Dragoste Si Prostie-aflacailor Adrian

Dragoste şi prostie Din gura ta se ridică monştri albi… ….iţi zboară sufletul hain. Zâmbeşti mai fals decât o poză cu un sfânt uitat de timp. Din ochii tăi spalaţi de vise Se coboară-ncet durerea respiraţiei, Eu, te aprob mereu ca un tâmpit. Îmi spui şoapte imprefecte, îmi vinzi secrete Despre cum se scurge viaţa, Filosofăm fără idei măreţe, Îmi spui că vrei o parte din sufletu-mi Chinuit de sensuri giratorii, Tu, mă doreşti în golul tău din pântecul înfometat, Eu te urăsc, dar te aprob… Ca un tâmpit. Prin fumul greu de ţigări ieftine, Ne atingem cu vârful unor sentimente împietrite, Mimăm din spasme friguroase dragostea Înecată în paharele cu vodcă, Din gura ta se-naltă monştri albi Ce-mi muşcă jugulara, Tu, zâmbeşti, tu mă doreşti, mă vrei pierdut În vidul tău nesăţios, Eu, te aprob, te aprob mereu ca un prost.