea prevederilor art. 56 alin. (3) din Regulamentul Senatului. ART. IV Regulamentul Senatului, republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58

din 2 februarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta hotarare, va fi republicat an Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare. Aceasta hotarare a fost adoptata de Senat an sedinta din 18 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata. PREªEDINTELE SENATULUI NICOLAE VACAROIU 207 Bucuresti, 18 noiembrie 2003. Nr. 20. ------208 BIBLIOGRAFIE

1. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar românesc, Editura Actami, Bucureºti, 1999 2. Mihai constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan; Revizuirea Constituþiei României . explicaþii ºi comentarii - , Editura Rosetti, Bucureºti, 2003 3. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constituþionale, vol I, Editura Actami, Bucureºti, 1995 4. Ioan Deleanu, Instituþii ºi proceduri constituþionale, vol. II Editura Servo-Sat, Arad, 1998 5. Tudor Drãganu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, Tratat elementar, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1998 6. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice,

Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001 7. Cristian Ionescu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1997 8. Maria Nãstase Georgescu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, Editura Sylvi, Bucureºti, 2001 9. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaºi, 1998 10. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar ºi imunitatea parlamentarã, Editura Scrisul românesc, Craiova, 2002 11. Cristian Ionescu, Principii ale democraþiei constituþionale, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1997 12. Victor Duculescu, Constanþa Cãlinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie ºi practicã parlamentarã, vol I ºi II, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001 13. Cristian Ionescu, Dezvoltarea Constituþionalã a României . Acte ºi documente - , Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1998 14. Dan Claudiu Dãniºor, Drept Constituþional ºi Instituþii politice, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1997 15. Simina Tãnãsescu, ªtefan Deaconu, Drept Constituþional ºi Instituþii politice . Caiet de seminarii - Editura All Beck, Bucureºti, 2001 16. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios constituþional, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2003